miercuri, 25 martie 2009

A rabda si a avea rabdare

Viata e o mare partida de pescuit. Exista momente prielnice, exista moduri, exista momeli prin care iti pot atinge scopurile, prin care ravna ta poate capata contur, trup sau chip. Un singur lucru este esential: sa ai rabdare. O spune asta unul care uraste pescuitul ca si tot ceea ce tine de neamul subacvatic.
Dar principiul este bun; stai cuminte in barca/banca ta, te uiti in jur cum unii vin si pleaca, cu prazi mai mici sau mai mari, cele mai multe neindestulatoare pentru tine si, din ceea ce culeg ei iti dai seama, prin contrastul cu "izbanzile lor" cam ce te-ar multumi pe tine. Nu faci pescuit sportiv, sa prinzi trofeul, sa-l cantaresti, sa-ti faci poza cu el si apoi sa-l arunci inapoi - culmea ipocriziei, o jignire adusa norocului!
Viata poate fi o piata, o negociere continua. Te uiti, te informezi, te pui la curent cu trendul si, daca esti destul de conformist iti cladesti gusturile dupa cele populare. Sau daca nu, asculti de propriile-ti papile gustative si incerci sa savurezi cat mai mult doar pentru tine. Si aici e vorba despre multa rabdare pentru ca in acest gen de piata nu poti veni zilnic. Asa cum un vanzator ce vine prea des la vanzare tinde sa fie luat drept speculant, drept intermediar si nu producator, tot asa si unul care cumpara mereu are toate sansele sa fie luat drept un indolent, un superficial - ii va fi tot mai greu sa negocieze. Nu! Te uiti, te targuiesti, daca poti chiar si gusti sau probezi dar, cu foarte mare grija fiindca marfa vanduta nu se schimba.
Viata e si o partida de sah. Poti vedea cateva miscari inainte, iti poti planui, la fel de bine cum poti sa fii si surprins. Nu te grabeste insa nimeni, ai propriul tau ritm la dispozitie. Ai la indemana toata rabdarea de a face miscarea decisiva, cea invingatoare chiar si atunci cand pentru multi altii, ceasul-cronometru cu doua cadrane si doua butoane ar parea ca a ajuns la capatul ticaiturilor.
In toate acestea ceva este comun: rabdare si chibzuinta. Am avut rabdare si am chibzuit cat am putut de corect. M-am redescoperit pe mine si am rasdescoperit pe cei din jur. Am trecut ca un cameleon prin toata paleta starilor: de la speranta la disperare, de la bucuria de moment la dezamagire. Si cred ca, dupa multe teste, poate nu total meritat ci doar destul de norocos viata mi-a oferit sansa de a putea spune: asta este ceea ce caut! De aceea, de acum, cred ca am dreptul de a pretui si de a ma bucura deplin de alegerea mea.