luni, 31 octombrie 2011

Sindromul sacilor in caruta





     Cand omul are toti sacii in caruta se cheama ca-i gospodar… Nu mai conteaza cum i-a urcat acolo, ce calitate are faina din ei, ca ii scartaie caruta sau ca nu are boi cu care s-o urneasca ori chiar si faptul ca sacii nu sunt ai lui. Omul nostru poate sa zambeasca linistit a harnicie, sa dea bine in poza. Fotografia surprinde doar momentul nu si trecutul sau viitorul…

     Asa arata si CFR-ul nostru la “poza clasamentului” de azi. Dupa ce tot sezonul trecut am stat pe la mijloc acum mai ca ne-ar lua cu ameteli de la inaltimea la care suntem cocotati. Aproape ca nu mai are nicio importanta cat si cum am gafait pana am ajuns aici, ca prizele de catarare ne sunt subrede sau ca nu avem nicio tehnica de alpinism. Daca noi nu mai putem urca macar putem spera ca vor cadea altii. Pana la urma am castigat un campionat, acum doua sezoane, fiind chiorul din tara orbilor, deci poate ca nu-i cazul de procese de constiinta. Daca privim meschin, in binomul “obiectiv-indeplinire” spunem ca stam bine. Daca incercam insa sa adaugam faptele la sansa avuta de cateva ori drept aliat si sa ne gandim la perspectivele continuarii in aceeasi forma atunci avem serioase motive de ingrijorare.

     Cred ca ar trebui s-o afirm direct: CFR-ul nu a mai facut o partida buna, completa, de vreo 5 etape, de la victoria cu Vasluiul. De-atunci aproape fiecare meci a avut la final, dupa declaratiile multumite si impaciuitoare un mic spatiu de respiratie in care se putea adauga acel dezamagit “Da, daaar….”. Iar azi, pentru cei care au memoria meciului acest “dar” este si mai prelung. De-acord, nu e nimeni vinovat pentru noroc! Nu suntem nici primii si nici ultimii care-l avem. Ba, la cat am patimit in trecut, poate e o compensatie, poate ca este esential sa-l avem, poate ca e ingredientul absolut necesar cu care se prepara campionii. Totusi, faceti un exercitiu de imaginatie: sa zicem ca durata partidei ar fi fost ca la rugby, 80 de minute. Cum ar fi aratat starea noastra de spirit acum, ce am fi spus? “Lamentabil, infrangere in fata locului 13 din campionat, fara nicio ocazie reala, fara nicio idee. Ne-am departat de varf si in halul asta de joc nu avem cum sa batem in derby.” Acum putem vorbi mai lejer, ne si vedem lideri saptamana viitoare pe vremea asta, ne gandim ca echipa a aratat forta daca in 10 minute a incropit o victorie si ca daca macar vreo 20 de minute putem sa apasam la fel pe acceleratie, Dinamo nu are cum sa scape nejumulita. Oare? Echipa noastra (daca pot numi astfel cei 11 care n-au legat nimic intre ei aproape tot meciul) a aratat groaznic la Brasov. Spre marele necaz al celor ce ne tin pocinogul succesul ne-a picat pleasca. Dar oare fiind impostori ai victoriei putem spera la mai mult? Eu tind sa neg asta, nu se poate sa mearga la nesfarsit asa. Ori punem toate piesele la locul lor si facem mecanismul sa mearga ori cand ne va fi lumea mai draga vom ramane cu sacii in drum…

   
     N-ar fi poate atat de frustrant oportunismul care ne aliat daca am vorbi despre situatii echitabile. Dar nu suntem intr-una din acele ipostaze in care sa ne privim adversarul de la aceeasi inaltime, in care lupta sa fi avut motive sa fie dreapta. Exista un decalaj in favoarea noastra, un avantaj pe care ni l-am facut prin investitii, prin experienta, prin obiectiv si…. care nu se vede pus in practica. E descurajant felul chinuit in care ne scoatem victoriile, orbecaiala cu care ne apucam adversarii de categorie clar inferioara. Cui va spune ca tot ceea ce conteaza e ca am invins azi, voi avea toate motivele sa-i arat ca asta s-a intamplat doar cu doua goluri norocoase. Un sut, bun, intr-adevar, al lui Celestino, pe care un portar “incalzit” ar fi trebuit sa-l scoata data fiind distanta si o lovitura de gratie venita chiar la ultima minge aruncata la disperare, dupa ce in 90 de minute 20 din 20 astfel de incercari nu ne-au iesit. Daca mai scotocim dupa ceva cu greu putem descoperi o faza a lui Hora, o mica deviere a lui Piccolo si… cam atat. Asta e istoria unei lupte in care am avut norocul ca adversarul sa-si rupa gatul cazand singur in craterele obuzelor noastre aruncate fara tinta precisa. Eficienta e cea care conteaza dar ea nu poate acoperi maniera bezmetica in care ai nostri au vrut sa castige azi. Sunt sigur ca antrenorul Costa a avut un plan doar ca, din pacate, asta nu s-a vazut deloc in teren. Macar daca ar suprapune sablonul sau pe realitate, macar daca ar observa faptul ca schimbarile au transformat radical coeziunea echipei, daca ar extrage seva tactica din ce s-a intamplat azi si ar aplica-o la urmatoarele partide, atunci da, am spune ca pe langa puncte, lectia desprinsa azi e mare castig. Sunt insa sceptic in privinta asta, cand in 12 episoade am avut mereu aceeasi distributie fixa. Nu il vad pe Celestino jucand prea curand alaturi de Muresan, pe Hora preferat lui Bastos, chiar daca azi ei au fost cei care prin dorinta sau prin iscusinta au schimbat fata jocului. Asadar, dati-mi voie sa fiu neincrezator, sa afirm ca am castigat cand am fi meritat poate cel mult egalul si ca a fost infiorator cum in compania unei echipe de mijloc-subsol a campionatului am reusit “performanta” sa nu avem nimic inchegat o prima repriza si chiar mai mult. Si sa fim convinsi ca daca Brasovul nu dadea dovada de naivitate in zona centrala, nici in 180 de minute nu reuseam sa egalam.

     Sunt multe lucruri pe care nu pot sa le pricep nici in ruptul capului. De ce mijlocasii si atacantii se vad de aproape doar la poza de grup de la start. De ce atacantii fac pressing de la careul advers iar mijlocasii doar din propriul teren. De ce arata liniile noastre ca un sandwich fara nimic intre felii, doar paine goala. De ce dam 100 de pase inapoi la Beto ca si cum portarul ar putea da o pasa decisiva si nu doar o degajare sub presiunea adversarului… De ce o echipa care a jucat altceva in primele cateva etape a ajuns acum sa se chinuie astfel, de ce schimbarile se fac doar din minutul 60-65 incolo chiar si atunci cand e clar ca nimic nu merge, de ce un teren pe care joaca Weldon si Pele Buga nu se inclina spre brazilianul veritabil, nu spre cel contrafacut din porecla.  

     Vinovatii sunt pe teren, dar complicele lor e pe banca. Am zis-o si cu alte ocazii: jucatorii nu se titularizeaza singuri ci sunt pusi in teren de cineva care-i monitorizeaza atent, zi de zi, ii cunoaste pe fiecare mai bine decat isi stie propriul buzunar. Asadar cum de nu si-a dat seama Costa ca tot ce avea nevoie acum echipa era un aer proaspat ?! Zicand asta nu ma refer la schimbarea lui Cadu cu Piccolo, fortata de conjunctura ci la acele mutari nefortate de nimeni ci doar planuite, functie de determinarea celor uitati pe banca atata timp, ca niste jucarii prafuite in cutia lor, nefolosite de nimeni. A fost evident ca avusesem ceva pe banca si nu in teren in momenul in care Hora a intrat in locul lui Bastos. Cu sprinteneala lui, cu felul in care acoperea terenul, romanul a fost primul pas spre insanatosirea jocului, pe prinderea mai rapida a mingii de la adversar. Ca tocmai atunci a picat si golul brasovenilor nu e vina lui. Eu observ doar ca in momentul schimbarii echipa a avut o mica tresarire. Nu se poate vorbi de faptul ca Hora era odihnit si Bastos deja consumat de minutele jucate. Nu l-a impiedicat nimeni pe Bastos sa alerge in primele minute, sa fie al treilea om la pressing, sa vina intre linii util dar si abil. Problematic este ca nu e prima situatie in care se comporta astfel. In urma cu o saptamana a fost exact la fel. Asadar de ce nu a fost Hora titular si, s-ar fi comportat ca un Bastos daca era sa fie titular? A doua inlocuire: Peralta-Celestino. Pe argentinian nu-l pot banui de lipsa de implicare. A incercat sa tina de minge, a fost tavalit in repetate randuri de adversar dar chiar nu a gasit zone de pasa. Fiecare minge lansata in adancime l-a prins pe Sougou in offside, semn clar de cat de bine stam la sincronizare. A trebuit sa vina Celestino, sa ajunga in zonele de unde de regula Peralta ridica neincrezator privirea sperand ca doar-doar va fi vreun tricou visiniu vizibil dar, in loc sa paseze sa traga (excelent) la poarta. Acel Felgueiras, portarul competent al Brasovului, cel care a scos macar 2-3 astfel de suturi (daca nu si mai grele) contra lui Dinamo tocmai acum a dat gres. Neincalzit, nefolosit, neatent. E drept, sutul lui Celestino (vazut deja si cu alte ocazii) este unul la care chiar ar trebui sa ne uitam mai atenti. Asa cum mai nou Renan a inceput sa bata loviturile libere la fel Celestino ar trebui folosit acolo in centru, cel putin pentru specialitatea asta a sa. Atunci cand nu merg pasele, macar ar merge suturile. Fara curajul lui din minutul 80 deja banuiesc ce s-ar fi intamplat, luati exemplul de la egalul cu Petrolul. Inca 1-2 minute brasovenii ar mai fi tras cumva de timp, ai nostri ar fi intrat in criza de timp si ar fi inceput sa arunce mingile catre Kapetanos si Weldon prinsi in menghina aparatorilor. Ar fi urmat o zbatere surda si un rezultat amar. Asadar, pentru curajul sau, pentru ca i-a iesit, pentru ca a intors soarta, dar si pentru executia curata eu pe Celestino l-as desemna omul meciului. Nu vad asadar niciun motiv pentru care el sa nu fie titular la derby-ul cu Dinamo, sa le blocam centrul pentru a putea pravali atacul peste ei.

     Sunt de-acord ca si Costa are meritul schimbarilor, mai ales a celor disperate – vezi Kapetanos in locul lui Panin – dar problema este ca tot cu el pe banca echipa si-a dat 70 de minute cu stangul in dreptul, fara suturi la poarta, fara mingi folosibile, fara cornere, fara nimic. In terenul brasovean iarba nu era calcata. Cred ca tema de discutie este ce fel de stil si-a dorit CFR-ul azi. Cu atacuri pe flancuri? Da, la inceput, Camora in cateva randuri dar si Panin au urcat mult pe zonele lor pentru a da centrari. Numai ca acolo doar Weldon era tinta iar ca sa castige duelul si sa mai si trimita mingea periculos trebuia o potrivire aproape “stelara”. Ce s-a mai incercat? Mingile lansate pe Sougou. De fapt aici intram in miezul tumorii tactice. Pentru ca Sougou sa prinda o astfel de minge sunt necesare 3 elemente: sa fie spatiu suficient pana la linia de fund, pentru ca atacantul nostru sa faca preluarea si sa aiba loc sa-si depaseasca adversarul; sa fie mingea aruncata corect (lucru care se mai intampla) si, cel mai important, ca Sougou sa nu fie in offside, chestiune la care, dati-mi voie sa spun “este cizma”. Sunt perfect intelegator ca in astfel de meciuri un atacant e prins in offside. Dar de cel putin 5 ori? O data e prins de faza, a doua oara nu se astepta chiar atunci la lansare, a treia oara e doar offside milimetric …. insa sunt atatea situatii in care Modou chiar ar fi putut sa previna offside-ul “kilometric” cu “fanta de lumina orbitoare”, sa se retraga mai des dupa linia de aparatori si sa nu iroseasca astfel orice incercare a noastra de taiere a apararii. Parca si Traore statea mai bine la acest capitol! Priviti doar golul din minutul 90 si la “modul Modou” in care Sougou era sa strice si acea faza, el fiind in offside dar nesimtind deloc asta. Tinand cont ca el “din asta traieste”, din aceste depasiri in viteza ale adversarului, cred ca se impun antrenamente serioase cu el, chiar daca la varsta asta nu cred ca-l mai schimba cineva. Macar sa se obisnuiasca, sa se simta si sa se sincronizeze cu mijlocasii, sa reusim artificial cumva (chiar asa, caznit) ceea ce altii reusesc prin fler, natural.

     De ce n-a mers jocul de pase? Care joc de pase? De cate ori au combinat Muresan, Peralta si Renan intre ei? De cate ori a ajuns mingea utilizabila la ei si cu invaluiri, cu optiuni de pasa pe langa? Rar de tot sau deloc, daca ne gandim la optiunile de pasa filtranta, in fata, intre liniile adverse. Miscarea noastra in teren este ZERO, este un dezastru la acest capitol. E si normal ca in asemenea conditii un mijlocas neriscand sa piarda mingea paseaza in spate, catre fundasi care, la randul lor, la primul pas al atacantului advers catre el dau catre portar. Sincer, aproape ca nu-mi mai doresc sa-l avem pe Beto in poarta. Un astfel de portar inspira la lene din partea fundasilor. In loc sa-si asume ei riscuri prefera sa dea inapoi la omul cu manusile. Cat de bun ar fi Beto in jocul cu piciorul sunt lucruri pe care categoric nu le poate face. De pilda, sa degajeze mai lung decat ar fi facut-o fundasul. Mingea in spate la portar inseamna imediat continuarea alergarii adversarului catre Beto. Pe un portar nu trebuie sa-l impresori din 3 parti pentru a gresi, ca pe un fundas. Sunt de-ajuns 2 oameni in pressing ca sa-l inchisi, sa-l obligi sa degajeze precipitat. Cum face asta? Grabit, fara elan, de jos… Chiar daca Beto are joc foarte bun de picior asemenea degajari nu pot fi nici lungi si nici bine tintite. Mingea ajunge cel mult pe la mijlocul terenului unde deja adversarul vine sa conteste saritura la cap. Asadar, de ce 10 pase inapoi la portar? Ca sa nu riscam si sa scoatem adversarul la joc, sa-l intindem pe teren? Gresit. Adversarul trimite doar atacantii, cei care oricum tot prin zona aia ar sta, iar riscul… e de-ajuns sa ne amintim de primele minute cand cu mare noroc Beto a obtinut un out de poarta intr-o situatie in care se balbaise. Dupa Chiajna, dupa Ceahlaul, azi chiar mi-am dat seama ca ai nostri exagereaza cu aceste pase la portar, ca e lipsa de idei, de curaj si harnicie din partea fundasului in a cauta solutii in fata, e o lene tactica ce transforma situatii in care noi ar trebui sa construim in degajari sub presiune. Atunci de ce nu degajeaza Beto direct, din careu, din autul de poarta? E o tactica inepta care cred ca la absolut orice analiza si-ar putea dezvalui ineficacitatea. Trec minute astfel, nu intram in terenul advers cu mingea, nu avem ocazii, iar cand primim si gol, brusc, ne trezim ca prin simpla graba, prin nevoia de a gasi solutii rapide, incepem sa jucam fotbal. Oare chiar nu-si da nimeni seama ca nevoia asta poate fi implantata inca de la inceput?

     Tot din cauza lenei acesteia s-a dus si bruma noastra de joc combinativ din inceput, atunci cand am detectat o usoara tentativa de tinere de minge in zona Renan-Bastos-Camora. Bastos trecea un pic catre centru, omul de pe acea parte venea dupa el, iar Camora avea loc astfel sa urce. Cata vreme insa marele obiectiv era centrarea inghesuita nu era loc de prea mari sperante. Cat despre frumoasa noastra linie de mijloc, croita special pentru a recupera mingi, a fost redusa doar la Gabi Muresan si la un Renan parca mult prea sters. Iar cand Muresan a ratat interceptia in terenul advers s-a nascut golul brasovean, unul la care Nuno Diogo era fara urma de logica la 10 metri mai in spate decat Piccolo, prost plasat si cu zona mare intre ei, deci nicio sansa sa incerce iesirea la off-side sau deposedare, cat despre viteza celor doi, alergatori fara minge in a-l prinde pe “celebrul vitezist” Cristescu, parca am revazut faze de la recent incheiatul Campionat Mondial de Rugby cu aripa sprintand lejer spre terenul de tinta ajunsa doar cu privirile de adversari.
De la Brasov stralucesc Viveiros (ce calcai i-a iesit in repriza a II-a!) si Chipciu, jucatori care daca nu ar fi deja sigur supralicitati de lacomii patroni de Romania ar reprezenta o varianta de studiat pentru CFR, dar restul echipei este una modesta, locul in clasament nefiind mincinos. Asta s-a vazut si la golul lui Weldon, unde mingea aruncata bine de Gabi Muresan (de ce sa mai tii pe teren mijlocas ofensiv, daca cel defensiv poate da mingi de astea?) a fost ajunsa lejer de Weldon, cel care a aratat cum simte un atacant veritabil jocul la off-side. Din nou Weldon. Weldon cu Rapid, Weldon cu Vaslui, Weldon cu Ceahlaul. Ce eficacitate, cate puncte si cat de importante, ne-a facut aproape de unul singur! Golul asta de pe final a fost o surpriza si un cadou, fiindca daca era egal nu cred ca cineva se declara indignat, dupa evolutia de pe teren.

     E bine ca avandu-l pe Alexandru Tudor ca arbitru am reusit sa nu incasam cartonase. Daca nici Gabi Muresan nu a luat galben asta chiar e de mirare, de consemnat. E foarte important sa nu avem suspendari pentru meciurile ce vin. A luat insa Camora, cel care se apropie de limita. Ma gandesc cu cine il vom putea inlocui atunci cand va lipsi? Sau jucam ca in formula de azi, de pe final de meci, cand cu un 3-4-3 am reusit 2 goluri in 10 minute?! Oare asta nu spune suficient despre ce ar insemna sa mai jucam si altceva?

     Stam nesperat de bine in clasament. 66% dintre meciuri le-am castigat, avem intr-adevar statistici de potentiala campioana. Daca ar merge insa si jocul asa… Vine totusi momentul adevarului, cel in care nu mai putem spune “Petrolul a fost nimicita de Dinamo si pe noi ne-a impiedicat” sau “Brasovul s-a tinut tare cu Dinamo, iar cu noi a pierdut” (nemeritat).. Vine momentul in care turnesolul acestui derby va spune exact ce-i cu noi, unde suntem si ce putem. Cu un astfel de joc ca cel de la Brasov nu imi fac iluzii de victorie, mai ales daca se va merge pe ideea “am castigat, nu mai conteaza”. Are relevanta si inca enorma! Jocul nostru scartaie din toate incheieturile, iar o ascundere a problemelor in spatele clasamentului si a stirilor cu “CFR-ul amenintator in spatele lui Dinamo” nu ne va ajuta deloc sa schimbam ceva. E nevoie de o schimbare in ideea noastra de joc daca vrem victoria, daca vrem cele 6 puncte de la derby. Altfel, putem    spera la un derby egal, asa cum sunt cele mai multe in campionatul nostru. 0-0-ul sfant… Asta e nivelul intern. Dar, oare, nu cumva tocmai ca sa evite aceasta mediocritate CFR-ul a adus fotbalisti straini?


sâmbătă, 22 octombrie 2011

Fotbal fara (horo)scop?

A vorbi despre meciul cu Ceahlaul starneste o cantitate de sila egala cu cea impregnata adanc in sufletele celor ce au vazut supliciul din aceasta dupa-amiaza. Se poate porni pe diverse paliere, sa spunem “bogdaproste” pentru puncte si sa acoperim cu declaratii ieftin-triumfaliste senzatia ramasa, de cat de usor putem fi impiedicati sau, dimpotriva, se poate  taia marul stricat parca tot mai aproape de cotor si se poate face un capat de lume din ceea ce inseamna de fapt 3 puncte. E o victorie, pana la urma, nu e indicat nici sa fim mofturosi si vesnic nemultumiti cu ceea ce inca avem, fiindca aceasta stare va rezona apoi tot mai adanc in toate straturile clubului. Dar oare chiar e nevoie sa despicam firul in patru rusinoasa infatisare de azi, sa umplem analizele de truisme vazute pana si de fanii de balet, sa sfartecam aproape toata echipa ca sa ajungem la concluzia ca de fapt miezul ei e cam gol – macar, comparativ cu celelalte “capre”, asta e o trasatura tot mai prezenta in fotbalul romanesc actual…De ce sa tinem la sangele rau pe care ni l-am facut si care oricum nu va trece pana la proba contrarie si sa nu incercam macar  o dializa alegorica. In ce fel? Simplu: pornesc de la ipoteza ca faptul de a nu fi avut parca niciun scop azi a fost prevestit de catre horoscop, inca de dimineata. Cum? Ia fiti atenti aici. Citim ca la gazeta (ordonat de firul ideilor) pe semnele zodiacale:



Rac - CFR-ul.
Astazi veti misca mereu inapoi. Veti incerca sa inaintati ochind doar in spate, privind numai in urma. Ati fi putut fi tigru, ati fi putut fi dragon dar astazi aveti o stare de crustaceu. Inotati asadar atat cat va va ajuta fluxul si apoi incercati sa faceti fata refluxului atat cat sa nu esuati pe tarm. 90 de minute de pase inapoi vor fi exact ceea ce aveti nevoie pentru a va atinge obiectivul: acela de a fi un rac desavarsit.
In dragoste va merge bine, fiindca v-ati indragostit de fermecatorul portar si de al sau joc suav de picioare, drept pentru care toata atentia va va fi indreptata doar spre el. Nu intreprindeti nimic in faceri, afaceri si prefaceri fotbalistice pe teren! Nu are niciun rost, e sambata, este week-end, mai bine va odihniti. In sanatate, cele mai sanatoase sunt punctele, desi puteti acuza socuri cardiace la anumite momente alarmante ce ar putea sa survina.

Pesti – A doua repriza complet tacuta a echipei.
Intr-adevar, astazi veti fi ca pestele…pe uscat. Nu dati vina pe nimeni fiindca pentru a da vina trebuie sa stiti cauza. Cand 45 de minute nu ajungeti decat o data (si atunci pur intamplator) in plasa adversa inseamna ca nu va pescui nimeni de pe urma dumneavoastra. Jocul asta e un peste stricat si pute de jur-imprejut. Nu aveti decat sa sperati ca solzii alunecosi vor face sa alunece pe langa, doar norocos, toate pericolele din jur si sa va pastrati prospetimea in conserva. In dragoste nu va faceti iluzii, nu va veti intalni mai deloc …  cu mingea, dar, de fapt nici n-o doriti. Astazi sunteti complet preocupat doar de propria persoana sa mai oferiti si altora ceva. Pescuitul de puncte oceanic portughez n-are decat sa functioneze de la sine…  

Capricorn – Problema interiorizata
Daca acum o saptamana vi s-a parut ca aveati o stare de indispozitie fotbalistica, de fapt, nu v-ati inselat. Nu, acele stari nu erau cauzate de o pauza prea mare de activitate, de un trai prea lejer la Chiajna. Problemele erau reale chiar si atunci, oricat de mult control ati incercat sa afisati. In clipa in care va retrageti in carapace fie ca va e bine si aveti avantaj de 1 sau 3 goluri, inseamna ca sunt probleme la exterior. Linia de aparare nu trebuie sa stea la marginea careului si o stiti foarte bine. E clar o problema de sanatate interna si ar fi bine sa va faceti rapid un control. Nu se stie niciodata ce anticorpi aveti la pastrare, de atata timp pusi deoparte. Ar fi bine sa primeniti mediul ambiant, sa creati o stare de neliniste interna, de competitie, fiindca in clipa de fata pare ca fiecare e perfect multumit cu ceea ce are si se zgarceste sa dea mai mult. Imediat ce vede un avantaj facil obtinut singura grija e sa-l pastreze. Calculul acesta nu face bine, e zgarcenie de la munca. Cum se obtine un 1-0 usor in anumite meciuri, se poate scoate si 2-0-ul si 3-0-ul, in acelasi stil. Trebuie doar curaj si un pic de risc, mai ales la inceput. Cine nu risca nu va castiga, nu?  

            Berbec – incapatantul Costa
            Azi ar fi o zi buna pentru o schimbare. Nu, stiti bine ca n-o veti face, dar zic si eu asa, ca horoscop, ce ar fi bine. Haina pe care ati croit-o si pe care o purtati deja de atatea saptamani incepe sa se roada cam tare in coate. Purtati o haina nu un sarcofag, nu uitati asta. Cand va e cald si bine, descheiati-va la guler, adoptati o alura occidentala evoluand doar in terenul advers. Daruiti celor din jur cat de mult se poate – nu uitati, v-ati prezentat drept un showman, asadar creati acel spectacol! Pe de alta parte, cand va e frig, incheiati-va mai bine. Acea marime 4-3-3 la care tineti asa mult nu se poate purta oriunde. A o adapta la toate partiturile ar fi o manelizare. Tineti minte, asadar, atunci cand vreti neaparat sa va aparati, transformati 4-3-3 macar in marimea italiana 4-5-1 si asigurati-va ca umbrelele de pe flancuri opresc ploaia … de centrari in careu. Da, acei doi “nasturi” de pe margini fac toata diferenta, tin bine pantalonii apararii, fiindca nici cei din spate nu sunt mai buni. Ei nu pot bloca nimic singuri. Fara ei in forma exceptionala se intampla ca azi cand tot felul de “pietricele” intra pe sub haine… Imbracati-va cu gust, asadar, dar in primul rand nu uitati sa va asortati cu peisajul.  Renuntati la stereotipuri, la scheme repetate si esuate una dupa alta, cum ar fi cornerele batute si inabusite scurt, aproape… Incapatanarea dusa la extrem e o boala si…. costa, domnule Costa!

            Zodiile de iarba:
            Leu – Beto, leul ranit
            Astazi trebuie sa aveti grija la corzile vocale. Veti racni continuu si, dezarmant, pare ca nimeni nu va va auzi sau asculta. Degeaba va veti comporta ireprosabil caci colegii de la locul de munca nu va vor sustine. Asa ca va trebui sa va descurcati singur, sa va folositi toata energia, sarind din bara in bara intr-o zi in care, din cate stiati, ar fi trebuit sa fiti stresat doar cu jumatate de norma. Nu va faceti griji. Consumatorii stiu foarte bine ca sunteti indispensabil si ca fara dumneavoastra toata firma si-ar fi dat cu firma-n cap azi, bineinteles. Ba o centrare curbata pe poarta, ba o saritura peste adversari, ba o mica racheta interceptata si pusa la sol…Singurul motiv personal de satisfactie este ca cei din jur incep sa vada tot mai clar ca sunteti un leu adevarat si ca ar trebui sa fiti desemnat fara echivoc “regele animalelor”. Decizia este tot la un animal..  

            Gemeni (sau Germeni) – Aparatorii centrali
            Azi veti avea o zi infioratoare. Mai bine  nu iesiti din casa! Nimic din ce veti intreprinde nu veti reusi.  Sunteti foarte predispusi la erori. Nu veti avea vlaga, nu veti reusi sa impingeti postul de observatie mai sus, pe teren, chiar daca doar de dumneavoastra tine asta. Daca vreti sa strangeti echipa si s-o impingeti in fata e esential sa va duceti mai aproape de ei, in sus si ca macar o data la 2 situatii sa incercati sa va asumati responsabilitati, sa va folositi mintea si ochii nu doar sa pasati mecanic, repetitiv, in spate. Racul poate fi transformat intr-un aligator, ADN-ul e la voi. Pe finalul zilei va veti uita la un film cu toate prostiile fatale facute doar intr-o singura repriza.



La final macar veti putea spune: “Am fost norocos”. Nu uitati, in curand ar fi cazul ca macar unul dintre dumneavoastra sa plece intr-un mic sejur, concediu, pe banca de rezerve. Aveti nevoie sa iesiti din monotonia, din rutina titularizarilor.

Scorpion – Weldon
Un adevarat scorpion este un pradator: are o sansa – ucide. La fel veti fi si dumneavoastra azi. Putine oportunitati veti intalni in cursul zilei, dar atunci cand se vor ivi, cu flerul binecunoscut pe care-l posedati nu aveti cum sa le ratati. Va place sa va implicati si in ajutorul altora de aceea toata ziua veti face multe lucruri bune: veti ajuta niste batranei din aparare sa treaca faza (capul va e mai lucid ca al lor, de asta respinge mai bine), veti ajuta un prieten intr-un moment important (cum ar fi devierea pentru Sougou de la faza “di pinalti”) dar, mai ales, veti avea un moment individual de glorie. Adversarii va stiu frica de asta si actioneaza oarecum pripit (isi da drumul prea repede la schimbarile de directie) atunci cand sunteti in preajma lor, gata pentru a prada. Daca sanatatea va fi la cote maxime azi si in urmatorii ani, atunci nu e nicio primejdie nici in dragoste: publicul va iubeste!

Sagetator (sau "Sageatator") – Sougou
Aveti viteza in sange! Azi veti avea ocazia s-o folositi. Veti avea suficiente culoare pe care sa faceti atletism. Miscarea e sanatate si e sanatoasa! Daca s-ar misca si ceilalti ca dumneavoastra, ce chestie ar fi! Deocamdata stiti insa ca sunteti unic si ca nimeni nu va poate inlocui, nici vorba Hora – cel care e din ce in ce mai des doar un titirez. Aveti viteza si sunteti viteaz, trebuie doar sa va intinda cineva arcul.

Taur – linia de mijloc care a vazut mereu rosu in fata ochilor
            Astazi sunteti lipsit de idei. Ca atare, veti cauta mereu solutiile simpliste cu eficienta cu tindere spre 0. Nu aveti curaj sa plecati singuri inspre zari adverse, oriunde va uitati sunt doar straini, niciun coleg. Veti incerca mereu sa mergeti pe laterale, va veti declara invinsi pe centru, fara nici macar o constructie cladita pe-acolo! In cele din urma “Seful” va intelege si va va da o scutire de la ultimele minute ale coridei. Trebuie sa luati atitudine, sa puneti piciorul in prag. Sunt deja 2 saptamani de cand nimic nu mai straluceste acolo, in mijlocul echipei si sunteti toti din trupa mediana la fel de vinovati de asta. 

            Varsator – Publicul
Astazi va veti varsa si va veti revarsa...naduful. E si normal, nimeni nu are rabdare nelimitata! Mai intai cateva picaturi de nemultumire, apoi fiindca va simtiti sfidat veti deveni tot mai vocal. Da, totul are o masura! Intr-o vreme priveati anumite gesturi “de rac” ca pe o siguranta, acum insa se vadeste ideea ca de fapt e o lipsa de solutii. Varsatorul nu poate tolera incompetenta, nu se poate multumi cu putin cata vreme a avut parte si de mult. Sanatatea este lezata de aceasta stare nervoasa dar macar dragostea nu va este afectata; aveti inca incredere, chiar si in lipsa rabdarii.

Balanta –  Ceahlaul
Ce ciudat va treziti azi sa jucati! Brusc va simtiti plin de viata, de energie, de curaj! Acum doar cateva zile erati intr-o moleseala “din-amovibila” din care nimeni nu va mai dadea sanse. Ce ciudat redeveniti tocmai acum la nivelul la care faceati de pilda egal in deplasare la Brasov. Si, cel mai ciudat de pus in balanta este ca fenomenul acesta e repetitiv. La fel a sucombat la vremea lor si Petrolul. Chiar si zodiile au voie sa se indoiasca de coincidente, nu credeti? Balanta insa isi mentine increderea. Mai sunt doar 2 saptamani pana o vom putea noi insine testa, sa vedem exact care e “efectul Dinamo”. Balanta va fi intre noi si ei si va cantari cu precizia uneia de aurar.

Fecioara - arbitrajul
        Dumneavoastra sunteti mereu neprihanit. Nestiutor, nepriceput, nepotrivit, nedemn de acea pozitie dar….. nepatat. Veti reusi si azi sa starniti furtuni in pahare cu apa, apa chioara fara pastilele atat de necesare unora cu mintile infierbantate.



Dati motive suficiente unor discutii, care au chiar si temei de realitate – asta, evident, pentru cei care stiu sa caute realitatea, nu s-o primeasca de-a gata, de la altii. Dar, cine se poate supara pe o Fecioara? Cu inocenta si cu simtul dreptatii nu faceti decat sa judecati ceea ce vi se pare ca vedeti: o bricheta, o impingere de baschet, o compensatie ca sa nu lasati pe nimeni suparat…. Asadara, cu ce drept sa va condamne altii ecusonule FIFA? Poate doar daca…. nu mai sunteti de mult fecioara…

            Probabil ar mai trebui zodii, mai sunt cativa ramasi pe sub cer, pe sub constelatii, dar pe dinafara fotbalului. N-au decat sa-si caute/inventeze si ei o zodie, dar neaparat una norocoasa – daca se poate portugheza. Eu imi aduc aminte de doi “Scorpione”, un Piccolo si un De Zerbi care ar mai trebui lasati sa demonstreze daca merita sau nu sanse, inainte de a fi lasati sa plece in iarna… Azi chiar nu aveau cum sa incurce pe nimeni. Pentru meciul de azi ramane gustul amar ca diferenta reala dintre CFR si Ceahlaul a fost fix de un “pinalti”. Exista totusi o diferenta de loturi care sa ne dea dreptul sa afirmam ca victoria e oarecum meritata, dar ramane si impresia de final, cu dezarmantele erori din apararea noastra si cu cele 4-5 ocazii la 0 din ultima jumatate de ora. Macar televiziunea a incercat sa ne ridice moralul titrand sus, la scor : CFR-CHL (Chelsea?!)...
           
            Gata, s-a terminat perioada boema. Gata cu derby-urile de mucava, cu nou-promovate. 7 puncte din 9 si, puse cap la cap, doar vreo 45 de minute convingatoare. Acum vine examenul brasovean, un meci mai apropiat de nota celor dintr-un campionat echilibrat, unde vom putea vedea mai clar unde ne situam. Acum suntem incruntati. Din ridurile astea sper sa iasa si ganduri, idei, nu doar nervi. Chiar e nevoie de o “solutie de avarie: pentru situatii ca cea de azi. Altfel riscam iarasi ce a fost azi sau, chiar mai rau, sa avem fotbal de “horror-scop”. 

duminică, 16 octombrie 2011

Blast Off


Chiajna, 15 octombrie, ora 9.30 seara. Tocmai ce s-au oprit dusul rece si vantul in rafale ce au avut menirea de a-i tine acasa pe cei ce nu vroiau neaparat sa vina la stadion. Comentatorul TV nu observa insa asta si spune ca ploua in continuare de cateva ore. Evident, “de-acolo de unde este el nu se vad asa de bine fazele de joc”, deci probabil nici vremea si, dupa cum se pare, el e om de sport, nu meteorolog. Macar el sta bine mersi in cabina lui de transmisie, dar pentru muritorii de rand din tribune frigul unei ierni timpurii este vecinul fiecaruia. O vreme ideala pentru prins o raceala, un stadion golas, o atmosfera de supliciu nicidecum de deliciu, un meci pe care CFR-ul trebuie sa-l castige daca vrea sa mai vorbeasca la viitor in acest sezon. Luxul de a pierde puncte cu echipele mici a fost deja comis cu Petrolul (noua favorita surpriza a arbitrilor, ce chestie fix DUPA meciul cu Dinamo), acum trebuie sa calcam pe pasii lor si sa asteptam doar acele cateva ocazii numite derby-uri in care cu mana noastra sa ne ajutam in a ne catara de varf. Campionatul acesta nu mai seamana cu cele trecute, nu mai e disputat, nu mai e surprinzator. Nu vor fi necesare 70 de puncte pentru a fi incoronati ci probabil 80+. Acum sunt prea multe echipe de umplutura, prea multa mediocritate, ne intoarcem la polarizarea saraci-bogati existenta  si vizibila la inceputul deceniului trecut. Macar e sport popular, e loc pentru toata lumea la masa primei divizii, chiar si pentru cei ce nu vizeaza decat firmiturile. Iar pentru cei puternici nu mai ramane decat tabietul de a juca fotbal si de a invinge mult prea lejer, de a bifa inca o etapa, inca niste bani, inca un an, inca o treapta coborata in ochii celor ce privesc sportul asta, intern si extern, si compara. Fotbal fara orizonat, asta avem.

Barem arena comunala din Chiajna straluceste inca a nou. O baza sportiva ce impresioneaza si umileste orasele romanesti, moderna pana in toate detaliile, cu un soi de sala polivalenta inglobata cam bizar dar totusi reusit, implinit, intr-una dintre tribune. 6000 de locuri din care nu se ocupa decat maximum vreo 600-700 si asta chiar daca pe bilet scrie “CFR” si mai jos, mai ales “Pret 00.00 Lei”. E totusi o comuna, dar una privilegiata, o mica lipitoare pe langa marele sac de bani numit Bucuresti. Asta nu-i un lucru rau neaparat, chiar daca peste tot vezi “reclama” cu Primaria Chiajna, semn ca banul public tine si sustine. Bine ca se poate face macar intr-un loc din Romania asa ceva, decat sa fie egalitate in neputinta, fiindca altfel banii tot s-ar risipi, o stim bine.  Dar sunt atatea comune care si-ar dori echipe in Divizia A, nu? Comunele fara astfel de sanse de aur nu trec vreodata de pragul diviziei C, nu viseaza la o alta tribuna decat un damb inalt de pamant, nici vorba sa spere la o astfel de baza sportiva exceptionala pentru Romania, dar absolut obisnuita in tarile “colege de UE”. Cred ca ceferistii se simt ca in Austria, ca in stagiul de pregatire din vara, poate de asta si par linistiti si increzatori in ce au de facut la Chiajna…

Baza sportiva a fost croita bine. Doar ca, intretinerea ei pare deficitara. De pilda terenul este bun, gazonul este bine pus dar prost intretinut. Poate e asta o tactica a gazdelor dar iarba este categoric mult prea inalta. Iar cum a mai dat si ploaia inainte si cum termperatura coboara spre inghet, crampoanele fac mic gauri in gazon, aduna smocurile ici-colo. Asta se va vedea si in timpul meciului cand de prea multe ori mingea sare din jucatori ca din colt, fara a mai pune la socoteala cum suturile pe jos devin greu de prins chiar si pentru un portar beton. Din cate am vazut insa echipa gazda e pe principiu “sfanta centrare a lui Petre Marin”. Experienta il ajuta pe fostul progresist-nationalist si stelist sa centreze bine si cam pe asta se bazeaza tot jocul lor schematic. Treaba cu gazonul este insa incurcata pentru visinii. Rand pe rand au sa alunece toti, de la Weldon, Bastos si Sougou si incheind cu Muri. Cei din fata au inceput partida cu o pereche de ghete si crampoane si au terminat-o cu alta.

Echipele si-au facut incalzirea si s-au refugiat la vestiare parca nemaidorind sa iasa de acolo. E de inteles – ce cald si ce bine trebuie sa fie acolo. Rezervele noastre isi ocupa locul pe banca infofolite bine in paturi. Ma gandesc la Rusia sau la o luna decembrie. Nu mai avem sezon de toamna si primavara nu din incompetenta FRF-ului ci fiindca au disparut aceste anotimpuri. Fanii locali au contenit sa mai vina, sunt destul de putini, probabil meciul e la mare concurenta cu o nunta ce are loc in aceeasi seara in comuna. Acum se asculta povestile crainicului stadionului, cel care le expune pe larg pasii gresiti ai formatiei de portughezi si brazilieni ai CFR-ului din acest sezon, Medias, Tg. Jiu, “doar un egal la Rapid”, Petrolul incercand sa transmita astfel doza necesara de incredere, apoi le spune ceva despre motivatia speciala a celor cativa “concordisti” care vor vrea sa ne arate ca am renuntat prea usor la ei: Vitinha, Galiassi si Trica (ciudat, eu stiam ca Trica a renuntat la noi). In cele din urma se indura sa intre si echipele pe acordurile unui imn mai mult incropit decat creat si imposibil de cantat, sa zicem, de catre o galerie. Macar oamenii s-au adaptat modei pana in cele mai mici detalii. Nici galeria locala nu e prea numeroasa, domina doar cu o toba fondul sonor fiindca pe asemenea frig nici de urlat nu-ti vine, daca nu te cheama Beto.

Privesc echipa noastra. Reflectoarele nocturnei cauta toate chelia lui Muresan, cel pe care Costa il vrea arma surpriza azi. Sunt ceva dubii in privinta alegerii lui Bastos pe stanga in detrimentul lui Ronny (cel obisnuit acolo) dar, in rest, echipa pare sa fie gandita in varianta sa optima. In sfarsit din nou Muri-Peralta si Renan, daca nici acum nu avem mijloc atunci cand? Fluier de inceput, cateva pase de tatonare, 2-3 intorceri catre Beto, ceva pase la firul smocurilor pentru a vedea cum sare mingea si apoi aruncare in pressing. Dar nu ma apuc sa va povestesc ceea ce stiu ca ati vazut deja! Zic doar ca in momentul in care s-a apasat butonul “Pressing” a fost ca si cum am fi apasat butonul de initializare de la o racheta: “Blast off”. Primul pressing gospodaresc al lui Weldon l-a facut sa greseasca pe Gospodinov. Al doilea pressing a facut ca mingea sa fie recuperata de Renan, pasa in centru la Weldon si deschidere rapida catre Sougou pentru golul 2. Apoi o perioada de lancezeala si prin minutul 20 iarasi s-a iesit in pressing. Suficient cat in 5 minute sa le rasturnam iarasi sistemul defensiv si sa gaseasca Panin acel arc pentru sageata Sougou. Da, e meritul CFR-ului ca a profitat de nauceala adversarilor si ca inca inainte sa se aseze acestia in ghete era deja 2-0 pentru noi, iar apoi la 3-0 obiectivele de la acest meci erau cu totul altele. Dar mai e ceva: in toata prima repriza CFR-ul a avut 4 ocazii, din care 3 in pozitii in care s-a ajuns 1 la 1 cu portarul advers, toate acestea finalizate, exact ce nu se intampla in “era Traore”. Asta in vreme ce adversarii au avut doar in prima repriza 7 ocazii, toate ratate, dar despre asta vorbim un pic mai jos.

Sa nu ne imaginam ca meciul a fost castigat inca inainte de a incepe. Recunosc ca nu am avut stomacul necesar sa vad toata partida Dinamo-Chiajna din urma cu 2 saptamani dar atat cat am “telespectatorizat” am priceput ca a fost rost si de un pic de chinuiala pentru marele lider al campionatului. Este asadar meritul nostru ca partida a fost rezolvata in 10 minute, cat s-au pornit motoarele navetei CFR atat cat sa ajunga pe orbita. De acolo s-a vrut parcurs de siguranta, cu doar cateva indicatii de baza: fara accidentari si fara cartonase. Primul lucru pare ca s-a indeplinit, chiar daca rand pe rand Sougou, Camora si Gabi Muresan au acuzat dureri. Al doilea insa a fost deficitar. Doare cartonasul galben incasat de Panin, cand scorul era deja 4-0, in ideea ca el e meci de meci titular si ca la un moment dat s-ar putea ca tocmai sanctiunea de la Chiajna sa-l tina o runda deoparte. Si desigur, mai enervanta este fapta lui Ronny. Rosu direct cand mai erau 3 minute, un “omor prin imprudenta” pentru care va fi categoric sanctionat mai mult de 2 etape. Asadar urmeaza meciurile: Ceahlaul, Brasov si…Dinamo. Ei, pentru moment Bastos a aratat clar de ce el ar trebui sa fie pe stanga si nu Ronny dar sa ne gandim ca poate la un moment dat in etapele astea Bastos va avea si el niste probleme. Ramanem descoperiti si toate astea de la un cartonas luat absolut meritat pentru o fapta prosteasca. Dincolo de aceste linii directoare era insa imperativul sigurantei castigarii meciului. Dupa 2-0 dintr-o data linia noastra de recuperare a coborat din terenul lor pana fix la 35 de metri de poarta noastra. A inceput ploaia de centrari, fiindca doar Camora si Panin nu putea bloca la nesfarsit, au inceput inexactitatile la respingere si doar urletele lui Beto si o leaca de noroc cu care este el dotat a facut ca de la 2-0 sa nu se faca 2-1 si sa intram cumva in corzi. Apoi de la 3-0 relaxarea a fost totala si asta a fost predominanta meciului. Sper ca fundasii nostri centrali sa se ascunda sub aceasta scuza fiindca daca prestatia lor de ieri a fost “pă bune” (ca tot am fost in sud) atunci trebuie trase semnalele de alarma. Dincolo de faptul ca la 3-0 intreaga echipa nu a excelat, nu s-a mai omorat cu firea pentru efortul fizic, fapt oarecum de inteles cand priveam la tabela, nu pot accepta insa acele erori majore pe situatii de baza. Nu-mi aduc aminte de un meci recent in care omul marcat de Cadu (Baltoi in cazul asta) sa fi castigat intr-o singura repriza mai mult de 3 dueluri in careu – graitoare este ultima faza cu parada nelumeasca a lui Beto, cand Cadu isi privea relaxat adversarul in ochi, fara sa sara, fara sa marcheze, fara nimic. Si daca ar fi fost doar atat, dar show-ul sau a continuat si in a doua repriza cam in aceleasi coordonate. Daca va vine sa credeti, asta n-a fost punctul de minim atins de vreun ceferist. Nu,(no) Diogo cu cele 3 semi-lufturi ale sale (dintre care macar unul putea sa fie lejer autogol) si cu o sumedenie de dueluri ratate (cam din aceleasi cauze ca si Cadu) chiar intrece in ridicol prestatia de fundas central a capitanului. Piccolo? Unde esti? Iti faci bagajele deja?! De pe partea lui Petre Marin au curs centrarile. Explicatia e simpla: acolo fundas era doar Camora. Daca pe dreapta langa Panin a venit in cateva randuri si Sougou, pe Bastos tot nu l-a lasat inima sa se retraga in aparare. In fata apararii Peralta si Renan nu sunt foarte eficienti atunci cand apararea se face in adancime, in terenul nostru. Ei sunt doar oameni de “pana la careu” nu si “in careu”. Acolo zidul de “BETO”n a fost Muresan, cel care a contrat cateva suturi periculoase. Si, sa dam Cezarului ce-i al Antonio-ului, Beto a fost omul fara de care nu terminam prima repriza cu mai putin de 2 goluri incasate. Nu atat interventiile sale directe (continuate si in repriza a doua) dar mai ales modul in care a dirijat si chiar condus apararea, felul in care si-a trezit si certat coechipierii cand se aparau doar de forma sau cand, de pilda, la degajare, Weldon, Sougou si Peralta erau toti cu spatele la poarta, in aceiasi zona, miscandu-se alene, nicidecum conectati la meci. Mai sunt inca 24 de meciuri in care ne putem bucura de linistea pe care o da un portar mare. Apoi vom ramane cu lectia sa.

Putem spune ca in acest meci au punctat decisiv Weldon si Sougou, cei care au conlucrat perfect la primele 2 goluri dar eu, pentru felul in care a stralucit, a excelat, l-as nominaliza pe Beto. E ciudat ca la un 4-0 sa acorzi acest titlu portarului dar Beto chiar e omul care cred ca da sansa ca aceste rezultate sa se intample. Intervine si spectaculos si eficient si doar pe finalul meciului am remarcat faptul ca incepuse sa-si piarda concentrarea, seriozitatea – de inteles, stia ca zeii sunt cu el…

De cu totul alta maniera se manifesta jucatorii atunci cand stiu ca au lasat acasa poarta inchisa. Tine in primul rand de factorul mental. Daca Beto ar fi jucatorul nostru si nu doar imprumutat el ar trebui in acest moment facut capitan fiindca chiar este peste Cadu la comunicarea aceasta, dincolo de relatia directa ce priveste fiecare faza de joc in parte. Factorul tactic insa ii ramane lui Costa si a fost si el prezent intr-o masura imbucuratoare si datatoare de sperante pentru etapele ce vin. Acest 4-3-3 cu Bastos pe stanga e de fapt o gaselnita, este o adaptare a unul 4-4-2 dezechilibrat. Bastos chiar e util pe stanga, cu venirile sale catre centru. El nu ataca poarta, nu se comporta ca un atacant, ca al treilea atacant, asa cum se vede la Sougou, cel care una-doua ajunge langa Weldon sau asa cum facea Ronny. Nu, Bastos preia si incearca sa puna mingea intre liniile de mijlocasi si fundasi ale adversarului. Este acel mijlocas coordonator, mai rapid decat De Zerbi, cam la fel de tehnic ca el si cu simtul portii dezvoltat. Care e diferenta intre Bastos in centru si Bastos la margine? Esentiala! In mijloc in momentul preluarii sunt 2 oameni in jurul sau. Trebuie sa se demarce pentru a primi pasa, sa judece rapid pentru a nu pierde. Pe lateral lucrurile sunt mai usoare. Fundasul lateral nu se arunca direct asupra omului cu mingea, cei din centru ajung mai greu sa stranga. Bastos are timp sa preia, sa priveasca, sa gandeasca, sa plece pe spatii nu atat de aglomerate ca in zona centrala. Cum nu avem chiar nicio solutie pe stanga e clar ca Bastos trebuie sa ramana acolo chiar daca in felul acesta noi nu avem flanc stang. Bastos pleaca din acea zona spre centru, Camora nu are de ce sa urce fiindca jocul nu e in partea aia si nici Renan nu e suficient de prezent in jocul de constructie ca sa-l  ajute. Nu imi fac griji insa ca putem fi blocati asa, doar pe dreapta. Am vazut ieri ca pentru cateva minute fusese trecut Sougou in stanga. Deci exista o mica mobilitate a solutiilor.

Apoi e de remarcat felul in care se inteleg Weldon si Sougou, cum curenteaza si cum nu rateaza. Imediat ce au fost schimbati amandoi si au intrat rezervele in teren am vazut diferenta negativa. Ronny cu cei din jurul sau chiar si cand aveau contraatacuri 4 contra 3 sau 3 contra 2 reuseau sa se incurce in solutii. Cu cei 2 titulari lucrurile sunt insa simple. Weldon sta perfect pe picioare, controleaza mingea si cand era contestat cu forta de catre adversar iar la Sougou cred ca s-a vazut suficient pare ca ar avea “Nitro” atunci cand fuge. Linia de mijlocasi centrali nu a fost grozava ieri. Ma asteptam ca cei 3 magici de la mijloc sa tina mai mult de minge dar se pare ca aceasta tactica e activa doar cand conducem la mai putin de 2 goluri. De la 2 in sus acceptam orice ne ofera adversarul si privim cu un ochi la Sougou, mereu in blockstart. E de laudat insa Renan, cel pentru care pun si acest mic videoclip. El este adevaratul executant de lovituri libere si acum cred ca ar trebui sa fie preferat mereu la astfel de faze. Muri da 1 din 2-3 periculos, Renan insa are un stil de lovire a mingii cu adevarat brazilian. Priviti aceste mici mostre ce se gasesc pe youtube ca sa fiti convisi ca ceea ce face el nu este doar fortuit.



Ma aflam ieri in spatele portii la lovitura din minutul 49 si am vazut cum mingea a vrut sa vireze stanga-dreapta dar siretul lui Renan efectiv nu i-a dat voie sa se mai razgandeasca in aer. S-a dus ca o torpila falfaind in aer, prea mult pentru un portar de “valoarea” lui Gospodinov (deja cu picioarele inmuiate). Partea cu adevarat frumoasa este ca Renan poate chiar si mai mult de atat…  Mai e interesant si Panin, cel care macar in 3-4 situatii a ajuns la limita careului advers, perpendicular pe poarta, asteptand combinatii ca un mijlocas de atac. La varsta lui are un randament fantastic la efort si chiar cred in el ca mai poate avea inca vreo 50 de meciuri pentru CFR, poate fi un Petre Marin pe stilul si aspectul Clujului.

La 4-0 era un moment in care rezervele puteau sa fie introduse. Ronny a intrat mai devreme iar Kapetanos si Celestino cam tarziu. Lor ar fi trebuit sa li se dea o sansa mai devreme si probabil ca am fi numarat azi si golul 5. Cei doi chiar au vrut sa arate ceva doar ca atunci cand au intrat ei ceilalti erau deja satui cu ce obtinusera deja.

De la Chiajna nu pot sa spun ca am remarcat ceva deosebit. Naivi in aparare si poarta, harnici la mijloc dar avand nevoie de un Trica macar cu 5 ani mai tanar. Nu i-a ajutat nici partea tactica, nu au citit nimic din ce joaca CFR-ul si apoi degeaba au primit mingea o repriza intreaga daca au ratat en-gros. Mai mult, la pauza Dinita si-a dat proba completa de incompetenta. Mergand pe principiul ca gaina care face oua de aur are in interior un tezaur, tot asa si antrenorul Concordiei s-a gandit ca daca a dominat in formula cu 1-2 atacanti, cu 2-3 atacanti va da CFR-ul peste cap. L-a scos pe Muzac si l-a introdus pe Mihalcea urcand totodata toate liniile langa el, astfel incat in aparare ramaneau doar 2-3 oameni stingheri. Sigur ca in atac pana la urma tot fundasii lor au contat mai mult, preponderent din faze fixe si doar cand le-am dat noi voie dar schimbandu-li-se centrul de greutate de la centru pierdeau mingea foarte usor. Daca atunci isi propuneau ceferistii  sa faca scor puteau repeta ispravile de la inceputul primei reprize. Din fericire Sougou si Weldon au ales variantele intelepte, sa se protejeze pentru alte meciuri. Tocmai de aceea afirm ca acela era momentul propice pentru schimbari ofensive, pentru Ronny, pentru Hora, pentru un joc in viteza de contraatac. Ce a mai fost de remarcat a fost elementul de culoare (la propriu si la figurat) numit Bogza, fundasul inalt al Chiajnei, cel care ajutat de linistea perfecta de pe arena isi putea astfel face auzite doleantele catre tusierul care nu ridica fanionul cand cerea el: “Sa moara mama arbitre, sa moara mama!!!”. Ce sa-i faci, reflexele din fotbalul mic nu se curata usor…

Pana la urma este pentru noi o victorie calda obtinuta la rece. Din pacate, vad ca aceasta caldura (sau poate e de vina raceala?!) da iarasi in fierbanteala fiindca iarasi privim si vorbim prea mult la titlu uitand ca mai pot aparea episoade Petrolul, ca in aceasta etapa arbitrii au devorat alte starvuri dar vor veni cu siguranta inapoi asupra noastra. E ca un parcurs hipic cu obstacole si trebuie sa ne potrivim foarte atenti pasii doar la urmatorul. Urmeaza Ceahlaul pe care va recomand sa-l studiem cu totii foarte bine maine seara fiindca impresia mea este ca-i peste Petrolul. Altfel, structura echipei noastre pare asezata acum, pare finisata este mai mult decat o schita dar mi-e sincer teama de momente in care vom avea iarasi de revenit de la 0-1. Fiindca atunci cand dam gol e simplu, dar cand luam stim cu totii ce usor ne pierdem cu firea.

Pana la urma, concluzionand scurt despre un episod peste care vom trece rapid, ceea ce-a fost ieri Trica nu ne strica si nici concordia n-a insemnat discordia...


Participiu participant

Descoperit Chiajna de dincolo de harta , vazut meciul pe viu, la 4D (dimensiunea a 4-a - frigul), urlat "C-F-R" si primit victoria, gasit drumul inapoi spre casa, obosit, facut cronica de-abia duminica dupa-amiaza... Multumit pentru rabdare si intelegere.

duminică, 2 octombrie 2011

Bateti-l PE TROLUL ce strica duminici !


           Niciodata nu pariati pe CFR, mai ales pe victorie. Eu nu o fac niciodata. De pilda, atunci cand sunt eu convins de victorie ma temperez repede gandindu-ma ca la fel ca mine sunt inca vreo cateva mii de ceferisti si, ca la fel de simplu, aceeasi atitudine e si in interiorul vestiarului. De acolo si pana la „marea surpriza” neplacuta, pana la „bomba din Gruia” e nevoie doar ca aceasta complacere sa fie ingrosata de superficialitatea tratarii meciului si, iata, portia de pelin e completa.         

            Asa cred ca s-a privit acest meci. Acea umilinta in „prime time”, Petrolul – Dinamo 1-5 la inaugurarea cadoului public ploiestean cred ca ne-a ramas tuturor in minte, cred ca ne-a aprins imaginatia, incat pana si cei mai pesimisti credeau in macar un ecart de 2 goluri. Am pornit seara cu clasamentul in mana, tintind spre Dinamo si a lor distanta regulamentara de o victorie si saltand totodata virtual CFR-ul peste Rapid si U. Pana la a avea noi 19 puncte mai erau totusi 90 de minute, adica sigur mai mult decat o formalitate. Ceva imi spune ca aceeasi stare de supraincredere era si in vestiar, liniste si armonie ca la o partida de pescuit de puncte duminicala. CFR-ul l-a uitat complet pe „pe trolul” care avea sa strice toata armonia, pana la urma o echipa de acelasi esalon, urata, nou-promovata, ciupitoare de fotbal sau cum o mai fi.... Bine macar ca am primit gol rapid si ca astfel s-a dat alarma din timp fiindca altfel sunt temeiuri serioase sa cred chiar ca am fi pierdut. Oricum, un punct sau niciunul tot cu buza umflata ramanem dar face bine doar la iluzia puterii de a fi facut jumatate din drumul necesar invingerii unei autobaze tipice.

Desigur, putem gasi motive, scuze si acuze, putem sa ne turnam cenusa in cap si sa ne simtim cu plumb in picioare. Nu va ajuta la nimic. Important este sa privim episodul de azi cu proiectie spre ce va fi sa vina. Este asadar o intamplare ce s-a petrecut azi? Poate ca da, poate ca nu. Depinde doar de noi sa tragem concluziile bune, sa nu se mai repete intru totul (asta fiind chiar culmea indolentei!) dar, la fel de bine sunt absolut sigur ca schije asemanatoare unor momente de azi ne vor mai lovi, fie ca vorbim despre arbitraj tip „Ray Charles” (asta ca sa ii dau inca prezumtia de inocenta), fie de un „pumn” neasteptat pe tabela ce ne taie respiratia, fie de o minge nu tocmai rotunda, atata vreme ce sare mai mereu favorabil celorlalti. Azi prea s-au ingramadit toate deodata si poate e bine ca am facut acest „3 in 1” acum si nu altcandva. In ciuda acestui fapt tot ne-am ales cu un punct si o lectie pretioasa, atat de pretioasa incat il face acum pe Costa sa ne promita campionatul, ca si cum ar fi gasit vreo descoperire arhimedica. Probabil ca la fel ca orice lucru si acest dezastrul de la inceputul lui octombrie are parti rele (vizibile) si parti bune, poate doar banuie.

Haideti asadar sa purcedem pe o abordare maniheista separand cele doua laturi inadins fiindca mi se pare ca pot fi extrem de usor diferentiate intre ele. Si, de ce sa punem in fata raul? Sa vedem binele mai intai.

La ce ne-ar folosi un egal in loc de o victorie, in debutul unei serii de meciuri aparent mai usor de abordat? Simplu! Sa ne trezeasca! Mai bine dam acum 2 puncte si, le luam pe restul, beneficiind si de cele 2 saptamani de pregatire temeinica, decat sa ne trezim „pe pana” (cum este evident acum ca am fi patit) taman cand ar trebui sa fim la turatie maxima. Poate asadar Costa realizeaza acum ca in Romania exista o diferenta enorma intre echipele mari si mici, intre cele care au constiinta faptului ca vor victoria si cele care intra cu autobuzul pe teren, ca abordarea trebuie sa difere radical. Nu se poate juca pe aceleasi principii si, mai rau, fix cu acelasi prim 11, intr-un meci cu Rapidul si apoi intr-unul cu Petrolul, la fel cum nu s-ar putea nici invers. Probabil Costa e obisnuit cu un sport al campionilor in care fiecare vrea sa castige. Ei bine, iata ca la noi gaseste unii pentru care egalul, ciupeala sunt reusitele supreme, orice este peste astea e dar de la Dumnezeu. Poate ca 4-3-3-ul lui Costa se vrea ofensiv, se vrea orientat si impotriva acestui antijoc, acestui „stat la cutie” pe 2 randuri de aparare ca un camp minat. Greseste antrenorul CFR-ului. 4-3-3-ul pe care l-a incercat el pana acum este unul bazat pe posesie si in primul rand pe viteza. Pentru asta ar trebui nu doar tehnica ci si mari spatii pe teren. Iata de ce impotriva unei „testoase romane” aceasta tactica era falimentara, din start. Am irosit zeci de minute incercand sa facem ceva cu asta, cu ideea de joc, improvizand ba o centrare, ba un un-doi, ba un mic slalom. „Bun, ma veti intreba, dar care e lucrul bun din asta?!” O sa fiti surprinsi poate: simplu, faptul ca am reusit sa dam gol. Ba chiar poate am fi meritat sa reusim mai multe, daca era voia hazardului sau a „haţiganului! Asta dovedeste in primul rand ca echipa intr-adevar are forta de joc daca chiar si falsand reuseste sa „cante” (nu si sa incante) ceva. Ca golul lui Weldon-De Zerbi si alte cateva mici ocazii pe patrundere si solutii individuale fac parte din pachetul de variante corecte cu care ar fi trebuit abordat acest joc este deja altceva. In conditii normale cred ca reuseam sa invingem si aceasta „autobaza X 2” – fiindca avea avantaj, trebuia de 2 ori depasita – ce ne-a stat in fata. Mai important ar fi insa ca antrenorul sa fi deslusit exact cum trebuie luat, cu fulgi cu tot, acest tip adversar las: dezechilibrand propria echipa, asezand-o mai apasat in fata, folosind cele 2 cai prin care se poate rezolva o astfel de situatie: tehnica sau forta. Din prima avem destule variante incat sa credem (si am vazut chiar si azi asta) ca se poate intra direct printre linii, prin centrul apararii adverse. Din a doua, am cam uitat acei oameni pe banca dar tot ar fi utili acum, un Kapetanos (pe langa Weldon), daca tot centram macar sa avem catre cine; sau un Muresan si poate chiar si Celestino (sa incepem apararea eficienta direct la mijloc, in terenul advers). Bate si ... ti se va deschide! Costa are acum aceasta lectie in portofoliu trebuie sa invete ca in campionatul romanesc echipele mici exista, trebuie luate ca atate si ca ele sunt foarte periculoase daca incerci sa lupti clasic, cavalereste. O scuturare puternica a vestiarului, un „mergeti si-i faceti praf” si mai cu seama dotarea cu arme adecvate ar trebui sa rezolve problema. Ne vom convinge imediat, caci urmeaza Chiajna si Ceahlaul, adica echipe de acelasi tip. 

Paradoxal poate chiar si arbitrajul din seara aceasta poate fi trecut la lucruri bune. Ca a fost „viciere de rezultat” dupa toate normele dambovitene este un truism pe care nu stiu daca are rost sa-l mai dezbatem. Era destul o faza ca sa protestam. Acum avem chiar doua grave la dispozitie, basca una dintre ele care poate fi pusa in oglinda, de genul „la ei s-a dat, la noi, situatie identica, chiar mai clara – nu”. Iata simplu si la obiect (sper) cele 2 faze un pic mai incetinite decat s-au obosit televiziunile:



Nici nu mai are rost sa ne mai legam de toate celelalte mici chichite conform carora la fiecare faza de joc discutabila (out, fault sau duel un pic mai tare) decizia era inclinata catre ploiesteni, ca au primit cam 10 % din partea arbitrului, de asta nu mai spune nimeni, ne foloseste doar noua ca sa stim siguri ca arbitrajul nu a fost slab calitativ, prost, de-a dreptul – ar fi trebuit sa aiba greseli de ambele parti, ci a fost „cu tenta”, spus pe sleau! Dar lasam termenul de „arbitraj vicios/viciat” (cu vicii sau cu servicii) dincolo de Carpati si sa explic de ce cred ca poate fi un castig pentru noi, macar sub aspectul imaginii, daca nu si al eliberarii de taraboi si de presiune asupra arbitrilor. Da, e adevarat: am platit cu 2 puncte ca sa ne disculpam de tot scenariul testut cu atata spor de catre cei care se temeau real de noi. Nu mai vorbim ca suplimentar a mai aparut si acest scandal din arbitraj in care exact cei care ne acuzau pica cel mai prost. Balanta este apasata acum „contra CFR”. Daca va fi apasata si mai rau vom castiga poate imaginea de victima, iar publicul se coalizeaza cu aceasta de regula. Nu stiu daca de compasiune am avea nevoie dar ar prinde bine, cu atat mai bine cu cat daca nerusinarea fluierelor nu va atinge proportiile de azi tot am putea sa si castigam. Si poate, de ce nu, la un moment dat chiar se va produce fenomenul invers in care noi sa fim ajutati real. Acum, pe de alta parte daca se va gresi iarasi pro-CFR avem plasture pentru gurile prea slobode; pastrati asadar imaginea de azi – de-acum cand vom mai fi acuzati de avantajul arbitrilor vom arata poza lui „Hoţigan” (cu „ţ
” prelung)
. Lansez si o tema retorica de gandire pe care va rog s-o tratati in contextul „chivutismului” vazut nu mai demult de acum 2 saptamani: Intrebati-va ce s-ar fi intamplat daca CFR-ul ar fi fost beneficiara acestui arbitraj azi si nu Petrolul...

Sa trecem acum la partea rea. Evident aici notam sec scorul si ecartul marit din clasament. Acum devin imperative victorii pe linie in urmatoarele meciuri si, cel mai important, succes si in intalnirea directa cu Dinamo de la inceputul lui noiembrie din Gruia. Doar asa ne putem vari singuri inapoi in jocul titlului, orice alta variante fiind echivelente probabil cu ratarea titlului pentru care am sacrificat totul. Zau de n-ar fi pacat de echipa asta, de lotul actual, sa nu castige campionatul!

Partea cea mai proasta este ca am consemnat azi cateva erori majore daca nu chiar limite ale lui Costa. Atat de rau juca echipa noastra in prima jumatate de ora incat imi venea sa urlu ca la handbal sau baschet: „Costa, cere time-out!”.

Pentru mine e clar ca echipa a fost croita rau. Nu se putea, asa cum am mentionat, sa afisam exact aceeasi linie de titulari ca si cu Rapidul. Macar daca atunci ar fi mers atunci, dar n-a fost cazul nici la Bucuresti. De ce deci perseverenta in greseala? Apoi, dintr-o sumara investigatie la adresa adversarului s-ar fi vazut ca Petrolul nu-i tocmai Rapidul. Ca tot sunt echipa de „petrolisti romani” aplica tactica „petrolistilor arabi”: au nevoie de vedete (orice vedete accepta sa vina la ei) ca sa-i invete si pe autohtoni fotbal. Asa apar la Petrolul foste nume clasice ale campionatului nostru, fotbalisti pe care-i credeam retrasi din activitate dar care iata se mai tin in „pragul pensiei”. Oprita, Vali Negru, Florentin Dumitru, Pompiliu Stoica... Mai lipsea doar Petre Marin pe care insa il vom bifa etapa urmatoare la Chiajna. Cu un astfel de adversar trebuia oare abordat meciul ca si cu Rapidul?! Oare studierea tehnica a Petrolului nu a scos nimic in evidenta? Posibil sa se fi ramas in viziunea lui Costa pe un mijloc format tot din Peralta-Renan (si mai putin spre deloc Bastos) tocmai pe considerentul ca nu vom fi atacati si ca langa acestia doi ar fi urmat sa urce alternativ mult mai mult fundasii de banda. Degeaba! Ce nu a inteles Costa este ca cel putin pentru campionatul romanesc mijlocasul la inchidere este sfant! Iar cand ai si un Muri (desi nici Celestino nu pare de lepadat) e chiar un pacat strigator la cer sa nu-l folosesti. Sa zicem, poate n-ar fi fost atat de util in a da pasele pe care le-a dat Peralta dar cu totul altfel ar fi tratat acea minge picata din ceruri la care argentinianul a facut un 11 m prostesc! Asta ca sa nu adaugam si eficienta obisnuita la recuperari avansate ale lui Muresan comparativ cu slabele performante de azi ale celor doi de la mijloc. Si cine spune ca nu era un loc in teren si pentru Peralta, ca nu trebuia repozitionat?! Unde? Un pic mai avansat, bagat in gura lupului, intre cele doua linii adverse. Pase de schimbare a jocului de pe o parte pe alta poate da si Muresan, poate aseza si el jocul. Pase filtrante precum Peralta .... doar De Zerbi. Ce-ar fi fost oare ca si De Zerbi sa apara azi titular, langa Peralta si amandoi la sustinerea apropiata a lui Weldon? De ce De Zerbi? Tocmai fiindca adversarul era mult mai lent. De unde faceam acel loc disponibil? Bastos, Ronny, unul dintre cei doi care s-au tot perindat pe-acolo prin centru au fost cel mult inutili, ca sa fim indulgenti. Am remarcat incercarile disperate ale lui Costa de a-l duce uneori iarasi pe Bastos pe stanga, de a-l pune pe Ronny aproape cu Weldon, de a incerca sa evitam cumva nucleul aglomerat al petrolistilor, de a-i depasi pe flanc si de a centra.... pentru cine?! Degeaba i-au demonstrat jucatorii in teren ca cea mai buna solutie era direct prin lanul de adversari. Nici Weldon, nici Ronny si nici Bastos nu puteau fi deposedati si, mai mult, tot asa s-a nascut si golul nostru, din momentul de scanteiere a lui Weldon. Chiar daca azi brazilianul n-a marcat ceea ce a facut la acea faza cu pasa pentru De Zerbi valoreaza cat un gol...

 Costa nu a vazut nimic din toate astea, a incercat si iar incercat hranindu-se din sansele ratate, din suturi blocate, din zeci de cornere batute ori prost ori fara sansa, in loc sa incerce ceva cu adevarat radical dar in concordanta cu capacitatea tehnica a jucatorilor nostri. Cum ar fi fost de pilda ca la acest meci sa incerce cu totul altceva?  Cum ar fi fost ca in loc de Peralta-Renan, linia celor 2 mijlocasi centrali sa fie compusa din Muresan si Celestino, doar 2 oameni care ar fi facut ca eficienta cat toata „linia Marginot” a petrolistilor! Renan sau Peralta pe banca? Nici vorba. Peralta, tocmai am spus: in fata, central, langa un virtual De Zerbi. Renan? Daca ati urmarit provenienta lui el in Portugalia juca fundas stanga si, la fel de bine, poate juca mijlocas stanga. Viteza are, centrare are. De ce sa nu-l fi pus pe el sa se ocupe de partea stanga, cuplu cu Camora. Sau, sa ne amintim, mai avem pe banca un Nicoara, intr-o vreme mare speranta acolo, in stanga, ofensiv. In felul in care am jucat, am aruncat la cos partea aceea a atacantului de banda stanga si asta e cu atat mai pacat cu cat Camora a prins o zi mare, a facut de toate si ofensiv si defensiv. La fel, din spate, Nuno Diogo si Cadu – au riscat uneori dar au compensat prin rezultatele muncii lor. Totusi lor nu le pot ierta situatiile in care au ratat Vali Negru (in prima repriza) si Oprita dupa pauza, ambii jucatori pe care macar teoretic trebuiau ei sa-i marcheze. Amandoua situatiile au fost la 1-0 pentru ploiesteni si ar fi putut ingropa definitiv meciul. Cand spunem despre ghinion sa ne gandim si ca daca era sa fie cu adevarata contra noastra soarta se facea 2-0 si era gata. Un pic dator in aparare a fost si Panin dar si el s-a scos cu o rata de 1 din 2 centrari bune.  

In fata, repetentii in acest meci sunt Bastos si Sougou. Primul inca netrezit dupa somnul din Giulesti, din etapa trecuta. Dupa o serie de mingi irosite se pomeneste in unghi mort si fara sa se uite ca in centru asteapta Weldon si Sougou o pasa simpla trage cu ochii inchisi in cel mai pur stil „Traore”. Oare da cineva 6 milioane pe Bastos? Il dam chiar si la pachet, cu si fara filtru! Sougou a dezamagit crancen. A fost un incurca-lume perfect. A facut off-side-uri inutile, s-a jucat cu mingi in fata portii, a facut prima depasire a adversarului direct de-abia prin minutul 70 si la jocul aerian a fost doar aerian. Toate astea in vreme ce un E. Kone de-abia asteapta pe banca sa arate ce poate/stie.

In situatia in care ploiestenii aveau ambii fundasi centrali avertizati inca din minutul 30 mi se pare la fel de inexplicabil de ce nu am fortat mai mult acolo, pe jos, pe langa ei. Orice imprudenta insemna rosu... Ma scuzati, am uitat ca arbitra Hategan si era pornit contra noastra! Oricum, cu toate eforturile lor nu cred ca fundasii lor ar fi putut opri un De Zerbi in zi mare cum a fost azi, operand in fata lor. Cata vreme nu se apropia finalul de meci, cata vreme Petrolul nu a tras de timp „romaneste”, cata vreme mintile aveau inca un dram de luciditate, De Zerbi a fost „magico”. Golul i-a fost lucrat de catre Weldon insa sutul din prima al lui Roberto tot are valoarea sa deosebita intr-o partida in care toti ceilalti se intreceau in ratari. Mai impresionant a fost sutul de pe loc peste doar cateva minute cu o minge care a coborat pe plasa portii. Apoi intrand in vrie constructia noastra de joc De Zerbi a fost nevoit sa iasa in stanga, pierzandu-se in driblinguri lipite de tusa si centrari greu de ochit. Am fost periculosi atata vreme cat am tinut mingea pe jos, cu pase scurte si rapide. Cu foarte putin noroc (sau fara ghinion) la cele 4-5 ocazii mari avute puteam da si noi golul izbavitor. Asa am avut doar stilul otravitor. Probabil ca evolutiile jucatorilor nu le poate controla Costa. Dar faptul ca ei sunt titulari sau rezerve, da. Iar evolutiile individuale palesc intotdeauna in fata tacticii de grup. Renan de pilda nu s-a vazut individual in mod deosebit dar aportul sau la ideea de joc a fost notabil. Pacat insa, cumplit de pacat ca s-a programat echipa pe tactica „Rapid” si nu pe rezolvarea poate mai urata, mai browniana, „Petrolul”.

Un singur jucator contravine ideii de mai sus, un singur post e mai mult individual decat colectiv: portarul. Beto a fost 99% impecabil. Penalty aparat, asa cum a putut, in vreme ce coechipierii cautau pijamalele de somn. Degajari de 50 de m direct la piciorul coechipierului. Suturi grele prinse direct de la contactul cu gazonul. Ma gandesc cu groaza la scorul de 1-3 care s-ar fi inregistrat azi cu oricare dintre ceilalti portari ai CFR-ului. Beto creste in ochii mei de la un meci la altul, literalmente pare ca umple tot mai mult poarta noastra. Cu inca 5-6 ca el am putea castiga si noi o Europa League, „doar” atata e diferenta dintre noi si o echipa de top europeana.
In plus, altele spulbera adversarii facili, noi ne chinuim si incepe sa ne fie cel mai teama de echipele mici. Daca esecurile cu Pandurii si Gaz Metan au avut o oarecare acoperire, acelea fiind formatii cat de cat onorabile ei bine, cel mai trist este ca Petrolul putea si trebuia sa fie invinsa.

 Distantei de 5 puncte dupa 9 etape din clasament dintre noi si lider nu ii gasesc nicio parte buna gandindu-ma ca tot asteptand revirimente riscam sa patim ca si sezonul trecut mergand mereu in jos in timp ce promisiunile cresteau. Iertati-ma, domnule Costa, dar sper sa fiti convins de ce spuneti! De ce nu s-a castigat o formatie inainte de acest meci, de ce doar dupa el? Sper ca stiti ce faceti atunci cand proclamati echipa campioana fiindca pare mai degraba o incercare disperata de a domoli spiritele celorlalti exact atunci cand chiar dumneavoastra pareti a fierbe launtric. Lunile de miere s-au cam terminat, prima nota proasta la catalog o aveti azi pentru punctele irosite in fata unui adversar pe care trebuia sa-l batem chiar si asa, 11 contra 14. De ce? Fiindca asa fac campionii!


PS: Ferice de cei ce au fost pe stadion si au fost iertati de un comentariu infect din partea lui Ionut Angheluta, acest X-Factor al Digisportului. Pe langa faptul ca a reusit sa ma scoata din sarite prin flash-back-urile sale spontane despre „arbitraje CFR” – asta exact cand era fortat sa recunoasca asa, cu jumatate de gura, jupuirea ce tocmai se desfasura in teren –, ca a repetat aceleasi si aceleasi chestiuni de fiecare meci (de data asta a uitat totusi sa ne spuna din nou de unde vine numele lui Camora), ma gandeam ingrozit la modul real si puternic in care influenteaza astfel de specimene telespectatorii cat de cat neutri, mai nestiutori din fire, care chiar pun pret pe informatie, pe ceea ce le zice „Topescu de la tv”. Doar o singura urare am a-i face: „Lua-te-ar Etno TV!”.