miercuri, 25 martie 2009

Cand ceasul biologic ajunge la ora fixa...

Uite ca acum ceva vreme a fost ziua mea. Adica doar a mea, pe care nu o impart cu nimeni altcineva, decat cei care, evident, au fost "livratzi" deodata cu mine.. E bucatzica mea din tortul anual, a 365-a parte, din intreg anul.. Si, are obiceiul prost de a fi repetitiva, o data pe an... Dar este ziua mea, cea in care mi se accepta si mi se permit mai multe, in care cei din jur parca ma trateaza cu manusi, ma menajeaza de "farmecul lor cotidian", e ziua in care ma simt ca un sfant insemnat cu rosu in calendar. Ei bine, nu stiu cum se simt sfintzii la acele date inrosite, insa mie nu mi-e deloc confortabila aniversarea...

Lumea ar putea spune ca ma comport in cel mai antisocial mod cu putinta. Imi inchid telefoanele, nu imi verific contactele de internet, nu prea ies din casa... Ma blindez practic impotriva urarilor. Acum a picat "evenimentul" duminica, dar, atunci cand se nimerea in vreo zi lucratoare, mereu aveam grija sa schingiuiesc aceasta zi. Tin minte ca odata am lucrat de la ora 9 la 1 noaptea, la firma, altadata m-a prins ziua de nastere la un reportaj pentru ziar, undeva sus pe munte, deasupra Rasinariului, cu zapada pana la genunchi... De regula este ziua pe care o asupresc cel mai mult, poate tocmai fiindca se incapatzaneaza a crede ca e speciala. Si nu este! E doar o zi in care coincidenta a facut sa te nasti. Nimic mai mult! De ce ? Pentru ca trebuia sa existe una, trebuie sa existe un moment pentru orice. Iar a veni pe lume, mi se pare la fel de special cu a cobori din autobuz, dupa o calatorie lunga, de cateva ore. Sunt intr-adevar momente mult mai importante in viatza, ce merita cu prisosintza a fi sarbatorite: momentul primului sarut sau prima data cand ai spus "Te iubesc", aceasta e una speciala - ti-ai dat seama ca potzi iubi.... sau ca ai suflet, in prima clipa cand ai simtzit ca intr-adevar exista Dumnezeu - (atunci te-ai imprietenit irevocabil cu ingerul tau)... Sau ar putea fi clipa cand ti-ai dat seama ca nu exista Mos Craciun - a fost primul semn de maturizare. Ziua cand ai luat prima nota de 10, sau primul premiu - atunci ai avut certitudinea, prima data, ca esti inteligent.. Restul??! Pai, de nascut, toata lumea se naste in vreo zi, nu-i asa?

Mereu lumea a incercat sa ma contrazica. Toata pledoaria aceea cu "ai o zi de nastere, e ziua in care te simtzi special, in care cei apropiati vor sa-ti arate cat tzin la tine", mi se pare o prostie. Pai, daca cineva are in plan a-mi arata ca tzine la mine, e liber sa se manifeste in orice zi! De ce trebuie sa astepte un an intreg, pentru a dovedi asta doar de ziua mea? Si mai e acel "La multzi ani", plus intreg alaiul de urari si ursiri. Mi se par lipsite de bun simtz! Sincer! Adica, in alte zile nu ti se doreste sa traiesti mult si sa fii fericit? Da, stiu, atunci ti se ureaza cu mai multa putere. Zau!??! ........Sau stiu; asa se spune, e doar o vorba, un stas. Nu s-a gasit o urare mai buna... Totusi, a folosi toata lumea aceiasi vorba, nu e pana la urma lipsa de imaginatzie? Atunci cand tii la cineva, nu ar trebui sa incerci mereu sa-i aratzi acest lucru intr-un mod cat mai diferit de ceilalti? Tocmai pentru a-i arata ca relatia, asa cum o vezi tu, e speciala...

Deocamdata asa cum se manifesta acum, aceste gesturi par a fi de complezentza. Nu vreau sa simt ca cineva se comporta mai altfel cu mine doar fiindca e ziua mea, nu vreau sa stiu ca altcineva imi zambeste mai mult, doar din cauza asta.. Daca voua, celorlalti va place obiceiul, ma voi conforma, pentru voi, va voi face pe plac, cu bucurie. Eu vreau doar ca de ziua mea cei din jur sa fie sinceri cu mine. Orice exces de urari si de gesturi (fiindca asta se practica atunci cand te pui pe blagosloveala aniversara), imi creeaza senzatia de lipsa de onestitate, de fortzare.

Asadar, LA MULTI ANI, MIE, dar azi, cand au trecut cateva zile de la eveniment, si nu doar cu ocazia acestui "Revelion personal"! Chiar nu imi pasa cati ani am implinit. Nu e o problema asta, inca nu am probleme cu privitul si imaginatul clepsidrelor.
Totusi, accept cadourile...

PS: Si a fost ziua mea. Ziua in care am primit poate cea mai proasta veste posibila. Ei da, asta se poate aniversa/comemora: cel mai dureros moment....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu