miercuri, 25 martie 2009

Elementul vital vietii...

Sf. Nicolae. Am "una bucata Nicu", intre colegi, motiv numai bun de sarbatorit intr-un spatiu public. Mai era si-n apropierea casei, mancarea, aproape la fel de buna ca acasa, colegi, povesti, atmosfera placuta... Si, peste toate, s-a mai suprapus si un meci de handbal, foarte important, numai bun de vazut la plasma de pe perete. Aiurea moda de la restaurante, "Niciun perete fara plasma sa", dar, oricat am detestat-o, acum a picat la tzanc. Acum puteam si manca si povesti, avea si atmosfera si, fiindca suntem in majoritate covarsitoare barbati, vedeam si un meci..Practic, eram implicati in actiune, faceam sport cu ochii... Bun si asa... Meci palpitant, echipa Romaniei e condusa zdravan, apoi incepe sa recupereze, se apropie la 4 goluri, la 3, la 2 si..cand sa inceapa pariurile...ZBUF! ...se ia curentul! Un oftat prelung cutremura localul..Asta este, Doamne-Doamne de la Conel nu bate doar cu factura! Se aprind lumanarile, ne intoarcem dezamagiti la ale noastre...Doar celularul meu dadea o lumina atipica in semi-bezna acea cu alura de romantism fortzat...de imprejurari. Pai da: eram pe net, pe site la Prosport, urmarind evolutia scorului la meciul de handbal..
Inutil sa mai spun ca a revenit curentul fix la ultima faza, cand ale noastre fete conduceau deja cu 3 goluri si meciul era clar. Caz tipic de ghinion, pentru noi. Ca a revenit curentul era doar o forma de a spune. Ziceai ca e o femeie intr-un magazin: total nehotarat. Cand pica 5-10 minute, cand isi revenea.. A tot facut asa vreo 4 probe, pana s-a hotarat: mai bine, stam pe bezna...
"Asta, este", imi zic. Incerc sa nu par afectat, fiindca oricum, aveam seara activitati sociale, trec pe acasa, imi iau echipamentul de fotbal si, gandindu-ma ca in 3-4 ore sigur isi revine, plec fara de griji...
Cand ma intorc, pe strazi luminate, nici prin cap nu mi-a mai trecut sa ma uit si pe la geamurile blocurilor. Cand-colo, chiar la usa blocului, tata tinea de usa ca sa pot intra. N-a venit curentul, acumulatorul de la interfon s-a epuizat si el, si riscam sa petrec o frumoasa noapte afara, la minus cateva grade.
Am intrat in casa, la lumina lampii, cu o puternica impresie ca am intrat intr-o pestera.. Peretii era mai negri ca oricand, cu tot tapetul alb de pe ei, o atmosfera apasatoare domnea in familie, o tristetze si o tacere subinteleasa. O asteptare incordata a ceva ce .... ne lipsea la toti.
Ce sa fac? Era ora 22.45. Cuplez acumulatorul la camera de filmat si, uite asa, prin reflectorul ei, aveam acum cea mai tare lanterna din casa! Bun, aveam lumina (o ticluisem mai repede decat cave-man-ul), dar, ce sa fac cu ea? Mi-a trecut prin cap sa iau o carte: asta ar fi o buna ocazie sa mai citesc si eu ceva, ca si-asa, cam de mult n-am mai consumat povesti scrise... Imediat, ca dupa un vis urat, m-am trezit: "Cum sa citesc? Esti nebun?!" (Probabil ca eram - o complicatie, o reactie adversa, cauzate de lipsa electricitatii)... Bun, acum vei citi. Vei citi 30-50, maxim 100 de pagini. Dar maine? Maine ce vei face, desteptule?!? Cand va fi curent, iti va mai arde tie de cartea aia ponosita si de varsta trecuta, in haremul modern, plin de tentantii? Si atunci de ce sa citesti? Doar ca sa omori timpul? Prostule!". M-am mai invartit putin in jurul cozii, incercam sa privesc lucrurile si dintr-o alta perspectiva: "Bun, Alex. Si-asa ai dormit doar 5 ore.. De amiaza n-ai dormit, ca ai fost cu colegii. Ai fost si la sport...Esti obosit, mai baiete! N-ar fi mai bine sa te culci tu, chiar daca e doar ora 23, sa prinzi si tu un somn bun? Sa recuperezi putzin, ma intelegi. Haide, stiu ca potzi. Uite, simtzi putzin pleoapele grele...Te pui in pat, e liniste, nu te deranjeaza nimic....si, in maxim 15 min adormi linistit... Haide...." . Cand sa ma pun in pat, vad o luminitza pe sub usa! Lumina in sufragerie! Tulai! Am uitat sa dau drumul la lumina la mine in camera, ca sa vad cand vine curentul! Crezusem ca intrerupatorul e pe on! Ies repede din camera, ca si copiii din filme, in dimineata de Craciun si am confirmarea minunii! Curentul venise de 5 min!
Rasuflu usurat si repede ma arunc si dau drumul calculator...
Criza se sfarsise. Aveam din nou electricitate. Viata putea continua...!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu