Amintiri (politice) din copilarie

O VEDETA DE PE STRADA MEA - Ana Blandiana

Înainte de a merge mai departe

Trebuie sa deschid o paranteza

(Adica un capitol din carte

Sau din poveste)

Despre cineva care nu este

Nici maidanez, nici maidaneza.

De fapt, in cazul lui,

Epitetele nu explica nimic,

Mai bine sa va spui

Ca este vorba de Arpagic.

Si când am spus Arpagic

Cred ca e suficient

Ca sa nu mai explic

Si sa stiti pe moment

Cine este acest personaj,

Pe care-mi permit

Sa-l numesc cel mai vestit

Motan din oras.

Caruia i

S-au scris poezii

Si i s-au facut portrete,

Asa cum se obisnuieste printre vedere;

Despre care, pe lânga toate,

S-au facut si desene animate

Palpitante si pline de umor

Date la televizor.

Ei bine, dupa toate aceste succese

De necontestat

Si de necrezut,

Arpagic, cum era si de asteptat,

S-a cam increzut.

Dar nici nu e de mirare:

Când iese la plimbare

Toata strada emotionata

Se imbulzeste sa-l vada;

Ferestrele se dau de perete,

Copiii uita de caiete,

Crengile se apleaca peste gard,

E o aglomeratie ca pe bulevard,

Masinile sunt obligate

Sa incetineasca,

I se arunca ocheade

În maniera pisiceasca,

I se dau flori,

Pâine cu sare,

Câte-o scrisoare

În plic

Si toata lumea striga

,,Arpagic!”

El inainteaza important si hai-hui,

Da un sfat, asculta un protest mai sonor

(Ca acela al unei closte cu pui

Împotriva unui motan vânator),

Distribuie zâmbete, strângeri de laba,

Câte o amenda

Sau, mai degraba,

Admonestare

Si toata lumea e atenta

Si recunoscatoare.

Ba se suspenda

(sa vezi si sa nu crezi)

Pâna si luptele dintre maidaneze si maidanezi!

Si (culme a culmilor) mi s-a relatat

Ca un soricel,

Care-astepta sa fie insfacat

De Domnia-Sa,

Scâncea subtirel

Printre suspine:

,,Ce cinste pentru mine

Sa ma inghita chiar El!”

În aceasta situatie nazdravana

Mi se pare normal

Ca Arpagic nu-mi mai incape in blana

Si se crede fenomenal.

Încât chiar ma mir, in consecinta,

Ca mai raspunde când il chem

(Oferindu-i, bineinteles, drept recunostinta,

Un poem!).

Probabil ca in firea

Lui de celebritate

Ajunsa la apogeu

Mai razbate,

Câteodata,

Cu greu,

Ca o erata,

Amintirea

Ca e personajul meu...

Azi mi-am adus aminte de aceasta poezie. Unii poate vor spune ca este inca actuala, ca se potriveste perfect momentului....Vedeti dumneavoastra, mentalitatile, ca si oamenii, nu s-au schimbat chiar asa de mult. Servilismul este cel putin la fel de "la moda" ca si atunci, ba chiar i s-a adaugat ipocrizia, fiindca macar atunci lucrurile se faceau la vedere. Acum se fac mai mult ca ...prevedere.

Imi aduc aminte de cartea in original, cu coperti timid si economic cartonate, dar foarte frumos colorata. Era parca desenat pe ea un oras, cu multe acoperisuri rosii si cu un cer galbui, oricum cu multe nuantele pastelate. Avea multe poezii, nu mai stiu daca imi placeau unele mai mult decat altele dar stiu ca le identificam mai ales din desenele ce le insoteau. Poeziile nu le-am stiut niciodata insa imi amintesc destul de bine ilustratiile haioase de la una dintre ele, cu o orchestra de insecte ce s-a mutat in baie, ca sa nu mai vorbim despre celebrul "O vedeta de pe strada mea". Atunci nu prea stiam eu ce inseamna carte interzisa, imi aduc doar ca desi era cumparata din librarie, de acolo de unde ar fi putut-o lua toata lumea, multi se uitau la ea si mai ales la acea poezie ca la ceva rar. Dar asa era pe vremea aceea: credeam ca toti asculta Europa Libera si ca toti citesc cartea asta. Asa mi-o aduc eu aminte. Era prin 1988, de-abia invatasem sa citesc si "cuvantul de aur", "glontul de argint" din acea poezie era ca "i s-au facut chiar si desene animate, date la televizor". Acolo rezonam, acela era terenul pe care deveneam si eu expert, in care eram in elementul meu. Sigur, pricepeam ce-i aia fictiune, insa cum nu prea aveam parte de desene decat sambata si duminica (cateva minute), chiar si numai nominalizarea lor atingea coarda sensibila.

Peste timp toate astea s-au amestecat, acum mi le aduc aminte sters, mai mult scotocind intens printre imaginile ramase in memorie de atunci dar ceva din toata poezia asta mi-a ramas perfect intiparit in minte. De multe ori, in varii ocazii, am spus acel citat, ca pe o gluma, o ironie, aproape intotdeauna trebuind apoi sa-l si explic interlocutorului, cu sursa si context: "ce cinste pentru mine sa ma inghita chiar El", nu ad-literam ci mai degraba parafrazat: "ce onoare pe mine sa ma manance chiar el!". Straniu cum m-a insotit aceasta expresie mai mult de 2 decenii. Explicatia este foarte simpla:

uitati-va acum in jurul vostru, cati si acum de-abia asteapta sa apuce in farfuria vreunui pisoi lacom al vremurilor noastre.

Aliodor Imparat

S-a tampit tara!

A dat-o pe paranormale si pe zodiace! In singura zodie a crizei in care suntem ne-am apucat sa gasim paramotivatii, parapsihologice si para...doxale. N-am crezut niciodata ca prezicatorii si horoscopistii vor fi luati si se vor lua in serios intr-o asa masura! Insa atunci cand am vazut in prime time la ceartal-show-urile televiziunilor de stiri pe toti zodiacalii expunandu-si convingerile cu fermitatea unei stiinte precise mi s-a parut ca dintr-o data ghicitoarele au fost ridicate la rang de studii superioare, ca au dreptul sa ceara includerea in nomenclatorul meseriilor si ca toata Romania se imparte de fapt doar in 12 tipuri umane, hai sa zicem vreo 36 cu tot cu ascendente si descendente. Cred atunci ca si zodiile ar trebui sa-si faca fiecare partid, ca sa aiba o mai mare reprezentativitate. Cum adica sa votezi tu, varsator cu un candidat taur?!?! Iar cand am auzit ca Geoana e un rac iar Basescu e un scorpion, s-a luminat dintr-o data totul: era normal sa castige scorpionul, ca e mai otravitor, nu? Iar cand pe deasupra s-a mai si declamat ca de fapt tot circul electoral s-a subordonat circului stelar, ca s-a intamplat asa fiindca anumite astre au vrut sa fie intr-o anumita pozitie, m-am gandit la cumplita risipa a campaniei electorale. Nu era mai simplu sa se consulte hartile astrale cu, sa zicem, 2 luni inainte, sa se vada unde bat stelele, sa se intocmeasca la Biroul Horoscopal Central o numaratoare a "ascendentelor" si sa se delege alesul neamului ??? Si mai distractiva era treaba cu atacurile energetice. Dintr-o data totul s-a transformat intr-un Razboiul Stelelor in care tanarul Jedi Basescu il ataca doar prin concentrare si incruntare, fiindca "Forta este cu el" pe trimisul lui Darth PSD Vader. Mai lipsesc din peisaj extraterestii, insa nu putem fi siguri ca voturile lor nu au fost de fapt incadrate la categoria "Diaspora".

Si de la cine a pornit tot subiectul? De la Aliodor, magul presedintelui. Acest "Merlin al neamului" care a trecut de partea portocaliilor si le-a dat nuanta mov castigatoare. De fapt, cica toamna trecuta n-ar mai fi fost la moda culorile pastelate; s-a purtat peste tot mov, chiar si atunci cand situatia era cat se poate de albastra. Dar aia a fost magia cea mai mica. De fapt eu cred ca adevaratii "vrajitori" au fost cei care au numarat voturile, cei care au hipnotizat telepatic si mai ales teleportat turistii electorali de la o sectie la alta. Nu ati fost niciunul atenti, nu-i asa, la oamenii din sectia de votare? Sunt sigur ca macar unul de pe-acolo avea un mov pix si va privea cam fix (inversiunea a fost facuta pentru a da cu rima). Si la o adica nu va mai amintiti mai nimic, nu-i asa? Pai da, sunt la fel de sigur ca la iesire, un altul, cu o batista mov in buzunar va privea si mai insistent. V-a sters memoria!

Este clar ca a castigat in alegeri cine trebuia, cel care era infratit cu binele. Totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, de ce ar trebui noi sa ne multumim cu un "pamantean", cu un neinitiat, cand, de fapt, ar trebui sa ne dorim ca insasi Atotputernicul sa ne conduca! De ce sa fim multumiti cu "unealta" cand am putea dori "mana"! Ar fi ceva, nu credeti, sa avem un conducator paranormal?

Da, sa avem un vrajitor care sa scoata in continuu argintul din Banca Nationala, care sa distruga balaurul coruptiei si s-o salveze si pe Ileana Udreazeana (cat si pe admiratoarea ei) din Turnul Guvernului unde a depozitat-o "aproape Spanul". Grevele se vor rezolva cu descantece iar opozitia, de stanga sau de dreapta, va tacea infricosata de blestemele ce ar putea fi aruncate asupra ei. Puterea magului va fi absoluta, vom putea schimba iarasi constitutia, sa reducem ce mai e de redus din numarul parlamentarilor pana la "-1", apoi schimbam republica si facem imparatie! Referendumuri? Mai e nevoie? Daca se incrunta Aliodor din ochiul stang, pe loc face 105% aprobare!

Si-asa suntem o tara de poveste... Ne mai trebuie doar Aliodor imparat!