marți, 27 octombrie 2009

Un an fara fotbal

S-a facut deja un an de cand n-am mai jucat fotbal. Uneori mi se pare mult, alteori putin. Ma gandesc ca doar ieri luam echipamentul de pe balcon si o tuleam la fotbal dar in acelasi timp acum imi dau seama ca nemaivazandu-le de un an nici nu mai stiu cum arata: care erau ultimele mele manusi de portar? Negre sau rosii? Habar nu mai am!

Tin minte ca acum un an si ceva jucam cu baietii de la Sobis si ne mergea totul de minune. Tocmai promovaseram in prima divizie a amatorilor si culmea! eram pe primul loc. Luasem doar vreo 6 goluri in 5 meciuri, baietii din echipa erau excelenti, ne coordonam si cu ochii inchisi. Da, e o placere sa joci fotbal, mai ales cand castigi. Iar daca anul trecut era asa, atunci acum 2 ani era fotbal intensiv. Joi seara si vineri seara jucam cu 2 gasti de prieteni iar sambata si duminica alte doua meciuri in campionat: unul in divizia B si unul in A. Era ceva ca am ajuns la final sa apar in ambele finale si sa ma simt oarecum portar. Incepusem sa iau in greutate, incepusem sa capat un pic burtica dar nu era nimic alarmant, eram cat de cat sportiv.

Si apoi a venit accidentul, in cea mai prosteasca situatie ce mi-a fost data. Parchet ud, un pas acolo, jumatate de secunda de deruta si ...asta a fost tot. Genunchiul a cedat. Tin minte si acum amorteala din picior, din primele clipe de dupa, apoi ca m-am ridicat si facand cativa pasi deja ma gandeam la meciul de a doua zi. Nu am crezut nicio clipa ca e ceva grav. Apoi, dupa o noapte destul de urata in care genunchiul s-a umflat si a inceput sa doara m-am dus la doctor si oarecum m-am linistit: intindere de ligamente. "Te recuperezi in 2 saptamani", mi-a spus doctorul. "Off, gandeam..2 saptamani inseamna 2 meciuri ratate in campionat!". Mi se parea mult chiar si perioada asta. Am stat cuminte sa treaca. N-a trecut. M-am dus la doctor si asteptam o solutie simpla. Nu credeam nicicum ca e ceva grav. La o adica calcam destul de bine pe picior doar ca ceva parca imi bloca genunchiul. Iar apoi a inceput derapajul: infiltratii la genunchi si durerea si umflatura, RMN-ul incert, apoi am ajuns si la cutit, la artroscopie si....tin minte cum a sunat verdictul: "Nu-i bine. Ai ligamentele rupte. E decizia ta daca sa te operezi sau nu." Am spus da, gandindu-ma mereu la termenul de vreun an pana la recuperare. Mi se parea chiar si asta simplu. Un an stau cuminte si apoi sunt din nou 100%. A venit operatia, durerea, cele 2 luni de stat in pat, primii pasi, recuperarea si....de-abia acum incep sa simt ceva forta in picior. Probabil insa ca vor mai trece cel putin inca 6 luni pana sa pot juca fotbal. Nu e vorba de fuga, e vorba de contacte. La cat de slabit mi-a fost tot timpul asta genunchiul si la cat de frica imi este sa-l pun jos nu imi imaginez cum as putea sari din nou si sa aterizez cum mi se mai intampla chiar pe genunchi. Pur si simplu, e o problema mentala, un fel de blocaj, un fel de instinct de conservare: mi se pare ca daca as sari astfel mi s-ar rupe genunchiul in bucati, mi s-ar sparge ca si cum ar fi facut din sticla. Inca mai am suruburile in genunchi si ma gandesc ca asta ma face sa am retineri. Uneori ma simt puternic alteori insa parca ma doare. Uneori cobor scarile sau o panta cu mare grija, cu frica, simt ca nu ma pot baza complet pe picior. Alteori insa parca as vrea sa alerg (fara genunchiera mea), parca am si uitat. De fapt da, am uitat chiar si de fotbal. N-am mai suportat sa ma mai duc sa-i vad pe baietii din echipa. Totdeauna mi-a placut sa ma implic, nu doar sa asist.

A trecut atata timp fara sport, am luat greutate dar mai mult decat asta ma simt parca vlaguit. Sportul si efortul imi dadeau energie. Acum chiar si cand alerg parca e o frana, ceva care nu ma lasa sa dau totul.. N-am mai dat cu piciorul in minge de un an si uneori mi-e foarte teama ca nu voi mai putea da niciodata. Nu mi-am imaginat cum ar fi "sa nu mai poti". Fusesem totdeauna ferit de accidentari grave si parca chiar ma simteam intangibil. Tin minte conceptia pe care o capatasem si la fotbal, cea care ma facea sa nu mai gresesc mingile simple: "Atunci cand esti cel mai sigur pe tine, atunci gresesti". S-a aplicat si in cazul asta...

Zilele trecute am gasit prin calculator niste secvente cu Alex portarul. Rememorare si nostalgie....Le-am asamblat intr-un mic montaj si il pun aici, pe blog. Sa nu uit niciodata de vremurile bune...






joi, 22 octombrie 2009

Praga cu un picior in groapa?


Azi e meciul CFR-ului la Praga. Mi-am adus aminte ca aveam pe laptop, in pozele neprelucrate din excursie si poze ale stadionului pe care se va juca meciul, stadionul Sparta Praga. Sunt poze luate din autocar, din trecere, se mai vede cate o reflexie de geam, ceva, in fine; nu au cine stie ce calitate.



Fotografiile astea insa nu le facusem exclusiv din motive fotbalistice. Nu e acela o Mecca a fotbalului, am mai vazut stadioane la viata mea. Altceva e insa in prim-plan: santierul din fata stadionului. Da, am povestit in "romanul" excursiei ceva despre el: Tunelul Blanka.
Un tunel pe sub tot orasul menit a fluidiza circulatia. "Ce sa mai fluidizeze", ma gandeam eu? Adica, chiar si in conditiile in care un santier enorm apasa pe umerii traficului din oras, autocarul nostru se deplasa acceptabil, cam la viteza de Sibiu si in mod cert mult peste ce ofera Bucurestiul. Dar daca praghezii stiu ce stiu. Nu degeaba au in estul orasului o autostrada care patrunde pana in inima capitalei oferind prilejul sa ajungi de la periferie pana in centru in vreo 15-20 de min. Voiau probabil sa echilibreze situatia si in partea cealalta.

Iata asadar cum arata un astfel de santier. Vedeti stadionul? Relativ inalt, nu? Ei bine, tot atat de "inalt", dar in adancime, este si santierul. Iar acum imaginati-va acest santier la lungimea unui oras precum Praga..Ei bine, citesc acum pe internet ca nu va fi chiar pe sub intreg orasul ci doar sub zona sa critica, centrala, va avea vreo cativa kilometri. In rest probabil va fi tot sector tip autostrada.

Ma gandesc la faptul ca sunt si ei in criza economica, ma gandesc si la faptul ca au fost si ei tara comunista, ma gandesc ca Cehia e jumatate cat Romania, iar Bucurestiul e exact cat Praga... Pe la noi, singurul loc in care am vazut ca se munceste laudabil la infrastructura rutiera a fost pe la Turda, pentru viitoarea autostrada. In rest tot un nod si-un blocaj rutier. Avem trafic catastrofal, fie ca vorbim de Sibiu, de Bucuresti, de Sebes (biet oras sectionat de 2 drumuri nationale!), Cluj (pana se da in folosinta autostrada - dar chiar si dupa aceea, fiindca in centrul orasului mai sunt multe de rezolvat) si lista asta e interminabila - fiecare cu experientele sale. Iata cum praghezii lasa autostrazile SF suspendate in pace, ca sa nu incurce probabil avioanele prin spatiul aerian si gandesc dar mai ales PUN IN PRACTICA un astfel de proiect care sigur va da rezultate excelente.

Cehia vs. Romania ca diferenta dintre Johannis si Boc.

PS: Hai (totusi) CFR-ul azi, desi sunt cam sceptic in ceea ce-i priveste!

marți, 13 octombrie 2009

Ziua in care minunea se poate infaptui

Scriam acum cateva zile despre guvernul Boc. Mult, plictisitor si revoltat in acelasi timp. Scriam si parca simteam ca asist la o ingropaciune a sperantelor ca vreodata vom primi ceva bun de la politica.
N-a trecut mult si minunea se pare ca se intampla. Zilele acestea sunt parca precum o Revolutie. Asa ar trebui sa fie pentru orice sibian, locuitorii acestui oras fiind cei mai in tema vis-a-vis de subiectul zilei: posibila numire a lui Johannis ca premier. Nu este sasul-romanul un zeu dar infaptuirea acestei minuni politice nu poate decat sa ne dea mari sperante. Nu este infailibil dar acest act politic este un pas precum cel al lui Neil Armstrong in politica romaneasca. Nu credeam ca cineva va renunta vreodata de bunavoie la puterea acaparata politic pentru a o ceda cuiva care si-a dovedit priceperea. Sigur, n-am fost niciodata un sustinator orbit al lui Johannis, totdeauna am stiut ca se poate face si mai mult insa... Atunci cand am cunoscut alternativele, cand am vazut cu adevarat ce avem de ales, intre el si cine se pune balanta am devenit convins si eu ca doar el poate fi ales. Restul.... Mai bine sa nu aflati niciodata: tipul acela uman de presedinte de CAP ajuns intr-o noua era politica in functii de decizie.
Iar daca in ceea ce privea Johannis pentru Sibiu am avut unele dubii acum, in ceea ce ar putea privi Johannis pentru Romania nu pot spune decat ca sunt complet entuziasmat. Este exact omul care poate reformula total politica romaneasca: poate inlocui prostia si parsivitatea, poate arata ca se poate incepe o propozitie si fara demagogie, poate face ordine reala in lucruri - doar sa i se dea puterea. Faceam o comparatie intre 2 interviuri: unul cu Boc si altul cu Johannis. E chiar simplu: schimbati textul de pe burtiera de la Johannis si scrieti in loc de "Primarul Sibiului" "Prim Ministrul Romaniei". Bun! Acum priviti cu atentie jocul scenic al celor doi implicati. Da! Asta e schimbarea, atat de mare e pasul in fata pe care-l poate face Romania acum!
Am sperante de la Johannis, nu pentru ce va face crizei economice, pentru cum o va pune la podea. Trebuie timp pentru asa ceva si nu cred ca cineva e dispus sa lase un guvern apolitic sa tina totul pentru ei fara a hrani clientela politica. Am sperante insa ca prin putinele sale gesturi, prin mediatizarea de care va beneficia, va educa romanii. Il vor vedea pana si taranii din satele rupte de civilizatie ale Moldovei si e imposibil ca dupa ce zilnic vedeau doar politicienii actuali, vazandu-l pe Johannis sa nu spuna: "Da, uite un domn." Johannis va arata ca un politician poate fi si respectat, dar si pretuit, fara a face bai de multime, fara a spune cuvinte mari ci tocmai spunand lucrurilor pe nume, in felul rece pe care a facut-o si pana acum. Sper ca prin comportamentul sau sa reformeze total clasa politica romaneasca: nu fiindca e sas, nu fiindca e ardelean ci....fiindca asa trebuie. Sa ii oblige pe ceilalti nu sa-l izoleze prin contrast ci sa se chinuie sa fie asemeni lui. Poate ramane in constiinta populara drept un Stolojan si, ceea ce nu stiu daca banuiesc partidele, daca va face treaba ne putem astepta ca in 2014 sa candideze la presedentie. E de mirare ca se ofera o astfel de sansa, o asemenea portita Romaniei! Miracolul se va petrece doar daca maine Basescu va accepta propunerea partidelor si, dupa cum a demonstrat pana acum, presedintele actual e omul surprizelor. Ar fi o greseala tactica incredibila din partea sa sa-l accepte pe Johannis, ar fi un gest de sinucidere politica acum inainte de campania electorala. Asadar ma astept ca maine sa se puna punct viselor. Dar daca se va implini?
Nu ma gandesc ca aceasta functie e o provocare prea mare pentru un fost profesor de fizica. In functia aceasta trebuie doar sa vrei, sa gandesti, sa te mentii independent si integru, sa te dedici si oamenilor iar Johannis a dovedit astea. La fel a fost si la inceputurile sale la Sibiu. Nici eu nu l-am crezut in stare dar... ma bucur ca m-am inselat. Asadar daca isi va putea face o echipa dupa placul sau atunci va fi negresit peste tot ce a gandit Romania ca ar putea avea vreodata. Avem dreptul sa speram..

Altceva ma sperie insa. Citesc pe net tot felul de stiri despre Johannis si implicit forumurile. Astea sunt locurile unde se declanseaza greata! Nu stiu daca sunt activisti de partid ai PDL sau daca chiar sunt naivi, dar atatea vorbe defaimatoare la adresa lui Johannis si atata minciuna politica nu am vazut niciodata la un loc. Poate ca bucurestenii nu se informeaza si iau drept bune idei precum cele scrise in Justitiarul Sibian - un ziar pe care nici vecinii redactorului sef nu cred ca-l digera, o fituica la dispozitia oricui da banul. Sigur nu se informeaza cand nu au habar de ce Johannis a fost cu Basescu si acum parca ar fi impotriva lui, cand il considera omul PNL-ului. Citesc idei nationaliste dar si idei frustrate de genul "deh, e un neamt!", ca si cum asta ar tine loc dar ar si bloca alte dovezi. Da, chiar la Mircea Badea, din ce in ce mai tembel, vedeam cum isi dadea in acelasi mod si forma miticeasca din nou dovada incompetentei de analiza. Pe prea putini am auzit sa spuna ca inainte de a fi neamt, Johannis este un om care a demonstrat! Care a castigat alegeri cu scoruri electorale incredibile, deci un om care chiar are increderea deplina a celor ce depind de el. Oare nu cu astea trebuiau sa inceapa vorbele despre actualul primar al Sibiului?
Nu, fiindca dupa cum foarte bine zicea Florin Chilian "Problema romanilor este ca au amestecat curvele cu sfintii".

Las la final un clip excelent facut de Realitatea TV despre Johannis acum cateva luni:



REALITATEA.NET - Proiect de preşedinte - episodul 8: Klaus Johannis, neamţul

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Guvernul lui Umil

Acum cateva zile s-a fracturat Guvernul. Niciun regret; si-asa guvernul Umil Boc (sau doBitOC - daca e sa fiu neobrazat) a fost si ramane probabil cel mai slab de pana acum din Romania post-revolutionara. Problema este ca doar s-a fracturat si nu si-a rupt gatul de-a binelea.
Pana acum institutia asta era ca un jug la care unii trageau intr-o parte si altii in alta. Acum rebelii au fost inlaturati iar atelajul guvernarii va merge incotro ii va dicta carutzasul Basescu. O fi bine? Nu are cum!
In plina criza economica sa ai guvern care cade de la sine, din cauze politice si nu sociale nu poate fi decat dezarmant. Daca n-a rezistat nici la socurile interne atunci cum ar putea sa faca fata seismelor sociale ce vor urma? Salarii mai mici la toata lumea, somaj in crestere, bani, chiar si asa, inexistenti... Cine va tolera situatia asta? Uite asa vor invata romanii sa lepede dezinteresul politic si sa faca politica dar una indreptata in jos (adica "Jos Guvernul", "Jos Cine e sus"). Situatia va deveni stringenta in maximum 6 luni fiindca va fi fara precedent. Revendicarile nu vor mai fi ca pana acum, axate spre prosperitate ci spre subzistenta. Daca lacomia poate fi stavilita si astamparata atunci cand vine vorba de foame si despre instinctul de insecuritate al omului nu stiu ce si cine mai poate dribla doar cu vorbe. Oamenii nu mai au unde sa plece fiindca peste tot e criza asa ca salvarea o vor cauta in tara. Se vor cere solutii rapide si eficiente iar daca nu inlocuirea celor ce nu le pot da. Nu credeti ca se poate rasturna astfel letargia actuala? Aveti rabdare..Si nu uitati un lucru: Parlamentul e 2/3 de alta coloratura decat Guvernul actual si il poate dinamita oricand. Uneori interesul electoral si populismul pot face minuni, precum o minune ar fi cea a alegerilor anticipate (unii vor renunta de bunavoie la fotoliile lor parlamentare pentru a si le risca la urne). Depinde...Cand riscul nu e chiar asa de mare si cand include posibilitatea acapararii puterii depline viziunile se mai schimba, devin mai curajoase.
Cum vor rezista asediatii din Guvern? Exact la fel ca in evul mediu cei dintr-o cetate. Nu cred ca in Romania exista institutia "demisiei", a renuntarii benevole la putere astfel incat ceea ce va urma va fi la scara sociala exact ca o extractie dentara fara anestezie. De ce toate astea? De unde e sursa tuturor relelor?
Foarte simplu: jocul politic. Atunci cand s-au castigat alegerile anul trecut, toata lumea trebuia sa constientizeze ca nu e momentul impartirii prazii, chiar inaintea crizei ce venea rapid, ca un torent. Nu s-a pus niciun stavilar, Guvernul nu a aratat niciodata precum "armata la ridicat diguri din saci de nisip". Inconstienta? Dezinteres? Nepricepere? Prostie? Cu siguranta cate putin din toate astea.
Acum au facut o diviziune celulara a ministrilor. Fiecare a mai preluat cate un portofoliu. Asadar, jumatatea de fost Guvern a devenit azi un Guvern intreg. Ca si cum cealalta era jumatatea stricata. De fapt rezultatul ramane doar de jumatate de capacitate din ceva prost, adica de 2 ori mai prost decat originalul. Mai conteaza ca un Blaga vine la Interne, ca Udrea isi poarta acum poseta-sacosa si pe la Mediu, ca insusi Umil Boc omul ce arata ca o minuscula devine majuscula la Educatie sau ca "o plomba" a preluat Sanatatea? Conteaza si nu prea.
In cele 2-3 zile de criza guvernamentala am auzit pronuntata solutia apolitica: guvern de tehnocrati. Imediat, cei care aveau sa acapareze acum puterea au respins categoric aceasta varianta. Pai cu ce sunt mai buni politicienii decat tehnocratii? Sunt mai in tema pe domeniul la care sunt distribuiti? Sunt oameni care dau semne de geniu? Au cumva dovezi ale unor reusite? Nicidecum: sunt controlabili, sunt docili si ei, asemeni celor pe care-i vor promova de sus in jos prin Ministere reprezinta niste guri de hranit. Caci doar de aceea se cheltuiesc milioane de euro in campanii electorale! O investitie ce se cere amortizata si dusa neaparat pe profit! Deci cum sa renunti de bunavoie la putere dupa ce te-ai straduit atat sa pui mana pe ea? Ilogic, nu?
Situatia e un pic asemanatoare cu cea de pe vremea comunistilor. Nu conteaza valoare ci conteaza activismul de partid. Daca esti in partid poti sa te pricepi la tot si la nimic, caci poti partidul e ca duhul lampii lui Alladin - te poate duce oriunde. Nu e o meritocratie aceasta ci un "capitulism". Pentru rude, prieteni si colegi de ginta mereu se vor gasi locuri caldute. Pui un ministru blond la Mediu, el schimba radical structura Ministerului, toti secretarii de stat din subordine se inlocuiesc (de fapt asa au si venit, asa si pleaca, dupa culoarea politica) apoi acestia isi stabilesc cabinetele pe aceleasi criterii si la final se schimba si situatia in judete pentru a fi deplina caracatita. Bine-bine, dar cine mai si lucreaza, cine mai si produce ceva conform cu specificul Ministerului fiindca e ca si cum intr-o firma de software ai angaja doar absolventi de uman!
Pana acum era simplu. Nimeni nu producea nimic, lucrurile mergeau de la sine, din inertia europeana. Acum insa...
E pur si simplu un sistem fanariot in care fiecare incearca sa adune cat mai mult in timpul ce sta in pozitia privilegiata. Atat si nimic mai mult. Iar Poarta, marea Poarta care numeste si renumeste cautati-o la Cotroceni. Pasha Basescu e capul tuturor relelor si decapitarea sa la alegerile din noiembrie va fi momentul istoric esential pentru felul in care Romania va traversa criza. Sau mai bine intrebati-va altfel: o va traversa?