Redescoperiri

   Ne-am regasit CFR-ul, ne-am redobandit mandria superioritatii! Ce satisfactie mai mare poate fi la acest nou inceput decat aceea de a simti din nou gustul victoriilor clare, decat bucuria aprecierii generale, decat curajul de a crede cu temei si nu doar de a spera echivoc in succese? Dupa anestezierea din sezonul trecut a acestor placeri esentiale pentru orice suporter, iata ca ne dezmortim brusc, ca redescoperim echipa si, mai ales, un stil de joc pe care probabil de vreo 3 ani il consideram pierdut: un fotbal colectiv, un fotbal de echipa, agresiv, avantat, puternic, aranjat si descurajant pentru adversar. Atunci cand dupa un meci, adversarul (destul de bine cotat, de altfel) recunoaste fair-play ca a fost depasit la toate capitolele (vezi declaratia lui Lucian Goian) consider ca sunt reale motive chiar si pentru exaltare. Desigur, a fost doar un episod, sigur, e doar inceput de sezon, poate fi doar o aparenta, dar, luat in ansamblu, fata de tot ce am vazut in ultima vreme, meciul de azi da o cu totul alta imagine, una ce parea pierduta doar in nostalgii. Chiar nu e vorba aici de scor; 2-0! Ei si? Anul trecut bateam Brasovul cu 4-0, Urziceniul cu 3-0… Maniera in care se legau azi pasele chiar si la 1-0 e insa total superioara celor vazute in acele meciuri. Probabil ca si azi, ca si atunci, adversarii ne erau prabusiti, dar felul in care se vedea ca se GANDESTE jocul azi e incomparabil mai placut decat ingramadirea speculativa din partidele amintite. Asadar, chiar si fara a repeta curand o astfel de prestatie, simplul fapt ca CFR-ul a putut juca din nou azi intr-o maniera ce aminteste de vremurile avantului spre primele trofee cred ca da dreptul si la speranta si la incredere si la bucurie netemperata. Si asta in primul rand fiindca ceea ce s-a jucat azi pare a fi implementat in ideea centrala de joc. Poate nu iese etapa urmatoare (caci nu degeaba a spionat Sabau), poate nici in urmatoarele doua, dar la un moment dat tot va reveni. Iar multumirea pe care o ai, ca suporter, atunci cand pana si adversarii declara la unison ca „esti bun” cred ca poate depasi chiar si fericirea trofeelor cu care am fost rasfatati. Traim in Romania, nu uitati, tara in care nimeni nu mai respecta superioritatea altuia, in care gura poate acoperi de noroi si aurul, de aceasta aceste laude ar fi mai pretioase decat orice, ar fi trofee rare, neoficiale.

   Sunt primul care recunoaste ca n-am crezut intr-o asemenea transfigurare a echipei. Erau prea multe date care nu se legau. In primul rand lauda de sine exagerata. Cele 7 din 8 victorii in amicale fusesera 3 impotriva unor formatii de amatori sau semiprofesionisti, una doar de 55 de minute (cea cu Dinamo Moscova), iar celelalte 3 destul de chinuite. In al doilea rand, gaurile din lot: lipsa atacantilor centrali, a portarului sigur, a fundasilor laterali care n-au incantat in pregatiri. Apoi era si „sperietoarea Astra”, cea care daca ar fi vointa patronului ar putea deveni cea mai bogata echipa din campionatul nostru, iar cand o astfel de formatie declara pretentii europene ai motive intemeiate a te teme. Rand pe rand temerile acestea s-au risipit azi. Costa a aratat faptul ca amicalele au fost doar poligon de teste pentru el. Doar in ultimul meci, cel cu Freiburg, a folosit echipa de azi. In rest, puteam pierde 7 din 7, n-ar fi contat. Gaurile din echipa au existat, s-au cam vazut si azi, dar au fost eclipsate de plusuri: nou venitii, motivatii si revigoratii. In fine, sperietoarea Astra n-a venit cu cine stie ce achizitii, in principiu cam aceiasi formatie de mijlocul clasamentului, pe unde se situa si CFR-ul sezonul trecut. Asadar, daca doriti, interpretati acest rezultat de azi, ca un meci CFR 2011-2012 (versiunea Costa) – CFR 2010-2011 (versiunea Minteuan) 2-0. Clar si fara recurs si totul realizat in doar 2 luni!

E de mirare cum de dupa nici doar 2 luni, fotbalistii care erau tot rataciti pe gazon incep sa se simta, incep sa se miste independent unul de altul si sa se caute direct cu mingea (nu cu privirea), renunta la pasele lungi si aproape in orice situatie gasesc macar o traiectorie simpla disponibila, ca un expert in „PACman”, mereu gasind cotitura simpla dupa care sa sa se ascunda. La fel de surprinzator este faptul ca echipa care facea macar 3-4 gafe individuale majore pe repriza, sa aiba chiar zeci de minute legate cu regularitate de ceas. Probabil e vorba de antrenament, e vorba si de valoare, dar in primul rand e vorba de incredere in ei insisi si in coechipieri si de intelegerea unor lucruri simple, chestiuni pe care doar antrenorul le-a putut inradacina. Pare ca s-a sters cu buretele intreg planul de acum 2 luni si s-a recladit din temelii, o intreaga conceptie tactica. CFR-ul care suferea pe flancuri joaca acum pe toata latimea terenului ba chiar prefera lateralele. Adversarul este obligat sa iasa, sa se intinda si el lasand spatii mai largi pe zonele centrale, ideale a fi speculate de pasele sud americane ale lui Peralta sau Bastos. Iar daca nu face asta pateste ca Astra, la primul gol incasat, fiindca jucatorii nostri de pe lateral sunt chiar mai periculosi decat atacantii centrali. Am zis si cred ca a te baza pe o singura idee de joc, acest 4-3-3 destul de fix, poate fi o greseala, fiindca pana la urma adversarul tot te citeste si te blocheaza. Ce am uitat insa este ca nu jucam „dame”, nu toate piesele sunt egale intre ele. Avem fotbalisti care nu au echivalent la adversari, un Sougou nu poate fi oprit doar daca se retrage fundasul lateral si se tine dupa senegalez tot meciul. Pe deasupra, cum nu avem inca om pe stanga bine definit, Costa a gasit aceasta solutie cu Bastos, cu o libertate totala de miscare, astfel ca acel 4-3-3 se schimba in 4-4-2 sau in 4-3-2-1 instant, dupa cum e inspiratia pe faza. Asadar, din punct de vedere tactic, acest 4-3-3 al lui Costa, la jucatorii din campionatul intern si la valoarea ceferistilor s-ar putea sa fie o „masinarie infernala” pentru toti adversarii. In amicale jucatorii au mai fost rotiti intre ei, acum insa angrenajul pare rodat si are randament promitator.

   Vine apoi ceea ce eu imi doream cu disperare de mai bine de un sezon: un joc de pressing, cainesc, agresiv. Urmariti-l in actiune. Cand adversarul porneste din propriu careu, linia noastra ataca undeva de pe la 40 de m. Nimic iesit din comun… Dar, cand avem faza de joc, cursiva si se pierde cate un balon in terenul advers, priviti cum se reped cei 4-5 jucatori din fata, cu dublaj si sabotarea solutiilor de pasa, pe cel care are mingea. Asta s-a incercat si la 0-0, s-a facut si la 1-0 si chiar si la 2-0. De aceea cred si sper ca aceasta solutie de joc va fi o constanta. Daca imi aduc aminte si de meciurile amicale, cu Muri mijlocas „box to box” ajungand sa fie cel mai avansat om al nostru la pressing trag concluzia ca aceasta a fost una dintre primele lectii aplicate de Costa la CFR. Ramane de vazut evolutia viitoare a acestei idei tactice, dar deocamdata ea pare una dintre armele noastre neconventionale in acest campionat blocat in schematism si lipsa a curajului.

   Apoi vine ceea ce probabil am remarcat cu totii azi: pasele. Daca in primele 15 minute, pana ce scorul a fost 0-0, am cam inceput sa ma indoiesc de promisiunea lui Costa „vreau joc de posesie”, de la 1-0 ne-am obligat adversarul sa iasa, sa se intinda dupa noi, dupa mingea parca mereu in posesia noastra. Ramane memorabil acel minut 70 in care, timp de vreun minut pasele au curs, intr-un fel de „5 la 2” pe tot terenul, in care parca o pasa cerea de la sine inca una. Ce a adus nou Costa la acest capitol, cum reuseste? Inainte de toate, ideea ca se bazeaza pe exceptionalii Muri, Renan si Peralta, oameni facuti pentru a lega compartimente. Apoi vine o regula din tenis, a jucatorilor valorosi: „Niciodata dupa ce lovesti bine o minge, nu ramane stupefiat in admiratia traiectoriei, misca-te in continuare”. Asa e si jocul nostru de pase. Mereu in preajma omului cu mingea sunt 2 coechipieri, mereu apar triunghiuri de acoperire a zonei, de fapt cheia intregii asezari a noastre pe gazon. Mereu un om din centru, mereu unul de pe lateral si, functie de situatie, cine se mai nimereste in zona, ca e Sougou, ca e Bastos, Peralta sau chiar si Kapetanos, in aceasta formula de posesie, chiar si varful trebuie sa fie foarte mobil (lucru la care grecul ramane mult dator). Si, acum vine ceea ce ziceam: la fel de importanta ca pozitionarea si ca pasa in sine este deplasarea jucatorilor. Intotdeauna omul care paseaza incearca sa-si gaseasca imediat o zona libera, unul paseaza, unul primeste si altul deja alearga si exact de aceea apar acele „da si du-te” care au facut in multe situatii deliciul in partida de azi. Daca merge acest stil se renunta de la sine la pasele lungi, pacostea cea mai mare din trecut. Sincer, cate pase lungi ati notat azi? Eu cred ca am vazut vreo 5-6, fata de zeci de astfel de incercari in trecut. De aici vine ideea de „joc gandit, joc sub control”, de aici vine increderea in sine. Cata vreme mingea e in posesie, nu ai cum sa incasezi gol, simplu, nu?

   Acestea ar fi liniile mari ale strategiei lui Costa. Principalul fapt care ajuta la functionarea acestui sistem este centrul de greutate sustinut de Muresan dar si de Peralta si Renan, sesizabili ca foarte bataiosi azi si toti trei rezistenti la efort 90 de minute! Cate mingi au avut de blocat fundasii? Aproape nimic. Muresan a facut zid in fata lor, ca un adevarat capitan-titular cum a fost, parca in premiera in meci oficial, azi. E clar ca vanzarea lui ar fi fost cea mai mare prostie din istoria CFR-ului, fara el nimic din tot ce s-a intamplat azi n-ar fi fost la fel. Nici n-a mai contat cine a fost sau ar fi fundas central, Rada, Nuno Diogo, Piccolo… Apararea a fost gandita pe 3 inele defensive, „tepusele”, pressingul din fata, „santul de apa” facut de cei din zona lui Muresan si, in fine, zidul apararii. Totul a presupus multa disponibilitate la efort dar, daca tot e debut de sezon si daca tot merg asa bine celelalte piese in angrenaj, de ce n-ar functiona si asta? Faptul ca apararea nu a trebuit deloc sa improvizeze cred ca e demonstrat foarte clar si de numarul mic de faulturi comise de noi si, la fel de insolit, de cartonasele galbene incasate. Doar 2! Unul pentru cearta lui Rada cu N’Doye si al doilea pentru tragerile de timp ale lui Nuno Claro. Oare cand a fost ultima partida in care niciun jucator de la noi n-a trebuit sa faulteze dur, in disperare?

   Evident, situatia in ansamblul ei este mult perfectibila, o marja de apreciere exista si chiar ar trebui sa fie obligatorie, pentru a putea crede intr-un tur de vis, asa cum a fost in 2007-2008. Avem atacantii centrali care stau in tribune si care rand pe rand vor putea fi inregimentati (daca nu, chiar si Bud pare mai util in acest joc de echipa decat prea lentul Kapetanos). Apoi, „favoritul” tribunelor, Nuno Claro. Bietul portar nu cred ca va dobandi vreodata iertarea pentru lungul sir de erori comise. Azi chiar incepuse promitator, dar la primele fluieraturi i-au cedat nervii si iar a inceput sa greseasca fazele elementare de prindere a mingii. Ca a tras de timp face parte din caracter, din psihologia jucatorului prea slab pentru a accepta jocul pana la capat. Nu e doar Claro asa, la fel e si Minca. I-am vazut pe amandoi tragand de timp chiar si in meciurile amicale din Austria, chiar si cand adversari ne erau echipe de divizie inferioara. Prea multe lucruri bune s-au rezolvat pana acum pentru a nu carpi macar, in sfarsit si poarta. In fine, ultima problema am detectat-o atunci cand Peralta s-a intins excesiv dupa o minge. Cine intra in locul lui? Kivuvu? Acolo e ultima noastra mare problema. Prin scoaterea (justa) a lui Sare din lot, am descompletat setul de mijlocasi. In mod normal, decizia de suspendare a ivorianului ar trebui mentinuta, asadar, singura solutie obligatorie este aducerea unui mijlocas, rezerva pentru Muresan. Da, ce ironie, chiar si Emil Dica ar fi fost bun acum.

   O alta potentiala problema este jocul in situatie de 0-0, atunci cand presam mult cu fundasii laterali urcati si cand doar o sclipire a unui jucator ceferist pare capabila sa rupa echilibrul. Doar marele noroc a facut sa nu fie 1-0 pentru ploiesteni in chiar debutul meciului. Faptul ca fundasii laterali ai CFR-ului urca da posibilitatea surprinderii pe contraatac. E un risc obligatoriu si necesar, care poate fi suplinit doar prin jucatori mai buni si ..cam atat. Dar sa nu fim nerecunoscatori. Si Camora si Lionn reprezinta deja plusuri importante in lot. Dupa partea mea Panin ar trebui sa ramana rezerva constanta (caci si-asa joaca pe ambele parti, poate suplini pe oricine), iar Edimar, ar fi foarte bun ca si copil de mingi. Mai ramane ca problema si impresia de haos de la fazele fixe din careul nostru. Acea stare poate fi generata de o vina colectiva sau, la fel de probabil, de lipsa de autoritate a portarului. Stiu, nimeni nu e perfect...

   Totusi, marile castiguri sunt cei doi jucatori remarcati de toata lumea, cred, azi: Sougou si Renan. Sougou a dat un gol impecabil, o minge infipta perfect in plasa dintr-o centrare foarte greu de negociat (de vreme ce adversarul se plasase pe sub minge). Golul acela precum si jocul sau avantat cred ca fac din senegalez noul star al echipei si probabil o foarte buna afacere intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Favoritul meu este insa Renan, cel pe care-l asteptasem cu nerabdare datorita acestui film de prezentare: http://www.youtube.com/watch?v=0z3yJU48mqQ . Azi am vazut cate ceva din toate astea: acea pendulare excelenta la sut era sa produca un gol nemaipomenit in prima repriza. Apoi chiar daca in cea de-a doua nu i-a mai iesit sutul, i-a mers executia de centrare, la acel corner de gol. Probabil am fi tentati sa credem ca a fost intamplatoare. Tot el a centrat si in amicale, de pilda la golul cu Uzbekistanul, iar daca ne mai uitam si pe link-ul de mai sus vedem ca astea sunt „specialitatea casei”. Langa cei doi, tot ca transfer, l-as adauga si pe „noul Bastos”, parca renascut azi (ca si in cateva amicale). Daca poate juca doar ca „jolly-joker” atunci poate ca, atata vreme cat e dispus la efort pentru asta chiar sa i se dea acel post, fiindca el este cel care acum e cel mai greu de stavilit de catre tehnicienii adversi.

   Priveam sambata ce agitatie a fost in Sibiu pentru un meci de divizia A. Va asigur ca va fi la fel si la urmatoarele. O echipa ce se chinuie sa scape de la retrogradare purtata pe brate de un intreg stadion. Va dati seama ce-ar reusi CFR-ul cu asa ceva? Pacat ca a fost asa putina lume, un pic nedrept pentru ce au aratat fotbalistii, dar, sunt sigur ca acei care au fost in Gruia au simtit pe langa bucuria victoriei o totala inviorare. Urmatoarea intalnire de acasa va aduce cert o imbunatatire a situatiei. Tribunele vor inflori din nou, samanta a fost sadita tocmai de echipa, in acest meci.
    Redescoperirea continua!

Sah de nebun la Rege

Tocmai am notat cea mai mare gogomanie din politica romaneasca a acestui an. Autor? Cine putea fi, decat maestrul obisnuit de ceremonii: presedintele. Probabil ca deja ati vazut citatele acestea din alte surse dar iata-le si aici: "Noi consideram ca abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu, a fost un act de tradare a interesului national din partea regelui. (...) trebuie sa recunoastem ca noi inca nu ne asezam corect valorile. Pentru noi, tot Antonescu ramane responsabil de Holocaustul impotriva evreilor si tiganilor, dar nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci, el era doar prim ministru. Unora le dam averile inapoi, si pe altul il facem criminal de razboi. De ce? Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi ii iertam toate pacatele?", a mai declarat Traian Basescu cu referire la Regele Mihai."

Dezgust, nemernicie, nimicnicie, un atentat la unul dintre ultimele simboluri nationale. V-ati simtit mandri, romani, vazandu-va reprezentati in primele randuri la nunta Mapamondului de la Londra, acum cateva luni? Probabil, mai putin unul, care, in fata televizorului, sigur l-a pizmuit pe singurul sef de stat din vremea celui de-al doilea razboi mondial ce a supravietuit pana azi. Ati suferit ca in timpul recentei vizite a sefului de stat roman la Londra, regina Angliei nu l-a onorat pe acesta cu o plimbare cu caleasca regala, asa cum i-a fost harazit lui Ceausescu? Nu, chiar nu cred ca ne doream inca o identificare intre personaje. Cineva insa se pare ca totusi a fost lovit sub centura orgoliului de aceasta masura si a copt-o monarhiei, asa, in principiu, ca om plin de principii ce este.

Si vine ziua de ieri, cea in care presedintele a iesit cam sifonat de la intalnirea cu doi adversari politici mult evitati care l-au cam batut pe teren propriu. Lumea incepea sa-si faca o idee, televiziunile vorbeau despre asta, liderii USL era omniprezenti in emisiuni. Aceasta "muzica" trebuia intrerupta. Oricum, prin orice mijloace! Cum? Prin oferirea unei teme-bomba, care sa spulbere interesul pentru USL si a sa victorie. Ce face pokeristul? Asul din maneca numit "regionalizare" a fost deja jucat. Scotoceste bine pe cealalta maneca si mai gaseste un as de ... pica si ura. Il arunca pe masa cu tactica de bluff. Sigur, se vor revolta unii, vor comenta, se vor ofensa... dar in eternul simt civic, de atitudine al romanului (despre care vorbeam si in articolul trecut) nu se va intampla nimic. Foc cu foc se stinge si pe Base nu-l atinge. Repet, din partea presedentiei (fiindca vorbim de o institutie, nu de actorul ce-si asculta consilierii), tot acest fapt, toata aceasta declaratie planuita de suficienta vreme, este o miscare ce poate fi incadrata intr-o tactica, logica sau ilogica. Se sare dintr-un scandal in altul, ajungandu-se la un scandal continuu...

Dar pana unde se poate si intinde sfoara? Cat sa se mai scuipe pe tot ceea ce ne-a mai ramas valoros? Cat sa mai fim mintiti cu neobrazare ca albul e negru si ca negrul e alb? Oare chiar nu stiu romanii ca regele a abdicat sub amenintarea armelor? Sigur, putea fi martir, putea sa aiba soarta tarului Rusiei. Schimba ceva? Nu, Romania tot de comunism ar fi avut parte, ba mai mult, acum nu mai puteam vorbi nici de intoarcerea familiei regale in tara. Sunt doua jigniri incredibile care i se aduc regelui (si istoriei): "Tradarea de tara" si "sluga la rusi". Pentru asta ar trebui sa inchidem ochii, sa fim complet ignoranti in privinta a ceea ce s-a petrecut in Romania postbelica in perioada dintre '45 si '47, in care, un rege, un tanar de aproape 20 de ani, a incercat sa tina piept cat a putut regimului politic adus pe tancuri din afara, dictat la masa impartirii prazii de razboi. Romania a avut atunci de ales intre partide politice + rege vs comunisti. Sa vii acum si sa-l condamni pe rege, inseamna ca alegi calea cealalta. Da, e chiar asa de simplu si vine din partea celui care a condamnat comunismul. Acum condamna si monarhia...Pana la urma, e clar: in mandatele sale personajul condamna de fapt Romania.

Inainte de a face insa aceasta afirmatie, Basescu ar fi trebuit sa se uite putin in oglinda, sa vada (cu ochiul inca bun) care sunt faptele eroice care-l ridica pe el insusi la statura omului de stat care a fost Regele si sa adauge, sa faca, ceea ce nici in 10 mandate nu pare capabil sa indeplineasca. De-abia atunci, de pe pozitii mai egale ar fi fost indrituit sa vorbeasca. Las si viclean, a aratat inca o data ca el nu este altceva decat "spanul" din politica romaneasca.

Romanii nu vor iesi pe strazi.... decat pentru un drum la supermarketuri. Cat inca mai au bani. Romanii nu vor iesi sa protesteze pentru o jignire. Demnitarea si lupta pentru idee zac sub 3 straturi de pamant + un covor de flori. Romanii insa incepeau tot mai mult sa priveasca in cu totul alt fel ideea de monarhie, in aceasta perioada in care sistemul politic actual pare tot mai aproape de faliment. Tot romanii sunt aceiasi care in 1992 au iesit aproape un milion in Bucuresti ca sa-l intampine pe Rege la revenirea Sa in tara. Acei romani, de stanga, de dreapta sau de giratoriu vor sti acum foarte bine, foarte clar, pe cine sa-l "abdice" la urmatoarele alegeri. Poate ca memoria nu poate retine toate nimicurile cotidiene, dar ceea ce s-a petrecut azi este batjocura maxima adusa istoriei demne (atat cat a fost ea) a Romaniei. Nu cred ca prin aceasta declaratie personajul de trista prezentat are cum sa-si fi castigat adepti dar, cu siguranta, a mai pierdut vreo cativa.

Nebunul a dat un sah la rege, dintr-un calcul pripit, uitand ca nu are imunitate nici macar fata de pioni. Pentru aceasta locul sau nu poate fi decat in modul cel mai grabnic in afara tablei de joc...

Statuia

Ce reprezinta statul unei tari ai carei oameni sunt mai tacuti decat statuile? Cat de mult a denaturat de la menirea sa initiala, cat de mult a devenit un mutant ce isi devoreaza fondatorii? De fapt si inainte de toate, statul este al cetatenilor sau cetatenii sunt ai statului?  Nu va lasati pacaliti de toate temele pe care piromanii agendei politice le ard zilnic. Sunt doar benzi desenate, menite sa ne tina ocupati. Dati-le deoparte si ramanem singuri cu statul. Noi si el. Noi, fiecare, pe cont propriu si el, cu cate o zgarda pentru fiecare...

Circula acum ceva vreme un banc cu "statuia". Cica "Statu' ia ... tot". Avea atunci ceva rezonanta in epoca, asa cum probabil a avut mereu, dar parca niciodata atat de accentuata ca acum. Fiindca povara pe care aceasta notiune o reprezinta a devenit tot mai mare, tot mai apasatoare si nici nu sunt semne ca e doar o tendinta accidentala. E o problema: chiar asta se urmareste! Mai intai statul s-a vrut a fi eliberat de orice responsabilitate fata de cetateni; s-a lansat ideea ca orice ajutor al statului este socialism pur (spunandu-se "socialism" pe tonul si cu mimica cu care s-ar spune "comunism-stalinist"). Statul s-a decuplat de la sine putere, asa, simplu, fara mustrari de constiinta de la indatoririle sale contemporane, moderne: protectie sociala, educatie si asigurari de sanatate, viziune de viitor structurata in termeni precisi, clari, tangibili, scopul primordial de asigurarea unui trai decent, european. Dar nici asta nu i-a fost de-ajuns. Vazand ca nimeni nu protesteaza, nu sare sa-l puna la pamant si sa-l readuca sub control, vazandu-se emancipat si atotputernic s-a intors lacom tot asupra celor slabi. Ce rol are acum statul roman? Ia impozite, ia taxe, ia accize, ia TVA marit... De multe ori aceste taxe se suprapun, se incaleca, sar flamande una peste alta, la valori stabilite arbitrar doar de el, de catre stat. El ia de toate dar....ce da in schimb? Un trai mai bun? Bani ce se intorc imediat in circuit, in jurul nostru? Mari sau mici proiecte nationale sau locale? Acces la sanatate si la educatie, adica dreptul la viata si dreptul la viitor? Nici vorba! Doar ia, suge incontinuu, lacom, egoist si fara scrupule. 

Cum se numeste acest ansamblu? Taxa de protectie, taxa pe viata, dreptul de a fi suportat in tara ta? Asta tine de principiile unui stat modern?! Nu cumva asta e cea dintai forma clara de feudalism? Fiindca ne nastem pe "mosia statului" trebuie sa platim tribut, dijma, zeciuiala, ba chiar si claca. Dreptul nu mai e drept, proprietatea poate fi pusa sub orice discutie, ceea ce ai platit in asigurari (pensie sau de sanatate) iti poate fi retezat dintr-o lovitura de stilou. In meschinaria sa, gaseste tot cetateanul a fi culpabil, a fi nascut vinovat, il invinovateste de toate neputintele si astfel isi aroga singur "dreptul de a-i taia drepturile". Statu' ia.... Asta e statul non-socialist: un stat care se hraneste cu proprii sai indivizi. 

Oamenii tac mereu si in tacerea lor se simt tot mai mici, mai neputinciosi in fata acestui megasistem. Iar simtirea lor e maligna; din simtire se transforma in scurta vreme in devenire. Pentru ei statul e un tiran, ideea de patrie o povara, iar orice simbol national, daca nu este comestibil sau de vanzare este dat uitarii. Aud ca pana si imnul national, cu versurile imposibil de rostit in lipsa actiunii concrete (la care de fapt indeamna), va mai putea fi cantat fara indignare doar prin inganare cu atat de sugestivele "n-ai, n-ai, n-ai...." 

Foto-onirica

Noi ne cunoastem sigur din vedere

Ne-am intalnit odata intr-un vis,

Nu am avut curaj nicicand a-ti cere

Numarul de telefon din Paradis.

Si te-am vanat candva c-un aparat

Voind sa-ti fac macar fotografie.

Din vanator aveam s-ajung vanat

Cand strengareste mi-ai spus :"Bine, fie!"

Memoria cardurile-a pregatit,

In amintiri tot visul sa-l am stors,

Biet obiectivul tu l-ai pacalit

In loc de zambet, chipul ti-ai intors.

Tu viata-ai strabatut precum furtuna

O scurta clipa arsa sau un blitz

In mintea mea acum tu stai intruna

Gand fix si obsesiv ca un sughit.

Intens, tardiv te-am cautat in ziare

Publicitatea mica rascolind,

Dar doar la pierderi urma iti apare

Iar la gasiri stau farsele mintind.

Eu poate-am fost cu excesiva grija

Ca un genist temandu-se de bomba

In suflet tu mi te-ai infipt ca schija

Si-apoi din minte ai fugit in tromba.

Caci circulai pe-atunci vijelioasa

Bruscand nervos volanul unui nor,

In mine macina o angoasa

Sa te opresc, ca radar, semafor.

Noi ne cunoastem totusi din vedere,

Ne-am intalnit odata intr-un vis,

Sa-l fac etern, vroiam sa am putere,

Dar o alarma ochii mi-a deschis.

Cand o face plopul bere si rachita minciunele

Dupa "chiria fotbalistica" blogul revine, sper eu definitiv, la scopul pentru care a fost creat. Da, o salata personala. 

     Cel mai mult ma amuza stirile fabricate! Stiu ca PR-istii au talent dar  pana la a inghiti pe nemestecate galustile lor e cale lunga. Citeam acum cateva saptamani, inainte de concertul Shakira de la Bucuresti o stire intr-adevar "esentiala". Stiti cum se face la fiecare vedeta ce ne viziteaza tara: cineva iese si da presei mici zvonuri/informatii in legatura cu cerintele excentrice-fitoase ale artistului. Da, lumea e curioasa in a afla toate nimicurile astea iar simplu fapt ca se vorbeste despre ea, face bine pana la urma si vedetei. Nu as fi citit stirea daca nu scria mare in titlu "Shakira vrea bere romaneasca". Nu ma pricep la bere, la gustul ei, dar atat cat imi pot da seama, nu cred ca berea romaneasca poate fi considerata exceptionala. Cel putin nu la baut, poate doar la pret, ieftina, adaptata cosului zilnic al romanului. Deci, de ce sa vrea oare Shakira sa isi creasca burta cu bere romaneasca? Sau poate ca nu vroia sa o bea si atunci era de inteles; poate o folosea doar la vreun tratament, in stilul in care Cleopatra folosea laptele la imbaiat. Asadar am citit rapid, pe sarite, stirea, cautand marca ceruta specific. Prima impresie incontestabila sesizata a fost ca  berea dadea ca nuca in perete in lista aceea de cerinte, mai toate celelalte explicabile. Deci de ce bere? Diva bea bere (chiar: ce sunet face dupa ce goleste halba?) Mai ales, de ce ar fi vrut tocmai romaneasca?! Ma gandesc ca daca era o asa mare bautoare sigur ar fi gasit o marca preferata, evident, straina... Si, ia priviti, ce frumos suna "bere romaneasca", fara nume, fara marca, atat cat sa te faca sa nu cauti neaparat dar sa intelegi. M-am uitat un pic prin felul in care era structurat articolul si cum inca de la inceput era inserat, cu grija, numele organizatorului concertului: "Ciuc Premium". Legatura se vrea a se face subliminal, nu? Ei, hai sa zicem, e actiunea lor, PR-ul lor, trebuiau cumva sa-si lipeasca produsul de artista pe care au inchiriat-o sa cante romanilor.

     O data ar fi mers genul asta de actiune. Dar cand se permanentizeaza inseamna ca cineva de la departamentul de comunicare chiar vrea sa te ia de prost. Ce sa vezi? Tot bere Ciuc organizeaza si un concert Roxette. Evident, si "roxettii" cer bere romaneasca. Iar articolele referitoare la astea incep cam asa: S-a dus vorba despre berea românească. Cine vine la noi, pleacă fermecat de savoarea ei. După Shakira, şi cei de la Roxette au cerut să aibă în cabine o astfel de băutură." Evident, numele organizatorilor e nelipsit din context. Distractiv este ca daca n-ar fi fost episodul "Shakira", pe asta chiar o credeam. Pana la urma berea merge cu rockul si cu rockerii mai bine. Dar asa, in succesiunea asta de evenimente si, mai ales, de formulari... cam greu sa mai ai incredere. Totusi, cel mai "savuros" (ca tot vorbeau PR-istii de savoare) mi se pare aceiasi formulare "bere romaneasca". Daca spuneau "bere Ciuc" nu-i mai credea nimeni, nu? Sau poate organizatorii de la bere Ciuc le-or fi oferit vedetelor bere Ursus?

     Si, ce credeti? Tot berea Ciuc organizeaza imediat si un concert Scorpions. Acestora, imaginea de bautori de bere li s-ar potrivi ca o manusa....de piele.... neagra, evident. Concertul e in 9 iunie. Facem pariu ca pana in 7 iunie apare stirea, mult asteptata deja, ca Shakira le-a dat un telefon celor de la Scorpions si le-a spus ca atunci cand ajung in Romania sa comande CELEBRA "bere romaneasca"?!

     Astept, pe aceasta linie logica pe care au pornit cei de la bere Ciuc sa organizeze acum si concertele-vizitele si a lui Celine Dion, Hannah Montana si, neaparat, a Papei Benedict al XVI-lea. De-abia astept sa aud ca papa a cerut bere romaneasca!

     Nu, pe mine cei de la Ciuc nu m-au facut curios sa le incerc berea, nici macar acum cand toate vedetele "ii cer autografe". Mare pierdere! Oricum, eu nu ma incadram in publicul lor tinta. Insa e foarte probabil ca se vor gasi destui care sa isi doreasca sa incerce sau sa ii mai dea o sansa, sa reevalueze, "berea vedetelor". Sper totusi ca articolele aparute in mass-media au fost tarifate organizatorilor, asa cum se intampla la orice "stire fabricata" si ca nu s-a facut doar vreo actiune benevola, reciproc convenabila, de lene jurnalistica multumita ca gaseste articolul de umplutura si de sluj in fata unora care isi mediatizeaza intens concertele, cotizeaza intens la reclama. Macar asa, credulii ar fi fost razbunati, ca n-au fost prostiti chiar gratis...

Campioana Fotbalului Ridicol

   Urat! Nici ca se putea un final mai trist, mai neputincios pentru un sezon in care am tinut regim amar cu esecuri. Dar poate ca asa trebuia sa si fie pentru a desavarsi opera de demolare a mitului CFR. Proptelele de promisiuni, pentru sezonul viitor, nu prea tin, atunci cand vezi reprezentatii ca cea de azi. Cand ajungi sa termini in a doua jumatate a clasamentului, cand esti cu boala in oase, este deplasat sa speri tocmai la primul loc, atat de rapid.  Intre trecutul pus in rame si viitorul inchipuit avem prezentul, avem daramarea si aceasta este faptica. Deci nu vorbe ci tacere, ca aceea rusinata azi de pe stadion si, mai ales, fapte, actiuni CONCRETE se cer acum. Sa fie multe, en-gros, pe marimea si multitudinea carentelor acutale. Sa devenim la nevoie un CFR IMPEX SRL numai sa reumplem rafturile de resurse valorice si nu doar de trofee. Sper ca au inteles acum, in sfarsit, sefii CFR-ului: nu cupele joaca ci echipa, mereu aceiasi jucatori dintre care totdeauna sunt sacrificati la mezat cei mai buni. Iar daca nu se pune nimic in loc, se intampla ca in acest campionat negru. Un jucator-cheie vandut nu inseamna doar un om in minus ci, mai mult, duce si la descoperirea celorlalti neputinciosi din lot pe care el ii acoperea. Asa s-a ajuns iata in aceasta primavara sa nu mai poata tine nimeni de minge (asa cum o facea Culio), sa nu mai speriem pe nimeni in atac fara toti acei atacanti vanduti pe banda rulanta, asta in vreme ce Bus este doborat si de propria umbra, am ajuns ca prin plecarile antrenorilor cu autoritate si experienta dar si ale lui Tony si Culio sa pierdem centri de autoritate si indarjire in echipa. O data ce aceste lucruri s-au facut resimtite, era absolut normal, era previzibil sa ajungem in deriva de acum. CFR-ul este la restriste si daca se va gasi cineva care sa reuseasca sa-l recladeasca din nou acela va avea ceva mai mult decat doar valoare,  acela va trebui, neaparat, considerat erou.

   Se poate infaptui aceasta redresare? Pana azi, sub impresia ultimelor meciuri cu semnul intrebarii (deci partial scuzabile, greu de apucat) dar, mai ales dupa vestile bune din ultima saptamana, achizitii masive de jucatori si mai ales de antrenor adecvat credeam ca pasii sunt hotarati, nu au cum sa nu duca la ceva bun in campionatul asta la indemana Urziceniului sau a Galatiului. Azi insa, dupa ce ni s-a infatisat imaginea completa a haosului, cred ca e nevoie de mai mult decat de un antrenor probabil pus in garda de ceea ce a vazut, de 10 transferuri din care 3-4 vor da randament peste asteptari, mai mult de a le pune celor din vestiar pe tava toate conditiile si a pretinde rezultate, mai mult decat rapida uitare a acestui sezon. Se impune o reasezare mentala a echipei, o implicare directa 1 la 1 cu fiecare jucator in parte a antrenorului, redobandirea autoritatii, distribuirea uniforma pe teren a oamenilor de valoare, a celor cu personalitate pozitiva (evit sa zic „lemnosul” „de caracter”).

   Putem privi acest meci doar ca pe o jignire in plin derby, ca pe o prestatie lamentabila, ca pe ultima umilinta sau ca prima dintre cele ce ar putea veni...Mai important ar fi sa vedem de ce s-a intamplat asta, fiindca, daca ne comparam la adversar, nu cred ca putem vorbi despre o diferenta de valoare. Sa nu uitam faptul ca Steaua de azi e un fel de necrofag, a Unirii Urziceni si probabil din sezonul viitor a Universitatii Craiova. Ce inseamna asta in prezent? Ca Bilasco, Galamaz, Brandan n-au avut niciodata bucuria de a bate CFR-ul jucand la Urziceni iar azi, fara sa joace ei altceva s-au impus destul de lejer. Problema este numai si numai la noi si, cel mai grav, nu tine preponderent de calitatile fotbalistice ale jucatorilor nostri ci e localizata „deasupra gatului” fiecaruia dintre ei. Lipsa... De comunicare, de concentrare si, cel mai grav....de gandire. Se pot oare rezolva acestea doar intr-o vara? Se pot rezolva prin trimiterea in tribune, la CFR II sau pe banca a celor cu retard in readaptare? Sa renuntam la toti, dupa modelul idolului inchipuit de azi, din tribune, Jiji? Sau sa asteptam ca toate astea sa fie reparate de noul om de pe banca, fara amestecul conducerii, sa asteptam ca Jorge Costa sa fie „acelasi Animal”, dar unul cu ratiune, nu doar cu instinct... Calea de mijloc este totdeauna cea mai buna.

   Pana atunci, chiar fara cine stie ce miza pentru noi, fara tragere de inima si cu moralul deja la pamant, tot a fost un dezastru, nu trebuie sa ne ferim de cuvinte care ar putea sa-i faca pe rivalii stelisti sa jubileze, fiindca doar noi ar trebui sa stim sigur ca azi putea sa fie oricine in locul lor si urmarea ar fi fost aceiasi. Cuvantul-cheie al acestui meci este „Ridicol”. Nimic nu m-a uimit mai mult decat colectia de erori grave, decisive, dintr-o singura partida. Daca la portari ne mai asteptam, la atacanti la fel, nu reusesc sa-mi explic imaginea in ansamblu ei. Toate golurile lor au venit pe grave ridicole ceferiste. Cadu, cu a sa saritura pe sub minge, la primul gol, Bastos, cu a sa caraghioasa tranta de la golul 2 si, in fine, Minca, mult prea conectat la joc, „on fire” (cum se spune la baschet) si plin de sine ca sa-si dea seama ca nu tot ce zboara se prinde (unele se pot si respinge inteligent). Pe langa acestea am vazut ratari din 6 m, ca cele ale lui Bud sau Cadu, tranteala fara noima, alta decat cea de junior, din partea lui Bus, am vazut erori imense ale lui Rada sau Muresan, deposedati de minge in zone in care Otelul Galati (sa ne raportam la campioni) nu ne-ar fi iertat. Ei ne-ar fi batut mult mai tare azi, asa ca putem sa ne consideram norocosi. S-au mai intamplat astfel de erori, e drept, dar cele 5-6 catastrofe defensive intr-un singur meci sunt totusi prea multe, alarmante si, cu certitudine, nu tin doar de forma de moment ci au si o importanta conotatie mentala. Nu au fost conectati la partida? Ba indraznesc sa cred, dupa fetele transfigurate cu care ai nostri se certau cu adversarii sau cu arbitrul ca au fost in priza, poate chiar prea mult. O apasare prea mare pe jucatori – adversarul, ideea de derby, prezenta noului antrenor, despartirea „frateasca” de vechiul – a afectat iremediabil un mecanism deja subred, care s-a conectat greu si doar cu permisiunea adversarului la joc. Sa ne gandim ca in primele 20 de minute ale primei reprize si, la fel, dupa pauza, n-am prea avut mingea. Acomodarea la pulsul jocului s-a facut greoi, cand deja era un deficit de 2 goluri si exista si o bunavointa a stelistilor de a se retrage, in stilul romanesc, in aparare. Sa fi putut noi sa fim Middlesbrough?! Nu, noi tintim doar Barcelona...

   Vinovati pentru aceasta slaba pregatire mentala se pot identifica, de sus in jos, in toata structura clubului, de la conducerea tot mai mult cantatoare de ode si dornica sa nege astfel de probleme si pana la antrenor si capitan/capitani, deloc capabili in a-i cupla pe ceilalti la astfel de partide, a-i calma, oferindu-le senzatia ca se stie ce este de facut. Poate tocmai aici e buba: haos in gandire, se stie „ce” se vrea dar habar nu are nimeni „cum” se poate realiza. Situatia tine mai mult de acest sezon. Sa ne amintim ca anul trecut, rezistam si castigam meciuri cu un om mai putin pe teren era chiar mai multa ambitie atunci cand se declansa „alarma rosie”. Mentalitatea de campioni, tine, in primul rand, de minte...

Iar Minte-One al nostru si-a aratat din plin carentele in felul in care a configurat echipa pentru un meci cu Steaua, a ales defectuos oamenii cu care voia sa inscrie Stelei. De la inceput, prin alegerea Bastos-Bus si prin vaduvirea de Peralta, echipa s-a infatisat ca o gaina decapitata. Jumulirea era deci inevitabila. Dupa ce daduse randament bun in spatele varfului impins, Hora a fost aruncat pe stanga, sa suplineasca suspendarea lui Nicoara, fiind preferat pentru acel post central, extrem de important exact Bastos, jucatorul pe care, admit, il detest cel mai mult de la CFR, in acest moment, pentru felul smecheresc in care trateaza meciurile si pe cei din jur, cum minute intregi isi bate joc de fiecare minge si cum este mai mult interesat de ce fluiera arbitrul decat de cum si-ar putea ajuta coechipierii. Golul 2 si inceputul disperarii sunt numai si numai ale lui, a pierdut mingea la o faza in care Muresan si Dica erau in fata lui, asteptandu-i pasa, iar o data pierduta posesia n-a mai avut cine sa-l atace pe Nicolita pana la careu. Cele 58 de minute ce i-au fost acordate in acest meci au fost un supliciu prea mare pentru echipa. Am jucat cu un om in minus. Schimbarea sa cu Bud a aratat imediat o alta fata. Din acel minut si pana in 71, cand a fost eliminat Cadu, CFR-ul a avut 2 mari ocazii. Bud chiar daca a ratat enorm, era macar acolo, se pozitiona mai bine, era mai vanjos, exista pe teren. Asta putea s-o inteleaga Minteuan tocmai de la Medias, putea sa-si dea seama ca acel cuplu Hora-Bud e singura noastra solutie ofensiva viabila in acest moment. Cu toata stima pentru golul lui Bus, copilul nu are ce cauta in prima echipa, a fost un „incurca-lume” deplin in restul timpului. „Moale” este termenul ce i se potriveste perfect, atat la suturile sale, cat si la venirile pentru deviere, specifice pozitie de varf impins. Nu are viteza deosebita, forta nu i se simte in luptele cu fundasii adversi, nu stie ce inseamna culoar de demarcare... Nu inseamna ca nu este valoros prin potentialul sau, doar ca, momentan, prin ceea ce arata, este inca un fotbalist de nivel de divizia B.

    Antrenorul era cel care trebuia sa prevada aceste doua posturi descoperite din ofensiva, totul fusese prevestit de evolutii precedente. Fara cei doi oameni de ax central, degeaba isi depasea Kone constant omul, degeaba tinea bine de minge si flancul Hora-Veloso. Aveam aripi, dar bateam in gol, fara gol. Cine sa ajute pe centru? Muresan si Dica, cei care nu pot intra in careu decat la fazele fixe? Se intelege de ce singura metoda de a incerca poarta au fost suturile de la 30-35 de metri ale lui Dica, un fel de pase la portar, pentru un Tatarusanu valoros si corect intrat in joc. Ma asteptam ca tinand cont de ceea ce s-a intamplat pana la golul picat din senin a lui Bus, antrenorul sa ia masuri la pauza, sa schimbe chiar atunci cel putin un jucator, asa cum a facut-o de fiecare data cand prestatia echipei era in patria ridicolului. Se pare ca faptul ca am dat un gol i-a schimbat total perceptia, i-a reconfirmat faptul ca se poate marca chiar si orbeste! A fost dezamagitor sa vedem echipa, imediat dupa pauza, din nou dominata, cu absolut nicio solutie, pierzand timp pretios pentru situatia de a forta egalarea, fara sa incere macar sa schimbe ceva.  Sa mai adaug la asta si ritmul de joc, complet molesit, pierdut undeva in stilul altor decenii de fotbal?  Este doar lipsa de idei, lipsa de inventivitate pentru antrenorul care se va ocupa de CFR II. Ce-l califica pentru acel post? Gesturi ca cel fata de Batin, de la Severin?! Da, principalul vinovat pentru prestatia echipei este Minteuan cel care si-a gasit cea mai proasta despartire. In plus, in cele 18 meciuri pe care le-a condus este greu sa spunem ce idee ne-a lasat. Sa ne gandim la ultimii antrenori: stilul lui Cartu producea faze si goluri. Mandorlini se putea lauda cu defensiva sa, aducatoare de trofee. Chiar si Conceicao gasea metode prin care CFR-ul putea fi CFR. Ei bine, Minteuan, in afara de faptul ca se poate scuza ca a fost pus doar ca o „pelerina de ploaie”, ce impresie generala, ce stil a lasat? De neputinta, de cautare continua, fara sa aplice azi ceea ce invatase ieri.

    Peste toate s-a gandit ca ar fi bine sa-l titularizeze si pe Nuno Claro. Probabil Minca, prin erorile 1 bucata/ meci cu Bistrita si cu Medias i-a amintit de portughez, l-a facut sa-i fie dor de acesta. Cu atat mai bine! In acest meci am avut ocazia sa vedem in 2 reprize de ce niciunul dintre cei doi portari nu trebuie sa fie luat in serios. Nuno Claro nu a gresit decat prin felul in care a indus nesiguranta in aparare si prin cum a reusit mereu sa ne arate limitele la fiecare interventie a sa. Primul gol a fost tras prea de aproape iar golul doi este intr-adevar imparabil pentru un portar mic si fara forta in picioare. Minca, pe de alta parte prin calitatile sale fizice si prin schimbarea de atitudine pe care a adus-o in careul nostru dupa pauza merita apreciat un pic mai mult, merita a fi desemnat rezerva de portar pentru anul viitor, chiar daca din nou a comis-o si cu aceasta ocazie. Nu-i nimic, era final de meci, CFR-ul nu mai avea semne vitale, resemnarea sa dupa eroare si intovarasirea cu privirea a lui Bilasco dand gol au fost doar fluierul de final pentru ceferisti care au ales, intr-un amestec de furie si rusine sa paraseasca stadionul. Cand s-a intamplat oare ultima data una ca asta? Niciodata, din cate imi pot aduce eu aminte. Poate este explicabil, fiindca de foarte mult amar de vreme n-am mai pierdut la 2 goluri diferenta acasa, in campionat. Daca „dl.” Cartu a reusit sa sparga recordul de invincibilitate pe teren propriu, precum si cel din Cupa, trebuia sa vina si Minteuan cu o contributie, catre noi culmi de progres in injosire. Acum este sigur, sper, pentru toata lumea, ca daca nu se aduce portar nou pana la toamna inseamna ca intr-adevar ne batem joc de toata reconstructia echipei. Apropo de aceasta, e interesant daca ea se va face in jurul lui Cadu. Capitanul a reusit azi sa ia un rosu din doua galbene obtinute in primul rand pentru proteste. Cred ca avea sanse sa scape fara al doilea cartonas chiar si dupa intrarea urata la adversar. Dar nu; ca sa fie sigur, scos din minti, Cadu s-a repezit la tusier. Vrea cineva sa ma convinga de faptul ca un capitan de echipa ce nu se poate controla nici pe sine, ii poate controla pe ceilalti? E acelasi diagnostic de mai sus: nervi, minte incetosata, lider liber de responsabilitati in a se considera exemplu pentru ceilalti. Banderola nu inseamna nimic in privinta asta? Ce folos cu valoarea sa deosebita ca fundas, daca se comporta acum ca un detonator? Unde este Cadu din alti ani, cel care transforma mereu penalty-urile decisive tocmai prin felul in care isi controla perfect nervii? Sa speram ca a fost anul acesta absent si ca acel Cadu va reveni la toamna fiindca, in jurul celui actual chiar nu se poate cladi nimic. Sper ca jucatorii ce vor veni sa aiba si personalitati bine dozate si definite, cat sa fie considerati inca de la inceput ca avand un cuvant de spus in cadrul grupului, ca avand puterea sa schimbe mentalul echipei. Altfel sa ne asteptam tot la o echipa „browniana”.

    In rest, ce se poate spune despre un meci in care Muresan ia galben din minutul 2 si ajunge sa fie deposedat infiorator de usor? Ce se poate adauga atunci cand Panin, pe langa marcajul larg pe care-l facea la Surdu („mare” fotbalist, nu?), e driblat caraghios si, mai grav, la 0-2, intr-o situatie foarte complicata in careul nostru, comite o eroare precum Tony la golul 4 din meciul cu Bayern. In loc sa degajeze mingea din coltul careului nostru mic, Panin alege sa o controleze (caci are experienta) si, evident, o pierde imediat. Mare noroc am avut acolo ca am scapat fara 0-3 caci, cu un astfel de gol se prabusea intr-adevar lumea peste noi, exact cum suna prezicerea pentru acest 21 mai fatidic. Fundasii nostri, vazand ca atacantii nu-s mai tehnici decat ei cred ca au inceput sa aiba impresia ca si ei sunt mingicari. In loc sa bubuie mingea cand sunt sub presiune incearca astfel de intoarceri, exact ca si Rada, in startul reprizei secunde. Jocul simplu poate fi cel mai eficient! Cine sa le explice jucatorilor asta? Kone si Hora s-au zbatut, frumos dar fara folos. Edificatoare a fost situatia in care Hora a lasat mingea sa treaca, si-a fentat adversarul direct deschizand flancul, l-a depasit in fuga dar a fost oprit de Bus, cel care venise bezmetic sa ajute un om care stapanea situatia. Singurul om care nu s-a calcat azi pe picioare cu ceilalti este Veloso, cel care si-a indeplinit foarte bine felia sa de treaba. Da, el a centrat si pentru gol, dar, la fel de bine, a mai venit inca de cateva ori sa dea centrare, iar in aparare, pe partea sa nu a avut cine sa treaca, asadar el este singurul pe care nu-l pot acuza specific de ceva, tocmai de aceea, netru fiind, devine cel mai bun om al nostru. Suficient de tragic si de sugestiv ca sa nu mai fie nevoie de alte explicatii ale unui dezastru complet.

    Trecem cu greu peste imaginile cu Jiji jubiland in Gruia, cu cele ale stelistilor veniti in tribune (platitori de bilet la CFR, apropo!), cu echipa in genunchi si cu capul plecat, iesind la malul acestui sezon mai mult inecati decat vii. Avem nevoie de un erou, un specialist in resuscitare de urgenta si, fiindca el a fost numit si era si prezent la stadion, mi-ar fi placut, sa aud stadionul scandandu-i numele, acum, la greu si nu cand ne va fi poate usor. Nu fac eu temele galeriei doar ca, trebuie sa recunoastem ca de altceva oricum nu mai aveam de ce sa ne agatam. Umilinta este deplina, tot ce a fost de ratat in acest sezon s-a intamplat, trofee nimic, calificare in Europa, nici atat, stadion din ce in ce mai gol, valoarea lotului in cadere libera, ba chiar si o bucurie pentru cei de la U, a caror singura ratiune de existenta pare a fi CFR-ul si care, mai mult ca sigur, vor tine neaparat sa ne arate ca au terminat inaintea noastra. Ei cu 47 de puncte, noi cu 45. Gresit. Noi avem 49, cu cele 4 puncte din Champions League ii depasim...

    Inchidem repede „Capitolul 2010-2011”, un vis urat, un campionat in care daca era sa avem play-off si play-out ne puneam acum probleme serioase pentru retrogradare. Sa uitam, dar sa nu iertam, sa nu ne incredem orbeste in ce ni se va spune pentru urmatorul sezon fiindca, se prea poate, dezamagirea sa fie si mai crunta. Totusi sperante putem gasi mai ales ca lucrurile se misca deja alert si ca, in aproximativ o luna, s-ar putea sa avem lotul definitivat; antrenorul e deja aici si el nu este doar o solutie de compromis. Vom vedea curand, in primele amicale, care este exact pulsul si plusul CFR-ului. Numai sa avem ce sa detectam, frati de suferinta...

Barbati de onoare

Cantecul bufonului
 
"Ceva" care merge grozav, mai ales ultima strofa, in tovarasia gandurilor despre meciul de azi. 

    Oare ce au in comun cele mai multe dintre ultimele meciurile CFR-ului? Marsul cu pas impedicat de defilare? Da: „Stang...Stang.....Drept in stangul!....”. Lustruitul baionetelor pentru razboaie viitoare? Sigur! De ce sa ne consumam gloantele (si asa oarbe) acum, cand avem atata timp la toamna? Caracteristicile noastra sa fie sapaturile de transee media (fiindca acum parca pana si alora le e mila de noi), absenta totala a mobilizarii generale, pacifismul si instructia pentru non-obstructia celorlalti, tratate de neagresiune si ingrijirea aliantelor pentru viitor? De ce nu? Pana la urma strategia te ajuta sa triumfi in batalii, dar diplomatia si aliantele te ajuta sa castigi razboaie!

    Din toate speculatiile inzecit formulate, de comploturi si conspiratii, e normal sa credem ca a fost intr-adevar si ceva adevar din toate astea, in campania in curs. Pana la urma se vede si din tribuna, nu e nevoie de poze din satelit pentru a detecta anumite misiuni visinii „speciale”, fiindca in jungla din campionatul nostru e bine chiar si ca voluntar sa recurgi la commando fara comanda explicita, sa ajuti pe cei aflati la ananghie dar sa ai timp si pentru mici ambuscade de guerilla, cum a fost cea din „craterul” din Stefan cel Mare sau „lupta de la Potul Inalt” cu plaiesii vasluieni. Iata ca am supravietuit tuturor si ca suporterii ceferisti tot nu si-au pierdut patriotismul atat de zdruncinat de micile inregimentari.

    Iar acum, dupa toate astea, pentru ultimele saptamani din acest stagiu, tinta a devenit clara - e una de onoare. Am declansat JIJIhad-ul, razboiul sfant impotriva Necuviinciosului. Este o lupta moderna, nu pentru influenta si petrol dar in mod sigur pentru „gaz”. Natural, desigur. Da, e natural faptul ca daca ar fi sa ne enumeram prietenii, daca ar fi sa ne gandim ce cluburi au intrat in sfera noastra in ultimii ani, cu care am facut schimburi profitabile de munitie fotbalistica, atunci de pilda Gloria si Gaz Metanul s-ar bate pentru intaietate. Ba chiar as inclina catre medieseni daca e sa-mi aduc aminte ca la un moment dat intre noi si ei era in picioare si o intelegere de prioritate, un fel de „clauza natiunii celei mai favorizate”.

    Sunt de-ai nostri si este recomandabil sa ne avem bine cu vecinii. Iar daca deja faceam cu multa larghete sufleteasca actiuni din acestea de „filantropie fotbalistica” cum oare am fi putut ca tocmai cu ei sa nu fim generosi? Pai daca suntem dispusi sa ajutam pana in indepartatul Galati atunci cum tocmai la Medias sa tulburam Tarnavele si tocmai in favoarea Stelei? Desigur, e vina mediesenilor ca au ajuns sa depinda de noi, cata vreme acum 2 saptamani i-au avut pe stelisti in bataia tunurilor si au preferat sa stea in transee. Dar, daca macar atat mai avem si noi o mica importanta in acest sezon, stabilirea unui eventual ultim loc de Europa League, de ce sa nu luam treaba in serios? De ce sa nu ii tratam cavalereste, sa le aratam ca onoarea noastra e pe masura „faptelor de arme”

    Sincer va spun: dupa ce am suportat si surmontat suspiciuni si evidente in ultimele meciuri azi, ca suporter (zic eu) ceferist chiar imi era egal cine va invinge – numai sa nu se termine remiza, cu puncte pierdute de toata lumea! Mi-a fost la fel de bine cand aveam noi 2-1 la pauza si ma gandeam utopic daca nu vom profita de falimentul vreuneia dintre primele echipe pentru a mai prinde Europa, la fel cum mi-a fost cand am vazut rasturnarea dramat(urg)ica de scor. Inclin sa cred ca s-a jucat „,mai pe bune” vreo 60 de minute, dupa care, dintr-o data, fata CFR-ului s-a transfigurat brusc, e drept si cu ajutorul unor schimbari de pe banca tehnica.

    Vedeti voi, de regula eu gaseam motive pentru care sa nu fi fost blat. Cautam si gaseam ceva frustrare, ceva chin si tensiune pe final, ceva calcule ca ne-ar trebui punctele... Ei bine, azi putine sau niciunul. In afara de faptul ca am dat goluri si am avut si alte ocazii sau de faptul ca am avut jucatori care chiar se enervau pe teren, altceva nu se prea poate spune. Conjunctura meciului indica faptul ca Mediasul are nevoie ca de aer de suportul nostru. Apoi numai inocenta nu gasesc in faptul ca, dupa ce in prima ora am avut vreo 6 situatii bune de a inscrie, brusc, dupa minutul 60, ocaziile noastre au disparut in totalitate. Am remarcat, de asemenea, grija deosebita a aparatorilor nostri de a face gresit pasul la offside, noroc ca Litu e din alta divizie sau ca Eric daca vede ca nu da fix langa bara se emotioneaza si face semilufturi. Am observat de asemenea si vigilenta lui Parvulescu (mare jucator pierdut de CFR!) in minutul 92 de a nu marca pentru 4-2, singur cu portarul. Neaparat, trebuie sa amintesc multitudinea de driblinguri din acest meci, de-o parte si de alta. In mod normal adversarul te faulteaza, te pune imediat la respect. Azi nu. Fie erau jucatorii PREA tehnici, fie, pur si simplu, exista o grija aparte pentru „spectacol”. Niciodata nu-mi aduc aminte sa-l fi vazut pe Gabi Muresan driblat de 2 ori in fata careului mare, asa cum i-a facut Eric. Desigur, asta nu-i ceva nou, Muri fiind un client mai vechi al brazilienilor (tot asa ii face si Wesley, in zilele sale bune). Iar dintre golurile de reviriment a mediesenilor, nu atat golul 2 mi se pare stupid (fiindca un portar care ia asemenea goluri de bunavoie isi distruge CV-ul), cat mai ales golul 3, la o actiune in care, in perechi de cate 2, aparatorii nostri se credeau deja la reluarea fazei nu la viteza normala. Da, raman gesturile, fericirea de final a bancii tehnice a mediesenilor, golurile din executii remarcabile (4 din 5), faptul ca am folosit cel mai bun lot avut la dispozitie, enervarea lui Nicoara, Cadu, Veloso, Minteuan... De data asta inclin mai mult ca in alte dati, pana la convingerea totala, sa cred ca nu a fost nimic accidental, refuz sa cred ca CFR-ul poate sa piarda un avantaj de 2-1 si un avantaj de stil de joc, de dominare, asa usor, fara sa aiba o reactie, o riposta, cum a fost de exemplu la Brasov. Am sa zic doar atat: bine ca nu avem mai multi prieteni in campionat caci, cine stie, tot daruind ne-am fi trezit la retrogradare!

    Pentru un „meci cu scenariu” ar trebui, obligatoriu, sa ma opresc aici din discutie, pentru a nu cadea in ridicol, tratand fictiunea ca realitate. Totusi, am sa intorc un pic moneda si am sa zic ca, undeva, acolo, in galaxia asta necuprinsa, este totusi o posibilitate meteorica de a nu fi fost niciun blat, poate nici azi si poate nici pana acum, ca intr-o „Zona Crepusculara unde „Normal things don’t happen very often”. Dar atunci, aici incepe thrillerul fiindca chiar ar trebui sa simtiti cu totii fiori reci pe sira spinarii gandindu-va ca ceea ce ati vazut e REAL (nu Barcelona). Atunci am avea ce discuta despre un astfel de meci si am putea arunca vina pe Minca, pentru faptul ca a rasturnat un joc pe care-l controlam si in care contam pe contraatac. Cred ca Minca stie foarte bine ca cea mai directa cale spre 2-3 dupa ce ai avut 2-1 este prin 2-2. Iar dupa ce tot meciul a aparat foarte exact, mai eficient decat Nuno in zilele sale cu adevarat bune, greseste iata la un sut la care ii mai trebuia si concentrare, nu doar maini. Asta e viata portarilor, o eroare si toata constructia sare in aer. A portarilor adevarati, nu cei deja aerieni. Repet, in privinta lui Minca analiza aceasta e reala, indiferent care au fost substraturile partidei. Apoi am putea vorbi iarasi despre acele iesiri la offside (ca mai greseste omul, nu?), la care norocul s-a numit de regula Cadu si viteza lui de interventie. Putem vorbi iarasi despre incapacitatea lui Muresan de a le face pe toate, despre cum la primul gol ar avea o parte din vina, dar poate ca in aceiasi masura ar trebui sa vorbim despre faptul ca Dica doar accidental i-a sarit in ajutor. Peralta se pare ca inca mai plateste „oalele sparte” de la ultimele partide. Imi aduc aminte cu seninatate acum de epoca lui Cartu si de cum ii sarea antrenorului toata lumea in capul si asa tulburat atunci cand „nicio masa nu era fara peste si niciun meci fara Dica”. As putea insa sa remarc si lucrurile bune, cum ar fi evolutia lui Nicoara, cel mai bun in opinia mea, cu ale sale driblinguri si mai ales mingi servite pe tava sau cum ar trebui sa-l amintesc pe Bud, in sfarsit mai aproape de varful impins de care aveam nevoie, probabil ca locul il inspira. A fost măiestru la acea pasa dirijata cu calcaiul pentru sprintul lui Nicoara de la golul 2, a reusit de cateva ori sa sara peste adversari, sa tina de minge si sa arate ca isi aduce aminte de campionatul inceput la Medias si terminat la Cluj (adica precedentul). Ar mai fi de apreciat si impactul mai bun al lui Hora, marcator al unui gol simplu, victima perfecta pentru lovitura libera din care s-a dat celalalt gol dar si ratangiu al altuia doar o idee mai complicat. Comparatia insa se face cu celelalte optiuni ale noastre in acea zona, cu Bastos care rareori apuca mingea prin careu sau cu ceilalti care sunt necopti. Hora, chiar daca mai are situatii cand pierde mingea cam usor, cand ajunge cu un pas in urma adversarului, are insa tot ce-i trebuie pentru a se consacra pe postul acela din spatele varfului. Momentul sau maxim azi a fost acea minge omorata dintr-un zbor de 40 de m, pe picior, cam in genul in care facea Fabbiani, dar, din pacate pentru actualul ceferist, cu mult mai putina forta de a rezista atacului imediat al fundasilor panicati. Iar daca tot vorbim despre momente de glorie sa notam si ratarea campionatului (pentru noi) din partea lui Cadu (de la 3 metri de poarta goala, fara oameni la marcaj) dar sa ne si oprim putin la executia lui Rada de la gol. Ajungem ca sud-americanii; aceia isi trimit portarii sa bata penalty-uri si chiar lovituri libere. La noi astfel de faze sunt executate de fundasi. Cadu la penalty-uri, Rada la lovituri libere. Simpatic este ca Rada a inceput sa fie temut. Nu ca ar fi Plesca un mare portar la lovituri libere; l-am mai vazut incasand goluri prostesti din lovituri libere de pilda contra U-ului, atat cat sa pot spune ca la astfel de situatii e un fel de Stancioiu. Doar ca, ce mi-a placut este cum l-a studiat el pe Rada. Stia 110% ca va executa peste zid, cautand vinclul. Asa ca portarul mediesean statea gata-gata pentru o saritura de pantera. Surpriza i-a fost totala cand Rada a executat inteligent, jos, pe langa zid, perfect parabil. Cred ca uimirea a fost coautoarea golului. Plesca a plecat cu o topaiala catre coltul pe care era convins ca va veni mingea si a ramas ca traznit implantat in crampoane, nevenindu-i sa creada ce usor a fost pacalit. Deja Rada are 2 goluri si alte 3 excelente traiectorii din lovituri libere, in doar 6 meciuri jucate.

    In fine, daca ar fi sa luam in serios meciul am putea spune ca Minteuan a aratat exact care e diferenta intre el si Pustai. In vreme ce profesorul de matematica, acest Ottmar Hitzfeld al Romaniei (singurul roman pe care-l mai vad capabil de a antrena vreodata cu succes chiar si CFR-ul) a facut miscarea decisiva si disperata la pauza, scotand un fundas si introducandu-l pe Alex Muntean (un alt jucator pe care ar fi trebuit sa punem ochii demult), Minteuan s-a gandit ce s-a razgandit si, dupa ce a introdus un prim 11 corect (cu exceptia Dica-Peralta), a subrezit apoi mecanismul, prin scoaterea lui Bud si, decisiv, prin inlocuirea Muresan-Kivuvu (posibil ca Muri era accidentat de la aterizarea pe spate din prima repriza) dar rolul lui Kivuvu s-a vazut imediat, dupa doar 2 minute el fiind omul care trebuia sa mai incerce ceva, sa se trezeasca la timp si sa alerge sa-l blocheze pe Eric.

Noroc ca totul a parut a fi doar un amical cu final anuntat si deci, ca aceste comparatii intre antrenorul CFR si cel al Gazului Metan nu sunt valide...si triste pentru noi.

    Dupa atata suspiciune, dupa atata spectacol, fie ca a fost teatru sau reality-show, vine in sfarsit si meciul in care orice intelegere este exclusa, in care trebuie sa batem sau macar sa smulgem un punct Stelei. Daca e sa ma iau dupa traditia de remize intre cele 2 echipe, as paria ca si acum se va intampla la fel; nici cand am fost mult mai buni decat ei nu am reusit sa-i doboram, nici cand noi am avut antrenor debutant pe banca n-au reusit ei sa ne vina de hac. Acum ambele echipe au toane, azi par o formatie, maine o ornamentatie, depinde deci cum vor cadea zarurile. Putem discuta daca e in interesul fotbalului romanesc ca o echipa precum Gazul sa ia fata Stelei in Europa, sa fie invinsa rapid si astfel sa pierdem puncte importante in clasamentul UEFA dar, la fel sunt convins ca vremea in care visam la aceste performante a apus, ca iesirea in Europa va insemna pentru toate cluburile romanesti o arta a esecului. Asa ca aceasta minima portita de discutie se inchide repede si se incuie in spatele intereselor ceferiste. Steaua nu trebuie sa plece nejumulita din Cluj!

    Asadar, am fost oameni de onoare pana azi, acum avem o datorie de onoare... de-ar trebui sa fim la nevoie chiar si kamikaze!

PS: Interesante stirea din avancronica meciului conform careia Paszkany ii amenintase pe jucatori ca, daca nu vor castiga la Medias si cu Steaua, le va reduce salariile ramase pana in vara cu 25%. Vorbe, vorbe si procent „de criza”! Astept sa vad „fluturasul de salariu” al unui jucator ceferist!

Teatru sau doar Drama?

Preambul:  Imaginea de mai jos reprezinta cele 2 chei de interpretare ale meciului de azi: teatru, cu tema si scenariu bine definite sau cele doua reprize antonimice in evolutia aceleiasi echipei, a noastre.

   Un meci pe care nimeni nu si l-a dorit! Nici LPF-ul – fiindca a programa lunea de la ora 14 (de ce nu de la 8 dimineata?!) e o crima la adresa spectacolului, a interesului – nici televiziunile, arucandu-l GSP TV-ului, cea mai slaba dintre cele cu drepturi de transmisie si pana la urma, nici macar cele doua grupari implicate. O corvoada pentru ai nostri, o misiune aparent imposibila pentru ei, cautatorii de certitudini (nu neaparat de puncte) contra retrogradarii. Asistenta formata covarsitor din scaune e astfel usor explicata de ora de minim interes si de maxima imposibilitate de a ajunge la meci cat si de conjunctura lipsita de orice fel de stres.   

   Conteaza si adversarul... Inaintea unei dispute cu Gloria oaspete, gestul reflex al suporterului oricarei echipe este sa priveasca clasamentul, sa citeasca „printre cifre” starile/planurile lui Padureanu. Cand Gloria e la mijloc stii si tu, stiu si casele de pariuri ca infrangerea in deplasare este tot atat de sigura cat teoria heliocentrica (desi, in privinta asteia din urma, aproximativ 42% dintre romani inca mai au dubii – vezi studiul efectuat anul trecut de Facultatea de Sociologie din cadrul Universitatii Bucuresti). Tot asa de convins, cand este jos de tot stii ca va urma o recuperare, o salvare miraculoasa, Padureanu fiind un Bruce Willis perfect al iesirii din situatii limita. Vorbim pana la urma de o formatie arhicunoscuta, chiar „de traditie” a campionatului romanesc, o traditie in sfera „igienei mainilor spalate de catre celelalte”.  Anul acesta programul din retur nu i-a prea ajutat, lotul nici atat, cu toate acestea nu pot sa le uit scurta serie spectaculoasa, cu infrangerea in superioritate numerica in fata U Clujului (in mare nevoie atunci) urmata imediat de recuperarea punctelor de la Brasov, acolo unde nimeni nu castigase in 2011. De-atunci insa au avut tot partide cu Dinamo, Steaua, Gazul, Otelul... echipe cu vise scumpe si deloc dispuse la concesii. Toate pana azi, cand au ajuns in Gruia, locul unde Pacea si-a dat anul acesta mana cu Buna-intelegere.

   Sunt convins ca intalnirea din etapa asta ar fi aratat radical diferit daca Universitatea Craiova pierdea cu Dinamo inainte „derby-ului” din Ardeal. In orice caz, sansa bistritenilor sa mai intre in incurcatura era una destul de mica. Insa il stiu pe Tata Jean om prevazator si, tinand cont de diferenta de 4 puncte intre ei si prapastie credeam ca vor merge doar pe 2 variante: 3 puncte, decisive sau 0. Iar la ce am vazut in prima repriza cred ca toti cei care tinem „cu” si „la” CFR stiam deja ce sa intampla: o echipa articulata, chiar din nume, cu articol hotarat  – Gloria – si una dezarticulata, nehotarata – CFR. Dupa ce-i vazusem pe „zmeii” nostri la Dinamo cred ca stiam cu totii care e explicatia naturala... umana... fireasca... Recunosc, eu deja ma pregateam sa invit trupa CFR-ului sa participe la sfarsitul lui mai la Festivalul International de Teatru de la Sibiu...

   Ce-a urmat in a doua parte cred ca ne-a zdruncinat un pic cheia de interpretare, o formatie cu alta forta, alte puteri, destul de aproape de a castiga, de a ne face sa ne fie rusine ca ne indoisem de ei. Tinand cont de ceea ce am spus mai sus, de faptul ca un punct nu le folosea la nimic bistritenilor am putea afirma, cu destul temei, ca n-a fost de fapt nimic necurat in toata partida. La fel, vazand suficientele ocazii avute, revenirea si cazna de pe final de a le da lovitura decisiva, cu Piccolo venind in atac si cu mingea mai mult in careul lor, chiar se poate vorbi despre o lupta dreapta.

   Pe de alta parte insa putem pune in balanta decaderea echipei fata de forma avuta nu mai departe de vineri. Vorbim apoi despre menajarea unor titulari batuti in cuie precum Nicoara, E. Kone sau Rada. Sa fie oboseala de vina? Mai sunt doua meciuri si apoi vine odihna! In conditiile subtirimii lotului actual chiar erau acesti jucatori dispensabili? Daca da, atunci cu cine ar trebui inlocuit fiecare? Din acest punct de vedere dati-mi voie sa cred ca echipa a fost fie alcatuita smechereste fie teribil de prosteste. Am puterea de a crede multe, dar chiar ca, de pilda, inlocuitorul lui Nicoara, pe stanga, n-ar trebui sa fie nici Dica, nici Hora, nici Veloso ci tocmai Sare, asta e deja prea mult de inteles! Apoi, folosirea fundasilor centrali, Nuno Diogo si Piccolo, cei mai nesiguri in meciul in care au fost ultima data titulari, la Urziceni, iarasi nu era un semn bun. Sa zicem, ei n-au comis cine stie ce erori desive azi. In fine, Dica in locul lui E. Kone. Trag linie si observ ca mai lipsea doar Kivuvu in locul lui Peralta ca sa avem o intreaga linie de mijloc formata doar din jucatori de profil „mijlocas de inchidere”. Doar 3 si tot erau mult prea mult! Pot avea asadar o doza de suspiciune in privinta smecheriei cautate de la inceput; nu se pun in teren jucatori cu tema fixata dinainte, dar prin felul in care se distribuie in teren se saboteaza tot angrenajul. Ramane insa si temerea de ineptie tactica in forma grava, chestiune intarita de schimbarile rapide (sau disperate) facute imediat, cu graba si cu jena celui care se stie cu musca pe caciula tehnica. Cam rar sa avem toate schimbarile facute pana in minutul 45, nu?

   Ca o concluzie pe tema suspiciunilor cred ca meciul de azi a avut aceiasi doza de taina cat a avut si partida cu Otelul si poate chiar si cea cu Urziceni (acum ca stiu sigur ca si atunci s-au menajat jucatori de la CFR). Doar ca Otelul nu e Gloria – departe de a ma prosterna in fata lor – au totusi o cu totul alta putere de joc. Poate asa se explica de ce acum 2 etape am pierdut iar azi am reusit sa revenim, poate si cu un pic noroc, cu doua goluri pentru care n-am irosit prea multe situatii.

   Pot sa tratez deci meciul acesta ca pe unul serios sau ca unul de care ne-a durut in cot, ca s-o spunem pe sleau si de care cei mandri ca s-a revenit de la 0-2 s-ar astepta sa ne bucuram ca de-o victorie?  Ei bine, nu. E totusi un insucces sa nu castigi cu o formatie aflata de buza retrogradarii. Si, mai rau, era o povestire cu final anuntat. As fi curios sa stiu care a fost rationamentul pentru care Bus a fost titular din nou, dupa ultime meciuri neputincioase acolo, in atac. Sa fie principiul „reconstructiei echipei”, a sansei date celor tineri? Atunci de ce Negrut, cel pe care-l cer de vreo 3 luni incoace, n-a primit azi sansa si el, mai ales ca, apelandu-se la Sare pentru acea zona, pot crede ca se ajunsese tocmai la ultima varianta, ultima solutie. Da, acestia sunt cei doi oameni cu care in teren putem spune ca am jucat in prima repriza 9 contra 11. Era chiar atat de greu sa se prevada faptul ca Sare are toate celelate atribute pe care le poate avea un mijlocas dar nu viteza deosebita si nu precizia centrarilor ca o extrema? Cum ar fi putut fi Sare acolo, util? Nicicum si chiar nu e vina lui ca nu i-a iesit absolut nimic. Pana si comentatorul tv nu a crezut ca e vorba de el. „Sane” in sus, „Sane” in jos, „profesionistul media” isi notase probabil gresit numele jucatorului de care nu mai auzise. Sau, poate, ne transferase el un nou jucator, mijlocas de banda stanga. Transfer nereusit. Ce ma mira este ca Nicoara era totusi pe banca de rezerve. Oare n-a vrut si el sa stea in tribuna, nu s-a simtit obosit? Prima inlocuire dupa doar jumatate de ora n-a schimbat radical jocul dar a dat un alt tonus, o inchegare. Iar a doua, inlocuirea Bud-Bus, a rezolvat ceea ce ar fi trebuit sa fie solutia logica (nu geniala!) de incepe a jocului. Din momentul acela puteam sa ne vedem de treaba, centrarile aveau dintr-o data alti sorti de izbanda. Mi-e chiar ciuda ca in prima repriza am avut parte de cateva centrari excelente ale lui Panin, lucru rar la noi, la care doar Batin parea ca stie sa atace poarta (de acolo a rezultat de altfel si singura noastra faza, din prima repriza). Din nou in prima repriza am constatat aceleasi simptome ca si cu Otelul. Jucatorii nostri erau rupti unii de altii, Dica-Panin pe o parte, Batin si Bus ascunsi prin fata, Veloso in imposibilitatea de a coopera cu Sare, Peralta, fara solutii de pasa, deci pe cont propriu, la fel si Gabi Muresan, cel care mai gasea om de pasa pe la mijlocul terenului. Iar diferenta din a doua repriza, cu schimbarile de locuri, cu intercalarea unor jucatori care puteau face mai mult decat o singura pozitie, s-a vazut instantaneu. Asta ar  fi o explicatie a revirimentului de dupa, dar atunci trista concluzie este ca avem un antrenor care face inca greseli de abecedar. Sa zicem ca isi da seama din mers de erori si le corecteaza. Oare?! Ce rol a avut schimbarea Hora-Peralta la pauza? Era asa mare suparare pe argentinian? De ce, pentru ca n-a reusit sa fie un Xavi al nostru in prima repriza? Sau, posibila explicatie sta in momentul primirii golului 2? La acel corner, omul nostru care a fost depasit de Tudose cu acea lovitura de cap a fost tocmai Peralta. Ce nu pricep este ce cauta Peralta sa se apere static, pe 6 m, la coltul scurt si cat de imobili au fost toti ceilalti coechipieri, niciunul neaglomerand zona pe care a venit mingea. Cine pregateste, cine gandeste aceste faze fixe? Peralta a fost sacrificat fara rost. Cu el in teren repriza a II-a ar fi putut arata mult mai bine. Pe de o parte Hora nu a fost in forma, asta e clar, a ratat doua situatii din care golul n-ar fi trebuit sa fie o problema. Dar, nici pozitia in care a fost pus sa joace nu a parut convenabila, un fel de mijlocas ofensiv cu veniri mai mult pe dreapta. Este o mare diferenta intre mijlocas ofensiv si atacant de sustinere ceea ce a jucat cu Dinamo si credeam ca, de atunci, macar in  acele 15 minute a aratat pentru toata lumea ca acolo e locul sau. Sa admitem insa si acest fapt, ca nu era atat nevoie de Hora cat sa fie inlocuit Peralta. Ceva tot s-a obtinut prin mutarea respectiva: cand Hora venea catre dreapta, Dica putea sa ramana mai in spate, fapt ce ii permitea si lui Muresan sa vina catre careu. Iar Muresan, ca intotdeauna, era gata de actiune. Sunt subiectiv, dar Muresan a fost de departe cel mai bun om de pe teren. Creier, pasator, finalizator, fundas cu goluri blocate spectaculos, in ultima clipa, centru de greutate pentru echipa. Fara el azi pierdeam, absolut sigur!

   Salut golul lui Bud si posibila sa revenire, la spartul targului. Nu pot insa sa nu remarc ca, inainte de gol a mai avut cateva oportunitati. La una chiar, dupa o centrare, avea poarta goala in fata, trebuia doar sa faca un salt lung, sa impinga cumva mingea catre plasa. Nu a avut ambitia asta si n-am putut atunci sa nu imi aduc aminte cu executia sa decisiva din campionatul trecut, cu Unirea Alba Iulia (3-2), cand in minutul 89 a dat gol cu talpa dintr-o saritura cu tendinta de imponderabilitate. Ramane asadar golul de azi dar ramane si aceasta diferenta de atitudine, de putere. Iar astea sunt in directa legatura si cu antrenamentele, cu felul in care trateaza viata sportiva. Poate ca Bud si-a luat portia de erou de Gruia si are nevoie de alte provocari, asa cum a avut Minca atunci cand a venit la noi. Trebuia sa-i vina si lui un astfel de moment „Nuno Claro”. A aparat in general bine, dar, in ultima vreme avea tot mai multe inexactitati la faze simple. Am stiut ca una din astea ii va fi fatala. Noi cei care am vazut goluri din toate pozitiile, de toate felurile in acest sezon, suntem vaccinati sa suportam si asa ceva. La Steaua l-ar fi trimis doar pentru asta direct la echipa a III-a a clubului. Ce putem spune? Cu riscul de a fi malitios, e bine ca s-a intamplat acum aceasta gafa a lui Minca si nu, in sezonul viitor, unde, dupa evolutii constante, cineva sau mai multi din conducerea clubului ar fi decis ca ne-am gasit portarul, ca nu mai e nevoie de altul. Azi cred ca acest mit nu mai e in pericol de a se forma si nu pot decat sa sper ca Paszkany se va tine de promisiunea facuta in aceasta privinta pe vremea cand Nuno Claro ne manca zilele si meciurile.

   Iata ca deja am acordat o prea mare atentie, prea mult spatiu, unui joc pe care l-am tratat exact ca pe un amical. A fost in cel mai bun caz o incercare tactica sortita esecului de la inceput doar in ideea „ia sa vad, poate iese ceva si din asta”. Da, doar ca dupa amicale urmeaza 15-20 de meciuri oficiale in care sa fie folosite formulele cele mai bune. Acum sunt inca 2, dintre care, in primul, cel de la Medias, cred ca sunt in asentimentul multora daca mi-as dori, personal, sa-l trateze tot ca pe cel de azi. Daca o echipa merita ajutata de CFR atunci aceea e Gaz Metan, macar pentru relatiile constant bune, pentru dorinta de a mai incurca un pic Steaua sau Dinamo in lupta pentru Europa League, cat mai ales pentru recunostinta de-o viata ce le-o datoram de la momentul promovarii. Se poate? Probabil ar fi singura evolutie lamentabila care nu s-ar solda cu fluieraturi din partea fanilor.

   Inca 2 saptamani si avem dreptul sa intoarcem din nou resortul sperantelor, aruncam la gunoi un an in care ar fi trebuit sa purtam tantosi ecusoanele de UCL.  Dar acum, ca  azi n-am batut nici pe Gloria, constat ca, de fapt, in acest sezon doar unei singure echipe, din toate cele 17 intalnite, am reusit sa luam 6 din 6 uncte. E drept, acea formatie e Dinamo, dar ideea ca am dat puncte tuturor (ba chiar Rapidului toate cele 6) e totusi cam prea multa umilinta pentru o campioana en-titre.

En-titre....en fin....

Ceferistii au talent

   Bun gasit, doamnelor, domnisoarelor si domnilor si bine ati venit la una din primele editii din acest an ale show-ului dumneavoastra preferat (categoric) „Ceferistii au talent....Si il arata!”. Va garantam ca veti avea astazi parte de un spectacol absolut inedit, care va va ridica din fotolii si va da din nou glas aplauzelor dumneavoastra.  Credeati cumva dupa debut, dupa primele minute de incalzire, de poticneli si de facut gargara si vocalize ca ati venit iarasi la teatru, din greseala? Ei bine, nu! Trebuia sa avem si elementul nostru de surpriza, nu? Exploziv cortina cade si incepe „super-show”-ul nostru! Nu-i finala, nici semifinala, e mai mult o repetitie pentru anul viitor, dar, mai atractiv, e la ora de maxima audienta, pe una din scenele cele mai urmarite din Romania! Un derby al talentelor, ale celor atat de indoielnice incat au ramas inca in tara! Alaturi de dumneavoastra, cei de acasa, voi, jurati ai sufletului si ai patimei visinii dar si injurati, din cand in cand, ba de adversari (de presa sau de tribune), ba de jucatori, se va gasi, ca de fiecare data,  juriul nostru, cei care vor stabili cine si ce ramane in grila de programe, toamna-primavara 2011-2012: domnul Paaaaszkanyyyy, omul cu banul, omul cu planul! Doamna Andraaaaa - o voce si triluri aurite, pentru momente de aur. Si domnul Muresaaaaan - expert in comunicare hegemonica si nepricepere, uneori, demonica! Iar acum sa trecem la treaba!

   Primul concurent, echipa CFR-ului, are o poveste induiosatoare: Cand toate ii mergeau din plin si se parea ca niciun nor nu-l va mai pune in umbra, fix din acel senin, i s-a imbolnavit pusculita. A trebuit sa vanda multe valori din casa doar pentru a supravietui, pentru a mai vedea convenabil soarele si a nu ramane doar cu ochii in el. Acum vine in fata dumneavoastra cu ceea ce i-a mai ramas, cu handicap major in atac si cu mari emotii dupa ce la ultimele castinguri, mai ales la cele acasa, a esuat lamentabil, trecand de la aplauze miloase la huiduieli nervoase. Vrea sa demonstreze ca mai are talent, macar pentru impresia artistica, chiar daca potul deja s-a evaporat. Isi incepe evolutia, cu teama, fara precizie, ezita de cateva ori, apoi aluneca de-a binelea, deja juriul e cu mana pe butoanele rosii, nemaidandu-i nicio sansa si  apoi, ca si cum asa era de fapt coregrafia, are o executie de breakdance in mod norocos reusita. Prin asta se repune pe picioare si, cu tot mai multa dibacie, CFR-ul se preface slab, nepregatit, pare multumit doar cu actul de simpla prezenta, cu trecerea timpului, pentru ca, pe intr-un final apoteotic, in stupoarea generala a celor veniti si picati de bunavoie in „groapa”  sa atinga punctul culminant, ba chiar sa termine cu stil, in fata salii si nu asteptand sa scape cat mai repede in culise. Incredibil! Parca nu-i acelasi lot cu cel de acum 4 zile! Parca ar fi doi frati gemeni, unul plin de indemanare si altul demn doar de compatimit! Cum este altfel explicabil, ca dupa o evolutie fara chiar nicio licarire sa renasca imediat, dand peste cap Dinamo-metrul aplauzelor fanilor?  Oare are talent? Sa auzim ce spune juriul:

Paszkany: Talent are, putere nu, dar vom aduce macar 30 de jucatori, de preferinta cu dubla specializare (daca se poate sa fie si zugravi argentinieni), iar daca nu vor confirma macar sa-i pot folosi la imobiliare. Deocamdata nu treci mai departe, mai stai un pic sa vad mai bine ce este exact cu tine, ce mai pot valorifica.  

Muresan: Da, echipa a demonstrat ca are atitudine, devotament si cred ca e doar o chestiune de timp pana vor mai castiga alte 10 trofee din cele 9 puse in joc in urmatorii 3 ani. Treci mai departe si ma tragi si pe mine dupa tine.

Andra: Eu nu ma pricep la fotbal desi sunt prietena cu cei de la CFR, dar pot sa-ti cant ca din punctul de vedere al fanilor „dragostea e tot ce ramane/ dupa-atata vant si ploi/ si vindeca durerea/ ce ne leaga pe-amandoi!”.

   Urca pe scena, Alin Minteuan, cu un numar de scamatorie, executat la trapez, in timp ce face echilibristica pe sarma. E imposibil ceea ce incearca! Sa il tina pe Peralta deoparte si totusi sa ridice un castel de carti? Sigur, baza e solida, e juvetele de Rada, asul de Cadu si, mai ales, Jolly Jokerul Muresan! Il tine pe nebunul Bastos deoparte, pune peste baza o septica aproape invizibila de Dica, un liant bun de Kone si Panin, un Nicoara ca sa sprijine lateralul. In varf nici nu mai conteaza, Batin si Bus trebuie macar sa se poata sustine ei insisi si chiar si asta le pare uneori prea greu. Totusi, iata ca ii iese, chiar dupa ce initial totul se daramase. Daca ne amintim, din cele 5 reusite de pana acum, 3 au fost tot asa, prin rastunarea sortilor. Castelul de 11 carti ascunse in vreo 5-6 cu adevarat vizibile si eficiente se tine bine, in vreme ce cel rosu se surpa parca de la sine, sub greutatea tot mai mare a lojelor. Nu inteleg care a fost temeiul pentru care Muresan nerefacut acum cateva zile a fost riscat azi de-a-ntregul, de ce Peralta a fost „menajat” (sau poate era o pedeapsa pentru meciul precedent, mai slab?) cand doar el poate sa dea o pasa de Doamne-Ajuta, dar stiu ca i-au mers toate din plin, fiindca daca in loc de o singura gafa la inceput ar fi trebuit sa plateasca doua (si sanse au avut dinamovistii) atunci cu greu se mai putea repara ceva. S-a bazat poate pe aerul de superioritate respirat langa Dambovita, pe faptul ca „cineva” vroia sa-si aniverseze recordul de audienta (vreo 2000 de fani) cu o victorie buna de urcat in clasament si ca astfel, CFR poate juca speculativ, ca o echipa cu sansa a II-a. Nu suntem singurii care au reusit perfomanta asta: cealalta trupa dinamovista din Cluj, Vasluiul si Otelul au izbutit ce ne-a iesit noua in seara asta. Echipa lui Minteuan nu a parut a emana forta ci doar istetime, o ambitionare superioara, venita probabil din senzatia ca nu esti favorit, dar vezi ca ai si o mica doza de noroc. Exista insa si un mare merit: niciun pas in spate, in careu, nici la 1-1 si nici la 2-1, plus schimbarea oportuna, fireasca, Bus-Hora. Antrenorul a terminat evolutia in aplauzele si imbratisarile celor ce l-au insotit, ca dupa o mare victorie. O fi, dar e una care ne face si mai mare amarul prostiilor anterioare. Sa vedem insa ce zice juriul:

Paszkany: „Modelul Barcelona s-a vazut azi. Daca nu gasesc pe altcineva, ma gandesc ca el sa mearga mai departe”.

Muresan: „Alin a facut o treaba foarte buna. E un antrenor valoros, de-al casei, mai bun decat multi care au mai avut sansa inestimabila de a antrena aceasta echipa. Mi-ar placea ca el sa mearga mai departe, trebuie doar sa vedem ce hotaraste seful juriului.”

Andra: Mie nu mi s-a parut foarte spectaculos, adica, eu mi-am dat cu parerea despre unul care jongla cu mingea de foc, ce-ar mai fi interesant de vazut aici? Eu l-as inlocui mai ales ca, tinand cont de particularitatile din Gruia am si solutia perfecta: „O femeie-n viata ta/ E ca focul nu uita/ Chiar de sufera si plange/ Vointa femeii invinge”. Vedeti? E cu victorie!

    Urmeaza o arie a corului vanatorilor visinii de puncte. La inceput falseaza aproape toti. Cel putin 3-4 erori mari de tehnica, de necunoastere a regulilor minime. E perioada in care l-am vazut gresind grav si pe revenitul Muri, cel indispensabil. Penalty-ul nu e vina lui, acolo si o musca daca se lovea de el, Torje tot cadea, dar a gresit in alte randuri, la pase simple, pana s-a acomodat probabil cu saua in care fusese aruncat, pana a preluat din nou fraiele. A mai avut o singura eroare, din aceiasi clasa, pe final de meci, minge cedata in terenul nostru, dar in rest a aratat exact ca in fotografie: 
a fost Peralta, cand era nevoie, a fost si Bastos, cand dadea pasa si fugea, asa cum poate el, la un-doi, ba a ajuns chiar si pe flanc. Cand ma gandesc numai ca, teoretic, Dica ar fi trebuit sa fie mai avansat decat el....! Si, de bine ca s-a reintors Muresan, am reinceput si noi sa castigam mingi cu duiumul la mijloc, lucru pe care Sare sau Kivuvu nu-l pot indeplini (Sare, fiindca el nu e recuperator si Kivuvu, fiindca el nu joaca la mijloc ci mult mai in spate). Dica a alergat mult dar fara rost (in afara momentelor in care facea pressing), insa are meritul unei pase luminoase la golul 2. Acolo apare si Panin, cel care impreuna cu Kone au castigat aproape o treime din teren. Alexe, Torje, Bordeianu nu mai vorbesc, oricare le-a venit in fata, a ramas fara minge. Demult n-am mai vazut un flanc functionand atat de bine, de precis, ca atare faza golului nu e deloc intamplatoare, Panin a dat o lectie pentru cei care vor sa fie fundasi de banda la CFR. Rada si Cadu au fost bunicei, doar bunicei, asta fiindca mare parte din vina pentru deranjul din primele minute a fost cauzat de ei. Tot ei au fost mai apoi cei care au curatat in spatele mijlocasilor nostri de constructie improvizati, tot ei au dat pase mai bune, pozitive. Pe partea stanga, Nicoara si Veloso nu s-au prea vazut la fata. Bun si asa, cata vreme Veloso a fost un fel de Diogo precis, iar Nicoara s-a indreptat din nou catre titulatura de „noul vechi Culio”. In fisa sa pe ziua de azi ramane acea tragere a presului de sub Barboianu, la faza de la primul gol. Minca, desi nu este dirijor si are inca reale probleme de comunicare cu cei de langa el, merita remarcat pentru faptul ca a prins aproape tot ce era de prins, o singura minge respingand-o gresit in fata. Dar la cate de astea am indurat anii astia, o faza in plus e o nimica toata. Atacantii. Aici e aici. Il avem pe Batin care se zbate, face ce face si se lipeste la gol. Cred ca urca rapid de la conditia de atacant de B la cea de potential varf de A. Nu-i prea ies suturile, in 2 din 3 situatii e prins in offside (fata de Bud, 3 din 3, sta mai bine!), dar se nimereste acolo unde trebuie, ca un Inzaghi de Romania (pastrand disproportiile). In schimb Bus, dupa ce are rol de flipper la primul gol, dupa ce da o posibila pasa de gol pentru Batin, in momentul in care are o faza mai mare decat orice „stil Traore” arata ca inca ii tremura genunchii. Nu stiu, poate mi s-a parut, dar la acea situatie de singur cu portarul, sortul obisnuit alb al atacantului nostru devenise maroniu. Si uite cum se strica o evolutie pana atunci suficient de buna! M-as mira sa-l mai vad titular pe Bus, fiindca daca nici acum Hora nu a convins.... Prima atingere – gol. Plasament, viteza si probabil multa ambitie, daca i se va da din nou sansa. Hora poate fi macar un Bastos cu mai mult bun simt! Peralta, Sare desi doar cateva minute pe teren, au aratat ce valori stateau pe banca in timp ce Dica era cate nimic din fiecare, dar, numai pentru asta nu pot schimba faptul ca antrenorul care castiga nu se critica. Asadar, am avut in fata ochilor un cor care trecand de la un vers la altul s-a armonizat tot mai bine. Inca 10 etape si am fi prins si loc de Europa League! Dar sa vedem ce spune juriul:

Paszkany: „E totusi faza de reconstructie. La vara vin cu aspiratorul, bat covoarele, spal si geamurile...Nu va trece niciun germen!”

Muresan: „Eu cred ca ce vom aduce, corul portughez, va fi superior, e format doar din ...primadone”. 

Andra:  Ceva lipseste dar eu intotdeauna am zis ca „Mai ai un lucru sa-mi dai/Un singur lucru mai ai/ Si-astept momentul acela perfect”

    Iata acum pe scena o acrobatie fotbalistica, ceva ce n-ati mai vazut anul asta la CFR. Pasa lunga, pe jos si invaluire a fundasului lateral?! Centrare din prima?! La firul ierbii, fix intre portar si fundasi pentru o situatie la care un atacant cu plasament nu are cum rata? Iat-o asadar, in toata splendoarea sa! 




Imi aduc aminte ca si anul trecut Tony reusise asa ceva, parca intr-un meci cu Brasovul. Atunci aveam si alte motive de bucurie, acum doar asta. Sa vedem, trece aceasta faza?

Paszkany: Da, vreau sa ajunga si CFR-ul sa aiba cate 15 astfel de ocazii pe meci.

Muresan: Rezultatul este cel mai important, un gol se poate da si altfel si cred ca totusi jucatorii masivi sunt cheia fotbalului modern.

Andra: E intr-adevar un moment care te inspira. „De azi viata mi se va schimba/ Si las, las totul in urma mea”. Cel mai mult mi-a placut cum a scuturat mingea plasa! Apropo, ala e material de hamac?

    Urmeaza sub reflectoare momentul cel mai difuzat al serii. Nu, nu e vorba despre goluri ci despre offside-ul care n-a fost la Danciulescu. O mostra de colaborare perfecta intre arbitri si masinile de bruiaj tv, supranumite si comentatori. Tocmai de aceea am sa fac o analiza comparativa, vizual si audio (citatele comentatorilor) intre 2 faze, una petrecuta in minutul 57, starul acum pe toate buzele si canalele de Dambovita (alaturare intentionata) si alta, din minutul 60, la poarta opusa, care n-a avut parte decat de o reluare si de un verdict rapid. Judecati singuri daca nu e o situatie perfecta de stand-up comedy! 

Sigur, discutia este despre care a fost mai intai, nu? Pai mai intai si mai intai, cel mai dintai si mai scandalos a fost acel penalty dat la Torje, care nu mai stia cum sa se agate de Muresan si sa cada ca un broscoi pe gazon. Am mai vazut o faza in genul asta la Brasov, deci inghitim usor galusca. Totusi, cat de interesant trebuie sa te crezi, ca arbitru, ca sa fluieri asa ceva?! Pe de-o parte toate astea se platesc. Golul nostru poate tocmai de aceea a fost atat de norocos, ca o mica reparatie divina la „judecatorul pamantean” si, in plus, m-am mai bucurat la acel gol sa-l vad pe Barboianu cersind off-side, tocmai el, cel care gresise fatal la acea faza si care-l tinea in joc pe Batin. Satisfactia e cu atat mai mare cu cat imi aduc aminte de simularile absolut penibile ale aceluiasi jucator  pe cand juca la Craiova, impotriva noastra, la fiecare contact avut cu E. Culio. Cat despre comentatori, poate chiar ar fi de bun-simt sa caute sa mai discute si despre alte lucruri dupa un astfel de meci in care daca se termina 3-1 sau 4-1 pentru noi (ca aspect cumulat) nu era mare surpriza, Dinamo traversand azi un moment precum CFR-ul la Sportul Studentesc sau Vaslui. Dar sa vedem ce spune juriul despre arbitri si comentatori:

Paszkany: „Eu pe arbitri i-as bate!”

Muresan: „Eu nu i-as bate, dar as angaja pe cineva pentru asta!”

Paszkany: „Cat despre comentatori, noi ne vedem de treaba si nu comentam NICIODATA ca oamenii slabi, decat atunci cand se greseste impotriva noastra si nu castigam!”

Muresan: „Eu intotdeauna incerc sa intru in direct la televiziuni, dupa fiecare meci, dar cum Gigi sta mereu cate 30-40 de minute, mi se descarca si mie celularul!”

Andra: Cred ca e multa rautate si minciuna in emisiunile astea de analiza sportiva asa ca pot spune doar ca „Vreau noaptea sa ma simti/ Vreau sa nu ma mai minti/ Vreau sa-ntelegi/ Ca eu nu te pot ierta.... ohhhhh ohhh yeeeeeaaaa!”

   Multumim, doamnelor si domnilor, dupa cum vedeti, fiindca ne-am eliminat din timp orice sperante, nu vom avea reprezentanti in Finala din acest an. Daca avem talent, ramanem cu el pe stoc si speram ca la anul astfel de evolutii vor fi nu cel mult bianuale ci, lacomindu-ne, saptamanale. Degeaba ai de multe ori talent, cu carul, daca pui carul inaintea boilor... 

   Cat despre finala concursului din acest sezon, cred ca nu putem avea decat o singura favorita, tinand cont si de cum am investit rautate si puncte: Hai nepOTELUL! N-au valoare, n-au talent, dar au munca, cea care tine loc de toate cele de mai sus, chiar si de emisiune!

PS: Imi cer scuze pentru anumitele inadvertente ce ar surveni intre formatul clasic al emisiunii si punerea mea in scena, fara licenta, dar asta e doar o urmare a faptului ca am acumulat doar 5 minute de experienta in urmarirea show-ului de pe ProTv. Rog, asadar,  intelegere si focalizarea pe chestiunile CFR. 


PS2: Nu, nu sunt fan Andra.