Preambul: Imaginea de mai jos reprezinta cele 2 chei de interpretare ale meciului de azi: teatru, cu tema si scenariu bine definite sau cele doua reprize antonimice in evolutia aceleiasi echipei, a noastre.
Un meci pe care nimeni nu si l-a dorit! Nici LPF-ul – fiindca a programa lunea de la ora 14 (de ce nu de la 8 dimineata?!) e o crima la adresa spectacolului, a interesului – nici televiziunile, arucandu-l GSP TV-ului, cea mai slaba dintre cele cu drepturi de transmisie si pana la urma, nici macar cele doua grupari implicate. O corvoada pentru ai nostri, o misiune aparent imposibila pentru ei, cautatorii de certitudini (nu neaparat de puncte) contra retrogradarii. Asistenta formata covarsitor din scaune e astfel usor explicata de ora de minim interes si de maxima imposibilitate de a ajunge la meci cat si de conjunctura lipsita de orice fel de stres.
Conteaza si adversarul... Inaintea unei dispute cu Gloria oaspete, gestul reflex al suporterului oricarei echipe este sa priveasca clasamentul, sa citeasca „printre cifre” starile/planurile lui Padureanu. Cand Gloria e la mijloc stii si tu, stiu si casele de pariuri ca infrangerea in deplasare este tot atat de sigura cat teoria heliocentrica (desi, in privinta asteia din urma, aproximativ 42% dintre romani inca mai au dubii – vezi studiul efectuat anul trecut de Facultatea de Sociologie din cadrul Universitatii Bucuresti). Tot asa de convins, cand este jos de tot stii ca va urma o recuperare, o salvare miraculoasa, Padureanu fiind un Bruce Willis perfect al iesirii din situatii limita. Vorbim pana la urma de o formatie arhicunoscuta, chiar „de traditie” a campionatului romanesc, o traditie in sfera „igienei mainilor spalate de catre celelalte”. Anul acesta programul din retur nu i-a prea ajutat, lotul nici atat, cu toate acestea nu pot sa le uit scurta serie spectaculoasa, cu infrangerea in superioritate numerica in fata U Clujului (in mare nevoie atunci) urmata imediat de recuperarea punctelor de la Brasov, acolo unde nimeni nu castigase in 2011. De-atunci insa au avut tot partide cu Dinamo, Steaua, Gazul, Otelul... echipe cu vise scumpe si deloc dispuse la concesii. Toate pana azi, cand au ajuns in Gruia, locul unde Pacea si-a dat anul acesta mana cu Buna-intelegere.
Sunt convins ca intalnirea din etapa asta ar fi aratat radical diferit daca Universitatea Craiova pierdea cu Dinamo inainte „derby-ului” din Ardeal. In orice caz, sansa bistritenilor sa mai intre in incurcatura era una destul de mica. Insa il stiu pe Tata Jean om prevazator si, tinand cont de diferenta de 4 puncte intre ei si prapastie credeam ca vor merge doar pe 2 variante: 3 puncte, decisive sau 0. Iar la ce am vazut in prima repriza cred ca toti cei care tinem „cu” si „la” CFR stiam deja ce sa intampla: o echipa articulata, chiar din nume, cu articol hotarat – Gloria – si una dezarticulata, nehotarata – CFR. Dupa ce-i vazusem pe „zmeii” nostri la Dinamo cred ca stiam cu totii care e explicatia naturala... umana... fireasca... Recunosc, eu deja ma pregateam sa invit trupa CFR-ului sa participe la sfarsitul lui mai la Festivalul International de Teatru de la Sibiu...
Ce-a urmat in a doua parte cred ca ne-a zdruncinat un pic cheia de interpretare, o formatie cu alta forta, alte puteri, destul de aproape de a castiga, de a ne face sa ne fie rusine ca ne indoisem de ei. Tinand cont de ceea ce am spus mai sus, de faptul ca un punct nu le folosea la nimic bistritenilor am putea afirma, cu destul temei, ca n-a fost de fapt nimic necurat in toata partida. La fel, vazand suficientele ocazii avute, revenirea si cazna de pe final de a le da lovitura decisiva, cu Piccolo venind in atac si cu mingea mai mult in careul lor, chiar se poate vorbi despre o lupta dreapta.
Pe de alta parte insa putem pune in balanta decaderea echipei fata de forma avuta nu mai departe de vineri. Vorbim apoi despre menajarea unor titulari batuti in cuie precum Nicoara, E. Kone sau Rada. Sa fie oboseala de vina? Mai sunt doua meciuri si apoi vine odihna! In conditiile subtirimii lotului actual chiar erau acesti jucatori dispensabili? Daca da, atunci cu cine ar trebui inlocuit fiecare? Din acest punct de vedere dati-mi voie sa cred ca echipa a fost fie alcatuita smechereste fie teribil de prosteste. Am puterea de a crede multe, dar chiar ca, de pilda, inlocuitorul lui Nicoara, pe stanga, n-ar trebui sa fie nici Dica, nici Hora, nici Veloso ci tocmai Sare, asta e deja prea mult de inteles! Apoi, folosirea fundasilor centrali, Nuno Diogo si Piccolo, cei mai nesiguri in meciul in care au fost ultima data titulari, la Urziceni, iarasi nu era un semn bun. Sa zicem, ei n-au comis cine stie ce erori desive azi. In fine, Dica in locul lui E. Kone. Trag linie si observ ca mai lipsea doar Kivuvu in locul lui Peralta ca sa avem o intreaga linie de mijloc formata doar din jucatori de profil „mijlocas de inchidere”. Doar 3 si tot erau mult prea mult! Pot avea asadar o doza de suspiciune in privinta smecheriei cautate de la inceput; nu se pun in teren jucatori cu tema fixata dinainte, dar prin felul in care se distribuie in teren se saboteaza tot angrenajul. Ramane insa si temerea de ineptie tactica in forma grava, chestiune intarita de schimbarile rapide (sau disperate) facute imediat, cu graba si cu jena celui care se stie cu musca pe caciula tehnica. Cam rar sa avem toate schimbarile facute pana in minutul 45, nu?
Ca o concluzie pe tema suspiciunilor cred ca meciul de azi a avut aceiasi doza de taina cat a avut si partida cu Otelul si poate chiar si cea cu Urziceni (acum ca stiu sigur ca si atunci s-au menajat jucatori de la CFR). Doar ca Otelul nu e Gloria – departe de a ma prosterna in fata lor – au totusi o cu totul alta putere de joc. Poate asa se explica de ce acum 2 etape am pierdut iar azi am reusit sa revenim, poate si cu un pic noroc, cu doua goluri pentru care n-am irosit prea multe situatii.
Pot sa tratez deci meciul acesta ca pe unul serios sau ca unul de care ne-a durut in cot, ca s-o spunem pe sleau si de care cei mandri ca s-a revenit de la 0-2 s-ar astepta sa ne bucuram ca de-o victorie? Ei bine, nu. E totusi un insucces sa nu castigi cu o formatie aflata de buza retrogradarii. Si, mai rau, era o povestire cu final anuntat. As fi curios sa stiu care a fost rationamentul pentru care Bus a fost titular din nou, dupa ultime meciuri neputincioase acolo, in atac. Sa fie principiul „reconstructiei echipei”, a sansei date celor tineri? Atunci de ce Negrut, cel pe care-l cer de vreo 3 luni incoace, n-a primit azi sansa si el, mai ales ca, apelandu-se la Sare pentru acea zona, pot crede ca se ajunsese tocmai la ultima varianta, ultima solutie. Da, acestia sunt cei doi oameni cu care in teren putem spune ca am jucat in prima repriza 9 contra 11. Era chiar atat de greu sa se prevada faptul ca Sare are toate celelate atribute pe care le poate avea un mijlocas dar nu viteza deosebita si nu precizia centrarilor ca o extrema? Cum ar fi putut fi Sare acolo, util? Nicicum si chiar nu e vina lui ca nu i-a iesit absolut nimic. Pana si comentatorul tv nu a crezut ca e vorba de el. „Sane” in sus, „Sane” in jos, „profesionistul media” isi notase probabil gresit numele jucatorului de care nu mai auzise. Sau, poate, ne transferase el un nou jucator, mijlocas de banda stanga. Transfer nereusit. Ce ma mira este ca Nicoara era totusi pe banca de rezerve. Oare n-a vrut si el sa stea in tribuna, nu s-a simtit obosit? Prima inlocuire dupa doar jumatate de ora n-a schimbat radical jocul dar a dat un alt tonus, o inchegare. Iar a doua, inlocuirea Bud-Bus, a rezolvat ceea ce ar fi trebuit sa fie solutia logica (nu geniala!) de incepe a jocului. Din momentul acela puteam sa ne vedem de treaba, centrarile aveau dintr-o data alti sorti de izbanda. Mi-e chiar ciuda ca in prima repriza am avut parte de cateva centrari excelente ale lui Panin, lucru rar la noi, la care doar Batin parea ca stie sa atace poarta (de acolo a rezultat de altfel si singura noastra faza, din prima repriza). Din nou in prima repriza am constatat aceleasi simptome ca si cu Otelul. Jucatorii nostri erau rupti unii de altii, Dica-Panin pe o parte, Batin si Bus ascunsi prin fata, Veloso in imposibilitatea de a coopera cu Sare, Peralta, fara solutii de pasa, deci pe cont propriu, la fel si Gabi Muresan, cel care mai gasea om de pasa pe la mijlocul terenului. Iar diferenta din a doua repriza, cu schimbarile de locuri, cu intercalarea unor jucatori care puteau face mai mult decat o singura pozitie, s-a vazut instantaneu. Asta ar fi o explicatie a revirimentului de dupa, dar atunci trista concluzie este ca avem un antrenor care face inca greseli de abecedar. Sa zicem ca isi da seama din mers de erori si le corecteaza. Oare?! Ce rol a avut schimbarea Hora-Peralta la pauza? Era asa mare suparare pe argentinian? De ce, pentru ca n-a reusit sa fie un Xavi al nostru in prima repriza? Sau, posibila explicatie sta in momentul primirii golului 2? La acel corner, omul nostru care a fost depasit de Tudose cu acea lovitura de cap a fost tocmai Peralta. Ce nu pricep este ce cauta Peralta sa se apere static, pe 6 m, la coltul scurt si cat de imobili au fost toti ceilalti coechipieri, niciunul neaglomerand zona pe care a venit mingea. Cine pregateste, cine gandeste aceste faze fixe? Peralta a fost sacrificat fara rost. Cu el in teren repriza a II-a ar fi putut arata mult mai bine. Pe de o parte Hora nu a fost in forma, asta e clar, a ratat doua situatii din care golul n-ar fi trebuit sa fie o problema. Dar, nici pozitia in care a fost pus sa joace nu a parut convenabila, un fel de mijlocas ofensiv cu veniri mai mult pe dreapta. Este o mare diferenta intre mijlocas ofensiv si atacant de sustinere ceea ce a jucat cu Dinamo si credeam ca, de atunci, macar in acele 15 minute a aratat pentru toata lumea ca acolo e locul sau. Sa admitem insa si acest fapt, ca nu era atat nevoie de Hora cat sa fie inlocuit Peralta. Ceva tot s-a obtinut prin mutarea respectiva: cand Hora venea catre dreapta, Dica putea sa ramana mai in spate, fapt ce ii permitea si lui Muresan sa vina catre careu. Iar Muresan, ca intotdeauna, era gata de actiune. Sunt subiectiv, dar Muresan a fost de departe cel mai bun om de pe teren. Creier, pasator, finalizator, fundas cu goluri blocate spectaculos, in ultima clipa, centru de greutate pentru echipa. Fara el azi pierdeam, absolut sigur!
Salut golul lui Bud si posibila sa revenire, la spartul targului. Nu pot insa sa nu remarc ca, inainte de gol a mai avut cateva oportunitati. La una chiar, dupa o centrare, avea poarta goala in fata, trebuia doar sa faca un salt lung, sa impinga cumva mingea catre plasa. Nu a avut ambitia asta si n-am putut atunci sa nu imi aduc aminte cu executia sa decisiva din campionatul trecut, cu Unirea Alba Iulia (3-2), cand in minutul 89 a dat gol cu talpa dintr-o saritura cu tendinta de imponderabilitate. Ramane asadar golul de azi dar ramane si aceasta diferenta de atitudine, de putere. Iar astea sunt in directa legatura si cu antrenamentele, cu felul in care trateaza viata sportiva. Poate ca Bud si-a luat portia de erou de Gruia si are nevoie de alte provocari, asa cum a avut Minca atunci cand a venit la noi. Trebuia sa-i vina si lui un astfel de moment „Nuno Claro”. A aparat in general bine, dar, in ultima vreme avea tot mai multe inexactitati la faze simple. Am stiut ca una din astea ii va fi fatala. Noi cei care am vazut goluri din toate pozitiile, de toate felurile in acest sezon, suntem vaccinati sa suportam si asa ceva. La Steaua l-ar fi trimis doar pentru asta direct la echipa a III-a a clubului. Ce putem spune? Cu riscul de a fi malitios, e bine ca s-a intamplat acum aceasta gafa a lui Minca si nu, in sezonul viitor, unde, dupa evolutii constante, cineva sau mai multi din conducerea clubului ar fi decis ca ne-am gasit portarul, ca nu mai e nevoie de altul. Azi cred ca acest mit nu mai e in pericol de a se forma si nu pot decat sa sper ca Paszkany se va tine de promisiunea facuta in aceasta privinta pe vremea cand Nuno Claro ne manca zilele si meciurile.
Iata ca deja am acordat o prea mare atentie, prea mult spatiu, unui joc pe care l-am tratat exact ca pe un amical. A fost in cel mai bun caz o incercare tactica sortita esecului de la inceput doar in ideea „ia sa vad, poate iese ceva si din asta”. Da, doar ca dupa amicale urmeaza 15-20 de meciuri oficiale in care sa fie folosite formulele cele mai bune. Acum sunt inca 2, dintre care, in primul, cel de la Medias, cred ca sunt in asentimentul multora daca mi-as dori, personal, sa-l trateze tot ca pe cel de azi. Daca o echipa merita ajutata de CFR atunci aceea e Gaz Metan, macar pentru relatiile constant bune, pentru dorinta de a mai incurca un pic Steaua sau Dinamo in lupta pentru Europa League, cat mai ales pentru recunostinta de-o viata ce le-o datoram de la momentul promovarii. Se poate? Probabil ar fi singura evolutie lamentabila care nu s-ar solda cu fluieraturi din partea fanilor.
Inca 2 saptamani si avem dreptul sa intoarcem din nou resortul sperantelor, aruncam la gunoi un an in care ar fi trebuit sa purtam tantosi ecusoanele de UCL. Dar acum, ca azi n-am batut nici pe Gloria, constat ca, de fapt, in acest sezon doar unei singure echipe, din toate cele 17 intalnite, am reusit sa luam 6 din 6 uncte. E drept, acea formatie e Dinamo, dar ideea ca am dat puncte tuturor (ba chiar Rapidului toate cele 6) e totusi cam prea multa umilinta pentru o campioana en-titre.
En-titre....en fin....
