Muzica fiecarei zile

Acum cateva zile cautam pe net un sunet anume. Un fel de "SWOOSH!" numai bun pentru acompaniat o tranzitie. Si da-i si cauta, Alex! Am luat la rascolit toate colectiile mele de sunete, apoi am mai scos si altele de pe net. In total vreo 10 GB de sunete, impartiti in fragmente micute de 1-2 mb, maximum. E logic ca dupa vreo 30 de minute de ascultat 100 de feluri de mieunaturi, 20 de ragaieli, 50 de lovituri de ciocan in fier m-am lasat batut, am ales un sunet de val pe care l-am ciopartit, i-am dat un ecou si....iata "SWOOSH-ul" meu. E pe net, la tranzitia filmelor despre baschet.

Gandindu-ma la intamplare am realizat insa altceva. Cat de ampla e lumea noastra, cat de multe lucruri ne scapa din cauza obisnuintei, cate dimensiuni din imediata noastra apropiere nu le vedem. Asa cum reflectiile, refractiile si umbrele incepi sa le vezi cu alti ochi atunci cand incepi sa studiezi cate ceva despre arta imaginii, fie ca e pictura, fie ca animatie 3D, tot asa sunetele parca sunt receptionate de alta pereche de urechi atunci cand incepi sa le diseci.

Stiti cu totii cum suna niste tocuri pe strada, cum suna pe un coridor, cum suna pe parchet. Diferente mari, nu? Vantul poate suna in 30 de feluri, trebuie doar sa-l asculti. Vocile, le ascultam mai mult pentru ceea ce zic. Incercati sa nu distingeti vorbele si sa auziti doar zgomotul lor. Veti descoperi un tablou mult mai complex in ceea ce pare doar o clipa fara nimic special. De fapt este ca atunci cand privesti o pictura: iti trebuie cateva secunde sa vezi detaliile, sa vezi planul II. Asta am facut azi. Nu din plictiseala am incercat sa observ cat mai mult din planul secund si uneori este fascinant. Tin minte si niste exercitii din facultate, cand la cursul de radio cu d-na Doina Jalea ascultam fragmente cat mai complexe sonore si incercam sa deslusim cat mai exact locatia, imprejurarile. Nu ai nevoie doar de imaginatie pentru un asemenea exercitiu, e mai mult nevoie de antrenament, de cultivarea simtului.

Asculta asadar sunetele din jurul tau. Arunca vorbele deoparte. Asculta motorul ambalat de pe strada, asculta zgomotoul rotilor pe asfaltul ud, apoi atentia iti este atrasa de ceaiul ce coboara in cana langa tine. Cana se ia in mana miscand putin portelanul pe masa, se soarbe prelung din ea apoi se aseaza intr-o aterizare ca de elicopter, timida, cu un sunet scurt pe masa. Asculta sunetul infundat al inchiderii frigiderului. Tacamurile se lovesc strident de farfurie, un ziar fosneste intr-un mod cu totul unic. Vezi? E doar o scena banala. Poate ca daca ai asculta zi de zi toate astea cu atentie nici n-ai mai avea nevoie de privire. E inca un exemplu despre faptul ca nu ne folosim in general nici macar un sfert din capacitatea creierului.

Sunt zeci de feluri in care poate suna o masina pe strada, cand baga a I-a, a II-a, a III-a si apoi accelereaza descatusata, ritmul pasilor spune multe despre starea si temperamentul omului de pe strada, pasarile citadine au ortografia lor, scaunele, ferestrele, usile, obiectele din jurul nostru ne acompaniaza mereu ca un back-up sonor obscur. Ambianta pentru noi nu trebuie sa insemne doar sunet de rau de munte, doar cine stie ce locuri exotice inregistrate, nu trebuie sa existe doar atunci cand iese din tipare ci ea este mereu in jurul nostru.

Acum, in acelasi timp, aud zgomotul coolerului de la calculator, un latrat undeva departe, intr-o curte, un sunet tipizat de deblocare a inchiderii centralizate a unei masini si o succesiune de alte "swossh"-uri de masini pe strada, din toate directiile. Vi se pare putin, vi se pare ca nu merita atentia noastra?

Ambianta vietii noastre nu este data doar de televizor sau de radioul din masina, muzica nu se rezuma doar la muzica, la cantece. Sunetele sunt mereu in jurul nostru in stare bruta si daca le individualizam asa cum poti distinge sunetul viorilor intr-o orchestra, daca le punem in ordine, daca le punem pe voci, ca intr-un imens cor, vom descoperi cu siguranta o muzica. O muzica ce nu transmite melodicitate, ce nu are mesaj artistic, ce nu are ritm, dar care e datatoare de informatie, care construieste fara abstractizare.

E muzica fiecarei zile.

Kitty

Iat-o din nou pe Kitty! 3 saptamani de viata, 2 ochisori ca margelele si 1 mieunat .. minunat! Sper ca acest minut de film sa va dea si voua zambetul cu care Kitty e contagioasa.

Euro-nimicul

Noua, romanilor, intotdeauna ni s-a spus ca suntem mici, ca nu contam. Acolo unde unitatea de masura este omul, individul, el de fapt nu conteaza, iar "kiloindividul" de-abia pare a mai insemna ceva atunci cand dupa el urmeaza dragul semn "%". Timp de patruzeci si ceva de ani individul roman a folosit multimea doar ca sa se ascunda in ea. In fabrica lucrau doar cei expusi controlului, la manifestari strigau in primul rand agitatorii.. Romanul sarbatorea unitatea de fapt prin absenta.

Dupa atata timp se pare ca obiceiul a prins perfect. Faptul s-a vazut ieri, in ziua de votare europeana. Sa ai un procent de 20%, adica 1 din 5 oameni sa isi exprime opinia e intr-adevar o performanta. Veti zice probabil ca si in alte tari s-au inregistrat recorduri de astea negative. Oare sunt aceleasi motive la mijloc? Oare si altii au acelasi dezgust fata de clasa conducatoare asa cum e la noi? Oare, chiar daca au trimis nationalisti si extremisti si altii au ales asemenea monstri (din pacate nu sacri) cum am ales noi acele 3 caricaturi politice binecunoscute deja?

Nu stiu de voi dar mie alegerile de ieri mi-au lasat cel mai amar gust dintre toate momentele politice la care am ciulit urechile. De la dezinteres, la organizare, la campania electorala facuta fiindca trebuia sa fie si pana la importanta neglijata a votului, de la felul in care ignoram (sau suntem facuti sa ignoram) scopul in sine. De ce spun asta? Am impresia totusi ca acest Parlament European e mai important decat ne imaginam. El poate fi controlul, poate fi urecherea din afara a puterii interne. Matrapazlacurile obisnuite la Bucuresti nu se pot face atunci cand UE te asculta cu stetoscopul. Oare cum le-ar fi convenit PSD-ului si PDL-ului sa aiba reprezentanti majoritari PNL la Bruxelles? Oare nu era mult mai important pentru ei sa-si formeze acea umbrela, acel paravan acolo?

In alta ordine de idei, in vreme de criza economica vom fi tot mai legati de UE, ei trebuie sa fie salvamarul nostru in caz de ceva, ceva chiar foarte probabil. Asadar, cum sa nu conteze reprezentativitatea pe care o ai acolo? Avem o delegatie numeroasa si chiar daca au aparut cateva nume de politicieni parca stimabili si capabili si, raritate!, dezinteresati de Bucuresti (ca si data trecuta), parca de data asta au aparut si multi "refuzati intern", cei care n-au putut intra in Parlamentul de la noi.

Ce campanii au facut? Stiti vreun program politic? Am auzit doar de familii "europene", "populare" si alte jocuri politice macro-europene la care noi contam, din nou, doar ca numarul. S-a format asadar si fata de Europa ideea ca desi existam nu contam, ca, vorba lui Orwell din Ferma Animalelor, unii sunt mai egali decat altii.

Apoi a fost ziua de votare. De ce nu s-au lasat si la noi 2-3 zile de votare ca in alte tari? Costa prea mult aceasta organizare, asa-i? Dar care era interesul clamat al partidelor, ce promovau aparent in ultimele zile de campanie? Va spun eu: veniti la vot. S-a facut si acea concesie a "listelor suplimentare" cica menita, tocmai, a spori numarul votantilor. Fals. Aceea s-a facut pentru a ajuta turismul electoral, cel atat de reclamat acum si de o parte si de alta. Unii sunt sigur hotii, dar cel mai probabil amandoua partile au furat cat au putut. Poate ca daca era participare de 40-50% tot chinul asta cu autobuze cu votanti nu ajuta la nimic, se pierdeau in marea masa, dar asa, fiecare vot a fost de cel putin 2-3 ori mai valoros. Sa fi fost in acelasi timp o repetitie finala pentru actiunea din toamna, de la alegerile prezidentiale?

Parerea mea este ca cei care au organizat (si castigat) alegerile au avut tot interesul de a si le face cat mai favorabile. Cu 3 zile de vot era foarte probabil ca intr-una din zile cetateanul mult prea comod roman, intre un drum la supermarket si unul la loterie sa faca un popas si la o sectie de votare, oricare (caci putea vota pe liste suplimentare). Iar apoi chestiunea asta cu listele suplimentare si cu voturi mai multe decat votanti in unele circumscriptii prea zeloase a semanat perfect cu frauda din Basarabia. Pai cum, in epoca aceasta moderna, sa fie oare chiar asa de greu fabricarea unor cartele de vot? Costau mult? Da de unde! Se recuperau usor banii, fiindca se scuteau astfel costurile cu oamenii din sectiile de votare; cei de la listele de vot cu semnatura puteau fi inlocuiti cu niste cititoare extrem de simple, ca la un interfon iar totul venea centralizat la o baza de date de marimea unei carti de telefoane. Se verificau astfel foarte usor toate fraudele si se scuteau suspiciunile. Dar nu, sunt sigur de asta! Procedeul e mentinut greoi intentionat pentru a putea fi manevrat mai usor. Urmariti subiectul asta cu atentie pe viitor.

1 din 5 romani a votat. Din astia, au demonstrat destul de usor televiziunile, multi care au votat nu au stiut de ce si pentru ce voteaza. Asta arata si cat de mult le pasa romanilor de politica. Nu e vorba doar de dezgustul in spatele caruia se mascheaza comoditatea. E vorba de lipsa de opinie. Romanul are doar critici, el nu are solutii, nu are opinii constructive, alternative... Pentru asa ceva trebuie sa fii in tema, sa cunosti ceva greseli ale istoriei la fel cum sa ai si exemple pozitive. E clar ca asta nu intereseaza pe ai nostri, ca politicienii par sa fie pentru noi doar clone, despartiti doar de coloratura de partid pastelata. Nu pot sa spun care e cauza si care e efectul aici insa pot banui ce s-ar intampla daca peste noapte macar 30% dintre romani ar incepe sa se informeze asiduu, ar urmari si altceva decat confruntarile de idei inalte ciumaciene si zavorancene. Apropo, sunt sigur ca daca Zavoranca ar fi candidat independenta scotea scorul Ebei (adica i-l injumatatea acesteia).

Ce fel de roman trebuie sa fii, ce simt civic trebuie sa ai pentru a vota cu Eba?! 1 din 25 de romani a votat cu pitzipoanca prezidentiala. Stiti probabil ca fiecare ati avut in vremea scolii, in colectiv, un prost al clasei. Cam asa ar trebui acum sa se simta si sa fie privit acel votant cu Eba. Cum poate domnisoara ca din bugetul de candidat independent sa-si puna afise si mesh-uri in toate marile orase?! (un panou publicitar costa cam 4-500 de euro, apropo!). Faceti adunarile, cu mare aproximatie si larghete si probabil ca veti obtine ca si mine o suma de cel putin 50.000 de euro. Sa zicem ca s-or mai fi facut si reduceri, se va fi mers pe cumetrii (pe canalele PDL-ului), dar chiar si asa moftul Ebei costa cateva zeci de mii de euro. Bani investiti pentru ce? Pentru a dovedi ce? Pentru a atesta brandul Basescu drept o valoare? Pentru a mai afirma o Elena in politica romaneasca, in descendenta directa de la "academicianca"? Probabil ca a castigat 6% dar cu siguranta si-a dobandit imediat oprobiul general si definitiv, al celor ce nu credeau ca e posibila asa o grozavie. E. Basescu nu are carisma, e intepata, e un pseudo-orice, tanara si "fotomodeala" dar cu potential de imbatranire urata fiindca deja de la varsta asta seamana izbitor de mult cu taica-so (in curand isi va face rost si de suvitza cu care Base a castigat alegerile in 2004)... Are doar nume sonor, i-a fost facuta campanie asidua in mass-media (pozitiva-negativa numai campanie sa fie!) si astfel a iesit cu un pas in fata celor pierduti cu numele printr-un chenar de partid. Dar, din cate stiu si italienii au dus in parlament vedete porno asadar nu cred ca ne vom face prea mult de ras cu maimuta noastra, mai ales ca acolo unde numele de Basescu nu se scrie nici cu oi, nici cu majuscule, la Bruxelles, ii prevad o lunga perioada de tzuguiere a buzelor si de tacere. Altii vor fi ceata lui Pitigoi. Doi. Doi tantari teribili ai neamului romanesc. Un haiduc, Becali, pe care potera justitiei n-a facut decat sa-l victimizeze, sa-l faca idolul florareselor din pietele patriei si un fanfaron iremediabil, Vadim, de la care astept cu mare nerabdare ziua in care va avea si el o initiativa, ceva constructiv, nu doar critici si balacareli. PRM-ul vrea acum sa ne serveasca povestea cu "noi, nationalistii, mergem la UE sa ne unim cu ceilalti nationalisti si sa vedeti ce tari vom fi..". Uita insa ca si UDMR-ul e tot nationalist? Presimt ca in urmatorul mandat vom avea parte de kilograme intregi de dude. Nu ne vom strica insa la stomacul gol de criza. Crizele ar trebui sa le avem acum. De cap, de constiinta.

Adevarul este ca si Eba si Jiji au iesit perfect regulamentar, scorurile lor nu pot fi contestate. Iar daca cineva ii contesta, daca cineva ii va vorbi de rau, intrebati acea persoana doar atat: "Esti printre cei 20% care au votat?" Daca raspunsul e negativ ar fi cel mai indicat sa taca asa cum a facut-o si duminica. Probabil ca intr-adevar n-am fi avut pe cine vota, probabil ca toti sunt o apa si-un pamant, dar chiar si aceste elemente sunt mai presus decat cele 2-3 "rebuturi" enuntate (vroiam sa le spun altfel insa nu e cazul aici de agricultura si ingrasaminte) .

Bravo Romania! Felicitari pentru performanta de a confuda Europarlamentarele cu Eurovisionul!

Faceti cunostinta cu Kitty

Nume: Kitty 

Varsta: 9-10 zile

Ocupatia: Pisica (in devenire)

Studii si pregatire profesionala:Capsor rotund si induiosator, blanita moale, motoras de toarcere in 4 timpi si mult instinct de supravietuire

Aptitudini:Foarte harnica la treaba...mica, suptul instant al oricarui deget de pe raza de actiune, lipitul ca o ventuza de biberon . 

Ambitii: Sa creasca mare si sanatoasa. 

Limbi cunoscute: Deocamdata niciuna. 

Hobby-uri:Somnul, laptele... laptele, somnul....mieunatul.

Personalitate: Nu foarte sociabila dar cu potential de integrare in colectiv.

   Se zice ca prietenii nu ti-i alegi tu. Ei te aleg pe tine. Probabil ca asa ne-a ales (gasit) Kitty pe noi, sambata, in spatele blocului. Ar fi trait? Trebuia sa fie intr-adevar maidaneza ca sa reziste! Cred ca a fost mai bine sa nu riscam, mai ales ca parea si foarte slabita. 

   Uite asa, intr-o secunda, cu un mieunat si o figura induiosatoare se schimba o conceptie. Noi care consideram ca singurii locuitori ai blocurilor ar trebui sa fie oamenii am ajuns sa infiem o pisicuta.

Initial a fost vorba s-o salvam, s-o crestem un pic si apoi sa-i gasim un loc adecvat dar, "nemernicii" astia mici te fac sa te atasezi de ei ca acele de magnet! 

Habar n-am: cum fac ei chestia asta? Sa fie de vina grija ce le-o purtam, faptul ca investim afectiv in ei, ca ne facem probleme la fiecare scancet sau la fiecare sughit? Stati sa vedeti ce drama e daca nu face caca. Ati intampinat vreodata un rahatel cu un chiot de bucurie? Nu radeti, ca nu stiti cand vi se poate intampla asta (si voua).. Sau poate au stilul de a ne cadea cu tronc, trosc si poc la inima atunci cand stau 10 min cu un deget de-al nostru in gurita si te fac sa nu-ti doresti altceva decat sa le fie bine, sa creasca mari si sa fie sanatosi ? 

Cert este ca ne-a intrat rau de tot pe sub piele Kitty si cred ca va trebui sa faca aproximativ 101 nazbatii prin casa pentru a o mai transfera (disciplinar) la o alta adresa - de dat drumul inapoi in strada nu poate fi vorba (si nici n-a fost). Mai conteaza ca stam la bloc? Sau ca ea e o "salata" de rase? Mai mult decat orice e un suflet drag, unul la care te uiti din 10 in 10 min, chiar si atunci cand doarme, doar ca sa fii sigur ca ii e bine.

   

Asadar iat-o pe Kitty, noul membru al familiei noastre si va las si pe voi sa va delectati cu cateva ipostaze ale ei.