duminică, 18 martie 2012

Primavara

Cu o floare, doar cu-o floare,
Primavara nu rasare,
Dar cu doua, si-alte noua
Poti s-aduni galeti de roua!

Cu un gand, doar cu un gand,
Faci doar stresini picurand,
Dar cu-un zambet si o stare,
Duci planeta mai la soare.

Cu un pas si inca-un pas,
Norii tot iti stau pe nas,
Dar de faci un mare salt,
Cureti chiar cerul inalt.

Cu oricat de buna vorba,
Spui doar turturi, intr-o ciorba,
Dar, sigur, cu-un martisor
Dai glas unui matisor:
"Iarna, ai bilet de zbor"!

miercuri, 14 martie 2012

Bun simt, te-am facut afis

Ma tot uitam de vreo saptamana la decorul stradal al statiei de autobuz: doi stalpi de iluminat urban, un pom rebegit de prea multa iarna, o cutie mare si gri a celor de Electrica, toate "obiecte pe inventar", toate bunuri fixe, stationare. Si, fiindca nu pot fugi nicaieri si nici nu se pot curata singure, n-au nicio sansa: nu scapa de lipiturile de afise!

Aruncam atunci o privire pe ele si observam ca Sibiul, Capitala Culturala mult trambitata, e plin de evenimente: in decembrie au fost vreo doua, in ianuarie unul, prin februarie au mai incercat ceva dar, vad dintr-o nota ulterioara ca au ramas inzapeziti (in realitate, sigur nu vandusera destule bilete!), apoi prin martie vine nu stiu ce teatru din capitala, ce-si scoate vedetele TV la inaintare, ca si cum teatrul nostru ar fi de mana a doua si... tot asa. Toata "agenda culturala" o gasesti, de obicei, intr-o statie de autobuz, mai decolorata de vant si ninsoare, mai jerpelita de cate un nervos, mai ingramadita pe cate un colt de spatiu sau, pur si simplu, trantita cu nesimtire peste anunturile mai vechi.


Dintre toate afisele, iesea insa un pas in fata concertul lui Pepe. Galben tipator, moaca "domnului Zavoranu" cat mai mare si apoi tot felul de etichete prea mici pentru a merita citite. O fi mers lumea si la concertul asta, nu? Probabil o fi fost si fain, nu-i judec pe cei ce au alte gusturi... "latino". Aici vorbesc insa numai despre afisaj. Pe cutia electrica, unde ar fi spatiu mai mult, pe verticala si orizonata, stau trantite, nu unul ci fix doua anunturi similare, asa, cat sa acopere concurenta si tot spatiul, un "Eu, eu, eu!" agasant, cu pornire din aia, de florareasa napustita asupra bietului aruncator cu privirea. Nu e nici loc destinat afisajului public, nu este nici cu bun simt facut... Intreb si eu: cei care platesc pentru aceasta reclama nu pot fi oare amendati? Sunt neidentificabili? Chiar va trebui sa vad in fiecare zi pana prin aprilie-mai moaca lui Pepe bine lipita in statia de autobuz?!

Ca o consolare, mi-am amintit totusi de locul cel mai potrivit unde am mai zarit zilele trecute lipit afisul respectiv si i-am facut poza. Nici ca se putea unul mai bun. Azi pe (pe) .... , maine inauntru!
Iata-l:

vineri, 9 martie 2012

APLAUZE

E viaţa noastră un spectacol,
Iar timpul are în dotări ecou,
Cortina este-acel obstacol,
Care separă public de erou.

Puţini sunt cei ce urcă-n scenă,
Să dăruiască altora trăiri,
Să pună-n gânduri, ca o trenă,
Emoţii, vise, stări şi amintiri.

Să facă-un suflet să pulseze,
Să uite de fiinţa proprie,
Ajung chiar să hipnotizeze,
Atunci finalul când se-apropie.

Ei sunt acei ce ies din turmă,
Cei care vor mai mult de Paradis,
Ei sunt acei ce lasă urmă,
Ce alţii o vor regăsi la bis.

Când întâlniţi eroi în cale,
Şi vă simţiti pe dată fermecaţi,
Să nu vă sugrumaţi urale,
Nici nu vă caliciţi: APLAUDAŢI!


vineri, 2 martie 2012

Semintia soferilor

Tocmai ce-mi compostasem biletul in autobuzul prins in ultima clipa. Ma tineam vartos de bara pentru a nu fi aruncat ca o barca pe valuri, la fiecare schimbare de directie si foloseam momentul pentru a mai lasa greutatea corpului pe genunchiul meu operat. Daca tot stau mereu in picioare macar sa profit de asta pentru un pic de fizioterapie neconventionala!

Trec cateva statii fara sa observ nimic dubios, tot asteptand sa se mai goleasca micro-autobuzul asta Tursib, pe masura ce ne apropiam de ultima statie de pe traseu. In fine, depasim Facultatea de Drept, coboara toti lenesii aia care nu-s in stare sa mearga 3-4 statii pe jos si .. pot si eu respira.

Se face liniste in autobuz si deodata aud: crant, crant! Ma uit nedumerit, langa mine un nepot si o bunica. Niciunul cu gesturi suspecte. Mai departe, catre fund, cativa domni cu caciuli din acelea talibanice, de oaie. Degeaba zgomotul venea din fata. O domnisoara vorbea la telefonul cu clapeta, dar zgomotul ala, cert, nu era bruiaj de telefon.. Imi trec ochii peste afisajul acela de pe hartia infoliata cu situatii neregulamentare, amintindu-mi ca acolo scrie clar ca e interzis cantatul in autobuz precum si spartul semintelor si, ma fixez in oglinda retrovizoare a soferului.

Cine facea zgomotul? Nenea "tractoristul" de la volan! Spargea de zor seminte, vezi bine. Lua tacticos cu mana stanga, din buzunar cate una, o ducea la strung(areata), crant, apoi reziduurile le facea pierdute pe undeva pe la bordul masinii. Miscarea nu era alerta si, daca se suprapunea cu vreo nevoie de schimbare de viteza, neavand omul 3 maini (una pentru samanta, una pentru volan si alta pentru schimbator) cel sacrificat era volanul. Ca doar autobuzul stie sa mearga drept! Drept si...incet.





Siguranta in trafic? Sofer profesionist? Oameni in autobuz? Conteaza? Sunt mai multe seminte in punga! Nu avea importanta ca in 4-5 minute ajungea la capat de linie si, in cele 5-10 minute de pauza de acolo, avea timp sa sparga seminte cate ii pofteau dintisorii! Dar nu, se pare ca omul era practicant profesionist al sportului national!

Prost gust, foarte prost moment in trafic, lipsa de respect totala pentru "oile transportate", nepotrivire totala cu regulamentul din autobuz... Pai sa nu-i fac poza? Nu a iesit din prima, nu a iesit prea bine nici din a doua, caci si celularul meu e bun doar de spart seminte insa, iata, va puteti face si voi o parere despre "semintia soferului"...