miercuri, 22 iunie 2011

Sah de nebun la Rege



Tocmai am notat cea mai mare gogomanie din politica romaneasca a acestui an. Autor? Cine putea fi, decat maestrul obisnuit de ceremonii: presedintele. Probabil ca deja ati vazut citatele acestea din alte surse dar iata-le si aici: "Noi consideram ca abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu, a fost un act de tradare a interesului national din partea regelui. (...) trebuie sa recunoastem ca noi inca nu ne asezam corect valorile. Pentru noi, tot Antonescu ramane responsabil de Holocaustul impotriva evreilor si tiganilor, dar nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci, el era doar prim ministru. Unora le dam averile inapoi, si pe altul il facem criminal de razboi. De ce? Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi ii iertam toate pacatele?", a mai declarat Traian Basescu cu referire la Regele Mihai."

Dezgust, nemernicie, nimicnicie, un atentat la unul dintre ultimele simboluri nationale. V-ati simtit mandri, romani, vazandu-va reprezentati in primele randuri la nunta Mapamondului de la Londra, acum cateva luni? Probabil, mai putin unul, care, in fata televizorului, sigur l-a pizmuit pe singurul sef de stat din vremea celui de-al doilea razboi mondial ce a supravietuit pana azi. Ati suferit ca in timpul recentei vizite a sefului de stat roman la Londra, regina Angliei nu l-a onorat pe acesta cu o plimbare cu caleasca regala, asa cum i-a fost harazit lui Ceausescu? Nu, chiar nu cred ca ne doream inca o identificare intre personaje. Cineva insa se pare ca totusi a fost lovit sub centura orgoliului de aceasta masura si a copt-o monarhiei, asa, in principiu, ca om plin de principii ce este.

Si vine ziua de ieri, cea in care presedintele a iesit cam sifonat de la intalnirea cu doi adversari politici mult evitati care l-au cam batut pe teren propriu. Lumea incepea sa-si faca o idee, televiziunile vorbeau despre asta, liderii USL era omniprezenti in emisiuni. Aceasta "muzica" trebuia intrerupta. Oricum, prin orice mijloace! Cum? Prin oferirea unei teme-bomba, care sa spulbere interesul pentru USL si a sa victorie. Ce face pokeristul? Asul din maneca numit "regionalizare" a fost deja jucat. Scotoceste bine pe cealalta maneca si mai gaseste un as de ... pica si ura. Il arunca pe masa cu tactica de bluff. Sigur, se vor revolta unii, vor comenta, se vor ofensa... dar in eternul simt civic, de atitudine al romanului (despre care vorbeam si in articolul trecut) nu se va intampla nimic. Foc cu foc se stinge si pe Base nu-l atinge. Repet, din partea presedentiei (fiindca vorbim de o institutie, nu de actorul ce-si asculta consilierii), tot acest fapt, toata aceasta declaratie planuita de suficienta vreme, este o miscare ce poate fi incadrata intr-o tactica, logica sau ilogica. Se sare dintr-un scandal in altul, ajungandu-se la un scandal continuu...

Dar pana unde se poate si intinde sfoara? Cat sa se mai scuipe pe tot ceea ce ne-a mai ramas valoros? Cat sa mai fim mintiti cu neobrazare ca albul e negru si ca negrul e alb? Oare chiar nu stiu romanii ca regele a abdicat sub amenintarea armelor? Sigur, putea fi martir, putea sa aiba soarta tarului Rusiei. Schimba ceva? Nu, Romania tot de comunism ar fi avut parte, ba mai mult, acum nu mai puteam vorbi nici de intoarcerea familiei regale in tara. Sunt doua jigniri incredibile care i se aduc regelui (si istoriei): "Tradarea de tara" si "sluga la rusi". Pentru asta ar trebui sa inchidem ochii, sa fim complet ignoranti in privinta a ceea ce s-a petrecut in Romania postbelica in perioada dintre '45 si '47, in care, un rege, un tanar de aproape 20 de ani, a incercat sa tina piept cat a putut regimului politic adus pe tancuri din afara, dictat la masa impartirii prazii de razboi. Romania a avut atunci de ales intre partide politice + rege vs comunisti. Sa vii acum si sa-l condamni pe rege, inseamna ca alegi calea cealalta. Da, e chiar asa de simplu si vine din partea celui care a condamnat comunismul. Acum condamna si monarhia...Pana la urma, e clar: in mandatele sale personajul condamna de fapt Romania.

Inainte de a face insa aceasta afirmatie, Basescu ar fi trebuit sa se uite putin in oglinda, sa vada (cu ochiul inca bun) care sunt faptele eroice care-l ridica pe el insusi la statura omului de stat care a fost Regele si sa adauge, sa faca, ceea ce nici in 10 mandate nu pare capabil sa indeplineasca. De-abia atunci, de pe pozitii mai egale ar fi fost indrituit sa vorbeasca. Las si viclean, a aratat inca o data ca el nu este altceva decat "spanul" din politica romaneasca.

Romanii nu vor iesi pe strazi.... decat pentru un drum la supermarketuri. Cat inca mai au bani. Romanii nu vor iesi sa protesteze pentru o jignire. Demnitarea si lupta pentru idee zac sub 3 straturi de pamant + un covor de flori. Romanii insa incepeau tot mai mult sa priveasca in cu totul alt fel ideea de monarhie, in aceasta perioada in care sistemul politic actual pare tot mai aproape de faliment. Tot romanii sunt aceiasi care in 1992 au iesit aproape un milion in Bucuresti ca sa-l intampine pe Rege la revenirea Sa in tara. Acei romani, de stanga, de dreapta sau de giratoriu vor sti acum foarte bine, foarte clar, pe cine sa-l "abdice" la urmatoarele alegeri. Poate ca memoria nu poate retine toate nimicurile cotidiene, dar ceea ce s-a petrecut azi este batjocura maxima adusa istoriei demne (atat cat a fost ea) a Romaniei. Nu cred ca prin aceasta declaratie personajul de trista prezentat are cum sa-si fi castigat adepti dar, cu siguranta, a mai pierdut vreo cativa.

Nebunul a dat un sah la rege, dintr-un calcul pripit, uitand ca nu are imunitate nici macar fata de pioni. Pentru aceasta locul sau nu poate fi decat in modul cel mai grabnic in afara tablei de joc...

marți, 21 iunie 2011

Statuia


Ce reprezinta statul unei tari ai carei oameni sunt mai tacuti decat statuile? Cat de mult a denaturat de la menirea sa initiala, cat de mult a devenit un mutant ce isi devoreaza fondatorii? De fapt si inainte de toate, statul este al cetatenilor sau cetatenii sunt ai statului?  Nu va lasati pacaliti de toate temele pe care piromanii agendei politice le ard zilnic. Sunt doar benzi desenate, menite sa ne tina ocupati. Dati-le deoparte si ramanem singuri cu statul. Noi si el. Noi, fiecare, pe cont propriu si el, cu cate o zgarda pentru fiecare...

Circula acum ceva vreme un banc cu "statuia". Cica "Statu' ia ... tot". Avea atunci ceva rezonanta in epoca, asa cum probabil a avut mereu, dar parca niciodata atat de accentuata ca acum. Fiindca povara pe care aceasta notiune o reprezinta a devenit tot mai mare, tot mai apasatoare si nici nu sunt semne ca e doar o tendinta accidentala. E o problema: chiar asta se urmareste! Mai intai statul s-a vrut a fi eliberat de orice responsabilitate fata de cetateni; s-a lansat ideea ca orice ajutor al statului este socialism pur (spunandu-se "socialism" pe tonul si cu mimica cu care s-ar spune "comunism-stalinist"). Statul s-a decuplat de la sine putere, asa, simplu, fara mustrari de constiinta de la indatoririle sale contemporane, moderne: protectie sociala, educatie si asigurari de sanatate, viziune de viitor structurata in termeni precisi, clari, tangibili, scopul primordial de asigurarea unui trai decent, european. Dar nici asta nu i-a fost de-ajuns. Vazand ca nimeni nu protesteaza, nu sare sa-l puna la pamant si sa-l readuca sub control, vazandu-se emancipat si atotputernic s-a intors lacom tot asupra celor slabi. Ce rol are acum statul roman? Ia impozite, ia taxe, ia accize, ia TVA marit... De multe ori aceste taxe se suprapun, se incaleca, sar flamande una peste alta, la valori stabilite arbitrar doar de el, de catre stat. El ia de toate dar....ce da in schimb? Un trai mai bun? Bani ce se intorc imediat in circuit, in jurul nostru? Mari sau mici proiecte nationale sau locale? Acces la sanatate si la educatie, adica dreptul la viata si dreptul la viitor? Nici vorba! Doar ia, suge incontinuu, lacom, egoist si fara scrupule. 

Cum se numeste acest ansamblu? Taxa de protectie, taxa pe viata, dreptul de a fi suportat in tara ta? Asta tine de principiile unui stat modern?! Nu cumva asta e cea dintai forma clara de feudalism? Fiindca ne nastem pe "mosia statului" trebuie sa platim tribut, dijma, zeciuiala, ba chiar si claca. Dreptul nu mai e drept, proprietatea poate fi pusa sub orice discutie, ceea ce ai platit in asigurari (pensie sau de sanatate) iti poate fi retezat dintr-o lovitura de stilou. In meschinaria sa, gaseste tot cetateanul a fi culpabil, a fi nascut vinovat, il invinovateste de toate neputintele si astfel isi aroga singur "dreptul de a-i taia drepturile". Statu' ia.... Asta e statul non-socialist: un stat care se hraneste cu proprii sai indivizi. 

Oamenii tac mereu si in tacerea lor se simt tot mai mici, mai neputinciosi in fata acestui megasistem. Iar simtirea lor e maligna; din simtire se transforma in scurta vreme in devenire. Pentru ei statul e un tiran, ideea de patrie o povara, iar orice simbol national, daca nu este comestibil sau de vanzare este dat uitarii. Aud ca pana si imnul national, cu versurile imposibil de rostit in lipsa actiunii concrete (la care de fapt indeamna), va mai putea fi cantat fara indignare doar prin inganare cu atat de sugestivele "n-ai, n-ai, n-ai...." 

sâmbătă, 4 iunie 2011

Foto-onirica




Noi ne cunoastem sigur din vedere
Ne-am intalnit odata intr-un vis,
Nu am avut curaj nicicand a-ti cere
Numarul de telefon din Paradis.

Si te-am vanat candva c-un aparat
Voind sa-ti fac macar fotografie.
Din vanator aveam s-ajung vanat
Cand strengareste mi-ai spus :"Bine, fie!"

Memoria cardurile-a pregatit,
In amintiri tot visul sa-l am stors,
Biet obiectivul tu l-ai pacalit
In loc de zambet, chipul ti-ai intors.

Tu viata-ai strabatut precum furtuna
O scurta clipa arsa sau un blitz
In mintea mea acum tu stai intruna
Gand fix si obsesiv ca un sughit.

Intens, tardiv te-am cautat in ziare
Publicitatea mica rascolind,
Dar doar la pierderi urma iti apare
Iar la gasiri stau farsele mintind.

Eu poate-am fost cu excesiva grija
Ca un genist temandu-se de bomba
In suflet tu mi te-ai infipt ca schija
Si-apoi din minte ai fugit in tromba.

Caci circulai pe-atunci vijelioasa
Bruscand nervos volanul unui nor,
In mine macina o angoasa
Sa te opresc, ca radar, semafor.

Noi ne cunoastem totusi din vedere,
Ne-am intalnit odata intr-un vis,
Sa-l fac etern, vroiam sa am putere,
Dar o alarma ochii mi-a deschis.