Ce reprezinta statul unei tari ai carei oameni sunt mai tacuti decat statuile? Cat de mult a denaturat de la menirea sa initiala, cat de mult a devenit un mutant ce isi devoreaza fondatorii? De fapt si inainte de toate, statul este al cetatenilor sau cetatenii sunt ai statului? Nu va lasati pacaliti de toate temele pe care piromanii agendei politice le ard zilnic. Sunt doar benzi desenate, menite sa ne tina ocupati. Dati-le deoparte si ramanem singuri cu statul. Noi si el. Noi, fiecare, pe cont propriu si el, cu cate o zgarda pentru fiecare...
Circula acum ceva vreme un banc cu "statuia". Cica "Statu' ia ... tot". Avea atunci ceva rezonanta in epoca, asa cum probabil a avut mereu, dar parca niciodata atat de accentuata ca acum. Fiindca povara pe care aceasta notiune o reprezinta a devenit tot mai mare, tot mai apasatoare si nici nu sunt semne ca e doar o tendinta accidentala. E o problema: chiar asta se urmareste! Mai intai statul s-a vrut a fi eliberat de orice responsabilitate fata de cetateni; s-a lansat ideea ca orice ajutor al statului este socialism pur (spunandu-se "socialism" pe tonul si cu mimica cu care s-ar spune "comunism-stalinist"). Statul s-a decuplat de la sine putere, asa, simplu, fara mustrari de constiinta de la indatoririle sale contemporane, moderne: protectie sociala, educatie si asigurari de sanatate, viziune de viitor structurata in termeni precisi, clari, tangibili, scopul primordial de asigurarea unui trai decent, european. Dar nici asta nu i-a fost de-ajuns. Vazand ca nimeni nu protesteaza, nu sare sa-l puna la pamant si sa-l readuca sub control, vazandu-se emancipat si atotputernic s-a intors lacom tot asupra celor slabi. Ce rol are acum statul roman? Ia impozite, ia taxe, ia accize, ia TVA marit... De multe ori aceste taxe se suprapun, se incaleca, sar flamande una peste alta, la valori stabilite arbitrar doar de el, de catre stat. El ia de toate dar....ce da in schimb? Un trai mai bun? Bani ce se intorc imediat in circuit, in jurul nostru? Mari sau mici proiecte nationale sau locale? Acces la sanatate si la educatie, adica dreptul la viata si dreptul la viitor? Nici vorba! Doar ia, suge incontinuu, lacom, egoist si fara scrupule.
Cum se numeste acest ansamblu? Taxa de protectie, taxa pe viata, dreptul de a fi suportat in tara ta? Asta tine de principiile unui stat modern?! Nu cumva asta e cea dintai forma clara de feudalism? Fiindca ne nastem pe "mosia statului" trebuie sa platim tribut, dijma, zeciuiala, ba chiar si claca. Dreptul nu mai e drept, proprietatea poate fi pusa sub orice discutie, ceea ce ai platit in asigurari (pensie sau de sanatate) iti poate fi retezat dintr-o lovitura de stilou. In meschinaria sa, gaseste tot cetateanul a fi culpabil, a fi nascut vinovat, il invinovateste de toate neputintele si astfel isi aroga singur "dreptul de a-i taia drepturile". Statu' ia.... Asta e statul non-socialist: un stat care se hraneste cu proprii sai indivizi.
Oamenii tac mereu si in tacerea lor se simt tot mai mici, mai neputinciosi in fata acestui megasistem. Iar simtirea lor e maligna; din simtire se transforma in scurta vreme in devenire. Pentru ei statul e un tiran, ideea de patrie o povara, iar orice simbol national, daca nu este comestibil sau de vanzare este dat uitarii. Aud ca pana si imnul national, cu versurile imposibil de rostit in lipsa actiunii concrete (la care de fapt indeamna), va mai putea fi cantat fara indignare doar prin inganare cu atat de sugestivele "n-ai, n-ai, n-ai...."