Ce frumoasa, ce fascinanta, ce maiastra este publicitatea!
Tocmai eu care sunt, cum-necum, in domeniu, imi permit sa pun in cel mai figurativ mod cu putintza, laudele aduse advertising-ului
Nu e asa ca este un sentiment de-a dreptul placut ca, atunci cand te uiti la o emisiune la tv, (sa zicem un meci unde comentariul nu se distinge prea bine, decat daca dai sonorul mai tare), sa apara asa inopinat o pauza de reclame.. Stiti ce face sunetul televizorului, nu? BUBUIE! Urla televizorul la reclame, cat il tin boxele! Pai da, si mortzii sa auda mesajul publicitar! Dupa aproximarile mele, la reclame, televiziunile dau cu 25-50% sunetul mai tare. Adaugati si faptul ca, in general, spot-ul video beneficiaza de un fundal sonor net superior, cat mai muzical sau cu mai multzi basi si veti avea exact o atmosfera de discoteca.. Dar, exista telecomanda, sa dau mai incet... Si, daca tot folosesc telecomanda, de ce sa nu schimb canalul ? Nu stiu sigur, dar parca pe canalele de import pe care mai cutreier cand si cand, vezi Discovery, Eurosport, acest fenomen nu este tocmai atat de sesizabil... Asadar, chiar atat de smecheri sa fie doar romanii?
De fapt, pe cine cred ei ca pacalesc folosind trucurile acestea atat de ieftine? Sincer? Probabil ca pe multzi, altfel nu s-ar mai obosi sa le practice! Nu conteaza ca pe unul (ca mine) sau pe vreo cativa acest procedeu de judo psihologic ma scoate din sarite.. Important este ca marea masa a turmei ciuleste urechile, intoarce capul spre televizor (in caz ca era gata-gata sa adoarma, ca motzaia linistita pe o canapea). SA TREZIM POPORUL, CU TELEVIZORUL!
Pauzele de reclame sunt atat de indobitocitoare. Pai sa vedem: exista reclame cu linii de lux. Obiectele prezentate stralucesc in cele 100 de reflectoare montate prin studio. Daca pana si pateul (vezi Scandia) a ajuns sa fie pus intre reflectoare, sa luceasca precum un top-model, inseamna ca intr-adevar avem o problema. Sincer, cand il scotzi din cutie si nu arata asa lucios precum in reclame, ca o chelie, nu esti putin dezamagit? Dar ce, mai stii cum arata in reclame?
Si apoi, cand e vorba de mancare, invariabil mai cade, cu incetinitorul, cate o frunzulitza de ceva, pe-acolo, prin decor. O mana de deasupra camerei e ocupata si cu acest truc...Pai ce sugereaza asta?!? A venit toamna, sau ce??!
Apoi sunt reclamele acelea "cu feeling". A se vedea cele de la telefonia mobila. Romantism dus pana la induiosare, imagini surprinzatoare, o adevarata cavalcada de emotzii...O vezi o data, de doua ori si, cand sa strigi "ADJUDECAT!", iti dai seama ca, de fapt, totul e doar o afacere, mascata dupa o poveste ieftina (si neaparat, de import) cu sentimentele noastre.. Fiecare ne regasim macar intr-un gest din acel spot, macar ceva ne face sa ne identificam... Tiiii! Oare chiar asa de bine ne cunosc oamenii aia? Sau suntem noi niste robotzei prosti si repetitivi? Inainte de a cumpara produsul, cred ca ar trebui sa ne gandim mai atent la stocul nostru romantic, sa ne apucam sa schimbam putzin repertoriul. Sa cumparam noi sentimente, daca se poate.... Ar fi mai util, asta e clar! Povestea cu musculitza Vodafone; altminteri, o reclama perfecta. Imbinarea perfecta a tuturor procedeelor, mama tuturor sensibilitatilor.. Doar ca, daca va uitati mai atent, pe pieptul musculitzei, sta scris Vodafone. Ea, in pauzele de filmare a reclamei, vorbea la un telefon Vodafone, dupa turnarea spot-ului s-a dus la casieria Vodafone si si-a incasat onorariul si....ce e mai tragic pt ea, este ca nici macar n-a apucat sa-si vada productia pe tv! Murise chiar a doua zi! Gesturi ample, zambete largi, sclipiri de ochi.... Toate ni le servesc reclamele si noi le muscam, tocmai fiindca nu avem parte de asa ceva in viata noastra cotidiana. Pai nu este o falsa proiectie a realitatii noastre, proprii? Noi pe noi ne fentam, nu reclamele....
Apoi mai sunt reclamele stupide: cele cu chimicale - pasta de dintzi, detergentzi, articole de infrumusetzare... Aici povestea e simpla: Inainte -> Folosirea produsului -> Dupa. Cel putin cand vad cum detergentul minune curatza (pe calculator) panza aceea suprapatata, ma apuca pandaliile. Nu stiam ca in pauza de reclame se dau chestii SF! Toate pe acelasi tipic. Aceleasi sunete, aceleasi imagini, chiar si acelasi gen de maini! Pai, pentru ce toata zdroaba asta? Pentru ce atata disimulare? N-ar fi mai simplu sa fiti cinstiti cu privitorul? In loc de o prezumtzie de poveste, daca tot vreti sa-i spalati creierul, lasati imaginile deoparte, lasati sunetul, de asemenea, si scrieti in continuu pe ecran, in timp ce cititi: "Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona,Bona". Cred ca rezultatele ar fi identice cu cele de acum... Dar macar n-ar mai fi fenta ieftina!
Reclamele la masini? Drumuri ca-n palma, zgarie nori, strazi urbane pustii! Idealizare! As vrea sa vad Dacia prezentandu-si masina in aglomeratie. Cum porneste, ce usor e sa bagi intr-a-ntaia, cum pune frana, cum se strecoara de pe o banda pe alta! Ce aventura off road? Mai bine sa-i aud claxonul, sa vad cum accelereaza pe galben sau cum pune frana, in 2 m, cand cel din fatza se opreste brusc...
Oare chiar avem nevoie de povesti de oameni mari? Pentru ce toate procedeele astea? Mie, cel putzin, nu fac decat sa-mi arate, prin contrastul cu viata perfecta din reclame, cat de imperfecta, cat de departe de perfectiune (chiar) este cotidianul nostru.
Singurul (sau oricum, printre putzinii) care merita pana la un punct mentzionat ca exemplu pozitiv ar fi Naumovici. Macar are un umor demn de filmele sociale romanesti...
Asadar, cinste celor care fac reclame pur seci, la obiect: produs-pretz-avantaj. Fara impopotzonari, fara alte aberatii. Doar informare si, eventual, prin multitudinea de repetari, nitzica spalare de creier...Restul, pacaleli ieftine! Si, sa nu uitam: si advertiserii se impusca, nu-i asa? (adica, pana si ei sunt consumatori).
