Circula deseori pe aici, pe net, un scurt eseu cica al lui Octavian Paler, cu "Avem timp". Sigur l-ati vazut cu totii, macar de 2-3 ori. E reusit, nimic de zis, dar, atunci cand il primesti din zeci de parti, deja tinde sa devina un bun de larg consum. Asta nu-i de bine... Partea cea mai urata este ca nici nu e autentic. De fapt, doar primele cateva randuri sunt autentice, scrise de Paler. Restul sunt adaugiri ale cine stie cui.... Balada populara? Posibil...
Oricum, la cat de des l-am vazut, m-am gandit sa-i fac si eu o "remixare". Asadar, uite-o!
In mod curent, cu certitune si fara de tagada, avem timp....
Avem timp sa asteptam autobuze ce ne duc 2 statii, avem timp sa asteptam zeci de minute pentru a scuti cateva sute de pasi. Ne infatisam ca pragmatici cand, de fapt, cel mai inselator partener de afaceri al nostru, suntem chiar noi insine...Insa, avem mereu timp sa il ascultam si sa avem incredere in el.
Avem timp. Avem timp sa privim seriale si reluari. Avem timp sa privim sute de episoade plasmuite despre vietilor altora. In timpul aceasta oare n-am putea depana macar zece episoade, macar un scurt metraj din viata noastra? Avem timp sa ne imaginam ca traim prin si la televizor, sa ne informam de ceea ce au facut americanii, azi, ieri, ce vor face maine... Si totusi, nu avem timp sa ne sunam prietenii, zilnic, sa-i intrebam ce au facut azi, ieri... maine..
Avem timp si totusi ne ingramadim, taiem calea, ne rastim unii la altii, claxonam. Totdeauna e mai usor sa intri in fatza, pentru a castiga timp - acelasi timp ravnit si de altii. Oare acel timp nu s-ar fi putut imparti politicos, in felii, ca un mare tort? Ar fi ajuns poate la toata lumea. Avem timp intotdeauna sa fim pusi pe hartza si totusi, suntem prea grabiti pentru a ne antrena cat mai temeinic in a fi sensibili. Nu avem timp pentru sentimentalisme!
Avem timp sa idolatrizam, sa cerem autografe, sa ne minunam de cei norocosi in viata. Avem timp sa cautam informatii si barfe despre vietile lor dar, cand am avut ultima data timp sa vorbim deschis si complet cu cel de langa noi? I-am cerut vreodata un autograf?
Avem atat de mult timp incat trebuie sa folosim agende, sa ne notam intalniri, sa punem biletzele pe monitoare, sa nu uitam felul in care incercam sa ni-l impartim pe tot. Timpul ne este mereu ca o guma de mestecat. Orice activitate are savoare la inceput, pe urma, ramane doar mestecatul...
Avem timp sa ne plictisim si sa pierdem timpul. Putem spune ca nu avem nimic de facut, putem sa nu ne gasim nicio ocupatie. Ne pensionam prea repede de copilarie si ne angajam prea devreme la batranete. "Cartea noastra de .... viata/munca" ramane insa totdeauna cu prea putine inscrisuri. Si totusi, ne facem timp sa ne plictisim...
Avem timp sa invatzam continuu, sa spunem ca intreaga viata e o lectie. Si totusi, cu greu ne facem timp sa-i invatzam pe cei din jur, real, ceva. Viata, e ca o meserie: se fura, nu se invatza?
Avem timp sa vorbim. Am inventat telefoane, care ne dau minute si ore gratuite. Primim ore gratis! Poate apoi chiar zile, luni, ani! Avem timp sa vorbim non-stop si totusi, nu avem niciodata timp sa privim in ochi si sa ascultam.. Avem timp sa muncim, 8-10-12 ore pe zi. Avem timp sa infaptuim pentru altii, avem atat de mult timp incat ni-l vindem altora pentru hartii sau pentru sume nevazute, pe carduri. Avem timp sa muncim o zi intreaga si sa cheltuim totul in cateva minute. Si cu toate acestea radem de chinezii prost platiti..
Avem timp sa dormim, sa visam, avem timp sa ne panicam, sa ne stresam sau sa fim stresati. Avem timp sa fugim toata ziua dintr-o parte intr-alta dar, nu gasim vreme pentru un scurt jogging, pentru propriul nostru mecanism viu. Stim, e "o alta mentalitate, un stil de viata care nu ne reprezinta". Noi doar avem ceva timp si cautam tot timpul sa ne facem si mai mult timp...Cand de fapt, tot timpul este chiar in fatza noastra....
Avem timp; privim ceasul...Nu mai avem timp, deja suntem in intarziere!
