Pe intelesul tuturor: CFR-istii fura... mai buni

     Derby in Gruia - poate derby-ul momentului in fotbalul romanesc. Nu vorbim de cote de public, de valori date de impresari ci de ceea ce bunul simt al fiecaruia ar trebui sa ne spuna: CFR-ul si Vasluiul au cele mai valoroase loturi. Si asta se vede si in joc. Vreti exemplu? Comparati un derby Dinamo-Rapid 0-0 cu perioada in care s-a mentinut acelasi scor la meciul de azi. Nu se poate sa nu sara in ochi diferenta de viteza dintre un taler si celalalt al balantei, succesiunea rapida a celor doua careuri (inca un pic si credeam ca suntem in campionatul national de fotbal in sala), cantitatea mult mai mare azi de executii tehnice, „prietenia reciproca minge-picior” ori de orientare constanta, la fiecare faza, catre poarta. Intr-un campionat in care televiziunile sunt disperate ca nu au cu ce incropi rezumatul meciului, un astfel de derby pica fix ca un balsam.... pentru cei care n-au emigrat inca in campionate straine. Cine culege dupa un astfel de meci doar mizeria inseamna ca doar pe asta o intelege si ca doar in asta merita sa traiasca. Dar sa nu sarim prea devreme in cocina ce se revarsa „cu naturalete” in deschiderea stirilor sportive de azi. Haideti mai bine sa mai zabovim o vreme asupra a ceea ce ar fi fost de pus in rama la un astfel de meci: foarfeca de fundas in careul advers, Nuno Diogo, curse nebunesti cu finalizari utile – Bastos, deposedari de electromagnet – Cadu, invaluiri de pelerin(a) a careului advers – Camora, suturile lui Renan si Celestino, joaca lui De Zerbi sau driblinguri stil Adailton, sclipirile (tot mai stinse o data cu  trecerea timpului si oboseala) ale lui Sanmartean si Wesley ori deposedarile interesante ale lui Balaur si Milisavljevic. Adunam toate astea si ne dam seama ca pana si un spectator neutru ar fi avut ce culege dintr-un asemenea spectacol, ar fi vazut si altceva decat galbenul cartonaselor, rosul sangelui si desele prim-planuri cu arbitrul sau combatantii cu baionete in varful ghetelor. Da, asta inseamna derby, asta inseamna ritm de fotbal european, asta inseamna in definitiv valoare.

            Pentru CFR asta inseamna direct 6 puncte. Dupa startul de campionat mai mult sau mai putin lansat, acum echipele trec la viteza de croaziera. Stroke-ul de acum este cel care va hotari cine are dreptul sa spere la sprint pe final. Sa batem asadar toate echipele slabe si sa nu pierdem derby-urile... iar daca le mai si castigam, sa privim cum, incet-incet, intindem clasamentul sub noi. Deja nu se mai poate vorbi despre rodarea, despre sudarea ci doar despre asudarea loturilor. Iar CFR-ul pare o echipa inchegata. Exista acum dublaj apropiat valoric pe aproape fiecare post, exista relatii de joc, scheme, exista surprize pentru adversar, de fiecare data: se pazesc de suturile lui Renan sau Muri si vine Celestino sa bubuie mingea catre plasa. Se bucura ca au scapat de Peralta si ca De Zerbi nu duce 90 de minute si evolueaza Bastos ca amandoi. Se accidenteaza portarul-vedeta si se trezesc ca cel care intra e in mare forma, ba mai mult, nici nu pot ajuge la el din cauza fundasilor de otel (ca tot e metal de campioana la noi). Iar in atac, cele 3 varfuri sunt total imprevizibile, cu Sougou facand mereu naveta catre mijloc, cu Ronny si Weldon alergand in draci, continuand traditia „semedoiasca” in Gruia. Singurul lucru constant este acelasi 4-3-3 dar, ce folos, daca putini adversari au antrenori capabili sa inteleaga ce-i cu chestia asta numita „tactica”. Si uite asa, in etape in care toti cei de la varf (mai putin Pandurii – noul Otelul?!) se impiedica, recuperam deficitul de puncte, uite asa urcam si dam semne ca am vrea sa evadam curand din pluton. Sigur, mai vine un mare derby saptamana viitoare cu Rapidul, probabil cel mai greu meci din turul asta, in care, pe hartie, ne-am multumi si cu un egal, dar, dupa aceea, chiar ar fi cazul sa adunam roadele de toamna. Pana atunci insa, primiti o echivalare a CFR-ului cu Barcelona, o „poza” trasa la distanta de doar 2 saptamani: Barcelona – Ac Milan 2-2, Ac Milan – Lazio 2-2, Lazio – Vaslui 2-2, CFR – Vaslui 2-0. Reconfortant, nu? Messi stie asta, i-a spus cineva?

            Sa disecam un pic partida de azi. Motivul principal pentru care lucrurile au stat asa si nu altfel? Hizo il stie! De fapt, ar trebui, acum, tardiv sa il stie si sa-l recunoasca, fiindca, dupa cum am vazut azi echipa Vasluiului, antrenorul lor nu a dibuit nicidecum ce este si cum se mananca „un CFR”. Pot enumera rapid o succesiune de erori comise de catre sibianul meu Hizo, antrenor de moda veche si...cam depasita. Una ar putea fi folosirea fix a aceluiasi lot de joi, de la Roma. Echipa care castiga nu se schimba... doar ca ajunge sa mai si oboseasca. Admit totusi ca din varii motive nu prea avea alternative la dispozitie. Astia erau, cu astia defila! Dispunerea lor insa a fost un dezastru. Hizo a dat, ca felii dintr-un tort, zona dupa zona CFR-ului tot mai flamand de victorie. A intrat in clestele nostru ca si cum nici nu ar fi banuit care este. A incercat sa aglomereze centrul terenului, folosind cei 2 inchizatori, unul slab, Zmeu si celalalt cam sters, Pavlovic. Pacat, mare pacat de mandretea aia de linie de mijlocasi ofensivi Adailton-Wesley-Sanmartean, daca in spatele lor se arunca asa ceva. E ca si cum ai incerca sa construiesti la o cladire, etajul III direct peste I. Ce n-a priceput insa Hizo, gafa cu cei 2 inchizatori era ca de fapt CFR-ul tocmai aceasta auto-derutare astepta. Nu au fost putine ocaziile in care cei doi fie somau din cauza ca nu era nimeni prin zona, fie, atunci cand intra Bastos, se invitau reciproc, lasand spatii mari intre ei. Pe langa asta, aportul mijlocasilor defensivi pe flancuri era extrem de redus, deliciu pentru atacantii nostri de pe laterale! Iar cum in atac antrenorul vasluian nu a avut grija sa ii impinga mereu pe cei din atac dintr-o parte in alta, lasandu-i deseori sa joace mai mult central, sa se ingramadeasca inutil in centru. Astfel, n-a mai fost nicio problema si pentru fundasii nostri de banda sa iasa tot mai curajos in atac, sa faca superioritati in zonele acelea, sa scoata faulturi disperate sau sa dea centrari cu duiumul. Dupa parerea mea, din punctul de vedere ceferist cred ca cel mai august personaj pentru noi azi s-a numit Hizo, cel atat de priceput in a juca azi cu negrele si a ne oferi noua prima miscare. Aceasta diferenta de joc, cum este cea zugravita de mine, ar putea fi contrazisa de caseta tehnica a partidei, nu tocmai dezechilibrata. Citesc undeva: raportul ocaziilor 8-6. Foarte adevarat, dar sa ne amintim cand au venit multe ocazii ale Vasluiului, bara, suturile scoase de Minca... In mare parte pe final de meci, cand deja scorul era 2-0 si cand CFR-ul nu a mai avut alte situatii mari de gol. Asadar, pana in minutul 75, cata vreme meciul a fost nedecis, cine a dominat clar? Nu-i vorba, a avut si Vasluiul ocaziile sale, generate insa pe miscari individuale ale celor 3 mari vedete ale sale. Daca echipa asta ar fi completata cu inca 3-4 ca acesti mijlocasi, daca ar avea un antrenor care sa-i faca sa si joace, atunci chiar ar fi extrem de buni. Asa, sunt doar cu sclipiri, fara ardere continua. Au facut egal la Lazio, bravo lor, dar sa ne amintim ca au fost egalati si erau foarte aproape sa piarda, cu un om in plus pe teren, lucru, ma scuzati, cat se poate de romanesc...

            Sa revenim la ale noastre insa. Doar forma slaba a lui Weldon a facut ca pana in minutul 20 sa nu avem 1 sau 2 goluri in fata! Au fost cel putin 3 ocazii (mai ales acea situatie de 2 contra 1 cand ar fi trebuit neaparat sa paseze catre Ronny, liber cu toata poarta in fata) pe care un varf de careu le-ar fi negociat altfel, cu mult mai multa atentie. Weldon este insa altceva, se vrea un atacant de tot terenul si da, se arata util asa cum este. E cel care vine sa schimbe locurile cu cei de pe margine, cel care stie si sa alerge si sa se plaseze bine in careu e cel care rateaza situatiile clare pentru a surprinde cand nimeni nu se mai asteapta. Probabil Kapetanos ar fi marcat atunci, la inceput de joc, doar ca avandu-l pe el in teren cu siguranta nu am mai fi avut numarul de actiuni cu participarea varfului impins, am fi pierdut pe alocuri un om in atac si nici nu ar fi reusit o desprindere din marcaj cu rotire in jurul adversarului cum i-a iesit lui Weldon la golul 2. Sougou si Ronny au colaborat bine, au alergat excelent, atat pentru mingile aruncate in spatele aparatorilor cat si pentru pressing-ul ofensiv. Poate ca ar fi trebuit sa apara mai des, alternativ, cand unul cand altul in careul cam depopulat de visiniu, dar macar au fost atenti si eficienti cata vreme au avut de lucru in zona lor. Nu stiu de voi dar pe mine m-a incantat Bastos, mereu gasind cate un culoar de patrundere, de sut, mereu artagos. Daca n-ar fi fost „cei 3 C” sigur il numeam pe el omul jocului. „Cei 3 C”? Camora, Celestino, Cadu. E greu sa justifici de ce la un astfel de meci cei mai buni ii alegi din compartimente defensive. Fiecare a facut insa ceva special. Celestino a aratat ca exista un inlocuitor pentru Muri, clar peste Kivuvu si, la fel, mai bun decat rebelul Sare. A mai si gresit, mai ales la inceput, dar dupa ce a intrat in paine a inceput sa se roteasca frumos in mecanismul de joc. Surpriza a fost atunci cand a incercat poarta. Aveam deja destui suteori, de toate felurile: de finete – De Zerbi, Rada, Bastos, bombarier – Renan, Muri, acum cand l-am vazut si pe Celestino, cred ca putem vorbi despre un arsenal. Il adaug la lista de „C-uri” si pe Camora, pentru felul in care de la Pereira incoace nimeni de pe pozitia lui nu a mai fost atat de activ in ofensiva ca el. La inceput a avut niscaiva probleme cu Adailton dar dupa ce batranul brazilian a obosit, Duracell-ul nostru de-abia se incalzise. A avut cateva sprinturi decise pe zona lui, cu putin mai mult noroc si curaj putea scoate mai mult din ele. In fine, favoritul meu pentru azi este Cadu. Daca n-ati auzit pronuntandu-se Temwanjera este doar vina lui Cadu, cel care l-a deposedat din orice pozitie. E greu sa comentezi ceva la o astfel de evolutie fara eroare pana tarziu catre final, cand in sfarsit a fost depasit intr-o faza de Wesley. Pentru astfel de prestatii ar trebui sa se acorde in cronicile de meci nota 9, poate chiar un 10 indulgent. Da, a dat chiar si gol, el fiind mereu rezerva noastra de sange rece la penalty-uri. Singura problema este ca ar trebui sa fie mai atent pe viitor la astfel de executii. A avut noroc ca Cerniauskas nu si-a facut temele, altfel, orice portar din campionatul nostru ar trebui deja sa stie ca Ricardo Cadu bate in momente de cumpana a meciului mereu tare si pe centru. Ceva ar trebui lucrat acolo, ar trebui sa avem un executant alternativ.  

            Nu am cum sa uit nici de Renan, omul bun la toate la mijloc si autorul azi a unor centrari de foarte mare calitate – nu degeaba are paternitatea pentru cel de al doilea gol. Ca tot vorbeam despre jucatori cu si fara dublaj pe post, cred ca Renan este unul dintre cei care poate fi foarte greu inlocuit in sistemul de joc. Noroc ca nu prea da semne ca ar avea de ce sa fie inlocuit, nu apare la aschieri, la contactele dure si nici nu cere galbene. Panin a fost probabil cel mai putin vizibil ceferist, iar faptul ca pe partea cealalta, Camora a fost atat de activ, producand un dezechilibru stanga fata de dreapta, il pune intr-o lumina mai proasta. Desigur, nu e Panin un mare talent, un jucator la prima tinerete, insa ce e de apreciat este ca ideea de joc o realizeaza bine: isi pune in cap sa stea in aparare, sa inchida acolo in spate, reuseste asta. El nu pleaca la atac decat dupa ce inchide in prealabil „casa”. Diferenta de activitate ofensiva intre Camora si Panin mai poate avea o explicatie: oamenii din mijloc. Atunci cand era Peralta la mijloc el trecea preponderent spre dreapta, acolo, pe teren, Renan ramanand pe stanga, zona in care se simte bine brazilianul. Acum insa si Bastos se simte mai bine tot usor stanga, de acolo si vine mai bine catre poarta. E normal asadar ca cei doi mijlocasi sa combine mai mult acolo si, fiind mai aproape de acea banda sa creeze superioritate, sa integreze si fundasul de pe acea banda in combinatii. Totusi, multumita tacticii cu 2 inchizatori ai lui Hizo, a fost foarte usor ca dupa atragerea jocului si a adversarilor in stanga sa urmeze mereu schimbarea de parte, pe dreapta lui Sougou, acolo unde se creau spatii mari neacoperite. De asta nici nu a fost nevoie atat de mare de Panin, cata vreme aceste pase de-a latul mergeau catre Sougou sau, cand era in zona, Bastos.

            Initial, vazand lotul, am spus ca se face o mare eroare mizandu-se tot pe Nuno Diogo, cel atat de nesigur si la Galati. Probabil nu a avut nimeni curaj sa riste cu Piccolo, care n-a mai jucat de atata vreme si, probabil, din aceasta cauza si-a cam iesit din forma. Italianul va fi folosit in meciul de Cupa si, posibil, dupa derby-ul cu Rapid ar putea fi integrat din nou in lot....daca se vrea asta. Vechiul Piccolo era cu siguranta pe masura lui Cadu in executii, ar fi blocat totul in jur si, in ideea in care ma asteptam ca Vasluiul sa atace mai mult central el si Cadu ar fi betonat apararea. Diogo prin ce aratase in etapele precedente parea mult mai lent, mai usor de depasit. Iata ca realitatea a contrazis temerile mele. Diogo a fost constant, bun, a maturat putinul care ii scapa lui Cadu, cel aflat, vorba baschetbalistilor „on fire”.

In privinta portarilor probabil s-ar tinde acum, dupa ultimele impresii de azi, sa ne intrebam daca n-ar fi mai bine sa jucam cu Minca (proprietatea clubului), decat cu imprumutatul Beto. Nu pot spune ca am prea multe de reprosat lui Minca, mai ales dupa un astfel de meci, cu 4-5 interventii foarte bune, cel putin 2 goluri clare scoase de el. Lucru mai rar vazut, in 2 randuri a avut chiar cate 2 interventii succesive, pe aceiasi faza. Ce s-a intamplat e simplu: omul a prins curaj, incredere, de la o situatie reusita la alta si daca ar mai fi durat jocul inca 30 de minute am mai fi vazut multe de la el. Postul acela este unul in primul rand de moral. De ce nu se poate el compara totusi cu Beto? Pentru amintirea gravelor erori pe care le-a facut pana acum dar si pentru jocul de picior firav, cat mai ales pentru faptul ca nu se impune in teren. Daca pe Beto, in startul jocului, il auzeam urland de la Sibiu (evident, microfoane de fond foarte bune), o liniste suspecta s-a instaurat dupa ce Minca a intrat, urmata imediat de cateva situatii nelinistitoare la centrari in careu, cu portarul nostru inghetat pe linia portii. Nu stiu cine va apara in Cupa, probabil tot Minca, Daniel Fernandes pierzand duelul pentru lotul de joc, dar Beto, dupa cele 3-4 zile cat cere repararea unui pomete spart, ar fi bine sa fie el titularul la Rapid. Jocul sau de picior, increderea pe care o raspandeste se vede si pe teren; cata vreme a fost el in poarta, foarte multe mingi se intorceau catre careu, fiind apoi degajate bine in fata. Dupa ce s-a accidentat, degajarile noastre au fost mai timide, mai precipitate. Cat despre Beto, mi-a placut nebunia lui, incapatanarea cu care nu vroia sa iasa de pe teren desi era evident ca nu putea juca asa, sangerand, nu l-ar fi lasat niciun arbitru din lume, fie el de fotbal sau... box. Beto e din categoria celor care isi lasa o doaga in vestiar. Judecand acum impactul sau cu Wesley putem spune ca a avut noroc. A fost foarte aproape sa fie lovit in tampla si, intr-o etapa cu atatea contacte dure si accidentari, doar o reeditare a cazului „Astafei” ne-ar mai fi lipsit. Acel duel aerian se putea lasa foarte rau, asa, pometele si inlocuirea cu Minca e cel mai mic rau posibil. Tragem linie si vedem ca un intreg lot a jucat in general bine, ca gasim premianti dar nu gasim repetenti. Asta inseamna multe, inseamna ca echipa chiar functioneaza ca un tot.

Arbitrajul? „Monstra de arbitraj” cum „fortuit” a spus mai marele vasluian e doar pentru minti bolnave, care inghit pastilele de comentarii si nu iau tot tratamentul meciului. Cea mai mare greseala din acest meci ramane acel off-side semnalizat gresit vasluienilor, in startul reprizei a II-a. Off-side si nu gol anulat, fiindca Minca deja se oprise in momentul sutului, la o faza care era cam in lateral de poarta, deci unghi ce se putea micsora si mai mult, fara fluier. Dar, daca e s-o luam asa, Vasluiul a avut 2 goluri anulate, fiindca acelasi gen de faza s-a repetat peste vreo 20 de minute. Eu stiam ca la mingile sutate dupa fluierul arbitrului se da galben... Sa zicem. Greseala ramane greseala, sa cautam acum o alta... Penalty-ul la Sougou? Anexez acest video, sa vedem daca au fost circumstante de penalty. 



A intins Balaur piciorul? Si-l retrage inainte sau dupa ce jucatorul nostru trece de el? E imprudenta din partea lui? Isi lasa Sougou piciorul in spate? Dicteaza arbitrul imediat penalty sau are cateva clipe scurte de ezitare, ca si cum s-ar fi consultat cu tusierul? Sa spunem altfel: contactul lui Weldon din prima repriza, mica piedica la Ronny, din a doua repriza si apoi contactul cu Sougou, toate cu mici-mici clauze de penalty, adunate laolalta fac de o lovitura de pedeapsa, ba si de dobanda ei. Cea mai clara a fost, evident, situatia la Sougou, cel pe care daca ar fi simulat prosteste, avand deja cartonas galben si riscand in mod real rosu nu l-as fi iertat prea usor pentru pierderea din mana a acestui meci. Dar daca arbitrajul era partinitor, de la inceput, nu ni se dadea oare penalty din chiar prima repriza, cu prima ocazie avuta?

Restul arbitrajului? Recunosc, la televizor in desfasurarea pe rapid a fazelor au fost cel putin 3 sau chiar 4 situatii in care am crezut ca suntem avantajati. La reluari insa (bravo Digi pentru unghiuri) se vedea ba un tricou al lui Bastos un pic tras, ba un varf de bocanc vasluian ce devia mingea, ba o „chestiune bulgareasca” a lui Milanov – e acea faza la care Hizo, trimis in tribune, a sfidat un stadion intreg luandu-si pentru sine un minut de plimbare (fara nepoti dupa el) pe iarba din Gruia – macar si pentru acest fapt pot spune ca satisfactia scandalului de dupa meci, a ofuscarii sale este inegalabila. Chiar au fost cateva faze cu mici controverse dar, dupa ce se vad reluarile tuturor acelor mici faze de joc, impresia despre arbitraj se schimba radical – de foarte buna calitate, foarte atent la detalii. Intr-adevar, primele 2 faze de penalty nu erau de fluierat, dar la Sougou s-a produs acea imprudenta, care schimba tot intelesul fazei.

Si apoi, scorul n-a fost 1-0 si 2-0, un fapt nu tocmai de neglijat. A existat un dezechilibru clar in teren pe care il poate neglija doar lasitatea unor oameni cu vechime in fotbalul nostru circar. Tot scandalul de dupa are menirea sa ne faca sa ne cerem iertare ca am castigat un meci pe care totusi l-am controlat, sa ne para rau ca am obtinut victoria si ca am fi fost mai impacati sa pierdem. Cine plateste oalele si capetele sparte ale vasluienilor? Sa ne amintim oare cum si-a spart capul Wesley, la o faza la care doar portarul nostru a atins mingea? Sigur, ambii jucatori au urmarit acolo mingea doar ca, vedeti dumneavoastra, imprudenta se plateste in fotbal, Gardos a aflat asta ieri. Din acea faza se contorizeaza doar capul spart? Probabil din aceasta cauza, umbland acum cu capetele sparte, vasluienii se cred „frati de soarta” cu Dreptatea, in Romania. Dupa tot scandalul premergator meciului, bobarnacul CFR-ului a fost atat de tare incat nu s-au ales doar cu un cucui. Iar daca teasta este sparta de ce sa nu sparga si timpanul, nu? Daca Iancu a luat o pauza sezonul acesta, se pare ca Porumboiu se simte dator sa strice si el orele de liniste de dupa fiecare partida. Acest Petrica din fundul (economic al) Moldovei va mai urla de cateva ori „Lupul, Lupul!”, pana cand va intelege la urma tot satul ca are o problema la coloana vertebrala si ca singurul cu miscari si priviri de jur-imprejur de lup este chiar el. Azi insa ii inteleg nevoia imperativa de a se afla pe primul loc al stirilor (macar la asta sa fie si el lider), acoperind cu patetism o infrangere mult prea mare si amara ca s-o poata inghiti. Motivul pentru care a sarit asa ars si a aratat intregii lumi „buba de pe capatani” este cat se poate de logic: o examinare mai atenta, completa, asupra jucatorilor vasluieni ar fi aratat ca, dupa un astfel de meci şifonant, ei au plecat din Gruia nu doar cu capetele sparte ci si, un pic, rupti in fund...

Inspiratia, Gratia, Turatia vs. Conspiratia, Natia si Aberatia

     „Bine te-am regasit, draga Mitica al mass-media sportive! Doar tu poti sfida orice norma de elementar bun simt, de sportivitate si poate chiar si de logica, doar tu poti pune dupa un derby al ultimelor doua campioane ca tema de dezbatere conspiratia si nu inspiratia, doar tu poti promova nebunii cu ale lor fapte, fiindca doar tu poti rade de ei, ca si cum, poate, chiar ii iei in serios! Bravo, iti spun tie, baiete, ca dupa un astfel de meci pui neaparat in titlul, chapeau-ul sau cel tarziu in lead-ul textului vorbele ce primeaza faptelor. Asadar, Bravo Tie (fiindca „cinste” iti e un termen necunoscut) pentru cum perpetuezi si imbunatatesti fiasco-ul unui National Arena fotbalistic in National Cangrena al presei sportive!”

     Pentru cei care chiar au vazut meciul trebuie sa fie stranie aparitia in acelasi text a unor termeni precum „blat”, „campioane”, „0-4”, „Porumboiu” (a jucat cumva Vasluiul?!), atat de mult si atat de sus in corpul articolelor referitoare la acest meci. Totusi, pana la urma, avem o presa care pune pe primul loc impresia si vorba in fata faptei. Asadar ne puteam astepta fie la acest gen de abordare tabloida, fie la cea novice, cea care judeca doar prin „ochelarii scorului”. Daca nu scapa intre timp acel „Oiu” de la Vaslui porumbelul, atunci cu siguranta ati fi citit ceva de genul „CFR a zdrobit Otelul”, exact asa cum citeam acum cateva saptamani dupa acel 5-0 scos de Dinamo la Medias. Acest gen de abordare eludeaza respectul cuvenit unui eveniment sportiv; unul dintre combatanti (din fericire, acum CFR-ul), apare mare si tare, celalalt neputincios, nepriceput, stropsit... Mai conteaza detaliile esentiale, de genul omului in plus pe aproape doua treimi din meci, curajul celuilalt de a nu se inchide chiar si in aceste conditii si de a incerca sa rastoarne meciul chiar si cu riscul unei infrangeri la scor? Trebuie o doza consistenta de naivitate jurnalistica (ca sa nu-i spun chiar si „diletantism”) ca sa se ia scorul ca unica realitate a unei partide de fotbal.

     Sa nu fiu inteles gresit. Este demna de toata lauda aceasta victorie cu 4-0 a CFR-ului la Galati doar ca....si de-ar fi fost una cu 1-0, aprecierea cuvenita nu ar fi trebuit sa difere cu mai nimic mai mult sau mai putin, fiindca, sa nu uitam, am jucat totusi pe terenul campioanei en-titre, am invins in deplasare o formatie ce pleaca acum catre Champions League chiar si fizic (cu gandul a plecat total de cel putin 2-3 saptamani, daca nu chiar 2-3 luni). Haideti asadar sa evitam capcana scorului si sa luam in calcul, asa cum fac de fiecare data si „golurile” necontorizate de tabela si sa nu ne falim excesiv cu acest scor rotunjor. Sa nu scapam din vedere ca, poate, diferenta dintre acest 4-0 si un eventual 1-0 chinuit este data chiar de accidentarea posibil foarte grava a lui Ronny. Din punctul meu de vedere, la fel ca la meciul Mediasului, mai sus amintit, avem de-a face de fapt cu 2 partide in una singura: una pana la momentul cartonasului rosu si alta, galopul unei echipe, dupa. Pentru mine ar fi fost mai imbucuratoare acea victorie chinuita si muncita pana in ultimul minut, m-ar fi ajutat sa vad mult mai clar mecanismul CFR-ului in conditii de echilibru si, mai mult, nu m-ar fi pus pe ganduri posibila pierdere de termen lung a jucatorului care parea acum unica solutie convenabila pentru Costa pe flancul stang. Asadar sa nu cautam doar rezultatul de pe tabela ci sa asteptam si rezultatul medical de pe tabela spitalului la care a fost dus imediat omul nostru, fiindca, mie acel contact dintre Silviu Ilie si Ronny mi-a amintit cam prea mult de o celebra si groaznica accidentare a tunarului (pe atunci) Eduardo in contact cu Martin Taylor de acum vreo 3 ani (revedeti pe youtube cei care aveti stomac pentru asa ceva). Poate ca imaginile nu au fost horror ca in secventa amintita insa stilul in care crampoanele galateanului au poposit pe Ronny si zbaterea de mai apoi a ceferistului ma fac sa ma intereseze mai mult acest aspect decat faptul ca a fost 4-0 sau de ce va „hotari opinia publica”, dupa interminabila porcaiala – ca a fost sau nu blat. E clar ca avem nevoie de Ronny deoarece daca pe flancul drept avem solutii cu duiumul, pe stanga niciuna nu este perfecta (nici chiar el nu era, de fapt, alegerea naturala). M-a durut insa zvarcolirea brazilianului nostru si m-a enervat teribil revolta tupeista a galatenilor atunci cand Kovacs a aratat cartonasul rosu cel evident, cu Silviu Ilie spumegand (tot el!) de furia oarba cu care rupsese adversarul.  

     Acel minut 32 a marcat de fapt sfarsitul meciului, asa cum fusese el planificat si inceputul unei binemeritate razbunari ceferiste, in urma careia protestele necontenite, nervii neputinciosi si probabil fitele de campioni ale galatenilor s-au termperat intr-un final in care singura necunoscuta era unde va ajunge contorul scorului. Haideti asadar sa tratam cum se cuvine partida, cu cele 2 parti ale sale total distinctive.

     Prima parte a dovedit un CFR destul de promitator. A contat si golul fortuit, fiindca s-a pornit efectiv de la 1-0 pentru noi, o chestiune care a cerut rearanjarea instantanee a intregului plan tactic al celor doua combatante. Golul n-a picat insa tocmai din cer ci din „cer-intele” de atata vreme ale noastre: un atacant central potrivit sistemului nostru de joc, adica nu doar puternic ori cu munca de pivot greoi dar mai mult inclinat spre viteza, spre schimbari rapide de pozitii, spre eficienta. Iar Weldon este asa ceva! Daca n-a fost suficient de bun in Portugalia este un argument minunat pentru a fi cel mai potrivit in Romania. Asadar golul din secunda 50 se datoreaza nu atat lansarii obisnuite de inceput de meci, a lui Cadu –  una mai mult de sondare a adversarului – cat vitezei, fortei si profesionalismului lui Weldon cel care impreuna doar cu Ronny au dejucat o intreaga aparare. Trecerea lui Weldon pe langa Sergiu Costin (capitanul campioanei) a fost aproape o bataie de joc la adresa nivelului nostru fotbalistic si face toti banii care au fost sau nu au fost dati catre Benfica! Frumos, mai apoi, gestul imbratisarii colective cu Costa – am vazut astfel unde e liderul si sufletul echipei. De la 1-0 cu formula 4-3-3 nu ma mai asteptam sa pierdem cumva ci mai mult ma gandeam la o reeditare a partidelor din startul sezonului, cele cu Astra sau cu Tg. Mures, a conservarii avantajului prin joc de posesie.

     Ei bine, in acest interval de 30 de minute, altfel destul de arid in faze de poarta, am incercat sa radiografiez jocul echipei si cred ca la acest segment trebuie sa facem referire atunci cand analizam evolutia de la Galati. In primul rand, ca impresie sumara a lipsit acea soliditate din jocurile de la inceput. Linia de recuperare nu a mai fost atat de eficienta, treptat-treptat ea a coborat in terenul nostru. Avand si avantaj pe tabela posesia nu a mai fost unicul deziderat ci controlarea ritmului si a eventualelor pericole. In mare masura a reusit acest lucru, cu singura mentiune ingrosata si subliniata ca singurul pericol nu a venit dinspre inafara ci, ca o rotita ce se invartea aiurea in mecanism, tocmai din interiorul echipei: Nuno Diogo. Portughezul a „reusit” cel putin 4 stangacii in doar 30 de minute, cea mai grava la incursiunea lui Antal, cu sut pe langa poarta noastra. Cum Rada are si el la activ mari greseli, cum Diogo pare o bomba cu ceas, asteptand eroarea decisiva, de ce sa nu-l reinstauram pe Piccolo in perechea de fundasi centrali de Champions League de anul trecut? Acum daca tot l-am gasit pe Camora si daca Panin pare o plomba foarte buna pe zona sa, de ce sa ne mai punem singuri piedici? O mica urechere si pentru Gabi Muresan, cel care in acelasi interval a lasat de 2 ori spatiu prea mare in spatele sau iar gafa cea mai mare a fost respingerea mult prea moale din interiorul careului nostru. Acolo insa conteaza si aportul inexistent de recuperare in propriul teren al lui Bastos, prin lipsa de clarviziune a jocului de echipa, combinata si cu posibila pierdere a lui Ronny cred ca ar trebui pus de-acum sa joace acolo, in stanga, pe flanc. In centru sunt oamenii completi, cei utili pe tot terenul, asa cum ar putea fi si Celestino, cu multa rabdare din partea noastra. Acestea au fost motivele pentru care a trebuit sa avem rabdare cu fotbalul si sa stam la umbra acelui 1-0 in prima parte. Lucrurile cu adevarat imbucuratoare au fost vadite si in acest inceput de joc. Cel mai mare castig pare Beto, un portar cum nu credeam ca vom vedea vreodata la noi. Tehnica excelenta de prindere a mingii din toate pozitiile, siguranta pe sine data probabil tocmai de valoare, aparenta comanda asupra liniei de fundasi precum si un joc cu piciorul nesperat de precis (atat de bun incat la inceput am crezut ca e doar nimereala la degajari) fac din Beto un posibil „cel mai bun portar din campionatul nostru”. Sa nu ma grabesc insa, e doar inceputul evolutiilor sale. Iar daca va fi intr-adevar pe-atat de bun precum pare atunci, fiind doar imprumutat, nu vad cum l-ar putea prinde si sezonul viitor tot la noi. Insa, pentru moment, anul acesta problema vesnica a portii deja pare rezolvata. Bravo celor ce s-au trezit, in sfarsit! Celalalt lucru de care chiar putem fi multumiti este cresterea si mai mult a vitezei de atac. Weldon e din aceiasi specie cu Sougou, amandoi pot face schimb de locuri foarte usor, acum cred ca vom putea ataca fix cu aceiasi viteza pe aproape toata latimea terenului. As fi curios sa-l vad pe Sougou trecut pe stanga, ca solutie de moment si adus pe dreapta E. Kone, un fel de Hora cu mai multa viteza si atentie. Singura scadere in atac in aceste conditii de azi am vazut-o la jocul aerian. Nu se mai justifica deloc centrarile pe sus, atacantii nostri fiind doar decenti la acest capitol si nu exceptionali.

     Cu bune si cu scapari, totusi, cele 30 de minute au fost oarecum controlate de CFR. Spun asta fiindca, desi s-a jucat mai mult in terenul nostru, fazele cu adevarat grele au cam lipsit, iar cele pe care de obicei le faceau periculoase portarii nostri de data asta au fost anihilate de Beto. Era normal ca galatenilor sa le creasca tensiunea si nervii. Gestul de rosu mi se pare perfect explicabil dat fiind conditia unor jucatori ajunsi pe nepregatite campioni, carora le lipseste siguranta propriei valori, deci si rabdarea de a presa constant, de a nu-si pierde luciditatea. Iar daca Silviu Ilie – e drept, doar la 23 de ani inca – cu gestul sau si mai ales cele care au urmat (stiind probabil foarte bine, singur, cum a lovit) este international roman atunci sa nu ne miram de „urnele cu cenusa” in care ajunge fotbalul romanesc. Lipsa de respect si de asumare barbateasca a erorilor nu duce la nimic bun. Sau poate ar trebui cumva judecat faptul individual intr-un cadru un pic mai larg, sa extindem cumva discutia si asupra mediului de acolo in ansamblul sau, luandu-ne dupa relatarea comentatorului TV a faptului mizerabil ca spectatorii campioanei galatene aruncau cu diverse obiecte dupa Ronny cel care se zvarcolea inca pe targa? 

     Cum spuneam, din minutul 32 a inceput un cu totul alt joc, dar nu unul relevant pentru etapele ce vin. Cu un om in plus CFR a avut si posesie si goluri si sclipiri... A avut si pressing, chiar de la careul advers, a avut si viteza, a avut si putin noroc. Aici au aparut in sfarsit pasele filtrante (absente in situatia de echilibru numeric), luminoase, doua dintre ele transformate chiar in gol din situatii de 1 la 1. Celalalt gol, al lui Weldon este de alta natura. Norocos, greseala in primul rand a lui Grahovac dar, poate, este o greseala cauzata de frica pe care adversarii i-au prins-o deja. Ei, in teren il simt cel mai bine, asadar sa nu ne mire de ce omul direct ezita sa-l atace decisiv sau de ce Grahovac era aproape convins ca atacantul nostru va centra util in fata portii. Cele mai frumoase momente au fost insa cele de recuperare, acele sageti ce zvacneau din linia noastra de mijloc. CFR-ul isi pescuia mingile in terenul advers precum un urs grizzly somonii din rau. Poate de acolo, din aceasta usurinta de recuperare s-a nascut si ideea de non-combat a adversarului dar... asta e doar pentru necunoscatori; noi, ceferistii, am mai vazut asa ceva, in primele etape. Atunci cand toata echipa, la unison, va tinti si va reusi o astfel de recuperare, la orice scor, din primul pana spre ultimul minut sunt aproape convins ca nimic nu ne va mai sta in cale. Deocamdata insa, pana la coeziunea lotului se mai intrezareste ceva drum de parcurs. A fost insa placut, adevarata victorie, sa ne auzim echipa aplaudata de spectatorii adversi la ultimele faze reusite, a fost recunoasterea fara tagada a superioritatii.    

     Acum devine important ca asta sa se vada si saptamana viitoare. Va fi o chestiune de prestigiu cavaleresc, de moral, de ambitie pentru noi, cei din jurul echipei, sa dam o lectie, sa fim palma care bate gura ce vorbeste prea mult. Porumboiu isi trimite vorbele sa joace in campionat in locul echipei sale. Ii urez doar sa duca modelul „Iancu” pana la capat. Deocamdata pare pe drumul cel bun. Sa-l vedem cand i se vor pensiona „adailtonii” si cand „wesleyii” isi vor fi facut plinul financiar ce va pune in loc. Nu m-as indoi niciodata ca „boierul moldav” e doldora de franci doar ca mai nou vad ca pune pe masa doar teancuri de vorbe luate de prin buruieni. Sa fim macar o clipa logici, rationali si intr-o singura intrebare retorica sa rezolvam toata chestiunea: blat la inceput de sezon, cu scor de 4-0 si cu un jucator posibil pierdut tot anul?! Asteptam mai bine dovezi sau....sanctiuni la adresa celui ce lanseaza acuzatiile, fiindca, Porumboiu, in focul sau verbal a cam sarit linia diplomatiei, a temperarii, a spus cateva vorbe pe sleau care vor fi cu greu retractate oricat ar incerca vreun avocat sa distorsioneze sensul frazelor.

     Episodul acesta in intregul sau se vrea de fapt o „editie noua revizuita si adaugita” a celui de la Bistrita din sezonul trecut cand inca CFR-ul era temut in campionat. Nu ma indoiesc ca asta e tema de lucru si acum, o incercare de indarjire oarba a jucatorilor nostri. Daca insa Costa va fi destul de abil sa se foloseasca de linistea pe care ti-o da siguranta valorii, de oboseala pe care vasluienii o pot acumula in Europa League si de cele 9 zile pe care le are la dispozitie pentru pregatirea jocului sunt sigur ca ne putem astepta la un nou „blat”, „furt de arbitraj” sau conspiratie in mintea unuia care scoate aurul doar din malai.

     Si, fiindca nu se cuvine sa termin cu referire la acest personaj as vrea ca ultimul cadru al acestui articol sa surprinda tot echipa. A fost nevoie de portar, de atacant central – s-au adus. A fost nevoie de inlocuitor pentru Peralta, s-au facut transferuri (sa vedem daca si utile). Mai e inca ici-colo de lucrat dar trebuie sa remarc ca cineva lucreaza acolo, gandeste logic. Acest 4-0 i se cuvine intr-o oarecare masura si lui/lor, acelui personaj/acelor personaje. 

Regim de internet

Din motive moldovenesti, basarabene, se prea poate ca pentru prima data in ultimii 2 ani sa fiu nevoit sa intrerup sirul cronicilor CFR la meciul cu Sportul. Revenim in forta dupa!

Calmante gratuite pentru CFR!

Cuvantul puternic din acest titlu cred ca este „gratuit”. Fiindca, daca aceste calmante nu ar fi pe nimic, „la promotie pe degeaba” nu le-ar lua nimeni de la CFR.

Probabil ca am suferit cu totii un exces de optimism, de a vedea doar lucrurile bune cu doar cateva saptamani in urma. Totusi, in logica unei fizici nu prea relative, iata ca exista o constanta a normalului in tot si in toate, fiecare lucru face exact atat cat dai pe el. Ei bine, intreb: cat am dat noi pe transferuri in acest sezon?... Da, atunci poate ca e normal ca macar uneori exact atata sa faca! „Cumparaturi gratis” au facut si altii, unii cu mai mult, altii cu mai putin noroc. E un fel de „goana dupa aur”, fiecare cum are norocul, depinde fiecare de locul unde sapa. Pepite oricum nu gaseste nimeni, nu in noroiul de la noi. Dar atunci cand toti ne laudam cu valori scapate de altii cam suspect de usor, cred ca e normal ca de fapt sa avem o competitie intre cautatori in gunoaie, nu de aur. Cred ca asta trebuie sa pricepem in noile conditii ale fotbalului nostru: nu mai sunt jucatori capabili sa faca oricand diferenta cu plus, stralucind, ci doar in minus, doar gresind, jocul pe gazon e un razboi de uzura, s-a produs intr-adevar o apropiere a valorilor dar una in jos. Oricat ne-am bizuit noi pe ochiul unuia sau al altuia care ne ajuta sa alegem si sa discernem in acest „casting de jucatori gratis” cred ca am ajuns din nou la concluzia amara a oricarui pacalit: „daca o afacere e prea buna ca sa fie adevarata, atunci, cu siguranta, e inselatorie.” Un minim de investitie e necesara in orice afacere. Pe gratis, nici norocul nu te cauta!

Judecand dupa piata transferurilor din aceasta vara, dupa cum ne zgarcim de mai bine de o luna sa ne luam atacantul vital – asta ca sa nu mai vorbim de alte posturi pe care sigur am fi gasit solutii mai bune decat cei adusi pana acum – cred ca intr-adevar strangem cureaua, dar, lucru grav, nu de la mijloc asa cum s-ar cere ci direct pe gat. Iar faptul ca ne sufocam, s-a vazut azi. Intr-o competitie trebuie mereu sa ai acel ceva care sa faca diferenta. A avut azi CFR asa ceva? A dat macar impresia ca ar avea dar ca, din varii motive, nu-l arunca in lupta, ca l-a uitat acasa? Nu! A fost doar surprinsa, neputincioasa, fara solutii si fara arme secrete. Dar, ceva a avut; o reactie de care cred ca toti suporterii s-au dezgustat anul trecut: enervarea. Partida de la Tg. Jiu, dincolo de reitarea complexului de care suferim acolo a repus in scena povestea de insucces de anul trecut de la Sportul Studentesc, Vaslui, Rapid (astea fiind din tur), ca sa nu mai amintim si de succesiunea de episoade dramatice de acasa, din retur. Dupa 15-20 de minute de cazna ineficienta fetele au inceput sa prinda cute, ochii au inceput sa vada in gol, mainile sa se ridice in aer, rabdarea s-a evaporat, un intreg castel de carti s-a prabusit sub ochii nostri. Da, exact ca in episodul cu Gaz Metan! A mai fost nevoie doar de o greseala individuala, de o fisura cauzata de catre un „inlocuitor de jucator valoros” ca sa se scufunde totul. Povestea o stim, nu e noua, doar ca nimeni nu se astepta sa se petreaca chiar asa de repede si in acest sezon. Cred ca toata lumea spera ca mult clamata conducere priceputa, liderul, generalul de pe banca sa poata face doar un gest, macar furat din repertoriul lui Mourinho si sa ii faca pe cei din teren sa stranga randurile. Iertati-ma, dar azi eu n-am vazut decat un nou Minteuan, o echipa cu insistenta, inteligenta si sansele de succes ale unei insecte lovindu-se continuu de un geam, fara a pricepe de ce nu avanseaza.

De aceea diagnosticul meu pentru o astfel de criza vizeaza nervii. Aceiasi inexplicabili, neproductivi si, tinand cont de vechimea bolii, poate netratabili. Labilitatea mentala a echipei este acum o trasatura de baza. Am fost si eu pacalit in primele saptamani in a crede ca a disparut. Era usor pentru echipa sa fie relaxata, dezinvolta, atata vreme cat toate ii mergeau struna. Dar sa ne amintim la momentul fiecarei acele victorii cat am suferit pana am ajuns in avantaj pe tabela. Cand nu a fost sa mearga pasienta totul s-a rasturnat pe noi. Si totul a debutat cu enervare, apoi cu ruperea oricarei idei de echipa, pase lungi, proteste la arbitrii, urmate de gafe, in cascada si inevitabila infrangere, ca si cum n-ar fi fost nimic altceva de facut. Va spun sincer: mi-e teama de cei ce spun sau dau impresia ca nu exista solutii! Inseamna ca ei intr-adevar nu le au!

Si data trecuta Costa a pierdut razboiul acesta al psihicului echipei. Dar nicidecum atat de clar ca azi. Televiziunea cu ale sale prim-planuri are si partile sale bune: s-a putut face astfel o comparatie perfecta, inca de la inceput, asupra starii de spirit. Grigoras relaxat, echipa sa mereu cu ochii catre joc, catre minge, Costa innegurat, apoi, rand pe rand, Muri din ce in ce mai dur si mai indarjit in a practica fotbalul ca un plug tras in brazda, Bastos orientat la fiecare cadere dupa arbitru ca floarea dupa soare, Lionn frecandu-si ceafa a „Trasnea” dupa cate o centrare direct pe dupa reclame, Cadu dand din maini catre si pentru altii, dar nu si catre sine, iar portarul nemaiintelegand nimic din echipa cu coeziune de potarnichi din fata lui. Nu s-a gasit macar unul care sa calmeze lucruri si mingea, care sa intermedieze relatiile intre cei imbracati parca „din greseala” in aceeasi culoare, sa gandeasca macar o clipa ca felul in care el se manifesta ii afecteaza direct pe ceilalti. Exista la momentul acesta un singur om capabil de un asemenea gest in lotul CFR – Peralta si inca unul care pare ca ar putea dobandi aceasta calitate – Renan. Restul sunt cat se poate de labili, iar asta se reflecta imediat in jocul lor. Eu nu afirm de pe acum ca Jorge Costa ar fi incapabil sa-i controleze sub acest aspect. Afirm insa si constat ca inca n-a facut-o. Acolo va fi momentul esential al mandatului sau la CFR, in clipa in care jucatorii vor avea incredere ca daca jocul nu le merge acum, peste 5 minute, prin planul B, salvarea le va veni de la margine. Dar care plan B? Exista cumva o tactica alternativa? Azi, asa cum am inceput partida asa am terminat-o! Mereu acelasi 4-3-3, mereu aceeasi suprimare a mijlocului nostru inferior numeric in 3 oameni fata de cei 4 sau chiar 5 adversari. Ma asteptam ca macar Costa sa riste, sa scoata unul dintre cei doi oameni de banda invizibili si sa mai puna pe cineva la mijloc sau in atac, macar sa piarda luptand! Prin faptul ca nu a facut asta inteleg fie ca e blocat pe aceasta idee – lucru care ii va fi fatal chiar si in fata novicilor din Liga I, fie, mai rau, nu are cu cine sa schimbe, nu are oamenii pe care sa se bazeze si atunci, tinand cont ca chiar si acum piata de transferuri (PE BANI) e deschisa inseamna ca de fapt nu se vrea investitia in succes. Eu nu spun ca ar trebui sa ne gandim macar la vreun alt antrenor. Nu! Sezonul asta si de-ar fi sa ajungem la retrogradare ar trebui sa ramanem cu Costa, fiindca probabil si fidelitatea se rasplateste dar si fiindca mi-ar fi teama de ce am putea cumva aduce in loc. Trebuie sa suportam cu stoicism orice se va intampla, trebuie sa-l sustinem pana in panzele albe deoarece, daca lucrurile vor ajunge chiar intr-un punct critic, Costa pare omul care sa-si dea singur demisia inainte sa ajunga umilit. Cat despre lipsa de idei in plan tactic sunt sigur ca dupa 2-3 episoade ca cel de azi pana si el va ajunge la concluzia ca intre CFR si Porto e mai mult decat diferenta de culoare si ca incerca sa isi muleze tactica sa de fier pe nevoile noastre de etapa de etapa. Altfel se alege praful si din spectacolul promis de el si de pressing si de posesie. De 180 de minute n-am mai dat un gol, n-am mai avut posesie, ba mai rau, azi nici n-am mai recuperat mingi aproape de poarta adversa si chiar nici n-am avut cine stie ce ocazii, 2-3, cu indulgenta!

Problema a fost la centru, categoric! Renan si Bastos nu si-au dat o pasa tot meciul, Bastos nu a recuperat nimic defensiv. Cum ar fi putut asadar cei 3 de la mijloc sa para 4 sau chiar 5, asa cum au parut in primele etape? Langa ei – nimeni. Sougou si Ronny, fiecare lipit de tusa sa, Lionn si Camora nehotarati intre a fi depasiti la mijloc si a fi depasiti constant in aparare. Pacat de Kapetanos ca a fost mai activ decat de obicei, ca a alergat mult mai mult, daca in spatele lui echipa era dezlanata. Dupa ce s-a mai accidentat si Sougou, inferioritatea numerita a fost si mai pronuntata. Cu durere de umar nu se poate alerga, am inteles ca Modou a strans din dinti dar oare chiar era in interesul echipei sa aiba pe teren un jucator valoros la doar 50% capacitate? Era Kone pe banca, o varianta de viteza se gasea imediat! Las si asta deoparte si constat ca echipa cu Rony pe o parte si Sougou pe alta pare ca un autoturism fara diferential, dezechilibrata, niciodata unitara in miscare. Singura solutie ca sistemul de azi sa functioneze, sa se vina cu ceva nou, nemaivazut pentru un adversar CFR, ar fi fost ca fundasii laterali sa vina la joc. Doar asa mijlocul ar fi putut deveni de 4-5, doar asa atacantii de pe tusa ar fi fost si ei serviti. Evidenta ca asta nu mergea ar fi trebuit intr-adevar sa-l faca pe Costa sa schimbe ceva. Fie sa-l inlocuiasca pe Lionn cu Panin (macar Camora mai juca ceva), fie, tinand cont ca se facuse 0-1, sa schimbe fundasul cu un mijlocas ofensiv cu rol de a lega jocul. Omul era, il aveam pe banca: De Zerbi (inutil acolo pe dreapta, in joc de viteza). Era singura varianta de a veni cu ceva nou, de a profita cumva de usorul pas inapoi facut de adversari, de a avea mingea si de a avea macar o faza de poarta in 40 de minute in repriza a II-a!! Ar fi dat cu siguranta mai bine, la impresia artistica macar, decat suturile disperate de la 30 de m ale lui Bastos si Muresan, ochite parca pe a lovi si a stinge nocturna decat pe poarta. In situatia in care nici fazele fixe nu mergeau  ne-am afundat singuri in nisipurile miscatoare de la Tg. Jiu, iar maniera de joc a fost lamentabila. Nici nu mai are rost sa ne bucuram de vreo infrangere a unor potentiali contracandidati. Deocamdata cel mai mare rival al CFR-ului este CFR-ul insusi.

Nu exista scuze. Arbitrajul lui Balaj a fost impecabil, chiar s-a abtinut din rasputeri sa nu ne dea mai multe galbene pentru cat de mult protestam inutil. Nu avem nici scuza ca a lipsit Peralta, poate Maftei si poate niciodata transferatul Weldon. Pai cand se vor aduna etapele, derby-urile, suspendarile si accidentarile cum ne vom mai descurca? Avem lot numeros... Lot sau balot? Solutii sunt oricand! Sa spunem ca am avut ghinion cu acea greseala a lui Fernandes, ca ne-a mancat portarul meciul? Aici discutia e lunga si nicidecum exhaustiva dupa doar un singur meci vazut. Este foarte adevarat ca a gresit portarul de o maniera cum nici Nuno nu o facea totdeauna. Incerc sa-mi explic de ce a gafat acolo. Exces de incredere cumva? Un portar nu e obligat sa prinda mingile ce i se par complicate, doar sa aiba grija sa inlature pericolul. O voleibalare simpla la acea minge, in corner, ar fi rezolvat toate situatia. Insa Fernandes s-a hazardat la o prinde. Poate fi lipsa de valoare, de gandire si orientare, de jocuri in ultima vreme sau la fel de bine poate fi un prea-plin de sine. Ganditi-va: vine un jucator liber de contract de 6 zile la club si deja e bagat titulat, intr-o pozitie-cheie cum e cea de portar! Sa nu i se para ca „cine este si cum clubul depinde de el”? Vazandu-l in poarta am crezut ca cineva s-a aratat fascinat de Fernandes, de valoarea dar si de forma pe care le-a aratat la antrenamente. De fapt si acum cred ca ceva din astea exista, ca sigur e mai bun decat ceea ce aveam noi la club si ca ar fi o mare eroare sa facem din el un nou caz Hirschfeld. La cat au gresit ceilalti ar trebui sa aiba si acest portughez macar un credit de 2-3 gafe pana sa ne pierdem increderea in el. Totusi, in meciul de fata, singura solutie cred ca era Minca. Fernandes, chiar introducandu-i-se o linie de fundasi complet vorbitoare de portugheza tot era vadit pierdut in spatiu. Nu exista niciun automatism intre el si cei din fata lui, iar asta se vedea la fiecare faza, de la iesirile pe centrari si pana la pasele date cam inghesuit si cam fricos coechipierilor din zona. Altfel, nu zic, pare foarte puternic (chiar daca din cauza asta e cam greoi in miscari), cred ca poate avea un joc de picior mai bun decat azi si ca ar fi cu siguranta un portar ce poate ramane la CFR cativa ani buni. A gresit la primul gol, se poate considera ca el a pierdut jocul, desi eu as inclina sa ii arat vinovati pe cei care l-au introdus in poarta atat de rapid, indiferent cat de bun ar fi parut. Dar ce sa zicem de al doilea gol, acolo unde Cadu a fost cel care a pierdut duelul aerian, iar Camora n-a stiut sa stea lipit de bara? Sa recunoastem, gasindu-i circumstante atenuante si lui Fernandes ajungem la concluzia ca de fapt cam toti jucatorii de azi au fost „cei mai slabi de pe teren”. Daca ar fi sa nominalizez pe „cel mai putin slab” poate m-as indrepta spre Bastos, care macar a avut cateva succesiuni de driblinguri, cateva pase in adancime.

 O ocazie Kapetanos in minutul 9, un sut Renan din lovitura libera si bara Bastos in minutul 90.... e jignitor pentru o echipa ce vroia ceva de la acest meci si de la campionat. Sunt sigur ca cineva va tuna si fulgera prin vestiar, sunt sigur ca se sesizeaza diferenta tot mai mare din clasament. Conteaza astea? Deocamdata, pana la definitivarea unui stil de joc, ar trebui sa tratam fiecare etapa ca un nou amical. Macar sa vedem o crestere de forma, o coagulare a stilului, incercari, variante, ceva, orice... Cat despre clasament, vad ca am inceput sa picuram, chiar sa varsam puncte si inca nici nu am ajuns la perioada derby-urilor adevarate. Tinand cont de ce am vazut azi adevaratul derby este un semn de la varf ca se vrea intr-adevar atingerea obiectivului cu trofee. Macar un transfer la mijloc + Weldon sa se intample saptamana asta. Altfel mi-e teama ca nu vrea succesul decat doar in vorbe si in bataia cu pumnul in piept. Sper ca macar Costa sa nu accepte asa senin aceasta situatie si sa puna piciorul cat mai apasat in prag.

El, antrenorul va avea insa o misiune teribil de grea. De a redomestici echipa, de a-i reda incredere in sine si, la fel de mult de a-i oferi variante de raspuns. Deocamdata CFR-ul stie sa cante o singura melodie, pe care doar o „manelizeaza” functie de ritmul de joc. Cu calm, cu disciplina in vestiar (asta neinsemnand teroare – ci intelegere si discernamant) poate renaste CFR-ul din primele 2 etape. Evident, la meciul cu Sportul nu-l va mai crede nimeni, indiferent de rezultat, dar asa, in cateva saptamani, s-ar putea spala pacatele de acum... Fiindca un sezon precum cel trecut si precum acest meci nu ar mai aduce dupa sine doar demiterea antrenorului ci si golirea tot mai accentuata (si indreptatita) a tribunelor din Gruia – asta ca raspuns la mandatul pe viata in alb al adevaratilor vinovati pentru dezolare: conducatorii CFR. Calmante si pentru ei? Nu! Pastile de gandit, anti-zgarcenie! Pana atunci parem o echipa de pluton. Da, de pluton de executie!

Inteligenta este ... sexy!

    Profesorul a lovit din nou! S-a uitat scrutator spre noi, a facut evaluarea corecta, ne-a prins cu lectia neinvatata si ne-a pedepsit. Just si fara drept de a mai face contestatii! Usturimea celor 2 lovituri de rigla de faza fixa cred ca le vom simti toata saptamana ce vine. Care este scopul lor? Sa recunoastem ca nu suntem chiar cu materia la zi si ca pe langa rusinea pe care am patit-o, el, profesorul de matematica, tocmai ne-a dat de inteles ca intr-adevar avem nevoie de meditatii si...meditari. Nu, nu suntem codasii clasei, nu trebuie sa facem o tragedie din primul esec insa, daca vrem sa fim premianti, e nevoie urgenta sa ne facem rapid toate temele. Ora de matematica fotbalistica predata ca la manual azi nu avem voie s-o uitam. Oamenii inteligenti invata cel mai bine tocmai din greseli, nu cauta scuze. Asadar, recunoastere spasita a greselii si... la treaba!

    Sa fim cinstiti si senini. Nu e o rusine insuportabila sa imparti soarta Mainz-ului, o alta intoxicata cu gaz de Medias. Nu e un capat de lume sa pierdem acasa. Am pierdut destul campionatul trecut ca sa putem tolera astfel de episoade si acum. Sigur, avem de digerat sfaramarea iluziilor, la care si eu poate prea vremelnic m-am inhaitat. Super-echipa a revenit pe picioarele cu pamant mai devreme decat m-am asteptat vreodata. Stiam si eu si cred ca toti cei ce citesc aceste randuri ca suntem departe de perfectiune, ca avem cateva „calcaie ale lui Ahile” dar chiar nu ma asteptam sa fie toate gasite si speculate intr-o singura partida, atat de repede si cu mijloacele atat de empirice pe care le-a avut azi Pustai la dispozitie. Echipa fara Eric, fara Parvulescu si cu Alex Muntean deoparte a reusit ce nici Astra si nici Tg Mures n-a facut nicio clipa. De ce? Pustai are raspunsul.

    Mai acum o saptamana am avut cu totii ocazia sa vedem Gaz Metanul in cel mai important meci din istoria lor. I-am vazut jucand cu sufletul, depasindu-si conditia. Am fi putut trage si ceva invataminte de-acolo, cel putin din multimea de cornere avute si irosite de nemti in acea seara de joi magica pentru Medias. Am fi putut de pilda sa vedem ca iutirea jocului, pasele pe jos in zona centrala sunt cele care pun mari probleme si nu centrari intr-un careu in care Markovici singur isi bate joc de toata mult laudata medie de inaltime a CFR-ului. Am invatat ceva? Am adaptat stilul nostru la ceea ce am vazut „pe adversar”? Nu, am jucat fix cu aceiasi jucatori ca la Tg. Mures si fix in acelasi stil. Ca reteta succesului convingator nu ne-a mai functionat azi este exact urmarea faptului ca Pustai a studiat stilul nostru si a oferit blocajele. Repet, nu a facut mutari castigatoare ci doar a blocat jocul CFR-ului. Ei venisera aici pentru un 0-0 pe care l-ar fi obtinut, probabil, daca nu era „calul troian” din poarta noastra. Am putea porni prin a spune ca Pustai doar a avut noroc azi, de vreme ce pe Sabau al carui succesor este, l-am batut atat de clar (cu tot spionajul pe care ni-l facuse in prima etapa). Sa nu uitam insa cine e Pustai si de cati ani sta la o echipa mereu mica, nebagata in seama, dar mereu mai frumoasa si, cel putin aparent, cinstita. Probabil ii putem gasi erori antrenorului mediesean, precum meciurile slabe impotriva echipelor din Bucuresti sau, mai aproape, precum tocmai acel risc nebun din etapa trecuta cand de la 0-1 la pauza si cu om in minus a atacat si a pierdut cu 0-5. Asadar echipa care ia bataie acasa cu 0-5 de la Dinamo vine si ne bate pe noi cu 2-0 si noi sa mai speram ca vom depasi Dinamo?! Nicio grija! Stim foarte bine ca translatarea aceasta nu se aplica in fotbal, unde nu se joaca precum la sah, in turneu pe sistem elvetian. Aici poti recupera maine ce pierzi azi, doar ca trebuie sa iei fiecare etapa de la zero, asa cum vine, sa iti studiezi adversarul si tactica in conformitate cu el. Nici macar toti superjucatorii nostri nu pot sa incante mereu intepretand aceiasi melodie...Pana la urma devine un refren care, chiar daca ne place, il invata oricine, mai ales oponentii.  

Regele e gol.... In mijloc!

    Intreb asadar inca o data: Pustai ne-a studiat, s-a vazut imediat asta. Noi oare am facut-o? Aparent da. S-a vazut o oarecare grija sa nu aruncam toate cornerele in careu, desi atunci cand O SINGURA DATA am facut-o bine a iesit cea mai mare ocazie din tot meciul. La fel, la fazele fixe s-a vazut grija pentru mingi razante, dar nu la nivelul capetelor jucatorilor (cum frumos executa Ciprian Petre) ci la firul ierbii, atat cat ne pricepem. Iar in joc, din pacate avem de-a face cu un automatism, sistemul nostru e blocat pe ideea de a scoate mingile mereu in flanc si de a incerca ceva pe-acolo. Ei bine, cu Gazul se putea altfel, ar fi fost extrem de simplu daca meciul asta ar fi fost pregatit in regim special. Si au fost, sa tinem cont, 13 zile pentru asta! Fundasii Gazului sunt recunoscuti ca sunt destul de lenti. A-i depasi pe centru, fie si o data din 10 incercari, inseamna drum liber spre poarta. Pe flanc insa au timp sa se acopere unul pe altul, sa se dubleze intre ei. Asta a fost prima noastra greseala. Am jucat fix ce se astepta Pustai. Avand grija asta rezolvata n-a mai avut de facut decat un lucru absolut esential pe care Astra si Tg. Mures nici macar nu l-au visat: aglomerarea intregului centru al spatiului de joc. Acolo e motorul CFR-ului, acea linie de care am vorbit si precedentele ocazii: Muresan – Peralta – Renan. Daca ii izolezi pe fiecare in parte, daca nu-i lasi sa paseze in voie, de pe o parte pe alta a terenului, ai castigat lupta. In primul rand echipa nu iti mai e dezechilibrata, obligata sa se imprastie rapid cand pe stanga, cand pe dreapta. Daca circulatia paselor la mijlocul terenului se face mai greu, din start viteza jocului scade simtitor. Cat de clar s-a vazut ca asta e procedeul? Total! Sa vedem numai cate mingi au fost aruncate in disperare de spatiu direct catre varfuri. La CFR pasele lungi in adancime sunt un semn clar al faptului ca jocul nu merge. Al doilea element: in conditii normale, folosirea lui Bratu la Gaz Metan inseamna pentru ei, din start, un handicap – echipa joaca in 9 in camp. Chiar daca nu s-a vazut in jocul lor de posesie, Bratu, precum si ceilalti „anonimi salahori, sabotori ai jocului nostru” au fost extrem de utili acolo, in centru. Spatii mici pe zona centrala, miscare constanta, agresivitate la balon si mai ales impotriva celor 3 pistoane centrale ale noastre. Instant  s-au vazut urmarile: Gabi Muresan gresind 3 din primele 4 pase, Renan si Peralta izolati unul de altul.

    Dar asta n-a fost cel mai grav lucru pentru noi. Ceva neprevazut i-a venit in ajutorul lui Pustai! Ridicam etapele trecute, prin acel noian de exaltare si ceva intrebari. Una era o constatare: faptul ca ne chinuim serios pana dam primul gol. Azi n-am dat niciunul, drept urmare ne-am chinuit tot meciul.... Mai rea a fost a doua mea temere si de data asta mult mai serioasa: ce vom face atunci cand unul dintre cei 3 magici lipseste? Ei bine, azi din start am pornit cu doi-doi jumatate dintre ei, ajungand ca dupa accidentarea lui Peralta sa descompletam absolut tot setul. Sa justific. Primul „lipsa” a fost Muresan. Util, pe alocuri esential, el nu s-a ridicat la nivelul meciurilor anterioare. De ce? Acum 2 zile juca pentru Romania, este drept, doar 45 de minute in fata „fortei” San Marino. Totusi, adaugam drumul si mai ales faptul ca nu s-a antrenat pentru meciul din seara aceasta impreuna cu CFR ci cu echipa nationala. A jucat deci ceea ce stia.... picand in plasa lui Pustai. Iar la schimbarea lui Peralta a inceput scartaiala accentuata. Costa a incercat sa adapteze din mers, sa rezolve logic cu ceea ce avea pe teren: Bastos in centru, in locul lui Peralta, Ronny in locul lui Bastos, pe stanga si Kapetanos, eterna speranta desperanta, in varful atacului. Neajunsuri pe linie! Kapetanos – total imobil. Inainte, in cele cateva minute din startul jocului, Ronny schimba mai mereu cu Bastos, cu Sougou, incerca sa surprinda marcajul strict. Kapetanos s-a infipt in marcaj precum cuiul in scandura... Ronny in stanga nu avea eficienta pe care ar fi avut-o un mijlocas stanga de meserie, Nicoara, Hora, Kone si nici iscusinta de a ataca spre careu a lui Bastos. Si, in fine, brazilianul Bastos, in centru, a aratat exact de ce Peralta acum nu are niciun inlocuitor. Pierdut in fata, a defectat din start jocul de pressing. Acel trio de recuperare din zona de centru s-a pulverizat, Bastos nu simte plasamentul defensiv, Renan nu are langa cine se lega si nici Muresan nu are cui sa „asigure spatele”. Nu e vina lui Bastos, el pur si simplu este alt gen de jucator, unul ce sta in jumatatea adversa de teren si mai rar vede propriul careu, chestie la care Peralta nu are greturi. Sare ar fi putut fi o solutie mai apropiata de ceea ce aveam nevoie dar el singur a ales „just” ca a facut destui purici in fotbalul profesionist. Bun, de-acord cu suspendarea lui dar, am zis mai demult: aduceti rapid o solutie de inlocuire de  genul Peralta sau Costa, imprumutatul de anul trecut. Mai lipsea azi sa-l vedem si pe Kivuvu (si l-am fi vazut daca am fi ajuns sa avem avantaj pe tabela) si stangaciile ar fi fost depline! Iata asadar de ce cred ca pentru meciul de azi cheia meciului a stat in centru.

Plesca vs. "Pleosca"

    Dar asta nu e tot. Blocati, s-ar fi terminat probabil 0-0. Doar o sclipire a unui jucator schimba ceva. Si acea sclipire a fost la noi, in clipa in care lui Nuno Claro i s-a ars iarasi filamentul norocului. A luat azi doua goluri de „Pruneeea” de la campionatul mondial din ’94, amenintand din nou recordul distantei de la care el poate lua gol. Inca golul lui Stoica de anul trecut ramane campion dar azi a fost pus serios in pericol! Cum si Minca a luat gol de acolo anul trecut cu Gloria Bistrita cred asadar ca o inlocuire a unui portar slab cu altul nu va fi decat echivalentul ascunderii mizeriei sub covor. Sa revenim la Nuno Claro. De-acord, a aparat bine la Targu Mures, dar nu intr-atat incat sa poata spune cineva „a fost erou, victoria e a lui”. In conditiile astea, de la un astfel de portar ai nevoie de constanta, sa lege macar 2 partide sigure. In prima etapa ne amintim ca a fost subiectul unor fluieraturi destul de intense, partial pentru trageri de timp (ce ciudat! Azi n-a mai tras de timp?!) dar in mare parte pentru nesiguranta aratata. Azi a fost din nou gratulat cu fluieraturi intense si intensive, in speranta tot mai revoltata ca cineva daca nu vede, macar aude. Sa-i cautam scuze la goluri? Faptul ca ambele lovituri au fost batute bine, ca Markovici are 2.04 si ca Rada n-a reusit la niciuna dintre acele faze sa-l ia „pe piept” pe adversar, sa nu-l lase sa avanseze catre careul mic? Adevarat si asta. Nu stiu cum se face dar in „era Piccolo” adversarii nu erau atat de dezinvolti la noi in careu! Tot ce face bun Rada intr-un meci se anuleaza cu 2 astfel de situatii. Se ia adversarul in piept si se scoate de pe trasa mingii, e greu de facut asta pentru un fundas central de CFR, acum, cand avem atatea variante? Intr-adevar, loviturile s-au batut bine, intr-adevar Markovici e un gigant destul de agil dar.... portarul are maini iar loviturile libere nu erau tocmai de la 16 m, timp suficient sa isi pregateasca pasii! Golul 2 a fost incasat din careul mic, zona in care portarul trebuie sa prinda tot, deci, ce sa mai adaugam? La primul gol exista o reluare din spatele portii in care-l puteti vedea pe Nuno Claro topaind. Top-top in fata, top in spate, un pic stanga, un pic dreapta si apoi .... acea placinta de saritura, acel „pleosc”, ca si cum portarul nu ar avea picioare in care sa impinga in momentul in care sare. Nu vreau sa merg atat de departe incat sa va aduc aminte de cum sareau Cristi Munteanu sau Lobont. Sa ne amintim doar din meciul de azi sutul lui Bastos din lovitura libera, scos de Plesca de pe langa bara. Un portar stapan pe forta si pregatirea sa asa sare, in sus, nu se tranteste in jos, langa bara, ca la divizia D. Nu e sfant Plesca, el i-a costat pe medieseni o infrangere in chiar prima etapa, dar prin ce a facut cu Mainz si prin ce ne-a facut noua azi ne-a aratat cred ca suficient de clar diferenta intre un portar si un....impostor. La acea mare ocazie multipla din minutul 20 a intervenit in 2 randuri, apoi a scos absolut fantastic sutul lui Sougou din finalul primei reprize, plus inca un blocaj in doua randuri, la picioarele jucatorilor nostri, prin minutul 70. A ajuns oare Plesca un superportar in campionatul nostru?

Zbateri si dezbateri

    Dupa acele faze, vazand ca „nu merge si nu merge” cred ca ar fi fost mai bine sa iesim de pe teren, sa lasam asa 2-0 si sa nu ne mai caznim neputinciosi si disperati in schimbarile facute de Costa doar-doar ajungem la careu. Avem echipa de jucatori tehnici, jucam pe flancuri si am vrea sa centram, dar, ce sa vezi, cel mai bun executant de centrari precum Ciprian Petre este Negrut, cel de la CFR II. Aceste lovituri din preajma careului sunt mereu importante intr-un meci in care nu functioneaza altele iar sa ne batem joc de ele in stil „Renan-scentist” sau „Bast-os” e un pacat atat de mare incat merita sa fie pedepsit cu infrangerea.  

    Azi am vazut foarte clar, cred, de ce avem echipa de viteza, ca unica solutie; dar pentru asta ne trebuie spatii. Spatiile nu le obtinem decat dupa ce marcam. Degeaba Sougou a incercat multe, a impresionat si prin viteza dar mai ales prin detenta, degeaba Cadu a aratat ca poate face „pereche de fundasi central de unul singur” sau Camora a fost precis in miscari. Pentru ca oamenii de pe flanc sa poata urca trebuie ca cei de la mijloc, central, sa domine terenul, sa impinga adversarul in spate. Cand nu merg astea suntem in vrie.

    Iata asadar cum, dupa ce meciul trecut faceam deja calcule in privinta indeplinirii primei tinte stagionale, 5 victorii din 5 meciuri, am fost contrazis mai devreme decat am putut sa cred chiar eu. Nu-i nimic, ii lasam pe altii sa jubileze si luam de la capat. E vreme suficienta si e chiar bine ca se intampla acum acest episod. Primele declaratii de acum, cele ale presedintelui Muresan as fi vrut sa nu le aud azi ci sa tot fie 4-5 saptamani, cat inca mai eram in amicale. Acum e cam „mintea de pe urma” dar, cata vreme e inca deschisa perioada de transferuri, e timp sa se repare lucrurile. Totusi, fiindca vorbim de zona centrala, de posturi-cheie care le putem acoperi nu pentru sezonul in curs ci poate pentru cativa ani de-acum inainte (a se vedea portarul) cred ca ar fi foarte bine sa nu se zgarceasca tocmai acum. Suntem prea saraci sa ne luam lucruri ieftine, corect? E pacat ca a trebuit sa pierdem dar e foarte bine ca s-a intamplat acum, la inceput, ca Pustai a developat atat de bine „negativul CFR-ului” si ca deja nu mai e o chestiune de „ce e de facut” ci de „vrem sau nu vrem sa facem ceva”. Multumim asadar, profesore Pustai, cu siguranta cel mai bun antrenor roman din campionat si chiar indraznesc sa sper, fara temei real, ca inainte de a ajunge vreodata antrenor in Bucuresti va face onoarea de a fi al CFR-ului. E un profesionist, precum e si Costa al nostru, dar un profesionist ce descopera, inoveaza si nu unul care a primit lectii de-a gata. Costa nu are de ce sa coboare in ochii nostri. A pierdut azi clar duelul, va castiga poate altadata. Roadele muncii lui se vad, doar ca acest 4-3-3 nu e un pandativ universal. Trebuie sa reanalizeze si sa ceara intariri, sa nu se multumeasca sub nicio forma cu firmituri. E ceasul al XII-lea sa ne hotaram daca „o punem de campionat” sau.... „o punem de mamaliga”.

    Un ultim cuvant despre GSP TV si santajul lor jalnic. Sunt sigur ca daca azi in loc de CFR era oricare alta echipa bucuresteana, mai putin Sportul, Antena 1 ar fi lasat filmele de „duzina si uzina” deoparte si ar fi transmis in direct cu totala abnegatie. Asa insa au preferat sa schimbe din mers regula jocului, sa dea senzatia ca GSPtv-ul e indispensabil pe langa casa omului. Cu ce? Cu aceeasi imagine spalacita, unghiuri de filmare „ca de nunta” si comentariu cladit si orientat pe „gesepism”? Nu am niciun regret ca azi a trebuit sa dau televizorul pe un umil cablu de net atata vreme cat Digi Sportul si mai ales Dolce dau lectii in ceea ce priveste transmisiunea sportiva comparativ cu „Petrica, da pe gsp!”. Prin ce-am vazut azi si prin atitudinea de schimbare din mers a regulilor formulate chiar de ei, de umflare a muschilor pe spatele celor din provincie acestia imi demonstreaza ca n-au invatat nimic din perioada de „urlat la Luna”. Asadar sa astepte ei mult si bine pana am sa ma duc eu la ghiseul RDS sa le zic celor de acolo: „Bai, Petrica, da-ma pe GSP, nu auzi?!”. 

Rapunerea Balaurului la Targu Mures

E lung pământul, ba e lat,

Dar ca Sougou de inspirat

Azi nu-i niciunu-n campionat!

Si dadea goluri, chiar oricui,

Icoane-ntr-un altar sa pui

La inchinat.

Drept pentru care-am ilustrat:

Socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ

     Probabil ca va veti mira de titlul cam prea lung din punct de vedere jurnalistic si poate neinspirat dupa inca o victorie remarcabila, dar, verificati mai bine:  intr-adevar, ce-am socotit acasa, cu Astra, acel 2-0 s-a potrivit de minune si in targ, in Targu Mures, mai exact. Simetriile pot merge mai departe: adversari relativ similari valoric (FCM Tg. Mures + teren propriu = Astra in deplasare), echipe ce se inscriu in media campionatului, goluri marcate cam in aceleasi perioade ale jocului si, desigur, aproximativ acelasi stil „Costa” de care riscam sa ne indragostim. Totusi, se poate spune ca nu ni s-a nazarit ce am vazut duminica, in prima etapa: iata ca am acumulat deja doua, doar doua puncte de vedere. Matematica ne invata ca intre cele doua puncte se poate trage totusi o linie, o singura linie dreapta. Avem asadar deja o directie si avem niste coordonate carteziene. Pana la a vedea intregul plan  avem nevoie de mai multe experiente: cu echipele mai tari valoric, cu rivalii, derby-urile in care cam rar stralucea CFR-ul sau, la fel de important, de partidele cu echipe slabe, acolo unde motivarea si atentia vor fi factori importanti, avem nevoie si de situatii in care ghinionul sa ne stea in carca si sa ne putem scutura de el sau poate de infruntari cu echipe fata de care avem complex (gen Pandurii Tg. Jiu – desi, tinand cont ca sezonul trecut nu invinsesem Tg. Muresul in campionat si ei erau un mic complex, de conjunctura).

     Sunt intr-adevar destule motive care ma fac sa ingros titlul acestui articol, sa afirm ca azi am avut o repetitie a show-ului cu Astra. Nu doar scenariul a fost acelasi ci chiar si actorii. Degeaba ne-a spionat Sabau duminica fiindca, pana la urma, echipa sa a avut aceleasi limite ca si ploiestenii: un mijloc dominat clar de cele trei pistoane ale noastre, Muresan, Peralta si Renan, atacanti mureseni ce ajungeau la minge mereu prea tarziu si, mai ales, acei fundasi groaznic de lenti, transferati parca din liga melcilor. Departe de mine sa afirm ca sunt victorii inselatoare. Nici vorba! Asemenea echipe precum cele descrise mai sus constituie, de fapt, grosul campionatului nostru. Chiar si doar cu aceasta strategie bine insusita am putea face puncte cat nici nu visam sezonul trecut. Doar ca, pentru a fi sigur campioni va mai fi nevoie de acel element „extra”, pe care-l banuim a exista dar parca avem nevoie ca sa-l credem sa-l vedem pus la lucru. Deocamdata constat ca pica tare rau aceasta pauza de 2 saptamani. Ne face sa visam, ne scoate din ritm, lasa poate altora raGAZ (metan?) sa se intareasca, sa cerceteze „problema CFR” si poate ne trezim peste 2 saptamani ca ne rezolva ecuatia Pustai al celor de la Gaz Metan, singurul antrenor roman pe care-l vad capabil sa se ridice la nivelul lui Costa.

     Sa ne intoarcem insa la concret, la meciul de azi. Pe langa victorie, puncte, ofranda de laude la care a fost obligata azi mass-media, eu imi permit sa bifez inca doua capitole esentiale in ceea ce ne doream de la CFR. Daca in prima etapa numisem deja jocul de pase, pressing-ul si folosirea intregii latimi a terenului, azi, pe langa repetarea primelor, mai mult sau mai putin clara, am sa adaug in primul rand viteza de joc mult crescuta si in al doilea rand, spectacolul, poate chiar cel promis de Costa! Sa explic: muresenii ne-au tratat diferit, trebuiau sa-si respecte cumva conditia de gazde, deci au trebuit sa vina mai mult peste noi decat au facut-o ploiestenii in partida precedenta. Astfel au avut o posesie mai buna pe startul de meci, poate chiar si niste ocazii, iar noi, mai putin spatiu de a pasa, de a manevra mingea in voie. A trebuit sa dozam mai atent solutiile din prima etapa si sa asteptam sclipirea. Asa cum data trecuta scanteia a venit de la Sougou, cu acea lovitura de mare precizie, tot la fel si de data asta am avut nevoie de miscari exceptionale, nu doar de la un singur jucator ci chiar de la doi, in aceeasi faza. Evident, vorbesc de faza primului gol, cu Renan depasind de unul singur 4 adversari, fix pe centrul terenului si cu Bastos facand ceea ce inca nu ne iese in mod regulat: sutul precis, din instinct. Ei bine, de la 1-0 incolo, situatia s-a schimbat radical. Gazdele au trebuit sa se descopere mult mai mult, doar-doar vor reusi sa ne copleseasca numeric, iar CFR-ul a aratat ca a redescoperit viteza. Daca dupa plecarea ultimului om de viteza, Dubarbier, ne lamentam ca am pierdut acest atu, iata ca asta se poate realiza cu cei actuali, aici nefiind vorba doar de Sougou ci chiar si de Bastos, sau, la nevoie, chiar Peralta si Kapetanos. De ce? Fiindca de fapt nu mai alearga jucatorul, ci alearga mingea. Frumusetea jocului pe viteza o reprezinta gasirea spatiilor largi, ca cele puse la dispozitie de Tg. Muresul disperat sa egaleze. Sougou, Kapetanos si Bastos, toti au avut cel putin o situatie de singur cu portarul, doar in repriza secunda. Ce argument mai solid pentru viteza poate fi decat acest gen de ocazii? La baza fiecarei astfel de actiuni a stat un jucator care se pune in slujba celorlalti, Peralta sau Bastos, venind cu mingea pe centru, asteptand sa fie atacat si scotand catre omul liber. Nu e mare filosofie! E exact ca si la sistemul jocului de pase: trebuie ca jucatorii sa se simta si fiecare sa stie exact pe unde trebuie sa alerge, sa invaluiasca. Conditia absolut necesara este insa ca adversarul sa aiba nevoie de fotbal, de gol si, la fel de mult conteaza ca el sa aiba astfel de fundasi lenti, precum Ghionea (cel caruia Y. Kone ii lua 5 metri pe 25 de metri de alergare, la un gol celebru in Ghencea) sau induiosatorul Hallison, un jucator pe care, dupa nume, credeam ca l-au imprumutat de la BC Targu Mures. Totusi, in trecut, nici in astfel de situatii nu aratam nimic, ne retrageam pe la 25-30 de m de poarta noastra si aruncam in fata toate mingile pe, sa zicem, Traore, incapabil sa se bata de unul singur cu o intreaga aparare. Diferenta este elocventa, nu?

     Am adaugat si termenul de „spectacol”. Cum? La meciuri de 2-0, in care, asa cum a fost cazul duminica, nici n-am prea avut multe ocazii? Da, dar avem spectacol. Si va spun de unde vine: daca in minutul 60 CFR-ul reuseste sa puna avantaj de 2 goluri pe tabela, daca nu da semne de mari scartaieli in aparare, cred ca orice suporter isi poate trage sufletul, se poate relaxa si poate gusta meciul exact ca pe un spectacol, la "umbra" diferentei de 2 goluri. Da, acele 20-30 de minute au fost de fapt in aceste prime doua partide, portia noastra de spectacol. Nu trebuie sa captusesti poarta adversa cu goluri daca macar se poate juca aerisit, cu scarite precum cea a lui Bastos, cu pase ca de Xavi cum face Peralta (azi cu Kapetanos, data trecuta cu Renan), cu rasuciri in mijlocul terenului cum fac mijlocasii sau cu blocaje pe tot terenul, aproape de supranatural, ca si cum am avea 10 Muresani si nu unul peste tot pe gazon. Pentru mine sa stau 30 de minute si sa ma bucur de siguranta aratata de CFR dar si de neputinta si frustrarea adversarilor (a se vedea acea rabufnire „rosie” a lui Hallison) e tot ce imi doresc a numi spectacol.

     Sa sintetizez ce am spus pana acum. Din doua meciuri e greu de facut un profil complet echipei. Azi, fata de duminica, am vazut mai multe erori individuale, mai putine pase scurte (mai multe lungi), ratari, totusi, prea multe, de la jucatori precum Sougou, pe care-l cred killer-ul perfect si clar mai multe ocazii pentru adversar. Am vazut si mai multe cartonase galbene (cele mai multe luate pe baza nervoasa), fapt care nu are de-a face neaparat cu arbitrajul submediocru ci cu ambitionarea jucatorilor nostri. E inceput de sezon si e foarte important pe ce linie ne trimite macazul si se vede treaba ca ceferistii isi stiu foarte bine telul. Asa cum arata acum jocul CFR-ului e inca destul de neclar jocul cata vreme tabela arata 0-0. Aparent primul gol trebuie marcat doar din miscari exceptionale – norocul nostru ca avem jucatori capabili de asa ceva. Pana la primul gol calmul tactic se vede mai putin, mai mult jucam cu inima si cu talentul. Dupa aceea si mai ales dupa pauza, daca suntem in avantaj echipa arata ca o campioana – si sunt sigur ca aici Costa are rol determinant, prin ceea ce transmite la cabine. Chiar va recomand ca, daca avem avantaj la pauza, sa pariati fara griji pe victoria CFR-ului la final, Costa le are pe toate de partea sa: de la noroc (cum ar fi fost ca sa primim gol la acea bara din debutul reprizei a II-a, sau cum se face ca mereu golul 2 evita un ultim sfert de ora de stres pentru noi?) si pana la priceperea in care stie sa se apere atacand dar, mai ales, felul cum stie sa ambtioneze echipa. Va dau un exemplu: Bastos. Ce facea Bastos de fiecare data cand intra in careul advers? Isi cumpara „bilet de avion”. Sigur stiti ce a facut la acea faza din minutul 89. Scapat singur pe poarta, tras clar de tricou, obtinea rosul sigur, a ales sa stea pe picioare si sa incere scarita. Pai, cum se poate asa ceva? Jucatorul este acelasi nu? Da, dar antrenorul nu... Reinvierea lui Bastos este un succes personal al lui Costa. Chiar azi ma pregateam sa spun prin minutul 30 ca nu joaca nimic – si aveam dreptate, mingea nu il prea vedea pe teren.Ce s-a intamplat dupa aia? Un gol, incredere, alte suturi, din orice pozitie, recuperari sus, din pressing, apoi in repriza a II-a cel putin 2 pase decisive... Cum sa nu-l lauzi? 

     L-as fi numit pe Bastos „omul meciului” daca n-ar fi existat, desigur, Gabi Muresan, cel pentru care, comentatorul Socol(a) lauda conducerea CFR-ului pentru ca a insistat sa ramana la echipa in pofida ofertei din China – asta ca sa nu va mai faceti probleme, dragi prieteni, ca jurnalistii inteleg presa si ceea ce citesc. Da, dincolo de subiectivismul meu, Muresan a fost impresionant. Eliberat de tensiunea meciului am inceput in a doua repriza sa-l urmaresc mai atent pe Muresan si, daca am numarat bine, am vazut cel putin 10 mingi blocate si recuperate, fie prin pozitionare inteligenta, luarea prim-planului, fie prin contre la mingi sau, preferatele mele, acele „carlige” prin care ii trage mingea din fata adversarului. Muresan n-a mai fost atat de activ in fata, nu a mai trebuit sa alerge intre careuri atat, dar prin ceea ce a facut in aparare cred ca merita un spor de 25% la salariu. In spatele lui se vede clar diferenta dintre Rada si Cadu. Sincer, ar trebui reintegrat Piccolo, poate singurul fundas care se poate ridica la nivelul prestatiilor lui Cadu. Insa e vizibil ca si numai cu portughezul acolo altfel se trateaza si situatiile ce semanau panica; mereu ai nostri resping primii. Camora si Renan par bine integrati, participa pana la mijloc si la jocul ofensiv dar, poate tocmai pentru a evita accidentele, nu se mai hazardeaza prea sus pe flanc. Camora nici n-ar avea de ce, fiindca Bastos pleaca des de pe partea sa in centru, iar Lionn il are pe Sougou, e mai usor sa ii dea pasa lunga, pe depasirea omului la marcaj. Probabil ca si Costa are planul riscului calculat, poate ca de aceea aportul fundasilor de banda este mai redus. Pe ei ii vom putea evalua bine, atunci cand „Costa pazeste!”, vom fi condusi...

     Achizitiile cele mai importante, iarasi s-au vazut. Cum ziceam, Renan a dat scanteia jocului. Chiar daca in rest nu a mai fost atat de prezent in joc, tot a aparut sub reflector cand a fost vorba sa traga la poarta. Cred ca il pot declara omul cu cel mai frumos/elegant sut pe care l-am avut pana acum! Urmariti-i, va rog, dinamica miscarii. Nu face niciun gest in plus, nu isi ia elan de 5 metri pentru un sut in forta, scoate cumva mingea de sub el si o trimite aproape intotdeauna cu directie clara. De-abia astept sa-l vad si la noi dand peste cap radarul cu vreo torpila cum facea in Portugalia. In rest Renan parca a fost eclipsat: pe faza de constructie Peralta a fost mai prezent decat el, iar in aparare, Muri. Totusi, nu pot sa nu-i remarc cele cateva respingeri, prin care a aratat clar ca de fapt e fundas de banda si nu mijlocas. Fiindca am spus Peralta, daca merita un om tinut pana la pensie la CFR, atunci Sixto este! A fost, cred, omul cel mai cautat de pase, omul care apasa butoanele „Bastos”, „Sougou” sau Ronny/Kapetanos. M-a impresionat absolut modul in care alerga si la capatul celor 90 de minute. Imi este clar: De Zerbi nu va putea niciodata sa fie pe atat de util ca Peralta si, la fel de clar, daca vreunul dintre cei 3 actuali de la mijloc va lipsi atunci tot angrenajul se poate prabusi. Amintiti-va doar meciurile amicale. De fapt nefolosirea celor 3 era buba!

     Sougou ii face deja pe bucuresteni sa le lase gura apa dupa un asemenea jucator. Sigur, azi a cam ratat – chiar daca pana il va „ajunge” pe Traore e cale lunga. Totusi, a dat un gol. Cum? Prin viteza, prin insistenta dar si prin faptul ca portarul advers a dormit in papuci. Oare chiar asa viteza supraomeneasca sa aiba Modou incat sa nu-l fi vazut? Deja avem personaje de benzi desenate la CFR: Omul-piatra – Muresan, Flash – Sougou. Un element distractiv este cine a dat de fapt pasa de la care a rezultat tot golul. Ati observat? Degajare din mana de 60 de m a lui Nuno Claro la care a sarit Kapetanos. Da, asta e rolul portarului in jocul modern si de asta eram atat de suparat ca Nuno Claro de-abia degajeaza (cel putin de jos) pana la centru. E fair-play sa spun ca de data asta n-am motive intemeiate sa-l cert pe portar, din contra. A aparat sigur, constant, asa cum ar trebui, ba chiar a si scos un gol, in minutul 90, la acea lovitura libera. Doar ca el cam „croseteaza” evolutiile: una pe fata, una pe spate. Sa-l vedem inca 1-2 partide ca azi ca....”sa-l credem”. 

     Am lasat la urma postul de atacant central. Pana acum niciun gol marcat de acestia, fie ca a fost Ronny sau Kapetanos si....cred ca nici de la Weldon nu ne putem astepta la mai mult. De fapt nu jucatorii sunt problema ci postul. Acea pozitie este una mai mult de sacrificiu, de bataie, este cea care scoate adversari din joc si ii elibereaza pe Sougou sau Bastos. Ca Ronny n-a avut nicio vina fiindca nu s-a vazut mai mult o dovedeste scurta perioada in care brazilianul a aparut pe flancul dreapta (dribland in „stil Sougou”) si senegalezul a trecut in centru, disparand din joc imediat. Cred asadar ca acel post e doar momeala si ca n-ar fi nicio suparare sa marcheze Sougou cate un gol pe meci, fara ca atacantii nostri centrali „sa se jeneze”. Ca niciunul dintre cei pe care-i avem in lot nu par foarte stapani pe acea zona asta e alta poveste, cu certe valori de adevar.

     Deocamdata insa e bine ce ni se da. Doua victorii din doua meciuri, impresie excelenta si, cu putina atentie, chiar ar fi realizabil acel prim obiectiv de 5 din 5. In momentul in care am realiza asta atunci cred ca am putea decreta un nou tur de campionat ca cel din 2007-2008, cel care a castigat un capital de respect considerabil pentru CFR si, cine stie, poate chiar sa ne trezim peste vreo 2-3 luni la 5-6 puncte distanta de locul 2. Deocamdata, apropo de clasament trebuie sa remarc un lucru interesant: Cluj pe 1, Cluj pe 2. De cand nu s-a mai intamplat oare ca un alt oras decat Bucurestiul sa aiba astfel 2 echipe? Eu pe ultimii 30 de ani nu-mi aduc aminte sa se fi intamplat asa ceva. In consecinta sincere „Felicitari, Clujule!”. Le meriti!

     Iar noi acum luam o pauza de visare. Ne-ar fi prins bine o Europa League in aceasta saptamana, chiar am fi putut face lucruri interesante in acest sezon, cu acest gen de echipa. Dar, daca asta e „sacrificiul” pe care l-am facut ca sa ajungem in acest punct al evolutiei clubului, accept cu toata inima, mai ales ca Gruia va fi incalzita european si anul asta dar de catre alti „chiriasi”. Poate ca, pana la urma, socoteala care a stat la baza crearii CFR-ului se va potrivi cu cea din targurile de la anul iar cu Costa e lucru sigur ca totul pare mai usor!

PS: Inainte de a intra in mica vacanta vreau sa nu trecem prea usor pentru un moment incantator. M-am gandit si m-am razgandit sa-l pun data trecuta dar, mai bine sa-l public acum. E ceva ce, sper eu, ne va tine "de cald" pana revedem CFR-ul in partide oficiale, e acel "minut" (51 de secunde) de pase (21 parca), clipa in care am indraznit sa fim un fel de Barcelona de Romania.

Redescoperiri

   Ne-am regasit CFR-ul, ne-am redobandit mandria superioritatii! Ce satisfactie mai mare poate fi la acest nou inceput decat aceea de a simti din nou gustul victoriilor clare, decat bucuria aprecierii generale, decat curajul de a crede cu temei si nu doar de a spera echivoc in succese? Dupa anestezierea din sezonul trecut a acestor placeri esentiale pentru orice suporter, iata ca ne dezmortim brusc, ca redescoperim echipa si, mai ales, un stil de joc pe care probabil de vreo 3 ani il consideram pierdut: un fotbal colectiv, un fotbal de echipa, agresiv, avantat, puternic, aranjat si descurajant pentru adversar. Atunci cand dupa un meci, adversarul (destul de bine cotat, de altfel) recunoaste fair-play ca a fost depasit la toate capitolele (vezi declaratia lui Lucian Goian) consider ca sunt reale motive chiar si pentru exaltare. Desigur, a fost doar un episod, sigur, e doar inceput de sezon, poate fi doar o aparenta, dar, luat in ansamblu, fata de tot ce am vazut in ultima vreme, meciul de azi da o cu totul alta imagine, una ce parea pierduta doar in nostalgii. Chiar nu e vorba aici de scor; 2-0! Ei si? Anul trecut bateam Brasovul cu 4-0, Urziceniul cu 3-0… Maniera in care se legau azi pasele chiar si la 1-0 e insa total superioara celor vazute in acele meciuri. Probabil ca si azi, ca si atunci, adversarii ne erau prabusiti, dar felul in care se vedea ca se GANDESTE jocul azi e incomparabil mai placut decat ingramadirea speculativa din partidele amintite. Asadar, chiar si fara a repeta curand o astfel de prestatie, simplul fapt ca CFR-ul a putut juca din nou azi intr-o maniera ce aminteste de vremurile avantului spre primele trofee cred ca da dreptul si la speranta si la incredere si la bucurie netemperata. Si asta in primul rand fiindca ceea ce s-a jucat azi pare a fi implementat in ideea centrala de joc. Poate nu iese etapa urmatoare (caci nu degeaba a spionat Sabau), poate nici in urmatoarele doua, dar la un moment dat tot va reveni. Iar multumirea pe care o ai, ca suporter, atunci cand pana si adversarii declara la unison ca „esti bun” cred ca poate depasi chiar si fericirea trofeelor cu care am fost rasfatati. Traim in Romania, nu uitati, tara in care nimeni nu mai respecta superioritatea altuia, in care gura poate acoperi de noroi si aurul, de aceasta aceste laude ar fi mai pretioase decat orice, ar fi trofee rare, neoficiale.

   Sunt primul care recunoaste ca n-am crezut intr-o asemenea transfigurare a echipei. Erau prea multe date care nu se legau. In primul rand lauda de sine exagerata. Cele 7 din 8 victorii in amicale fusesera 3 impotriva unor formatii de amatori sau semiprofesionisti, una doar de 55 de minute (cea cu Dinamo Moscova), iar celelalte 3 destul de chinuite. In al doilea rand, gaurile din lot: lipsa atacantilor centrali, a portarului sigur, a fundasilor laterali care n-au incantat in pregatiri. Apoi era si „sperietoarea Astra”, cea care daca ar fi vointa patronului ar putea deveni cea mai bogata echipa din campionatul nostru, iar cand o astfel de formatie declara pretentii europene ai motive intemeiate a te teme. Rand pe rand temerile acestea s-au risipit azi. Costa a aratat faptul ca amicalele au fost doar poligon de teste pentru el. Doar in ultimul meci, cel cu Freiburg, a folosit echipa de azi. In rest, puteam pierde 7 din 7, n-ar fi contat. Gaurile din echipa au existat, s-au cam vazut si azi, dar au fost eclipsate de plusuri: nou venitii, motivatii si revigoratii. In fine, sperietoarea Astra n-a venit cu cine stie ce achizitii, in principiu cam aceiasi formatie de mijlocul clasamentului, pe unde se situa si CFR-ul sezonul trecut. Asadar, daca doriti, interpretati acest rezultat de azi, ca un meci CFR 2011-2012 (versiunea Costa) – CFR 2010-2011 (versiunea Minteuan) 2-0. Clar si fara recurs si totul realizat in doar 2 luni!

E de mirare cum de dupa nici doar 2 luni, fotbalistii care erau tot rataciti pe gazon incep sa se simta, incep sa se miste independent unul de altul si sa se caute direct cu mingea (nu cu privirea), renunta la pasele lungi si aproape in orice situatie gasesc macar o traiectorie simpla disponibila, ca un expert in „PACman”, mereu gasind cotitura simpla dupa care sa sa se ascunda. La fel de surprinzator este faptul ca echipa care facea macar 3-4 gafe individuale majore pe repriza, sa aiba chiar zeci de minute legate cu regularitate de ceas. Probabil e vorba de antrenament, e vorba si de valoare, dar in primul rand e vorba de incredere in ei insisi si in coechipieri si de intelegerea unor lucruri simple, chestiuni pe care doar antrenorul le-a putut inradacina. Pare ca s-a sters cu buretele intreg planul de acum 2 luni si s-a recladit din temelii, o intreaga conceptie tactica. CFR-ul care suferea pe flancuri joaca acum pe toata latimea terenului ba chiar prefera lateralele. Adversarul este obligat sa iasa, sa se intinda si el lasand spatii mai largi pe zonele centrale, ideale a fi speculate de pasele sud americane ale lui Peralta sau Bastos. Iar daca nu face asta pateste ca Astra, la primul gol incasat, fiindca jucatorii nostri de pe lateral sunt chiar mai periculosi decat atacantii centrali. Am zis si cred ca a te baza pe o singura idee de joc, acest 4-3-3 destul de fix, poate fi o greseala, fiindca pana la urma adversarul tot te citeste si te blocheaza. Ce am uitat insa este ca nu jucam „dame”, nu toate piesele sunt egale intre ele. Avem fotbalisti care nu au echivalent la adversari, un Sougou nu poate fi oprit doar daca se retrage fundasul lateral si se tine dupa senegalez tot meciul. Pe deasupra, cum nu avem inca om pe stanga bine definit, Costa a gasit aceasta solutie cu Bastos, cu o libertate totala de miscare, astfel ca acel 4-3-3 se schimba in 4-4-2 sau in 4-3-2-1 instant, dupa cum e inspiratia pe faza. Asadar, din punct de vedere tactic, acest 4-3-3 al lui Costa, la jucatorii din campionatul intern si la valoarea ceferistilor s-ar putea sa fie o „masinarie infernala” pentru toti adversarii. In amicale jucatorii au mai fost rotiti intre ei, acum insa angrenajul pare rodat si are randament promitator.

   Vine apoi ceea ce eu imi doream cu disperare de mai bine de un sezon: un joc de pressing, cainesc, agresiv. Urmariti-l in actiune. Cand adversarul porneste din propriu careu, linia noastra ataca undeva de pe la 40 de m. Nimic iesit din comun… Dar, cand avem faza de joc, cursiva si se pierde cate un balon in terenul advers, priviti cum se reped cei 4-5 jucatori din fata, cu dublaj si sabotarea solutiilor de pasa, pe cel care are mingea. Asta s-a incercat si la 0-0, s-a facut si la 1-0 si chiar si la 2-0. De aceea cred si sper ca aceasta solutie de joc va fi o constanta. Daca imi aduc aminte si de meciurile amicale, cu Muri mijlocas „box to box” ajungand sa fie cel mai avansat om al nostru la pressing trag concluzia ca aceasta a fost una dintre primele lectii aplicate de Costa la CFR. Ramane de vazut evolutia viitoare a acestei idei tactice, dar deocamdata ea pare una dintre armele noastre neconventionale in acest campionat blocat in schematism si lipsa a curajului.

   Apoi vine ceea ce probabil am remarcat cu totii azi: pasele. Daca in primele 15 minute, pana ce scorul a fost 0-0, am cam inceput sa ma indoiesc de promisiunea lui Costa „vreau joc de posesie”, de la 1-0 ne-am obligat adversarul sa iasa, sa se intinda dupa noi, dupa mingea parca mereu in posesia noastra. Ramane memorabil acel minut 70 in care, timp de vreun minut pasele au curs, intr-un fel de „5 la 2” pe tot terenul, in care parca o pasa cerea de la sine inca una. Ce a adus nou Costa la acest capitol, cum reuseste? Inainte de toate, ideea ca se bazeaza pe exceptionalii Muri, Renan si Peralta, oameni facuti pentru a lega compartimente. Apoi vine o regula din tenis, a jucatorilor valorosi: „Niciodata dupa ce lovesti bine o minge, nu ramane stupefiat in admiratia traiectoriei, misca-te in continuare”. Asa e si jocul nostru de pase. Mereu in preajma omului cu mingea sunt 2 coechipieri, mereu apar triunghiuri de acoperire a zonei, de fapt cheia intregii asezari a noastre pe gazon. Mereu un om din centru, mereu unul de pe lateral si, functie de situatie, cine se mai nimereste in zona, ca e Sougou, ca e Bastos, Peralta sau chiar si Kapetanos, in aceasta formula de posesie, chiar si varful trebuie sa fie foarte mobil (lucru la care grecul ramane mult dator). Si, acum vine ceea ce ziceam: la fel de importanta ca pozitionarea si ca pasa in sine este deplasarea jucatorilor. Intotdeauna omul care paseaza incearca sa-si gaseasca imediat o zona libera, unul paseaza, unul primeste si altul deja alearga si exact de aceea apar acele „da si du-te” care au facut in multe situatii deliciul in partida de azi. Daca merge acest stil se renunta de la sine la pasele lungi, pacostea cea mai mare din trecut. Sincer, cate pase lungi ati notat azi? Eu cred ca am vazut vreo 5-6, fata de zeci de astfel de incercari in trecut. De aici vine ideea de „joc gandit, joc sub control”, de aici vine increderea in sine. Cata vreme mingea e in posesie, nu ai cum sa incasezi gol, simplu, nu?

   Acestea ar fi liniile mari ale strategiei lui Costa. Principalul fapt care ajuta la functionarea acestui sistem este centrul de greutate sustinut de Muresan dar si de Peralta si Renan, sesizabili ca foarte bataiosi azi si toti trei rezistenti la efort 90 de minute! Cate mingi au avut de blocat fundasii? Aproape nimic. Muresan a facut zid in fata lor, ca un adevarat capitan-titular cum a fost, parca in premiera in meci oficial, azi. E clar ca vanzarea lui ar fi fost cea mai mare prostie din istoria CFR-ului, fara el nimic din tot ce s-a intamplat azi n-ar fi fost la fel. Nici n-a mai contat cine a fost sau ar fi fundas central, Rada, Nuno Diogo, Piccolo… Apararea a fost gandita pe 3 inele defensive, „tepusele”, pressingul din fata, „santul de apa” facut de cei din zona lui Muresan si, in fine, zidul apararii. Totul a presupus multa disponibilitate la efort dar, daca tot e debut de sezon si daca tot merg asa bine celelalte piese in angrenaj, de ce n-ar functiona si asta? Faptul ca apararea nu a trebuit deloc sa improvizeze cred ca e demonstrat foarte clar si de numarul mic de faulturi comise de noi si, la fel de insolit, de cartonasele galbene incasate. Doar 2! Unul pentru cearta lui Rada cu N’Doye si al doilea pentru tragerile de timp ale lui Nuno Claro. Oare cand a fost ultima partida in care niciun jucator de la noi n-a trebuit sa faulteze dur, in disperare?

   Evident, situatia in ansamblul ei este mult perfectibila, o marja de apreciere exista si chiar ar trebui sa fie obligatorie, pentru a putea crede intr-un tur de vis, asa cum a fost in 2007-2008. Avem atacantii centrali care stau in tribune si care rand pe rand vor putea fi inregimentati (daca nu, chiar si Bud pare mai util in acest joc de echipa decat prea lentul Kapetanos). Apoi, „favoritul” tribunelor, Nuno Claro. Bietul portar nu cred ca va dobandi vreodata iertarea pentru lungul sir de erori comise. Azi chiar incepuse promitator, dar la primele fluieraturi i-au cedat nervii si iar a inceput sa greseasca fazele elementare de prindere a mingii. Ca a tras de timp face parte din caracter, din psihologia jucatorului prea slab pentru a accepta jocul pana la capat. Nu e doar Claro asa, la fel e si Minca. I-am vazut pe amandoi tragand de timp chiar si in meciurile amicale din Austria, chiar si cand adversari ne erau echipe de divizie inferioara. Prea multe lucruri bune s-au rezolvat pana acum pentru a nu carpi macar, in sfarsit si poarta. In fine, ultima problema am detectat-o atunci cand Peralta s-a intins excesiv dupa o minge. Cine intra in locul lui? Kivuvu? Acolo e ultima noastra mare problema. Prin scoaterea (justa) a lui Sare din lot, am descompletat setul de mijlocasi. In mod normal, decizia de suspendare a ivorianului ar trebui mentinuta, asadar, singura solutie obligatorie este aducerea unui mijlocas, rezerva pentru Muresan. Da, ce ironie, chiar si Emil Dica ar fi fost bun acum.

   O alta potentiala problema este jocul in situatie de 0-0, atunci cand presam mult cu fundasii laterali urcati si cand doar o sclipire a unui jucator ceferist pare capabila sa rupa echilibrul. Doar marele noroc a facut sa nu fie 1-0 pentru ploiesteni in chiar debutul meciului. Faptul ca fundasii laterali ai CFR-ului urca da posibilitatea surprinderii pe contraatac. E un risc obligatoriu si necesar, care poate fi suplinit doar prin jucatori mai buni si ..cam atat. Dar sa nu fim nerecunoscatori. Si Camora si Lionn reprezinta deja plusuri importante in lot. Dupa partea mea Panin ar trebui sa ramana rezerva constanta (caci si-asa joaca pe ambele parti, poate suplini pe oricine), iar Edimar, ar fi foarte bun ca si copil de mingi. Mai ramane ca problema si impresia de haos de la fazele fixe din careul nostru. Acea stare poate fi generata de o vina colectiva sau, la fel de probabil, de lipsa de autoritate a portarului. Stiu, nimeni nu e perfect...

   Totusi, marile castiguri sunt cei doi jucatori remarcati de toata lumea, cred, azi: Sougou si Renan. Sougou a dat un gol impecabil, o minge infipta perfect in plasa dintr-o centrare foarte greu de negociat (de vreme ce adversarul se plasase pe sub minge). Golul acela precum si jocul sau avantat cred ca fac din senegalez noul star al echipei si probabil o foarte buna afacere intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Favoritul meu este insa Renan, cel pe care-l asteptasem cu nerabdare datorita acestui film de prezentare: http://www.youtube.com/watch?v=0z3yJU48mqQ . Azi am vazut cate ceva din toate astea: acea pendulare excelenta la sut era sa produca un gol nemaipomenit in prima repriza. Apoi chiar daca in cea de-a doua nu i-a mai iesit sutul, i-a mers executia de centrare, la acel corner de gol. Probabil am fi tentati sa credem ca a fost intamplatoare. Tot el a centrat si in amicale, de pilda la golul cu Uzbekistanul, iar daca ne mai uitam si pe link-ul de mai sus vedem ca astea sunt „specialitatea casei”. Langa cei doi, tot ca transfer, l-as adauga si pe „noul Bastos”, parca renascut azi (ca si in cateva amicale). Daca poate juca doar ca „jolly-joker” atunci poate ca, atata vreme cat e dispus la efort pentru asta chiar sa i se dea acel post, fiindca el este cel care acum e cel mai greu de stavilit de catre tehnicienii adversi.

   Priveam sambata ce agitatie a fost in Sibiu pentru un meci de divizia A. Va asigur ca va fi la fel si la urmatoarele. O echipa ce se chinuie sa scape de la retrogradare purtata pe brate de un intreg stadion. Va dati seama ce-ar reusi CFR-ul cu asa ceva? Pacat ca a fost asa putina lume, un pic nedrept pentru ce au aratat fotbalistii, dar, sunt sigur ca acei care au fost in Gruia au simtit pe langa bucuria victoriei o totala inviorare. Urmatoarea intalnire de acasa va aduce cert o imbunatatire a situatiei. Tribunele vor inflori din nou, samanta a fost sadita tocmai de echipa, in acest meci.
    Redescoperirea continua!

Sah de nebun la Rege

Tocmai am notat cea mai mare gogomanie din politica romaneasca a acestui an. Autor? Cine putea fi, decat maestrul obisnuit de ceremonii: presedintele. Probabil ca deja ati vazut citatele acestea din alte surse dar iata-le si aici: "Noi consideram ca abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu, a fost un act de tradare a interesului national din partea regelui. (...) trebuie sa recunoastem ca noi inca nu ne asezam corect valorile. Pentru noi, tot Antonescu ramane responsabil de Holocaustul impotriva evreilor si tiganilor, dar nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci, el era doar prim ministru. Unora le dam averile inapoi, si pe altul il facem criminal de razboi. De ce? Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi ii iertam toate pacatele?", a mai declarat Traian Basescu cu referire la Regele Mihai."

Dezgust, nemernicie, nimicnicie, un atentat la unul dintre ultimele simboluri nationale. V-ati simtit mandri, romani, vazandu-va reprezentati in primele randuri la nunta Mapamondului de la Londra, acum cateva luni? Probabil, mai putin unul, care, in fata televizorului, sigur l-a pizmuit pe singurul sef de stat din vremea celui de-al doilea razboi mondial ce a supravietuit pana azi. Ati suferit ca in timpul recentei vizite a sefului de stat roman la Londra, regina Angliei nu l-a onorat pe acesta cu o plimbare cu caleasca regala, asa cum i-a fost harazit lui Ceausescu? Nu, chiar nu cred ca ne doream inca o identificare intre personaje. Cineva insa se pare ca totusi a fost lovit sub centura orgoliului de aceasta masura si a copt-o monarhiei, asa, in principiu, ca om plin de principii ce este.

Si vine ziua de ieri, cea in care presedintele a iesit cam sifonat de la intalnirea cu doi adversari politici mult evitati care l-au cam batut pe teren propriu. Lumea incepea sa-si faca o idee, televiziunile vorbeau despre asta, liderii USL era omniprezenti in emisiuni. Aceasta "muzica" trebuia intrerupta. Oricum, prin orice mijloace! Cum? Prin oferirea unei teme-bomba, care sa spulbere interesul pentru USL si a sa victorie. Ce face pokeristul? Asul din maneca numit "regionalizare" a fost deja jucat. Scotoceste bine pe cealalta maneca si mai gaseste un as de ... pica si ura. Il arunca pe masa cu tactica de bluff. Sigur, se vor revolta unii, vor comenta, se vor ofensa... dar in eternul simt civic, de atitudine al romanului (despre care vorbeam si in articolul trecut) nu se va intampla nimic. Foc cu foc se stinge si pe Base nu-l atinge. Repet, din partea presedentiei (fiindca vorbim de o institutie, nu de actorul ce-si asculta consilierii), tot acest fapt, toata aceasta declaratie planuita de suficienta vreme, este o miscare ce poate fi incadrata intr-o tactica, logica sau ilogica. Se sare dintr-un scandal in altul, ajungandu-se la un scandal continuu...

Dar pana unde se poate si intinde sfoara? Cat sa se mai scuipe pe tot ceea ce ne-a mai ramas valoros? Cat sa mai fim mintiti cu neobrazare ca albul e negru si ca negrul e alb? Oare chiar nu stiu romanii ca regele a abdicat sub amenintarea armelor? Sigur, putea fi martir, putea sa aiba soarta tarului Rusiei. Schimba ceva? Nu, Romania tot de comunism ar fi avut parte, ba mai mult, acum nu mai puteam vorbi nici de intoarcerea familiei regale in tara. Sunt doua jigniri incredibile care i se aduc regelui (si istoriei): "Tradarea de tara" si "sluga la rusi". Pentru asta ar trebui sa inchidem ochii, sa fim complet ignoranti in privinta a ceea ce s-a petrecut in Romania postbelica in perioada dintre '45 si '47, in care, un rege, un tanar de aproape 20 de ani, a incercat sa tina piept cat a putut regimului politic adus pe tancuri din afara, dictat la masa impartirii prazii de razboi. Romania a avut atunci de ales intre partide politice + rege vs comunisti. Sa vii acum si sa-l condamni pe rege, inseamna ca alegi calea cealalta. Da, e chiar asa de simplu si vine din partea celui care a condamnat comunismul. Acum condamna si monarhia...Pana la urma, e clar: in mandatele sale personajul condamna de fapt Romania.

Inainte de a face insa aceasta afirmatie, Basescu ar fi trebuit sa se uite putin in oglinda, sa vada (cu ochiul inca bun) care sunt faptele eroice care-l ridica pe el insusi la statura omului de stat care a fost Regele si sa adauge, sa faca, ceea ce nici in 10 mandate nu pare capabil sa indeplineasca. De-abia atunci, de pe pozitii mai egale ar fi fost indrituit sa vorbeasca. Las si viclean, a aratat inca o data ca el nu este altceva decat "spanul" din politica romaneasca.

Romanii nu vor iesi pe strazi.... decat pentru un drum la supermarketuri. Cat inca mai au bani. Romanii nu vor iesi sa protesteze pentru o jignire. Demnitarea si lupta pentru idee zac sub 3 straturi de pamant + un covor de flori. Romanii insa incepeau tot mai mult sa priveasca in cu totul alt fel ideea de monarhie, in aceasta perioada in care sistemul politic actual pare tot mai aproape de faliment. Tot romanii sunt aceiasi care in 1992 au iesit aproape un milion in Bucuresti ca sa-l intampine pe Rege la revenirea Sa in tara. Acei romani, de stanga, de dreapta sau de giratoriu vor sti acum foarte bine, foarte clar, pe cine sa-l "abdice" la urmatoarele alegeri. Poate ca memoria nu poate retine toate nimicurile cotidiene, dar ceea ce s-a petrecut azi este batjocura maxima adusa istoriei demne (atat cat a fost ea) a Romaniei. Nu cred ca prin aceasta declaratie personajul de trista prezentat are cum sa-si fi castigat adepti dar, cu siguranta, a mai pierdut vreo cativa.

Nebunul a dat un sah la rege, dintr-un calcul pripit, uitand ca nu are imunitate nici macar fata de pioni. Pentru aceasta locul sau nu poate fi decat in modul cel mai grabnic in afara tablei de joc...