Derby in Gruia - poate derby-ul momentului in fotbalul romanesc. Nu vorbim de cote de public, de valori date de impresari ci de ceea ce bunul simt al fiecaruia ar trebui sa ne spuna: CFR-ul si Vasluiul au cele mai valoroase loturi. Si asta se vede si in joc. Vreti exemplu? Comparati un derby Dinamo-Rapid 0-0 cu perioada in care s-a mentinut acelasi scor la meciul de azi. Nu se poate sa nu sara in ochi diferenta de viteza dintre un taler si celalalt al balantei, succesiunea rapida a celor doua careuri (inca un pic si credeam ca suntem in campionatul national de fotbal in sala), cantitatea mult mai mare azi de executii tehnice, „prietenia reciproca minge-picior” ori de orientare constanta, la fiecare faza, catre poarta. Intr-un campionat in care televiziunile sunt disperate ca nu au cu ce incropi rezumatul meciului, un astfel de derby pica fix ca un balsam.... pentru cei care n-au emigrat inca in campionate straine. Cine culege dupa un astfel de meci doar mizeria inseamna ca doar pe asta o intelege si ca doar in asta merita sa traiasca. Dar sa nu sarim prea devreme in cocina ce se revarsa „cu naturalete” in deschiderea stirilor sportive de azi. Haideti mai bine sa mai zabovim o vreme asupra a ceea ce ar fi fost de pus in rama la un astfel de meci: foarfeca de fundas in careul advers, Nuno Diogo, curse nebunesti cu finalizari utile – Bastos, deposedari de electromagnet – Cadu, invaluiri de pelerin(a) a careului advers – Camora, suturile lui Renan si Celestino, joaca lui De Zerbi sau driblinguri stil Adailton, sclipirile (tot mai stinse o data cu trecerea timpului si oboseala) ale lui Sanmartean si Wesley ori deposedarile interesante ale lui Balaur si Milisavljevic. Adunam toate astea si ne dam seama ca pana si un spectator neutru ar fi avut ce culege dintr-un asemenea spectacol, ar fi vazut si altceva decat galbenul cartonaselor, rosul sangelui si desele prim-planuri cu arbitrul sau combatantii cu baionete in varful ghetelor. Da, asta inseamna derby, asta inseamna ritm de fotbal european, asta inseamna in definitiv valoare. Pentru CFR asta inseamna direct 6 puncte. Dupa startul de campionat mai mult sau mai putin lansat, acum echipele trec la viteza de croaziera. Stroke-ul de acum este cel care va hotari cine are dreptul sa spere la sprint pe final. Sa batem asadar toate echipele slabe si sa nu pierdem derby-urile... iar daca le mai si castigam, sa privim cum, incet-incet, intindem clasamentul sub noi. Deja nu se mai poate vorbi despre rodarea, despre sudarea ci doar despre asudarea loturilor. Iar CFR-ul pare o echipa inchegata. Exista acum dublaj apropiat valoric pe aproape fiecare post, exista relatii de joc, scheme, exista surprize pentru adversar, de fiecare data: se pazesc de suturile lui Renan sau Muri si vine Celestino sa bubuie mingea catre plasa. Se bucura ca au scapat de Peralta si ca De Zerbi nu duce 90 de minute si evolueaza Bastos ca amandoi. Se accidenteaza portarul-vedeta si se trezesc ca cel care intra e in mare forma, ba mai mult, nici nu pot ajuge la el din cauza fundasilor de otel (ca tot e metal de campioana la noi). Iar in atac, cele 3 varfuri sunt total imprevizibile, cu Sougou facand mereu naveta catre mijloc, cu Ronny si Weldon alergand in draci, continuand traditia „semedoiasca” in Gruia. Singurul lucru constant este acelasi 4-3-3 dar, ce folos, daca putini adversari au antrenori capabili sa inteleaga ce-i cu chestia asta numita „tactica”. Si uite asa, in etape in care toti cei de la varf (mai putin Pandurii – noul Otelul?!) se impiedica, recuperam deficitul de puncte, uite asa urcam si dam semne ca am vrea sa evadam curand din pluton. Sigur, mai vine un mare derby saptamana viitoare cu Rapidul, probabil cel mai greu meci din turul asta, in care, pe hartie, ne-am multumi si cu un egal, dar, dupa aceea, chiar ar fi cazul sa adunam roadele de toamna. Pana atunci insa, primiti o echivalare a CFR-ului cu Barcelona, o „poza” trasa la distanta de doar 2 saptamani: Barcelona – Ac Milan 2-2, Ac Milan – Lazio 2-2, Lazio – Vaslui 2-2, CFR – Vaslui 2-0. Reconfortant, nu? Messi stie asta, i-a spus cineva?
Sa disecam un pic partida de azi. Motivul principal pentru care lucrurile au stat asa si nu altfel? Hizo il stie! De fapt, ar trebui, acum, tardiv sa il stie si sa-l recunoasca, fiindca, dupa cum am vazut azi echipa Vasluiului, antrenorul lor nu a dibuit nicidecum ce este si cum se mananca „un CFR”. Pot enumera rapid o succesiune de erori comise de catre sibianul meu Hizo, antrenor de moda veche si...cam depasita. Una ar putea fi folosirea fix a aceluiasi lot de joi, de la Roma. Echipa care castiga nu se schimba... doar ca ajunge sa mai si oboseasca. Admit totusi ca din varii motive nu prea avea alternative la dispozitie. Astia erau, cu astia defila! Dispunerea lor insa a fost un dezastru. Hizo a dat, ca felii dintr-un tort, zona dupa zona CFR-ului tot mai flamand de victorie. A intrat in clestele nostru ca si cum nici nu ar fi banuit care este. A incercat sa aglomereze centrul terenului, folosind cei 2 inchizatori, unul slab, Zmeu si celalalt cam sters, Pavlovic. Pacat, mare pacat de mandretea aia de linie de mijlocasi ofensivi Adailton-Wesley-Sanmartean, daca in spatele lor se arunca asa ceva. E ca si cum ai incerca sa construiesti la o cladire, etajul III direct peste I. Ce n-a priceput insa Hizo, gafa cu cei 2 inchizatori era ca de fapt CFR-ul tocmai aceasta auto-derutare astepta. Nu au fost putine ocaziile in care cei doi fie somau din cauza ca nu era nimeni prin zona, fie, atunci cand intra Bastos, se invitau reciproc, lasand spatii mari intre ei. Pe langa asta, aportul mijlocasilor defensivi pe flancuri era extrem de redus, deliciu pentru atacantii nostri de pe laterale! Iar cum in atac antrenorul vasluian nu a avut grija sa ii impinga mereu pe cei din atac dintr-o parte in alta, lasandu-i deseori sa joace mai mult central, sa se ingramadeasca inutil in centru. Astfel, n-a mai fost nicio problema si pentru fundasii nostri de banda sa iasa tot mai curajos in atac, sa faca superioritati in zonele acelea, sa scoata faulturi disperate sau sa dea centrari cu duiumul. Dupa parerea mea, din punctul de vedere ceferist cred ca cel mai august personaj pentru noi azi s-a numit Hizo, cel atat de priceput in a juca azi cu negrele si a ne oferi noua prima miscare. Aceasta diferenta de joc, cum este cea zugravita de mine, ar putea fi contrazisa de caseta tehnica a partidei, nu tocmai dezechilibrata. Citesc undeva: raportul ocaziilor 8-6. Foarte adevarat, dar sa ne amintim cand au venit multe ocazii ale Vasluiului, bara, suturile scoase de Minca... In mare parte pe final de meci, cand deja scorul era 2-0 si cand CFR-ul nu a mai avut alte situatii mari de gol. Asadar, pana in minutul 75, cata vreme meciul a fost nedecis, cine a dominat clar? Nu-i vorba, a avut si Vasluiul ocaziile sale, generate insa pe miscari individuale ale celor 3 mari vedete ale sale. Daca echipa asta ar fi completata cu inca 3-4 ca acesti mijlocasi, daca ar avea un antrenor care sa-i faca sa si joace, atunci chiar ar fi extrem de buni. Asa, sunt doar cu sclipiri, fara ardere continua. Au facut egal la Lazio, bravo lor, dar sa ne amintim ca au fost egalati si erau foarte aproape sa piarda, cu un om in plus pe teren, lucru, ma scuzati, cat se poate de romanesc...
Sa revenim la ale noastre insa. Doar forma slaba a lui Weldon a facut ca pana in minutul 20 sa nu avem 1 sau 2 goluri in fata! Au fost cel putin 3 ocazii (mai ales acea situatie de 2 contra 1 cand ar fi trebuit neaparat sa paseze catre Ronny, liber cu toata poarta in fata) pe care un varf de careu le-ar fi negociat altfel, cu mult mai multa atentie. Weldon este insa altceva, se vrea un atacant de tot terenul si da, se arata util asa cum este. E cel care vine sa schimbe locurile cu cei de pe margine, cel care stie si sa alerge si sa se plaseze bine in careu e cel care rateaza situatiile clare pentru a surprinde cand nimeni nu se mai asteapta. Probabil Kapetanos ar fi marcat atunci, la inceput de joc, doar ca avandu-l pe el in teren cu siguranta nu am mai fi avut numarul de actiuni cu participarea varfului impins, am fi pierdut pe alocuri un om in atac si nici nu ar fi reusit o desprindere din marcaj cu rotire in jurul adversarului cum i-a iesit lui Weldon la golul 2. Sougou si Ronny au colaborat bine, au alergat excelent, atat pentru mingile aruncate in spatele aparatorilor cat si pentru pressing-ul ofensiv. Poate ca ar fi trebuit sa apara mai des, alternativ, cand unul cand altul in careul cam depopulat de visiniu, dar macar au fost atenti si eficienti cata vreme au avut de lucru in zona lor. Nu stiu de voi dar pe mine m-a incantat Bastos, mereu gasind cate un culoar de patrundere, de sut, mereu artagos. Daca n-ar fi fost „cei 3 C” sigur il numeam pe el omul jocului. „Cei 3 C”? Camora, Celestino, Cadu. E greu sa justifici de ce la un astfel de meci cei mai buni ii alegi din compartimente defensive. Fiecare a facut insa ceva special. Celestino a aratat ca exista un inlocuitor pentru Muri, clar peste Kivuvu si, la fel, mai bun decat rebelul Sare. A mai si gresit, mai ales la inceput, dar dupa ce a intrat in paine a inceput sa se roteasca frumos in mecanismul de joc. Surpriza a fost atunci cand a incercat poarta. Aveam deja destui suteori, de toate felurile: de finete – De Zerbi, Rada, Bastos, bombarier – Renan, Muri, acum cand l-am vazut si pe Celestino, cred ca putem vorbi despre un arsenal. Il adaug la lista de „C-uri” si pe Camora, pentru felul in care de la Pereira incoace nimeni de pe pozitia lui nu a mai fost atat de activ in ofensiva ca el. La inceput a avut niscaiva probleme cu Adailton dar dupa ce batranul brazilian a obosit, Duracell-ul nostru de-abia se incalzise. A avut cateva sprinturi decise pe zona lui, cu putin mai mult noroc si curaj putea scoate mai mult din ele. In fine, favoritul meu pentru azi este Cadu. Daca n-ati auzit pronuntandu-se Temwanjera este doar vina lui Cadu, cel care l-a deposedat din orice pozitie. E greu sa comentezi ceva la o astfel de evolutie fara eroare pana tarziu catre final, cand in sfarsit a fost depasit intr-o faza de Wesley. Pentru astfel de prestatii ar trebui sa se acorde in cronicile de meci nota 9, poate chiar un 10 indulgent. Da, a dat chiar si gol, el fiind mereu rezerva noastra de sange rece la penalty-uri. Singura problema este ca ar trebui sa fie mai atent pe viitor la astfel de executii. A avut noroc ca Cerniauskas nu si-a facut temele, altfel, orice portar din campionatul nostru ar trebui deja sa stie ca Ricardo Cadu bate in momente de cumpana a meciului mereu tare si pe centru. Ceva ar trebui lucrat acolo, ar trebui sa avem un executant alternativ. Nu am cum sa uit nici de Renan, omul bun la toate la mijloc si autorul azi a unor centrari de foarte mare calitate – nu degeaba are paternitatea pentru cel de al doilea gol. Ca tot vorbeam despre jucatori cu si fara dublaj pe post, cred ca Renan este unul dintre cei care poate fi foarte greu inlocuit in sistemul de joc. Noroc ca nu prea da semne ca ar avea de ce sa fie inlocuit, nu apare la aschieri, la contactele dure si nici nu cere galbene. Panin a fost probabil cel mai putin vizibil ceferist, iar faptul ca pe partea cealalta, Camora a fost atat de activ, producand un dezechilibru stanga fata de dreapta, il pune intr-o lumina mai proasta. Desigur, nu e Panin un mare talent, un jucator la prima tinerete, insa ce e de apreciat este ca ideea de joc o realizeaza bine: isi pune in cap sa stea in aparare, sa inchida acolo in spate, reuseste asta. El nu pleaca la atac decat dupa ce inchide in prealabil „casa”. Diferenta de activitate ofensiva intre Camora si Panin mai poate avea o explicatie: oamenii din mijloc. Atunci cand era Peralta la mijloc el trecea preponderent spre dreapta, acolo, pe teren, Renan ramanand pe stanga, zona in care se simte bine brazilianul. Acum insa si Bastos se simte mai bine tot usor stanga, de acolo si vine mai bine catre poarta. E normal asadar ca cei doi mijlocasi sa combine mai mult acolo si, fiind mai aproape de acea banda sa creeze superioritate, sa integreze si fundasul de pe acea banda in combinatii. Totusi, multumita tacticii cu 2 inchizatori ai lui Hizo, a fost foarte usor ca dupa atragerea jocului si a adversarilor in stanga sa urmeze mereu schimbarea de parte, pe dreapta lui Sougou, acolo unde se creau spatii mari neacoperite. De asta nici nu a fost nevoie atat de mare de Panin, cata vreme aceste pase de-a latul mergeau catre Sougou sau, cand era in zona, Bastos.
Initial, vazand lotul, am spus ca se face o mare eroare mizandu-se tot pe Nuno Diogo, cel atat de nesigur si la Galati. Probabil nu a avut nimeni curaj sa riste cu Piccolo, care n-a mai jucat de atata vreme si, probabil, din aceasta cauza si-a cam iesit din forma. Italianul va fi folosit in meciul de Cupa si, posibil, dupa derby-ul cu Rapid ar putea fi integrat din nou in lot....daca se vrea asta. Vechiul Piccolo era cu siguranta pe masura lui Cadu in executii, ar fi blocat totul in jur si, in ideea in care ma asteptam ca Vasluiul sa atace mai mult central el si Cadu ar fi betonat apararea. Diogo prin ce aratase in etapele precedente parea mult mai lent, mai usor de depasit. Iata ca realitatea a contrazis temerile mele. Diogo a fost constant, bun, a maturat putinul care ii scapa lui Cadu, cel aflat, vorba baschetbalistilor „on fire”.
In privinta portarilor probabil s-ar tinde acum, dupa ultimele impresii de azi, sa ne intrebam daca n-ar fi mai bine sa jucam cu Minca (proprietatea clubului), decat cu imprumutatul Beto. Nu pot spune ca am prea multe de reprosat lui Minca, mai ales dupa un astfel de meci, cu 4-5 interventii foarte bune, cel putin 2 goluri clare scoase de el. Lucru mai rar vazut, in 2 randuri a avut chiar cate 2 interventii succesive, pe aceiasi faza. Ce s-a intamplat e simplu: omul a prins curaj, incredere, de la o situatie reusita la alta si daca ar mai fi durat jocul inca 30 de minute am mai fi vazut multe de la el. Postul acela este unul in primul rand de moral. De ce nu se poate el compara totusi cu Beto? Pentru amintirea gravelor erori pe care le-a facut pana acum dar si pentru jocul de picior firav, cat mai ales pentru faptul ca nu se impune in teren. Daca pe Beto, in startul jocului, il auzeam urland de la Sibiu (evident, microfoane de fond foarte bune), o liniste suspecta s-a instaurat dupa ce Minca a intrat, urmata imediat de cateva situatii nelinistitoare la centrari in careu, cu portarul nostru inghetat pe linia portii. Nu stiu cine va apara in Cupa, probabil tot Minca, Daniel Fernandes pierzand duelul pentru lotul de joc, dar Beto, dupa cele 3-4 zile cat cere repararea unui pomete spart, ar fi bine sa fie el titularul la Rapid. Jocul sau de picior, increderea pe care o raspandeste se vede si pe teren; cata vreme a fost el in poarta, foarte multe mingi se intorceau catre careu, fiind apoi degajate bine in fata. Dupa ce s-a accidentat, degajarile noastre au fost mai timide, mai precipitate. Cat despre Beto, mi-a placut nebunia lui, incapatanarea cu care nu vroia sa iasa de pe teren desi era evident ca nu putea juca asa, sangerand, nu l-ar fi lasat niciun arbitru din lume, fie el de fotbal sau... box. Beto e din categoria celor care isi lasa o doaga in vestiar. Judecand acum impactul sau cu Wesley putem spune ca a avut noroc. A fost foarte aproape sa fie lovit in tampla si, intr-o etapa cu atatea contacte dure si accidentari, doar o reeditare a cazului „Astafei” ne-ar mai fi lipsit. Acel duel aerian se putea lasa foarte rau, asa, pometele si inlocuirea cu Minca e cel mai mic rau posibil. Tragem linie si vedem ca un intreg lot a jucat in general bine, ca gasim premianti dar nu gasim repetenti. Asta inseamna multe, inseamna ca echipa chiar functioneaza ca un tot.
Arbitrajul? „Monstra de arbitraj” cum „fortuit” a spus mai marele vasluian e doar pentru minti bolnave, care inghit pastilele de comentarii si nu iau tot tratamentul meciului. Cea mai mare greseala din acest meci ramane acel off-side semnalizat gresit vasluienilor, in startul reprizei a II-a. Off-side si nu gol anulat, fiindca Minca deja se oprise in momentul sutului, la o faza care era cam in lateral de poarta, deci unghi ce se putea micsora si mai mult, fara fluier. Dar, daca e s-o luam asa, Vasluiul a avut 2 goluri anulate, fiindca acelasi gen de faza s-a repetat peste vreo 20 de minute. Eu stiam ca la mingile sutate dupa fluierul arbitrului se da galben... Sa zicem. Greseala ramane greseala, sa cautam acum o alta... Penalty-ul la Sougou? Anexez acest video, sa vedem daca au fost circumstante de penalty.
A intins Balaur piciorul? Si-l retrage inainte sau dupa ce jucatorul nostru trece de el? E imprudenta din partea lui? Isi lasa Sougou piciorul in spate? Dicteaza arbitrul imediat penalty sau are cateva clipe scurte de ezitare, ca si cum s-ar fi consultat cu tusierul? Sa spunem altfel: contactul lui Weldon din prima repriza, mica piedica la Ronny, din a doua repriza si apoi contactul cu Sougou, toate cu mici-mici clauze de penalty, adunate laolalta fac de o lovitura de pedeapsa, ba si de dobanda ei. Cea mai clara a fost, evident, situatia la Sougou, cel pe care daca ar fi simulat prosteste, avand deja cartonas galben si riscand in mod real rosu nu l-as fi iertat prea usor pentru pierderea din mana a acestui meci. Dar daca arbitrajul era partinitor, de la inceput, nu ni se dadea oare penalty din chiar prima repriza, cu prima ocazie avuta?
A intins Balaur piciorul? Si-l retrage inainte sau dupa ce jucatorul nostru trece de el? E imprudenta din partea lui? Isi lasa Sougou piciorul in spate? Dicteaza arbitrul imediat penalty sau are cateva clipe scurte de ezitare, ca si cum s-ar fi consultat cu tusierul? Sa spunem altfel: contactul lui Weldon din prima repriza, mica piedica la Ronny, din a doua repriza si apoi contactul cu Sougou, toate cu mici-mici clauze de penalty, adunate laolalta fac de o lovitura de pedeapsa, ba si de dobanda ei. Cea mai clara a fost, evident, situatia la Sougou, cel pe care daca ar fi simulat prosteste, avand deja cartonas galben si riscand in mod real rosu nu l-as fi iertat prea usor pentru pierderea din mana a acestui meci. Dar daca arbitrajul era partinitor, de la inceput, nu ni se dadea oare penalty din chiar prima repriza, cu prima ocazie avuta?
Restul arbitrajului? Recunosc, la televizor in desfasurarea pe rapid a fazelor au fost cel putin 3 sau chiar 4 situatii in care am crezut ca suntem avantajati. La reluari insa (bravo Digi pentru unghiuri) se vedea ba un tricou al lui Bastos un pic tras, ba un varf de bocanc vasluian ce devia mingea, ba o „chestiune bulgareasca” a lui Milanov – e acea faza la care Hizo, trimis in tribune, a sfidat un stadion intreg luandu-si pentru sine un minut de plimbare (fara nepoti dupa el) pe iarba din Gruia – macar si pentru acest fapt pot spune ca satisfactia scandalului de dupa meci, a ofuscarii sale este inegalabila. Chiar au fost cateva faze cu mici controverse dar, dupa ce se vad reluarile tuturor acelor mici faze de joc, impresia despre arbitraj se schimba radical – de foarte buna calitate, foarte atent la detalii. Intr-adevar, primele 2 faze de penalty nu erau de fluierat, dar la Sougou s-a produs acea imprudenta, care schimba tot intelesul fazei.
Si apoi, scorul n-a fost 1-0 si 2-0, un fapt nu tocmai de neglijat. A existat un dezechilibru clar in teren pe care il poate neglija doar lasitatea unor oameni cu vechime in fotbalul nostru circar. Tot scandalul de dupa are menirea sa ne faca sa ne cerem iertare ca am castigat un meci pe care totusi l-am controlat, sa ne para rau ca am obtinut victoria si ca am fi fost mai impacati sa pierdem. Cine plateste oalele si capetele sparte ale vasluienilor? Sa ne amintim oare cum si-a spart capul Wesley, la o faza la care doar portarul nostru a atins mingea? Sigur, ambii jucatori au urmarit acolo mingea doar ca, vedeti dumneavoastra, imprudenta se plateste in fotbal, Gardos a aflat asta ieri. Din acea faza se contorizeaza doar capul spart? Probabil din aceasta cauza, umbland acum cu capetele sparte, vasluienii se cred „frati de soarta” cu Dreptatea, in Romania. Dupa tot scandalul premergator meciului, bobarnacul CFR-ului a fost atat de tare incat nu s-au ales doar cu un cucui. Iar daca teasta este sparta de ce sa nu sparga si timpanul, nu? Daca Iancu a luat o pauza sezonul acesta, se pare ca Porumboiu se simte dator sa strice si el orele de liniste de dupa fiecare partida. Acest Petrica din fundul (economic al) Moldovei va mai urla de cateva ori „Lupul, Lupul!”, pana cand va intelege la urma tot satul ca are o problema la coloana vertebrala si ca singurul cu miscari si priviri de jur-imprejur de lup este chiar el. Azi insa ii inteleg nevoia imperativa de a se afla pe primul loc al stirilor (macar la asta sa fie si el lider), acoperind cu patetism o infrangere mult prea mare si amara ca s-o poata inghiti. Motivul pentru care a sarit asa ars si a aratat intregii lumi „buba de pe capatani” este cat se poate de logic: o examinare mai atenta, completa, asupra jucatorilor vasluieni ar fi aratat ca, dupa un astfel de meci şifonant, ei au plecat din Gruia nu doar cu capetele sparte ci si, un pic, rupti in fund... 
