Probabil ca am suferit cu totii un exces de optimism, de a vedea doar lucrurile bune cu doar cateva saptamani in urma. Totusi, in logica unei fizici nu prea relative, iata ca exista o constanta a normalului in tot si in toate, fiecare lucru face exact atat cat dai pe el. Ei bine, intreb: cat am dat noi pe transferuri in acest sezon?... Da, atunci poate ca e normal ca macar uneori exact atata sa faca! „Cumparaturi gratis” au facut si altii, unii cu mai mult, altii cu mai putin noroc. E un fel de „goana dupa aur”, fiecare cum are norocul, depinde fiecare de locul unde sapa. Pepite oricum nu gaseste nimeni, nu in noroiul de la noi. Dar atunci cand toti ne laudam cu valori scapate de altii cam suspect de usor, cred ca e normal ca de fapt sa avem o competitie intre cautatori in gunoaie, nu de aur. Cred ca asta trebuie sa pricepem in noile conditii ale fotbalului nostru: nu mai sunt jucatori capabili sa faca oricand diferenta cu plus, stralucind, ci doar in minus, doar gresind, jocul pe gazon e un razboi de uzura, s-a produs intr-adevar o apropiere a valorilor dar una in jos. Oricat ne-am bizuit noi pe ochiul unuia sau al altuia care ne ajuta sa alegem si sa discernem in acest „casting de jucatori gratis” cred ca am ajuns din nou la concluzia amara a oricarui pacalit: „daca o afacere e prea buna ca sa fie adevarata, atunci, cu siguranta, e inselatorie.” Un minim de investitie e necesara in orice afacere. Pe gratis, nici norocul nu te cauta!
Judecand dupa piata transferurilor din aceasta vara, dupa cum ne zgarcim de mai bine de o luna sa ne luam atacantul vital – asta ca sa nu mai vorbim de alte posturi pe care sigur am fi gasit solutii mai bune decat cei adusi pana acum – cred ca intr-adevar strangem cureaua, dar, lucru grav, nu de la mijloc asa cum s-ar cere ci direct pe gat. Iar faptul ca ne sufocam, s-a vazut azi. Intr-o competitie trebuie mereu sa ai acel ceva care sa faca diferenta. A avut azi CFR asa ceva? A dat macar impresia ca ar avea dar ca, din varii motive, nu-l arunca in lupta, ca l-a uitat acasa? Nu! A fost doar surprinsa, neputincioasa, fara solutii si fara arme secrete. Dar, ceva a avut; o reactie de care cred ca toti suporterii s-au dezgustat anul trecut: enervarea. Partida de la Tg. Jiu, dincolo de reitarea complexului de care suferim acolo a repus in scena povestea de insucces de anul trecut de la Sportul Studentesc, Vaslui, Rapid (astea fiind din tur), ca sa nu mai amintim si de succesiunea de episoade dramatice de acasa, din retur. Dupa 15-20 de minute de cazna ineficienta fetele au inceput sa prinda cute, ochii au inceput sa vada in gol, mainile sa se ridice in aer, rabdarea s-a evaporat, un intreg castel de carti s-a prabusit sub ochii nostri. Da, exact ca in episodul cu Gaz Metan! A mai fost nevoie doar de o greseala individuala, de o fisura cauzata de catre un „inlocuitor de jucator valoros” ca sa se scufunde totul. Povestea o stim, nu e noua, doar ca nimeni nu se astepta sa se petreaca chiar asa de repede si in acest sezon. Cred ca toata lumea spera ca mult clamata conducere priceputa, liderul, generalul de pe banca sa poata face doar un gest, macar furat din repertoriul lui Mourinho si sa ii faca pe cei din teren sa stranga randurile. Iertati-ma, dar azi eu n-am vazut decat un nou Minteuan, o echipa cu insistenta, inteligenta si sansele de succes ale unei insecte lovindu-se continuu de un geam, fara a pricepe de ce nu avanseaza.
De aceea diagnosticul meu pentru o astfel de criza vizeaza nervii. Aceiasi inexplicabili, neproductivi si, tinand cont de vechimea bolii, poate netratabili. Labilitatea mentala a echipei este acum o trasatura de baza. Am fost si eu pacalit in primele saptamani in a crede ca a disparut. Era usor pentru echipa sa fie relaxata, dezinvolta, atata vreme cat toate ii mergeau struna. Dar sa ne amintim la momentul fiecarei acele victorii cat am suferit pana am ajuns in avantaj pe tabela. Cand nu a fost sa mearga pasienta totul s-a rasturnat pe noi. Si totul a debutat cu enervare, apoi cu ruperea oricarei idei de echipa, pase lungi, proteste la arbitrii, urmate de gafe, in cascada si inevitabila infrangere, ca si cum n-ar fi fost nimic altceva de facut. Va spun sincer: mi-e teama de cei ce spun sau dau impresia ca nu exista solutii! Inseamna ca ei intr-adevar nu le au!
Si data trecuta Costa a pierdut razboiul acesta al psihicului echipei. Dar nicidecum atat de clar ca azi. Televiziunea cu ale sale prim-planuri are si partile sale bune: s-a putut face astfel o comparatie perfecta, inca de la inceput, asupra starii de spirit. Grigoras relaxat, echipa sa mereu cu ochii catre joc, catre minge, Costa innegurat, apoi, rand pe rand, Muri din ce in ce mai dur si mai indarjit in a practica fotbalul ca un plug tras in brazda, Bastos orientat la fiecare cadere dupa arbitru ca floarea dupa soare, Lionn frecandu-si ceafa a „Trasnea” dupa cate o centrare direct pe dupa reclame, Cadu dand din maini catre si pentru altii, dar nu si catre sine, iar portarul nemaiintelegand nimic din echipa cu coeziune de potarnichi din fata lui. Nu s-a gasit macar unul care sa calmeze lucruri si mingea, care sa intermedieze relatiile intre cei imbracati parca „din greseala” in aceeasi culoare, sa gandeasca macar o clipa ca felul in care el se manifesta ii afecteaza direct pe ceilalti. Exista la momentul acesta un singur om capabil de un asemenea gest in lotul CFR – Peralta si inca unul care pare ca ar putea dobandi aceasta calitate – Renan. Restul sunt cat se poate de labili, iar asta se reflecta imediat in jocul lor. Eu nu afirm de pe acum ca Jorge Costa ar fi incapabil sa-i controleze sub acest aspect. Afirm insa si constat ca inca n-a facut-o. Acolo va fi momentul esential al mandatului sau la CFR, in clipa in care jucatorii vor avea incredere ca daca jocul nu le merge acum, peste 5 minute, prin planul B, salvarea le va veni de la margine. Dar care plan B? Exista cumva o tactica alternativa? Azi, asa cum am inceput partida asa am terminat-o! Mereu acelasi 4-3-3, mereu aceeasi suprimare a mijlocului nostru inferior numeric in 3 oameni fata de cei 4 sau chiar 5 adversari. Ma asteptam ca macar Costa sa riste, sa scoata unul dintre cei doi oameni de banda invizibili si sa mai puna pe cineva la mijloc sau in atac, macar sa piarda luptand! Prin faptul ca nu a facut asta inteleg fie ca e blocat pe aceasta idee – lucru care ii va fi fatal chiar si in fata novicilor din Liga I, fie, mai rau, nu are cu cine sa schimbe, nu are oamenii pe care sa se bazeze si atunci, tinand cont ca chiar si acum piata de transferuri (PE BANI) e deschisa inseamna ca de fapt nu se vrea investitia in succes. Eu nu spun ca ar trebui sa ne gandim macar la vreun alt antrenor. Nu! Sezonul asta si de-ar fi sa ajungem la retrogradare ar trebui sa ramanem cu Costa, fiindca probabil si fidelitatea se rasplateste dar si fiindca mi-ar fi teama de ce am putea cumva aduce in loc. Trebuie sa suportam cu stoicism orice se va intampla, trebuie sa-l sustinem pana in panzele albe deoarece, daca lucrurile vor ajunge chiar intr-un punct critic, Costa pare omul care sa-si dea singur demisia inainte sa ajunga umilit. Cat despre lipsa de idei in plan tactic sunt sigur ca dupa 2-3 episoade ca cel de azi pana si el va ajunge la concluzia ca intre CFR si Porto e mai mult decat diferenta de culoare si ca incerca sa isi muleze tactica sa de fier pe nevoile noastre de etapa de etapa. Altfel se alege praful si din spectacolul promis de el si de pressing si de posesie. De 180 de minute n-am mai dat un gol, n-am mai avut posesie, ba mai rau, azi nici n-am mai recuperat mingi aproape de poarta adversa si chiar nici n-am avut cine stie ce ocazii, 2-3, cu indulgenta!
Problema a fost la centru, categoric! Renan si Bastos nu si-au dat o pasa tot meciul, Bastos nu a recuperat nimic defensiv. Cum ar fi putut asadar cei 3 de la mijloc sa para 4 sau chiar 5, asa cum au parut in primele etape? Langa ei – nimeni. Sougou si Ronny, fiecare lipit de tusa sa, Lionn si Camora nehotarati intre a fi depasiti la mijloc si a fi depasiti constant in aparare. Pacat de Kapetanos ca a fost mai activ decat de obicei, ca a alergat mult mai mult, daca in spatele lui echipa era dezlanata. Dupa ce s-a mai accidentat si Sougou, inferioritatea numerita a fost si mai pronuntata. Cu durere de umar nu se poate alerga, am inteles ca Modou a strans din dinti dar oare chiar era in interesul echipei sa aiba pe teren un jucator valoros la doar 50% capacitate? Era Kone pe banca, o varianta de viteza se gasea imediat! Las si asta deoparte si constat ca echipa cu Rony pe o parte si Sougou pe alta pare ca un autoturism fara diferential, dezechilibrata, niciodata unitara in miscare. Singura solutie ca sistemul de azi sa functioneze, sa se vina cu ceva nou, nemaivazut pentru un adversar CFR, ar fi fost ca fundasii laterali sa vina la joc. Doar asa mijlocul ar fi putut deveni de 4-5, doar asa atacantii de pe tusa ar fi fost si ei serviti. Evidenta ca asta nu mergea ar fi trebuit intr-adevar sa-l faca pe Costa sa schimbe ceva. Fie sa-l inlocuiasca pe Lionn cu Panin (macar Camora mai juca ceva), fie, tinand cont ca se facuse 0-1, sa schimbe fundasul cu un mijlocas ofensiv cu rol de a lega jocul. Omul era, il aveam pe banca: De Zerbi (inutil acolo pe dreapta, in joc de viteza). Era singura varianta de a veni cu ceva nou, de a profita cumva de usorul pas inapoi facut de adversari, de a avea mingea si de a avea macar o faza de poarta in 40 de minute in repriza a II-a!! Ar fi dat cu siguranta mai bine, la impresia artistica macar, decat suturile disperate de la 30 de m ale lui Bastos si Muresan, ochite parca pe a lovi si a stinge nocturna decat pe poarta. In situatia in care nici fazele fixe nu mergeau ne-am afundat singuri in nisipurile miscatoare de la Tg. Jiu, iar maniera de joc a fost lamentabila. Nici nu mai are rost sa ne bucuram de vreo infrangere a unor potentiali contracandidati. Deocamdata cel mai mare rival al CFR-ului este CFR-ul insusi.
Nu exista scuze. Arbitrajul lui Balaj a fost impecabil, chiar s-a abtinut din rasputeri sa nu ne dea mai multe galbene pentru cat de mult protestam inutil. Nu avem nici scuza ca a lipsit Peralta, poate Maftei si poate niciodata transferatul Weldon. Pai cand se vor aduna etapele, derby-urile, suspendarile si accidentarile cum ne vom mai descurca? Avem lot numeros... Lot sau balot? Solutii sunt oricand! Sa spunem ca am avut ghinion cu acea greseala a lui Fernandes, ca ne-a mancat portarul meciul? Aici discutia e lunga si nicidecum exhaustiva dupa doar un singur meci vazut. Este foarte adevarat ca a gresit portarul de o maniera cum nici Nuno nu o facea totdeauna. Incerc sa-mi explic de ce a gafat acolo. Exces de incredere cumva? Un portar nu e obligat sa prinda mingile ce i se par complicate, doar sa aiba grija sa inlature pericolul. O voleibalare simpla la acea minge, in corner, ar fi rezolvat toate situatia. Insa Fernandes s-a hazardat la o prinde. Poate fi lipsa de valoare, de gandire si orientare, de jocuri in ultima vreme sau la fel de bine poate fi un prea-plin de sine. Ganditi-va: vine un jucator liber de contract de 6 zile la club si deja e bagat titulat, intr-o pozitie-cheie cum e cea de portar! Sa nu i se para ca „cine este si cum clubul depinde de el”? Vazandu-l in poarta am crezut ca cineva s-a aratat fascinat de Fernandes, de valoarea dar si de forma pe care le-a aratat la antrenamente. De fapt si acum cred ca ceva din astea exista, ca sigur e mai bun decat ceea ce aveam noi la club si ca ar fi o mare eroare sa facem din el un nou caz Hirschfeld. La cat au gresit ceilalti ar trebui sa aiba si acest portughez macar un credit de 2-3 gafe pana sa ne pierdem increderea in el. Totusi, in meciul de fata, singura solutie cred ca era Minca. Fernandes, chiar introducandu-i-se o linie de fundasi complet vorbitoare de portugheza tot era vadit pierdut in spatiu. Nu exista niciun automatism intre el si cei din fata lui, iar asta se vedea la fiecare faza, de la iesirile pe centrari si pana la pasele date cam inghesuit si cam fricos coechipierilor din zona. Altfel, nu zic, pare foarte puternic (chiar daca din cauza asta e cam greoi in miscari), cred ca poate avea un joc de picior mai bun decat azi si ca ar fi cu siguranta un portar ce poate ramane la CFR cativa ani buni. A gresit la primul gol, se poate considera ca el a pierdut jocul, desi eu as inclina sa ii arat vinovati pe cei care l-au introdus in poarta atat de rapid, indiferent cat de bun ar fi parut. Dar ce sa zicem de al doilea gol, acolo unde Cadu a fost cel care a pierdut duelul aerian, iar Camora n-a stiut sa stea lipit de bara? Sa recunoastem, gasindu-i circumstante atenuante si lui Fernandes ajungem la concluzia ca de fapt cam toti jucatorii de azi au fost „cei mai slabi de pe teren”. Daca ar fi sa nominalizez pe „cel mai putin slab” poate m-as indrepta spre Bastos, care macar a avut cateva succesiuni de driblinguri, cateva pase in adancime.
O ocazie Kapetanos in minutul 9, un sut Renan din lovitura libera si bara Bastos in minutul 90.... e jignitor pentru o echipa ce vroia ceva de la acest meci si de la campionat. Sunt sigur ca cineva va tuna si fulgera prin vestiar, sunt sigur ca se sesizeaza diferenta tot mai mare din clasament. Conteaza astea? Deocamdata, pana la definitivarea unui stil de joc, ar trebui sa tratam fiecare etapa ca un nou amical. Macar sa vedem o crestere de forma, o coagulare a stilului, incercari, variante, ceva, orice... Cat despre clasament, vad ca am inceput sa picuram, chiar sa varsam puncte si inca nici nu am ajuns la perioada derby-urilor adevarate. Tinand cont de ce am vazut azi adevaratul derby este un semn de la varf ca se vrea intr-adevar atingerea obiectivului cu trofee. Macar un transfer la mijloc + Weldon sa se intample saptamana asta. Altfel mi-e teama ca nu vrea succesul decat doar in vorbe si in bataia cu pumnul in piept. Sper ca macar Costa sa nu accepte asa senin aceasta situatie si sa puna piciorul cat mai apasat in prag.
El, antrenorul va avea insa o misiune teribil de grea. De a redomestici echipa, de a-i reda incredere in sine si, la fel de mult de a-i oferi variante de raspuns. Deocamdata CFR-ul stie sa cante o singura melodie, pe care doar o „manelizeaza” functie de ritmul de joc. Cu calm, cu disciplina in vestiar (asta neinsemnand teroare – ci intelegere si discernamant) poate renaste CFR-ul din primele 2 etape. Evident, la meciul cu Sportul nu-l va mai crede nimeni, indiferent de rezultat, dar asa, in cateva saptamani, s-ar putea spala pacatele de acum... Fiindca un sezon precum cel trecut si precum acest meci nu ar mai aduce dupa sine doar demiterea antrenorului ci si golirea tot mai accentuata (si indreptatita) a tribunelor din Gruia – asta ca raspuns la mandatul pe viata in alb al adevaratilor vinovati pentru dezolare: conducatorii CFR. Calmante si pentru ei? Nu! Pastile de gandit, anti-zgarcenie! Pana atunci parem o echipa de pluton. Da, de pluton de executie!
