Termometrul spune -5 grade Celsius ... la umbra. Daca se mai poate vorbi de „termometru” si nu de „frigometru”. Frig rau, dom’le! Iti ingheata mainile si nasul, iti ingheata ceaiul in paharul de plastic bocna si el, iti ingheata CFR-ul pe buze, numai campionatul nu vrea sa inghete nicicum ci isi duce cu o incapatanare polara planul, pana la sfarsit, spre marea „desfatare” a strainilor zgribuliti prin partile noastre. Facem oare din fotbal un sport olimpic de iarna? De fapt, daca ne uitam mai bine, e o intreaga Olimpiada de iarna ce se desfasoara sub ochii nostri atunci cand vine decembrie: avem fotbal bob cu bobul, arbitraj artistic (proba individuala si pe perechi), declaratii lucide ca dupa „Saniuta”, jucatori ce alearga si dribleaza de parca ar fi la „cross-country” (cu schiuri de 2 metri in picioare), probe de slalom al logicii dar si de coborare in ridicol si, desigur, foarte mult curling in emisiunile tv. Mai lipseste bulgareala, dar asta e deja brevetata pentru vecinii nostri de la sud de Dunare, bulgarii. Noi ne putem consola cu „mamaligareala”.
Fotbalul in frigider n-o fi inventia noastra dar, cu certitudine, e incapatanarea noastra. Altadata turul se termina in primele zile ale lui decembrie. Acum mai sunt inca 2 etape de jucat?!? Pai da, ca sunt multe etape si n-au cum sa le mai ingramadeasca. De ce-s atat de multe runde?! Deoarece sunt multe echipe; asa-zise echipe, fiindca oare cate din ele sunt adevarate? Sportul, Chiajna si acest Mioveni chiar ocupa degeaba timpul de emisie. Etapele cu ele reprezinta doar o cursa cu obstacole, ca la hipism, doar-doar darama cineva vreo bara din 20 de situatii. Era clar ca CFR-ul trebuia sa faca „HOP!” si sa treaca mai departe. Pe frigul asta insa nimic nu mai iese, picioarele se incalzesc mai greu, oasele trebuie protejate de contactele dure, iarba naturala, inghetata, are defectul celei artificiale. CFR nu e echipa de frig. Noi mergem in Austria doar vara iar iarna ne-o petrecem nu in cantonamente montane ci in Turcia. Nu putem juca decat daca facem focul, focul se face mai greu, trebuie frecus mare pana sa ajungem sa ne incalzim putin. Asa a fost si cu Mioveniul, aceasta echipa sponsorizata (si) de „firma”, „Servicii edilitare Mioveni”, o adevarata expunere si aruncare a banului public in fotbal. Am facut focul, ne-am jucat cu el, era sa ne ardem, dar pana la urma nu-i loc de ură ci de „Ura” cand vine caldura.
Vai, insa cat chin! Intr-o intreaga prima repriza am avut impresia ca vad „Cotele apelor Dunarii”, ma rog, ale Somesului: „Cfr sencsontsentsentimetr – gheata la mal”. „Sentimetr”sau ... sentimente. Bastos, zerozerozerosentimetr – stationeaza mereu. Mijlocul nostru, „centcentcentsentimetr – pod de gheata”. Beto – „centquatrevingtscinqsentimetre – creste (in ochii nostri) multi centimetri”...
De ce oare atata gheata, de ce atata indolenta in startul partidelor cu echipele mici? Sa fie asta un semn de labilitate motivationala a echipei, un dop la care Costa nu a parut decat rareori ca are tirbuson? De data asta a avut, pitulat pe undeva prin buzunare. A avut si disperare, a avut si turbare, in aceeasi masura cu care a avut proasta inspiratie in alegerea garniturii de start. Sa motivez: disperare – fiindca niciodata nu l-am vazut sa faca inlocuiri tactice de prin minutul 30. De regula, astepta pana in minutul 60, oricat de mult lancezea jocul. Turbare? Fiindca cei de la tv dadusera transmisiunea la stadion de vreo 5 minute, echipa Mioveniului era pe gazon dar ceea visinie intarzia sa apara. Sedinta prelungita si, cred, dupa CUM au inceput sa alerge ai nostri in a doua repriza, vulcanica. De data asta antrenorul a reparat ce a stricat mergand pe aceleasi clisee tactice: „nu-i bun Peralta? Urmatorul in centru e Bastos, de-abia am loc si de Ronny in teren”. Sau: „stau adversarii aglomerati, dam mingi in adancime, pe flancuri, peste ei. Nu conteaza ca terenul e inghetat sau ca in centru, apoi, la centrare, e doar Weldon si ca tactica asta n-a mers deloc la Sibiu. Noi sa jucam ca pe tabla tactica, acolo unde nu-i frig, nu-s denivelari, adversarii sunt doar niste jaloane si unde oamenii din centru fac minuni”. Cand insa intr-o repriza intreaga raportul ocaziilor cu Mioveniul e 2-2 cred ca se impune pentru echipa prea blajina luarea taurului de coarne de catre antrenor, scoaterea lui la lumina. Inca 2 episoade ca astea si cred ca animalul din portughez va reveni la suprafata, Costa va deveni un soi de Minotaur.
Cele 2 reprize ale acestui meci sunt 2 versiuni perfecte ale unui „Asa NU” – „Asa DA”. Daca omul care a gandit prima planuit-o si pe a doua, intelegem cat de tare a stalcit-o initial. Am trait periculos asa, se putea intampla, de pilda, ca in a doua repriza sa luam un gol care sa incurce rau jocul (ca-l luam in prima, era timp berechet sa revenim). Altfel, cu determinarea de dupa pauza, cu Muri si Renan venind din nou in pressing pana spre careul advers si cu fundasii laterali aparand in sfarsit langa mijlocasi, mai devreme sau mai tarziu sufocam oponentii. Au fost de-ajuns 7 minute in care ei de-abia sa mai vada mijlocul terenului pentru a sparge gheata. Meritul mai mare este ca de la 1-0 tot s-a mai stat sus, s-a jucat in continuare in aceeasi idee, astfel ajungandu-se la un scor ce ascunde marile probleme din prima repriza. In sine acele probleme nu sunt o noutate. Este foarte simplu: luam doar meciul precedent, cu Vointa si il aplicam ca un sablon peste prima parte a acestuia. Cu deosebirea insa ca Vointa e mult mai bine organizata decat aceasta echipa artificiala, „de forma” a Mioveniului, in care Dica, Rica (pardon, Neaga) si Tanasa, altadata visul oricarui patron de fotbal bucurestean isi traiesc apusul de elefanti, sunt monstri din ce in ce mai putini sacri, pe bani predominant publici si cu siguranta mai multi decat ar lua niste tineri dornici de combat si de afirmare. Puteti sa ma acuzati de lipsa de respect dar, din tot ce-am vazut pana acum, Mioveniul mi s-a parut „cea mai de umplutura” echipa din Liga I. Chiar ar fi fost tragic sa pierdem puncte cu ei. Eram insa pe calea cea „buna”. Acelasi joc fara idei, cu predilectie pentru mingi lungi si inalte, in care prima actiune dusa pe jos a fost de-abia in minutul 38, cand intrase deja Hora in locul „suparatului pe sat”, Bastos. E interesant cum se alege sistemul de joc si cum in centru intra doar Peralta sau Bastos cata vreme in tribune iau loc cuminti De Zerbi, Celestino sau iertatul Sare. Hora a fost acum o solutie de moment, a fost bun fiindca avea disponibilitate sa fuga, dar folosirea lui in mijloc, aproape de Muresan si Renan, intr-o partida cu un adversar puternic ar fi o sinucidere tactica. Sunt curios asadar (si temator) pentru situatia cu Steaua, acolo unde, afirm de acum, cea mai bun varianta mi se pare mijlocul puternic, greu de trecut, din meciul cu Dinamo. Nu trebuie foarte multe lucruri pentru a pune in oglinda cele 2 reprize. Eu folosesc doar aceste 2 imagini, capturate in prima si in a doua repriza (ba inca la 1-0 deja in a doua!) ca sa fie cat mai edificatoare schimbarea de atitudine de la pauza. Trebuia doar scuturata complacerea, trebuiau impinsi cu forta oamenii in atac, pe principiul „luam 2, dam 5”. De ce, dintr-o data, dupa pauza au inceput invaluiri in flanc, de ce Sougou si Ronny au reusit sa vina tot mai mult cu mingea la picior catre careu? Fiindca se creau superioritati zonale in care adversarii erau atrasi si depasiti. A fost de-ajuns ca centrul de greutate al echipei sa avanseze cu 10-15 metri pentru ca tot jocul sa basculeze favorabil. Imi aduc aminte de Lionn. In startul sezonului (atunci cand mai prindea inca echipa) dar mai cu seama in amicale, il criticam fiindca se uita pe sine prin atac, fiindca neglija apararea. Sigur ca in meciuri tari asta ne-ar costa teribil dar acum, intr-un asemenea episod de pus si tinut adversarul in corzi, atributul sau ofensiv nu putea sa fie decat un avantaj. La fel si Nicoara cel folosit mai mult in atac decat in aparare la CFR. De ce oare in prima repriza nu a ajuns niciunul la mai mult de 35 de m de poarta adversa (cu exceptia situatiilor in care aruncau de la margine)? Eroare tactica sau lipsa de interes din partea unor jucatori ce aveau marea sansa de a prinde din nou echipa, dupa atata timp. Mai plauzibila parte prima varianta, nu? Nu, nu-l fac pe Lionn erou fiindca a dat un gol, fie el si superb. Aia de fapt nu era treaba lui ci a jucatorilor de atac. A lui este insa sa vina in fata, sa faca acele triunghiuri mijlocas-atacant-fundas de banda de superioritate, sa invaluiasca si sa centreze oridecate ori are ocazia. Totusi, e clar ca e prieten cu mingea si ca impotriva echipelor mici (adica in 50% din cazurile returului) va fi o solutie. Nu si pentru ultimele 2 meciuri teribil de grele de acum, cu Steaua si cu Astra.
Macar in spate lucrurile s-au linistit. Beto a redevenit „zen”, chiar la timp, pentru ca avem nevoie de el la lucru, Cadu si Piccolo par a se fi cimentat ca si cuplu (oricat de mult nu i-a conveni, poate, asta lui Costa). Cu doar ei 3 rezolvam cu Mioveniul toata apararea, de asta cred ca asemenea meciuri sunt doar de asalt, de asediere.
Mijlocul este cu doua fete. Poate fi foarte eficient la recuperare. Asta ramane cea mai buna posibilitate a noastra de a „construi” ocazii. Din pacate, Muri nu poate pasa in stil Peralta iar Renan nu-si prea asuma astfel de idei. In fine, a treia piesa e mereu schimbata, inca se cauta. Eu zic ca Celestino ar trebui sa fie aceea. Costa schimba Peralta – Bastos, desi niciunul nu-i „S+M” pentru etapele din iarna asta.
In fine, in atac, Weldon si Sougou par serios afectati de iarna. Poate de frig, poate de perspectiva (reala) a unor accidentari teribile in frigul romanesc. Nu-i nimic, in etapele de iarna, de regula, Kapetanos devenea mai util la Steaua. Singurul pe care-l vad insa temerar este Ronny. Au fost cateva situatii in care alerga in prima repriza in disperare sa faca jocul de recuperare, apoi se intoarcea si ridica mainile a deznadejde vazand cum coechipierii nu il sustin, nu isi inchid si ei partile. Asa limitat cum pare uneori, Ronny face de toate: alearga, cauta poarta, incearca sa vina mai aproape de omul de pe banda. Cu toate aceste lucruri bune, banda stanga cred ca la CFR trebuie sa fie una a viitorului. Acolo astept cu nerabdare sa vad promovat un tanar, fie ca va fi Rui Pedro (cel care e tot mai rodat de catre Costa) sau Negrut, de la CFR II.
S-au dat 3 goluri. Par multe. Par spectacol. Impotriva cui? Partea buna este ca dam cam un gol la 2 ocazii mari. Partea proasta este ca nu avem prea multe ocazii impotriva unor formatii mici. Partea buna este ca reusim sa ne ingramadim des adversarul. Partea proasta este ca dupa ce aceasta a fost tactica din startul sezonului (atunci cand cica echipa nu era inchegata) intre timp partea asta cu pressing-ul s-a defectat. Bine este ca se poate recastiga din timp. Rau este insa ca nu totdeauna va fi timp si poate uneori nici sansa.
Interesant este ca toate golurile s-au dat de catre oameni care sunt sau ar fi in mod normal rezerve. Hora, cel care a schimbat ideea jocului si care, pentru asta, ar trebui sa fie omul meciului, a centrat decisiv la primul gol, Lionn, cel de care chiar uitasem, al doilea si Kapetanos – inca un gol, simplu de data asta, asa cum ii plac lui – din postura de rezerva.
Ca ne-a mai ajutat si Dica e adevarat. Dica cel care n-a dat decat un gol pentru CFR, in semifinala aceea CFR-Dinamo, 2-1, acum si-a dublat performanta. Nu stiu daca merita batjocorit pentru „reusita” desi acela a fost punctul de cotitura al partidei. Totusi, nu pot sa nu ma uit la acea faza a loviturii libere, sa privesc cum Dica tine singur zona aceea din careu, cum in spatele lui sunt 3 ceferisti gata sa dea catre poarta si sa nu-mi dau seama ce vraiste era in tabara Mioveniului. Daca e pus Dica sa respinga cu capul de pe scurt, vina nu-i a lui. Antrenorul isi merita pedeapsa.
Dupa meciul asta se pot trage concluzii si confuzii (sau, pentru cei raciti de-a binelea, infuzii). O concluzie ar fi ca CFR poate, ca sunt solutii si pe banca, ca totul tine doar de croiala echipei, fiindca doar din schimbari se fac doar returusi este doar „management de criza”. O confuzie poate fi titularizarea si in meciul cu Steaua a unora ce azi au fost utili (ma refer aici la Hora si Lionn). Concluzii sunt si privitoare la „a venit momentul sa batem Steaua in deplasare?”. Cred ca da, cred ca e perfect realizabil. Valori au si ei si noi, dar noi ar trebui sa avem si sa aratam forta, sa punem plugul de iarna la centru. Urmeaza o saptamana cu foarte multa galagie, stiti de cand? Incepand de miercuri, la 1-2 zile de la derby-ul Dinamo-Steaua. Sincer, sper ca zgomotul naucitor si subiectiv sa fie iarasi la nivelul celei de la CFR-U, sper sa fie cat mai josnica linia de comunicare, sa-i inraiasca daca se poate cat mai mult pe jucatorii nostri. Sa faca asadar presa ce nu poate face Costa....
In final, ca o concluzie, o mica poezioara despre momentul de turnura al partidei:
Iarna pe olita
(George Cosh-book?)
A-nceput de ieri sa cada
Cate-o pasa-acum a stat.
E pauza. S-a fluierat
Jucatorii or sa vada,
Mare sfat.
Nu e soare, nu e bine
Si din Costa iese fum
Este vai de ei acum,
Jucatorii, fiindca vine,
Ca din tun!
Ei se fac mici, cat ganganii
Si de frica tremurand
Explicatii neavand
Ca un card de oratanii
Stau la rand.
Colo-n colt, acum apare
Un Bastos al nimanui
Ce-a iesit zicand "F*tu-i"
Cand pierduse la schimbare
Locul lui.
Langa el, in adapost
Hora, Muri si Renan
(Zgribulit si aerian)
Impreuna n-au mai fost
De vreun an.
Sufla-n pumni, chiar cu manusi
Si tot tremura Beto
Consolat ca si Eto'o
Are ger mai mare totusi
Pe la rusi.
Si scosi ca din frigider
Sunt doi pui prea congelati
Modou, Weldon parca-s frati
Iubesc un calorifer
Degerati...
Dardaie intens Lionn
Turture se simte el
Si-i trece un gand tembel
Ar servi, de n-ar fi om,
Antigel.
Doar pe unul n-afecteaza
Si acela e Nicoara
Soarta lui e mai usoara
Caci el jocul tot trateaza
Intr-o doara.
Cadu spune cel mai clar:
"Este frig crunt acolo
Stiu, ca n-avem incotro
Da nu e deloc, trazni-l-ar
Piccolo!
Jorge, fa rectificare
Ca noi nu stim sa jucam
Si chiar vrem sa castigam
Doar ca fara de miscare
Inghetam."
S-otareste rau si Costa
Si se face foc si para.
Incalzindu-i ca in vara.
Uite-i, gata de riposta
Pentru-afara.
Costa isi spune invatul
Bate-njura, da din maini:
"Dragilor, sunteti pagani?
Ia sa vad acum dezmatul
Fiti deci caini!
Clocoteste tot vestiarul
Barbati devin ei din fete
Si se rascolesc in ghete
De victorie-i gol paharul,
Este sete!
"Ce-i pe hol atata gura?"
MI-O-VENI idei mai tari
Ceferistii-s armasari
Parca trece-adunatura
De tatari!
Pusi insa pe fapte mari!
