Pentru coada calului
Se spune (si se vede) ca intr-o tara nu indeajuns de indepartata a aparut odata o musca. Lipsita de vreo minima calitate, mica, negricoasa si laşă, nimeni nu i-ar fi dat vreodata vreo sansa de a ajunge cine stie ce bărzăune. Mediul din care venea era prea fetid pentru a putea fi suportat vreodata de vreo „sportosfera”, cu vreun elementar simt, olfactiv sau vizual – caci intelectual nu s-a indraznit a fi pretins. Insa, intr-o lume in care paianjenii si ale lor panze acaparau totul, iata ca si musca noastra, nebagata in seama, a ajuns ca dintr-o biata bazaitoare marginala sa se creada pe sine insasi indispensabila, ba mai mult, experta si in producerea mierii. Iar stupul real, deSTUPat de faguri si dominat de trantori, cei care conduceau „sportul-regina” a primit in mediul sau, fara a starni minima STUPoare, ceea ce devenise intre timp un respectabil muscoi cu despicatura in barbie. Ba chiar, simtindu-l cel mai trantor dintre ei l-au impins in fata. Si astfel, cel nascut pentru a trai pe cacareze a ajuns prin complicitatea ursitoarelor, pe metereze. Iar apoi, nu mica le fu mirarea cand vazura ca din corul lor de zumzete zâzâiala muscoiului nostru suna distinct, era mai vocal, beneficia de acea „behehelizare” specifica mediului de provenienta. Incet-incet bazaitul sau avea sa devina universal: se vorbea despre miere, insecta noastra celebra era imediat prezenta cu lingurita; se vorbea despre polen, imediat, intr-o imprastiere mistica, cu stranutare religioasa, muscoiul oranduia roiul, se vorbea despre planuri, despre constructii, acelasi personaj fagaduia faguri verzi pe toti peretii ştiubeiului. Toata prisaca era deja umpluta de omniprezenta trantorului nostru, iar viermii asa-zisi de matase, ocupati cu duzii si dudele de presa, teseau mereu panze scrise spre a sa adulatie. Nu mai conta cat de mult se zaharisisera toate produsele autohtone sau de import de care se atingea, nu mai conta ca un intreg roi de muste de campie (intinsa si preponderent sudica) ii copiase exemplul si se infiltrase in acest mediu, avand pretentii de albine (cum altfel decat ...) de bine. Nu erau in stare sa realizeze, sa adune sau sa umple „borcane nationale” in forma de cupa cu sau fara capac... dar daca albinele veritabile reuseau asta, ele, mustele, isi exercitau cu spor talentul specific de murdarire a oricarei sticle, oricat de transparenta ar fi fost. Dintre toate insa, cel mai mult le starnea zgomotul mierea de iarba veritabila, mierea inchisa la culoare, visinie. Asta trebuia murdarita mereu, de tot roiul de muste si cu barzaunele in rol de cap de formatie. Nu aveau ace reale, nu aveau ascutime, nici a formelor si nici a mintii, dar aveau zgomot. Si asta le era suficient! Iaca, asta s-a intamplat si mai ieri, cand familia albinelor visinii a coborat sa adune din nou polen din campie, de sub nasul lor, dar acolo de unde ei, trantorii-muscoi, nu pot obtine niciodata nimic, fiindca nu au habar cum se realizeaza asta. Cum s-a reusit obtinerea si de miere dar si de mult lapte, pentru o combinatie relaxanta, de visare, ca de Sarbatori, nici nu prea are relevanta in aceasta poveste. Niciodata „cum” nu a fost subiect de discutie ci, mereu, de ce. Iata deci ca si de aceasta data, in loc sa ne bem linistiti paharul, ne-am trezit cu aceeasi musca in laptele nostru, mai hidoasa si mai agitata parca decat oricand, parca inecandu-se in spumele propriului zumzait. Nu putem spune Prisacii Federale decat: „Destul! Aduceti pliciul! Daca nu, n-aveti decat sa va asteptati ca tot mediul sa vi se umple din plin de balegar si ca mustele sa fie singurele care sa se simta bine imprejurul sau...”
Sa tragem paralelele necesare
De regula pornesc invers... In vacarmul acesta general cauzat de discutii extra-fotbal nu am mai pus demult arbitrajul chiar la inceputul discutiei. Daca ati remarcat, in ultima vreme pornesc prin a vorbi despre fotbal, despre CFR, despre ce se vede si nicicum despre ce se aude. Bruiajul acesta al contestarilor a devenit, asa cum am spus, un zumzait si nici nu prea merita sa-l luam in seama doar ca... Vedeti voi, de data asta mi s-a intamplat ceva deosebit, un element care ma face sa ma simt cu adevar revoltat si dezgustat.
Imaginati-va pentru o clipa ca nu vedeti o partida a CFR-ului live. Mai intai auziti vorbele despre meci, declaratii, cronici scurte si de-abia apoi, la distanta a unor ore bune, vedeti voi, cu propriii ochi, imaginile. Poate vi s-a intamplat vreodata? Mie nu, pana acum... Ei bine, spre rusinea mea, de aceasta data am fost pus in ipostaza mentionata. Din motive cam independente de vointa mea (sibiana) a trebuit ca la ora disputarii meciului sa fiu intr-un loc departe de cel familiar si, ca ironia sa fie mai perfida, sa dau peste un Dolce in locul unui Digi mult sperat. Deci, nicio sansa de a vedea meciul live ci doar acum, inregistrat – motivul pentru care si acest mic articol este scris mult mai tarziu. Acum puneti-va in postura mea: oricat am incercat sa ma protejez de extra-informatii despre meci, dorind sa iau macar un pic pulsul real al meciului, n-a fost chip. Peste tot, in fiecare articol de pe internet, aparea cate o referire la furtul secolului petrecut la Ploiesti si devoalat de Smecherlock Holmes-ul nostru de Bucuresti. Ba, mai mult, chiar si cei neutri, care n-au vazut decat scurte rezumate de la meci imi spuneau impresii sumbre despre CFR-ul meu. Ca doar asta era impresia formata publicului... Sa-i contrazic? Inca nu aveam argumente. Va dati seama cu cata strangere de inima m-am apropiat eu de inregistrarea meciului? Ma asteptam, dupa vorbe, sa vad chestiuni scandaloase, dovezi clare si fara de tagada. Nu mi-au trebuit decat 20 minute, primele, in care se intampla cam toate chestiunile importante, pentru a-mi lumina sufletul si constiinta, dar si pentru a simti un nemaintalnit dezgust pentru formatorii (pardon), DEFORMATORII de opinie.
Primul element pe care l-am remarcat inca inainte sa vad imagini: arbitrul Hategan. Cei cu memoria scurta, cei care folosesc CFR-ul pe post de Darts, sigur nu-si amintesc acest element. A existat chiar in acest sezon, acum nici macar doua luni jumatate, un anumit episod in care ei nu s-au putut lega de CFR, fiindca echipa noastra nu castigase. Ba mai mult, facuse un pas mare gresit, acasa. Cu Petrolul Ploiesti... Va amintiti, nu? Daca nu, cautati in scrierile mele impresiile de la acea partida: primul lucru veti remarca o caricatura a lui „Hotigan”. E greu sa cred ca ati fi putut uita acel meci, acel 1-1 in care la 2 faze absolut identice o data s-a dat penalty impotriva CFR-ului si o data nu s-a dat nimic pentru noi, ba, mai mult, in a doua repriza s-a anulat un gol pe motivul eronat al unui hent dovedit clar ca inexistent. Atunci n-a plans mai nimeni de mila CFR-ului, emisiunile au continuat cu un zambet parsiv in coltul gurilor ce vorbeau despre echipa noastra. Acum a fost de-ajuns sa vad ca se vorbeste despre acelasi Hategan (ajuns iata, sa ne arbitreze iarasi, atat de repede dupa acel episod revoltator) ca sa-mi dau seama de un lucru: daca a fost ceva, nu se poate acuza CFR-ul de furt, nu cu omul care ne-a luat atunci 2 puncte extrem de importante, iata, fix cele care ne-ar fi dus acum pe primul loc. Sigur, despre asta n-am auzit pe nimeni sa mentioneze; in furia lor nebuna neglijeaza faptul ca unii mai au si memorie (scrisa si vizuala). Cel mai important ar fi fost ca cineva sa-i traga „frana de gura” Dumnezeului prostilor si sa-i puna o intrebare simpla: „Dar, ce-a fost cu acelasi Hategan la meciul CFR-Petrolul?”.
Apoi am vrut sa vad imaginile. Intr-adevar, dura intrarea lui Nuno Diogo la Fatai. Chiar daca nu-i cu talpa inainte, chiar daca piciorul ajunge la capul adversarului din inertia miscarii, poate ca un arbitru cu foame de sange, de rosu, ar fi dat asa ceva, desi mi-e greu sa cred ca asta s-ar fi facut din minutul 2. Totusi, sa tragem paralele: peste nici 20 de minute notam o intrare dura a lui Fatai la Diogo, o talpa clasica, sanctionata tot cu galben. Apoi, in repriza a doua, acelasi gen de actiune, cu Goian atacandu-l pe Kapetanos. Tot galben. Deci, oare nu este echitate in decizii, nu s-a judecat cu aceeasi masura fiecare astfel de faza in parte?
Hent la Renan? Poftim?!?! Nici in campionatele scolare nu se da asa ceva! Minge venita din 2 metri, situatie in care mingea nu se indreapta nicicum catre poarta (dimpotriva), absolut nicio intentie de a atinge cu mana. Deci? Ne putem referi si la un alt „hent” cu Bastos primind tot asa mingea in mana, din apropiere, undeva la 30 de m, la care nu s-a dat nimic. Deci din nou aceeasi masura. Dar, ce-ar fi sa intrebam mai bine despre faza in care a tras Kapetanos si a cerut penalty! Vreti sa vedeti ceva? Mingea cade pe mana adversarului, care schimba directia unui sut ce era 100% pe poarta! Are cineva tupeul sa nu puna cele 2 faze in paralel? Da, are! Monologul isteric este singura cale de a comunica, de a acoperi orice altceva! Repet, dupa ce-am vazut rapid aceste cateva faze nu am mai avut nevoie de alte clarificari. Stiam ca tot circul a fost absolut gratuit si, demult n-am mai simtit atata dezgust pentru impresia deformata despre CFR a acelor neutri care stiau ca „Astra a fost invinsa de arbitri”.
Trec si la factorul de marlanie, tot mai prezent in limbajul Dumnezeului prostilor. Nu am sa caut citatele si nu am sa reiau calomniile si injuriile aduse celor doi arbitri de la ultimele 2 partide ale CFR-ului. Remarc insa ca sunt facute in direct, pe un post TV si ca, in mod normal, CNA-ul ar trebui sa intervina, din oficiu, macar cu un avertisment. Nu am inregistrarea acelui „discurs” dar daca as gasi-o as face personal sesizare. De ce sa sanctioneze? Personajul intervine „live” (de fapt este chemat sa intervina), sigur ca moderatorul nu poate banui ce are de gand sa spuna. Are insa obligatia sa-l opreasca ferm pe invitat imediat ce depaseste masura, sa-l faca sa retracteze. Sa zicem ca nu o face, fiindca un fanfaron autentic precum cel in discutie nu da inapoi verbal niciodata. Bun, asta se intampla acum o saptamana, la meciul Steaua-CFR. Atunci, pe ce temei ii este permis aceluiasi personaj accesul din nou „live” in emisiune? Se asteapta cineva ca el sa nu repete discursul?! „Vai, ce-ati zis domnu’ Becali! Sunt mironosita si nu ma asteptam, adica nu v-am mai auzit niciodata spunand una ca asta!!” ?! Realizatorii si moderatorii trebuie asadar sa fie sanctionati de CNA pentru aducerea repetata a unor astfel de elemente la microfon. Oare asta nu-i evident si pentru cei din CNA?
FOTBAL - Victoria in care n-am crezut
In sfarsit, ajung la fotbal! Cei care n-ati mai avut rabdare in cele 2 pasaje dinainte sper ca ati dat repede pe scroll si ati ajuns aici.
Recunosc ca mi se intampla sa ma si insel in privinta CFR-ului. Acum chiar nu m-am asteptat sa fie victorie. Erau prea multe elemente demne de luat in considerare pentru a lua ca varianta previzibila si multumitoare si un egal. Puteam vorbi despre precedentele partide cu Astra, in fiecare campionat avand probleme la Ploiesti, despre eliminarea din Cupa tot de acolo (e drept, cu echipa a II-a), despre egalul scos de Astra cu Dinamo in etapa precedenta, despre faptul ca aveam macar 3 absente esentiale – Muresan, Cadu si Weldon si, nu in ultimul rand, despre forma slaba din ultimele 5 din 6 reprize de fotbal. Punand toate astea ca un cumul oare merita sa ma amagesc cu ideea vreunei victorii? Nu e oare mai bine sa te astepti la ce-i mai rau si dupa aia sa ai motive de sincera si exploziva fericire?
Din punctul meu de vedere jocul CFR-ului la Ploiesti m-a incantat, date fiind conditiile. Pe un stadion plin de rugina si de noroi, contra unei echipe macar de statura U-ului, sa castigam si la scor si la faze si la impresia generala cred ca nu poate fi decat complet satisfacator. Iar daca ma gandesc si la teama cu care am privit titularizarea lui Kivuvu, Nuno Diogo sau aparitia in aceeasi linie a celor doua maini moarte din ultimele partide – Peralta si Bastos nu e loc de umbra de nemultumire pentru cum a mers jocul. Sigur, poate se putea mai mult, mereu e loc de mai mult. Se putea poate juca mult mai mult in pressing-ul de la inceputul partidei, cel care asa cum a produs un gol in 15 minute, ne-ar mai fi adus poate inca un gol pana la pauza. Poate ca, gandind astfel, n-am fi fost aproape de stop cardiac la ultima faza, cea in care Piccolo s-a trantit disperat pe langa minge la 3 metri de poarta noastra. Am avut iata nevoie si de un pic de noroc, din nou, dar, daca judecam in ansamblu, putem spune ca la ce ratari au fost la poarta lui Lung o victorie la 2 goluri diferenta era mai aproape de realitate. Sa spunem doar de ratarea dubla a lui Kapetanos (singur cu portarul) si Renan, pe recuperare, din minutul 2, de capul din 7 m pe langa poarta a lui Bastos, din minutul 38 (brazilianul nu mai are cand sa invete si jocul aerian) sau de imensa ratare din a doua repriza, cand Bastos l-a incurcat pe Kapetanos, cel aflat singur, doar cu un fundas in locul portarului, asta ca sa vorbim despre situatiile absolut clare. Asemenea faze nu am avut in ultimele 3 meciuri puse cap la cap! Sper sa nu devina un obicei, mai ales ca vor urma din primavara partide cu echipe mai slabe, vor fi mai multe ocazii si, daca mare parte din succesele de acum se datoreaza eficientei la finalizare, o echipa care rateaza cum am facut-o noi la Ploiesti ar avea mari probleme. Nu pot insa sa nu ma gandesc ca am avut pe foaia de joc un singur varf autentic, deci prea multe alternative nu erau. Totusi, ma asteptam ca un atacant speculativ precum Kapetanos sa nu rateze o situatie de singur cu portarul, perpendicular, in chiar startul meciului.
Cel mai important este ca meciul a fost castigat de catre mijloc. Asa cum ziceam ca acesta a fost principalul element deficitar cu Steaua, tot asa acum acolo s-a rezolvat totul. Sunt doua posibile explicatii pentru care ne-a mers jocul asa de bine: pur si simplu jucatorii au fost in mare forma (vezi omniprezenta lui Renan si recuperarile sale si ale lui Peralta sau siguranta - in general, mai putin la faza din minutul 87 – a lui Kivuvu), precum si ajutorul important oferit atat de cate atacanti cat si de catre fundasii laterali, acolo unde si Camora si Lionn au fost sesizabili. Pe de alta parte suspectez si o eroare majora a antrenorului advers, Selymes. Unde? Cum? Observati libertatea cu care Peralta manevra mingea. A avut de cateva ori timpul sa dea mingi filtrante, a avut spatiu, el, cel care pana si cu Vointa era mereu cu o umbra in spate. Nu vreau sa ma imbat (nici macar cu apa rece) si sa cred ca Peralta s-a scuturat de postura sa rebegita din ultima vreme. Ii atribui asadar succesul de a revitaliza mijlocul lui Costa desi... nu pot sa nu suspectez si precaritatea lui Selymes la partea tactica. Adica, o echipa cu jucatori precum cei ai lui Astra sa se lege atat de slab pe teren, nu se poate intampla de la sine, sau doar prin covarsitoarea superioritate a CFR-ului.
Remarc totusi o posibila solutie: specializarea oamenilor de la mijloc. Daca in formula Muresan-Renan-Peralta, toata lumea facea si faza defensiva si ofensiva, facea totul si mai nimic, iata ca in situatia Kivuvu-Renan-Peralta fiecare a trebuit sa presteze altceva. Kivuvu a ramas pe centru, retras, fiindca el doar asta face bine. Piccolo si Nuno Diogo au putut astfel sa stea un pic mai departat unul de altul (tocmai fiindca inchizatorul era mai aproape de ei), iar oamenii de pe flancuri au putut urca mai mult. Renan a facut acelasi box-to-box cu care ne obisnuisem, dar, avand mai multi coechipieri in jur a fost parca si el mai util, mai ales sus pe teren. Iar Peralta, avand mereu om sa-l suplineasca in defensiva in persoana lui Kivuvu, a putut sa-si vada mai bine de zone de creatie, a putut si sa faca pressing ofensiv, cu ceva succes. S-ar putea ca asta sa fie o solutie pe viitor, cu Muresan in rol de Kivuvu, dar fara a ne mai folosi de calitatile lui de pasator.
Pe un teren pe care Lionn s-a accidentat inca din minutul 2, poate era cam greu sa se joace in viteza. Totusi, de cel putin cateva ori, oamenii de pe benzi au iutit jocul. Au fost si centrari parca mai bune, mai ales Camora, Peralta, Renan si Sougou fiind de remarcat aici. Cu ajutorul lui Bastos am avut si ceva perioade de posesie, stilul a semanat un pic cu acela din primele etape, cel pe care-l regretam saptamana trecuta. Totusi, repet: si atunci a fost tot cu Astra si tot contra lui Selymes. Cand a fost Astra lui Sumudica – mare antrenor, ce sa spun – a fost imediat altceva.
Din punctul meu de vedere laureatul partidei ar fi Sougou, omul care putea in orice moment sa faca diferenta. A facut ce a facut si din nou a dat pasa de gol. Si tot din nou, asa cum au fost si in campionatele castigate, in care invingeam chinuit, dar invingeam, intr-un meci de asta de 1-0, golul a venit de la un fundas. Daca va mai amintiti, acum cativa ani erau unici marcatori Alcantara, Cadu, Galiassi... Dar asa trebuie! Asa castiga o echipa puternica, ducand fundasii in careul advers! Ce nu mi-a placut a fost titularizarea lui Diogo. Accidentarea sa si schimbarea cu Rada a aratat imediat mica diferenta dintre cei doi. Niciunul nu e la nivelul lui Cadu (si poate ca nici al lui Maftei), dar Nuno Diogo chiar e un real pericol pentru noi. Nici Piccolo nu a fost tocmai sfant, a gresit in cel putin 2 randuri, plus acea faza deja mentionata, din minutul 93. Totusi, parca italianul se vede mai mult si la lucrurile bune (iar aici nu vorbesc de gol, fapt absolut intamplator). Edificator este momentul in care microfonul de fond capteaza clara si raspicata o voce de pe banca CFR-ului, dupa o protejare a mingii de manual: „Bravo, Felice!”.
Beto mi-a parut, din nou, cam prea sigur pe el, prea agitat, cu miscari prea largi si ici-colo cu sarituri in contra-timp sau mult exagerate. Sper sa fie doar inca un comportament de show-man si sa nu-si fi luat iarasi nasul la purtare dupa evolutia contra Stelei. Pana la urma portarul ce nu ia gol nu se critica, doar ca ma preocupa un pic atitudinea sa parca prea superficiala.
Ei, dar dupa 2 minute de prelungire la cele 3 deja dictate, a venit si vacanta de iarna. Pana in primavara e vreme ca tot ce luam acum la prezent sa devina trecut. Vor fi meciuri de pregatire, vor fi alte atitudini, poate vor fi si transferuri. Trei posturi sunt momentan deficitare, in ordinea asta: mijlocas central – de creatie (daca pleaca De Zerbi se vor elibera fonduri salariale pentru aducerea unui inlocuitor de valoare), atacant stanga-centru (avem nevoie acolo de cineva de profilul lui Sougou, dar care, la nevoie, sa ii poata inlocui pe Weldon sau Kapetanos) si probabil inca un fundas lateral (nu stiu daca din Panin sau din Lionn facem de un fundas dreapta pe jumatate din nivelul lui Camora). Variante sunt, vor fi zvonuri cu duiumul, va fi vorbarie dar eu sper doar sa fie din partea CFR-ului atata minte cat a fost in vara, atunci cand au avut procentaje bune de succese la transferuri.
E chiar bine ca nu suntem pe primul loc – daca tot nu am fi avut avans major fata de urmaritoare. Poate ca un loc 1 in clasament, cu 1-2 puncte avans, acum ar fi indemnat la lasare pe tanjala, ar fi dus la prea multe vorbe, prea multa infatuare. E bine sa ramanem in trena, sa ne intarim si sa dam atacul final intre etapele 25-30 (de la returul cu Rapid). Atunci probabil se va juca tot campionatul.
Pana atunci e vreme si e chiar indicat sa ne decuplam macar cateva saptamani de la fotbal, sa ne luam gandurile de la tot acest venin infantil din mediul fotbalului romanesc, sa-i lasam sa urle precum lupii in padure si noi se ne preocupam de bun simt, de prietenie, de sarbatori si de ganduri cat mai bune.
Va doresc Sarbatori Fericite tuturor si un An Nou Minunat!
