Daca nici azi nu invingeam in deplasare, atunci cand? Inca un pic si se termina sezonul si am fi fost cu un minus infiorator la adevar. Asa suntem la „-1” si, daca ne-a venit „fotbalul la cap” avem sansa sa ajugem la 0, intocmai ca echipele „linistite” ale anilor ’90. O fi bine? Este oricum mai bine de cum se intrezarea acum doar cateva saptamani. Iar o astfel de perfomanta chiar ne poate salta cateva locuri, intr-un campionat al impiedicatilor, in care sunt la moda egalurile (priviti doar clasamentul ca sa va convingeti). Dar pentru asta, pentru aceasta minima performanta de onoare ar trebui sa minam Gruia in urmatoarele 3 meciuri si, sa luam macar un punct de la Dinamo sau Medias (adica echipe ce ne sunt deocamdata la mare distanta). Constat insa ca e de-abia al doilea rand in acest sezon cand legam 2 victorii consecutive. A mai fost o astfel de situatie in tur, cand am batut pe Dinamo, cu un 1-0 convingator (la fel cum a fost succesul cu Vaslui) si apoi am avut acea „anormala” victorie in deplasare de la Bistrita. Iar apoi ne-am impiedicat acasa cu Mediasul cand ne era lumea mai draga.
Deci sa castigam tot ce mai este de jucat acasa? Sa avem 3 victorii consecutive? In primul rand sa jucam pe noul trend ceferist, de la Brasov incoace. Iar, la cum se prezinta lucrurile actual, nu cred ca a bate pe Otelul, o echipa careia i s-a terminat combustibilul de revelatie e chiar greu realizabil. Daca nu ne putem mentine noi forma buna, macar sa si-o mentina ei pe a lor, pe cea slaba adica si va fi suficient. Mai vine o Bistrita, care nu se va strofoca prea mult daca Universitatea Craiova se va fi condamnat intre timp singura... Si apoi Steaua, unde trebuie sa sfaramam cutuma. Da, aici deja discutam de traditii. Sa mai zica cineva si dupa meciul de azi ca CFR nu este o formatie cu traditii (deci si de traditie). Una dintre acestea este sa remizam mai mereu cu Steaua, confirmata si reconfirmata de ceva vreme. Alta, pozitiva, consfiintita si azi, probabil pentru eternitate, sa iesim mereu bine din meciurile din Baragan. Acum, sa fim rezonabili: la cat e de muribunda echipa din Urziceni azi n-ar fi trebuit sa se numeasca Unirea ci Umilirea, sau, dupa cum si-au adus jucatorii, Adunarea Urziceni. V-ati pus intrebarea ce facem dupa ce dispare Unirea Urziceni? In trecerea lor ca de cometa prin prima liga mereu au fost cel mai bun furnizor de succese pentru noi! Este evident ca va trebui sa ne gasim si altii pe care sa-i asuprim.
...
Vezi Liverpool si apoi mori
....
Este trist ce se intampla cu Unirea Urziceni. Trist si pentru fotbalul nostru actual ca a avut drept campioana un balon de sapun, care a luat la rand mari stadioane din Europa, Hamburg, Sevilia, Glasgow, Stuttgart, pentru a-si atinge apogeul pe Anfield. In curand, toate acele mari echipe europene vor avea prin magazie fanionul unei fantome romanesti. Macar leul si l-au ales bine ca sigla. Felinele nu traiesc prea mult... Jalnic este si felul in care si-au facut lotul actual: poti sa mai aplici un petic in cot, in genunchi, ca e criza, dar culmea rusinii este sa-ti faci haina doar din petice. Felul in care agonizeaza acum fosta campioana din Baragan, imi aminteste de cum faceau figuratie anumite echipe din Formula 1, gen Minardi: motor „imprumutat”, pilot „cu valiza” ce sponsoriza el echipa, nu conta la cate tururi distanta de castigator termina, important era sa fie pe-acolo, sa aiba „onoarea” de a fi depasit o data si inca o data de lideri, dar sa isi afiseze reclamele. Un soi de om-sandwich, cum se uziteaza in publicitatea stradala, o ocupatie perfect onorabila de altfel, doar ca in sport asta seamana a inselatorie. Acesta i-a fost probabil destinul Unirii, inca de la bun inceput, de jucarie a unui rege al asfaltului. Acum vor asfalta peste amintirea ei si, daca mai vand multe de pe baza lor sportiva vor putea asfalta apoi si gazonul. Cu tribunele le va fi cel mai usor, atmosfera este de divizia C, spectatorii fiind rasfirati ca vrabiile pe un gard.
...
In lupta cu „urzicile oparite”
...
A fost azi o victorie meritata? Da, diferenta intre cele doua echipe a fost clara, chiar daca poate multi am tresarit la 0-1, nu cred ca deznodamantul favorabil ne era in mare pericol. Poate daca ar fi intarziat prea mult egalarea, dar... la ce jucatori ni se opuneau mai ales in aparare era greu de crezut sa se intample asta. A fost insa un stil convingator? Ezit sa raspund afirmativ aici. Jocul colectiv n-a fost nici pe departe atat de bun ca la partida precedenta, cu Vasluiul. Am avut multe faze in primul rand datorita naivitatii adversarilor. Uitati, de pilda, nu stiu daca Nicoara este chiar de neoprit, as spune ca mai degraba nu, gandindu-ma la alte evolutii, dar azi, pentru cei de la Urziceni el sigur a fost mult prea mult. Cam toate pasele date pe culoar au fost aproape sa ne mearga, depasirile facute de jucatorii nostri erau la ordinea zilei. E greu sa compari un meci cu una dintre primele 2 echipe din liga cu un altul cu cea mai slaba, dar macar pe aceste considerente incerc. S-au facut cam prea multe erori, dar s-au si putut face niste comparatii intre jucatori de pe aceleasi posturi. E nevoie de mai multa calitate in urmatoarele meciuri, dar poate ca pe baza celor testate azi se vor lua si deciziile corecte.
In rest, gazdele au avut terenul si vantul de partea lor, dar nici astea nu au putut echilibra fortele. Terenul, mai bun decat mocirla din sezonul trecut, cand ar fi facut cinste doar Branestiului, dar asta este evident doar meritul vremii, al faptului ca n-a mai plouat de mai bine de o saptamana. Totusi vremea ne-a oferit un vant cam ca la Targu Mures, noroc ca de data asta aveam oamenii necesari si puteam pasa si pe jos. In fine, o alta observatie, suprafata de joc mi s-a parut suspect de ingusta, probabil la limita regulamentului. Nu cred ca a fost doar o iluzie a camerelor tv. Vedeti doar spatiile de la careul mare pana la linia de margine. Este probabil o decizie de a ajuta echipa locala, pentru a sta mai compacta, dar si pentru a da lovituri norocoase ca la faza golului lor.
Cel mai mult insa ma intereseaza modul in care CFR-ul a abordat aceasta partida. Am dat oare 100% pentru victorie sau am considerat inca de la inceput ca va fi o misiune facila la Urziceni? De unde putem deduce asta? Chiar din „subiectul Cadu”. Cand am vazut ca el nu e pe teren si nici pe banca de rezerve am crezut ca mi-a scapat cumva un detaliu de la partida cu Vasluiul. Apoi am verificat caseta tehnica de atunci si nu figura acolo Cadu cu niciun galben luat. In cazul acesta, ramaneau doua variante: a fost menajat sau era usor accidentat (desi n-a fost nicio stire referitoare la asta). Ce ciudat, lipseste marele capitan si nu parvine nicio stire despre motivatie? Ca a fost sau nu accidentat ne vom da seama daca va juca impotriva Otelului. Mie aceasta imi pare cea mai plauzibila varianta, fiindca altfel nu inteleg de ce n-ar fi fost macar trecut pe banca de rezerve, acolo unde nu mai aveam niciun fundas central disponibil (e drept, aveam 3 in teren, la nevoie mutam intre ei). Totusi, la abnegatia pe care stim ca o are Cadu nu cred ca n-ar fi vrut sa fie in lot, chiar si intr-un picior. Este destul de posibil asadar si ca din ratiuni de strategie el sa fi fost pastrat pentru meciuri mai grele. Ceea ce, pe cale de consecinta, insemna ca duelul de fata era vazut ca fiind unul oarecum usor. Chiar si faptul ca ne-au trebuit vreo 20 de minute si un gol incasat ca sa dam drumul la alergare pe tot terenul, poate fi un indiciu al unei usoare lejeritati in tratarea meciului. Bine, pana la urma, ca ne-am redresat la timp si ca n-am avut soarta lui Steaua si Dinamo la Urziceni.
....
Imprumutati si de la noi fotbalisti...adevarati!
...
Cei care s-au plans ca Steaua-Dinamo a fost un derby tern, ar fi trebuit sa-si curete greata cu partida de azi. Multe erori, e drept, dar si foarte multe ocazii de poarta, ratari, goluri, cate un pic din toate ce ar trebui sa ofere un meci frumos. Au avut si gazdele sansele lor dar, ca numar si ca stil CFR a avut de vreo 3 ori mai multe, exact proportia aratata de scor. Peralta, Bastos si Batin, toti au avut cate o sansa de gol de la mai putin de 10 metri de poarta. Deci, cam 2 ocazii enorme pentru un gol. Cu exceptia startului de meci si a primelor minute din a doua repriza, cand echipa noastra a parut iarasi predispusa lancezelii, in rest cred ca intalnirea a fost clar dezechilibrata. Nicoara si Panin au dominat cum n-au facut-o niciodata partea stanga, unde se pare ca aveau de-a face cu niste surogate de adversari, lui Peralta nu i-a putut lua nimeni mingea, iar Kone putea sa se creada un Messi negru la nivelul rivalilor. Oricat de multe ar fi vazut Epaminonda in toate epopeea Unirii nu avea cum sa capete valoarea de a se lupta corp la corp decat poate cu Bus. Batin, golgheter de divizia B, deja i-a fost prea mult!
Meritul lui Minteuan este ca a sesizat la timp cateva chestiuni: flancurile au facut legea, iar faptul ca cele 2 goluri din prima repriza au fost marcate tocmai de jucatori de extrema certifica ideea ca antrenorul a facut alegerile bune. Pana acum cateva meciuri oscilam si eu intre Hora si Kone pentru dreapta, eventual cu trecerea lui Kone pe stanga. Iata totusi ca Minteuan a ales bine si cred in continuare ca pentru Hora e loc destul pe posturile centrale, in continuare descoperite. Iar daca pe partea stanga puteam juca sistemul mijlocas + fundas de banda, pe partea dreapta tactica s-a vrut intentionat, din nou, dezechilibrata, Kone fiind mai mult un soi de atacant la sustinere, iar Diogo ramanand mai mult pentru spate. Asimetria aceasta a functionat bine in ultimele meciuri insa, ce vom face daca Dorinel Munteanu se va prinde de aceasta manevra? Cred ca pentru meciul cu Otelul se cer mici surprize. Una ar putea fi renuntarea la Diogo. Din pacate, asa cum l-am laudat in precedentele 3 partide, azi trebuie sa remarc ca a fost dezastruos. Un fundas de banda care nu urca ar trebui sa-si indeplineasca poate cu sfintenie atributele defensive. Doar in prima repriza a avut cel putin doua faze, (doua – sigur!), in interval de nici 10 minute, la care a gafat grav, o data sansa suranzandu-ne, a doua oara surazand Minca. Iar cand a incercat sa ajunga pana la mijloc, s-a trezit depasit de adversar si nevoit sa-l incalece, sa-l tina grosolan cu pretul primirii unui galben inca din minutul 30. Minteuan l-a luat la ochi si pentru asta l-a si schimbat in a doua repriza. Pentru urmatorul meci nu cred, asadar, ca doar de dragul lui si de frica faptului ca nu avem fundasi de banda (lucru vechi deja) ar trebui sa ne mai limitam optiunile tactice, cu dezechilibrarea aceasta a stilului de joc. Mai bine il punem pe Leo Veloso si activam toata latimea terenului.
Un alt fapt ingrijorator este si evolutia lui Piccolo. Este stiut ca italianul se acomodeaza mai greu, posibil sa nu fie inca nici complet refacut, totusi a parut alt jucator fata de cel pe care-l denumeam noi Piccolo. Iar daca intr-adevar Cadu e accidentat, Maftei, la fel, de ceva vreme, Muresan asijderea, chiar avem o problema acolo. Din prea multi fundasi centrali acum avem prea putini? Apararea noastra a avut un echilibru fragil, cu greu i-am dat rezistenta mai mult decat a unei coaje de ou. Noroc cu Rada ca a fost mai stabil, chiar daca si lui ii putem reprosa acel hent din care a rezultat primul gol. Dar, lovituri ca acelea sunt cu duiumul in fotbal si, chiar si asa, nu exista goluri imparabile cum aparent a fost cel incasat de noi. Acolo a fost vesnica problema a marcajului la fazele fixe, cea la care suferim continuu. Nu ar merge mai bine o dispunere zonala, de pilda la o faza ca lovitura executata de Patras n-ar fi fost mai util sa aglomeram coltul scurt, tocmai pentru a ne feri de o executie razanta? Daca aceasta asezare e pe moment sarcina lui Minca atunci el e mai vinovat de gol decat Peralta.
Totusi, Minca e un pas enorm in fata comparativ cu Nuno Claro. Daca nu greseste grav nu are cum sa-l mai scoata cineva din poarta pana la finalul campionatului. Mi-a placut din nou faptul ca isi dozeaza bine plonjoanele si reflexele, par mai grupate, mai controlate, ca are priza (da, chiar si in doi timpi!). A avut o lovitura libera la care l-a salvat doar bara, el fiind spectator, a avut cateva degajari care nu i-au iesit dar, in ansamblu da mult mai multa siguranta apararii. O singura observatie totusi: mi se pare ca nu iese tocmai corect, nu se protejeaza corespunzator in saritura, fapt pe care mi-l amintesc in privinta lui si din cele cateva evolutii pe care i le-am vazut pe cand era la Brasov. Azi a primit in 2 situatii fault la portar dar, in mod normal in careul mic el este cel care trebuie sa loveasca un rival in saritura si nu invers, sa i se dea peste maini, sa scape mingea. Sa fie lipsa de tupeu sau poate si lipsa unui blocaj al atacantului precum cel pe care doar Cadu stie sa-l faca?
Astazi nu zona centrala a fost cea care a decis meciul ci, asa cum am spus, partea stanga. Avandu-l pe Rada, mai sigur, Panin si-a permis mai multe, am vazut in sfarsit invaluiri si centrari bune. Mai mult, chiar si in a doua repriza, momentele de pressing erau declansate tot de urcarile lui Nicoara, dublat, e drept, de Peralta si Sare. Cel mai mult m-a bucurat ca la 2-1, dupa ce am inteles ca nu are rost sa ne aparam un avantaj minim cand putem avea mai mult, am iesit la pressing si ca, aproape instantaneu, a aparut si golul.
Oamenii de gol nu m-au impresionat. Bus cred ca si-a pierdut locul de titular, probabil ca acum va fi la moda Batin. Justificat, dintre cei doi ultimul pare mai bun dar, spun din nou, ce-ar fi sa jucam fara varf clasic? Cata vreme cei din lateral pot sa dea gol, de ce sa ingradim totul intr-o tactica de manual? Bastos si Hora ar fi alegerea mea si un joc naucitor cu 4 oameni care pot da in orice moment gol. Sigur, asta daca si Bastos va juca un pic mai serios. Era minutul 2 si Bastos, singur in careul mare rata o preluare care garanta un gol. Apoi, un alt exemplu, in repriza a II-a, Bastos executa corner, mingea se respinge la noi, in centru si pasa pleaca evident tot catre brazilian, in margine, cel care nu avusese ca prima grija sa iasa din offside-ul de dupa executie. Stiu, fata de cei de la Urziceni Bastos a parut superstar, dar chiar putea mai mult, de fapt va trebui sa faca mai mult in urmatoarele meciuri.
Incep sa ma lamuresc mirandu-ma de Sare. Din nou foarte bun cand avem noi posesia, din nou extrem de ciudat in felul in care recupereaza. E interesant cum poate fi bun la recuperarile de pressing, cum prinde mingi la mijlocul terenului, cand toata echipa sta sus si cat de slab, de ineficient este in fata aparatorilor (au fost cel putin 2 situatii in care a fost prea usor depasit), iarasi s-a tras prea mult la poarta noastra din zona centrala. Sigur, Sare e un mare castig in jocul nostru si asta se vede inca de cand a inceput sa apara ca titular in echipa dar, in momentul in care aveam avantaj nu credeam ca am sa-mi doresc sa-l vad pe Kivuvu, sa blocheze eficient. Cu Sare inchizator nu putem juca la conservarea rezultatului. Muresan, fa-te bine curand!
Din nou am avut parte de-o executie a lui Rada din lovitura libera, aproape la fel de precis in tinta ca De Zerbi doar ca, mult mai eficient, imprima mingii o viteza superioara. Stiu, cu Vasluiul nu i-au iesit incercarile dar, de-acum incolo cred ca e clar pentru toata lumea cine e executantul nostru de pe centru. Plopii pot rasufla linistiti, Muresan va avea alte lucruri de facut.
Cei mai buni au fost in mod cert cei deja amintiti: Kone, Nicoara si Peralta. Daca la Kone pot spune ca s-a vazut cat si cand a trebuit, la Nicoara trebuie sa salut primul sau gol marcat pentru noi intr-un meci oficial. Spuneam si data trecuta ca vine de foarte multe ori dupa ultimul om din banda si, chiar daca da oarecum din unghi, se pot da goluri si de acolo. Iata ca azi i-a iesit! Mai frumos decat sutul a fost preluarea, intoarcerea cu adversarii in spate si realizarea individuala a fazei. Momentul a fost foarte important, fiindca doar pe o asemenea executie sau de pe vreo faza fixa am fi reusit sa intram rapid in joc. Totusi, nu pe Nicoara am sa-l numesc omul meciului ci pe Peralta. Stiu ca a dat autogol – l-ar fi dat oricine de acolo. Dar nu avem voie sa uitam ca a ordonat tot jocul nostru, iar si iar si ca a dat 2 pase de gol, atat pentru Kone cat si, una mai frumoasa, prin spatele lui Nicu, catre Batin. Daca secretul lui sta in pregatirea facuta asta vara prin parcuri cred ca la vara conducerea ar trebui sa-si regandeasca locul de cantonament. Evident insa, secretul lui sta in valoare, recuperator si, mai ales, pasator desavarsit. Nu e complet, chiar nu are ce sa caute in careu, atata vreme cat isi face perfect treaba asta!
....
Pana la urma o victorie previzibila e categoric mai buna decat una invizibila. Trebuia sa invingem, echipa s-a achitat de aceasta sarcina, dar sa nu privim prea devreme catre clasament. Europa League e departe, a fost indepartata de punctele pierdute prosteste, din vina noastra dar si a catorva arbitraje. Sa ne gandim ca in loc de 5 puncte diferenta, cu macar 2 victorii din partidele de la Brasov, Tg Mures sau cu U acum eram acolo, sufland puternic in ceafa. Asa, 5 puncte sunt greu de recuperat si asta se face doar invingand la Dinamo, lucru de care, spun cu tristete (fiindca nici adversarul nu pare grozav) nu vad CFR-ul in stare. Ramane asadar cum am stabilit sambata: noi sa ne vedem de ale noastre, sa facem macar o serie de 3 victorii consecutive, sa ducem adevarul la 0, ca o echipa care intr-o vreme nu dadea puncte acasa si, daca se poate si se vrea, sa jucam cat mai frumos pentru publicul ce va veni la stadion poate nu in numar coplesitor dar cu inima deschisa, pentru echipa si nu pentru trofee!
