Au inceput grevele. Era de asteptat. Nu era criza in toata puterea cuvantului fara greve. In acelasi timp, iata ca a inceput si echilibristica guvernarii. Ii astamperi pe unii, scandal, promisiuni, impacare - pornesc altii. Asii din maneca politicienilor par a fi mereu liderii sindicali, atat de inversunati la inceput si atat de impaciuitori la final de greva (indiferent de rezolvarea revendicarilor).
Oare sa fie de vina faptul ca mai tot liderul sindical respectabil "esueaza" la final de cariera in politica?
Cazul nemultumirilor din invatamant depaseste cadrul obisnuit pana acum. Inca promisiunile din campania electorala sunt calde, nu e momentul vreunui bilant, nu sunt urmarea vreunei asteptari latente, dureroasa. E pur si simplu un drept considerat adjudecat, o deblocare, o marire de fonduri promise, semnate si parafate in campanie, in conditiile in care adversarii politici la putere avertizau cat se poate de serios ca demersul nu poate fi indeplinit. Nu cred ca era necesar acest gest; la cat urmaresc romanii viata politica si promisiunile de campanie nu cred ca implicarea le-a adus mai mult de 1% voturi. E cert insa ca gestul facut de majoritatea PD-L - PSD existenta si la acea data in Parlament a fost expresia maxima a lacomiei de voturi si a fanfaronadei. Urmand insa un model absolut deloc necesar realitatii cotidiene actualii alesi au transformat ultima campanie electorala intr-o licitatie de promisiuni, cum ziceam, fara nicio valoare sau rost. Romanii voteaza mai mult frustrati, punitiv, nemultumirile acumulate de fiecare guvernare asigura schimbarea de carma, aceasta rotativa natural-electorala si descalifica de fiecare data, in ansamblu clasa politica incapabila si promisiunile ei.
De data aceasta insa au fost la mijloc acte, nu doar de vorbe goale, probabil aceasta s-a vrut gaselnita strategiei! Era ceva aproape palpabil! Mai conteaza ca stiind situatia existenta s-a dat dovada de lipsa totala de responsabilitate? Era normal sa creada ca daca ei se cred Pestisorul de Aur atunci tot ei vor trebui sa indeplineasca minunile promise si cerute, nu? Probabil ca nu...
In afaceri castigi proiecte in urma unor licitatii. Acolo trebuie nu doar sa indeplinesti carnetul de sarcini ci sa si ai cea mai buna si completa oferta. Stim foarte bine ca sarcinile politice de mult timp se identifica cu egoismul unor personaje, unor grupuri. Dar oferta? Atunci cand faci o oferta scrisa si semnata, o data adjudecata licitatia, ar fi bine sa o duci la indeplinire, impreuna cu celelalte angajamente. Altfel, ti se ia inapoi castigul. Ei bine, in licitatia politica de ce trebuie sa asteptam mereu 4 ani pentru a declara castigatorul inapt? Unul din angajamente era marirea salariilor cu 50% pentru cei din invatamant. Cand? In 4-5 ani? Nu ci atunci, imediat dupa alegeri! A trecut imediatul, nu s-a indeplinit, cine e indrituit acum sa anuleze licitatia? Bunul simt al politicienilor? Sa asteptam demisia? Sau un val generalizat de greve? Cine-l impiedica, cine se pune in calea nemultumirii generale, a colizarii intereselor celor mintiti, indiferent din ce domeniu fac parte? Cred ca exact liderii sindicali sunt dopurile ce fac fata tot mai greu presiunii din spatele lor. S-ar putea ca in aceasta criza sa aflam exact la cata presiune poate rezista fiecare. Ar putea urma o nemultumire dusa la extrem de potentialele situatii disperare si apoi anularea "contractului politic", alegeri anticipate, spaima doar teoretica a politicienilor neamului, fiindca nimeni cred ca si-a pus vreodata problema serios ca in Romania actuala puterea aleasa poate fi dezradacinata.
E un inceput in toate si va veni o vreme cand romanii se vor simti si ei oameni politici, vor invata forta multimii, dincolo de manipularea sindicala.
