Păşeşte-ncet în cameră pe vârfuri,
Nu tulbura un germene de somn,
Te cuibăreşte moale între gânduri,
În cele ce sunt treze şi adorm.
În pace îţi închide uvertura,
Adu-mi şi ultimul pahar cu apă,
Ridică-mi pe pleoape cuvertura,
Un film alb-negru poate să-nceapă.
Aruncă-mă deasupra unui haos,
Fii bântuire dinspre imposibil,
Mă pune simultan în colt şi-n naos,
Şi spune-mi numai că sunt failibil.
În mintea mea adânc sădeste-ţi şoapta,
Tortură pentru gândul deţinut,
Roteşte-mă în stânga şi în dreapta,
Ca vierme cu cocon din aşternut.
Tu scoate-mă din mine în afară,
Dă-mi amnezii cu cele ce m-aşteaptă,
Şi fă broboana frunţii să tresară,
Ca martoră când trupul se deşteaptă.
