Fiindca ultima data am scris pe blog despre pisici m-am gandit ca ar fi politicos si "patriotic" pentru mine sa mai aduc vorba si despre "Arpagica" mea, rasfatata familiei. Acum imi dau seama ca prea demult n-am mai scris despre ea. Tot am in plan sa prelucrez noianul de material video filmat cu ea (si o s-o fac, promit!) dar uite, tot amanand de pe o zi pe alta, au trecut luni intregi fara nicio veste sau aratare despre matza noastra. Da, s-a facut mare si...simpatica (incerc sa nu las subiectivismul sa ma faca sa zic ca-i "frumoasa"). Dar simpatica este, caraghios de simpatica! Va garantez asta, iar daca nu ma credeti, priviti pozele.
E interesanta viata ei...cred. In fiecare zi descopera cate ceva. Uneori isi da seama ca se poate catara pana sus pe biblioteca, sa atinga tavanul. Si tot atunci ar trebui sa-si dea seama ca nu se mai poate da jos. Sta, se agita, se "mataie" si intr-un final intinzi mana dupa ea si o dai jos. Am tot sperat sa invete din patanie. Nici vorba. Mereu ajungea in acelasi impas. Pana la urma cred ca a invatat ea lectia cea mai importanta pentru sine: oricat de sus ar fi, se poate da si singura jos fiindca pisicile cad tot timpul in picioare. O alta descoperire importanta in viata ei? Cada de baie. Ii placea sa sara acolo, sa inspecteze zona aceea rece, sa se simta probabil pe o alta planeta, ca un astronaut pe luna. Zis si facut, una doua sarea in cada. Ce a descoperit? Ca uneori cada poate fi si plina cu apa! Intr-adevar o revelatie care a ravasit-o...la propriu. Vreo 20 de minute in care am alergat cu foenul si prosoape dupa ea prin casa. Intamplarea cred ca a ciufulit-o, a zburlit-o si a facut sa inteleaga ceva din expresia de "matza plouata". Probleme existentiale? Sensul vietii, lumea inconjuratoare? Nu stiu, par sa o preocupe si sa o sperie in acelasi timp. Adica imediat ce se deschide usa de la intrare ea o tuleste pe scari. Casa scarilor e cam ceea ce era Oceanul Atlantic pentru Columb. Inspecteaza plantele de la etajul nostru apoi o ia in jos pe scari, cel mai mult, pana la etajul 2. Mai departe lumea o sperie. Si sa vedeti: am dus-o la doctor acum 2 saptamani intr-o sacosa. Am lasat-o sa scoata capsorul si sa vada lumea. Era terorizata! Ai fi zis ca era impaiata daca nu ar fi tremurat toata de frica. Daca a stat cuminte in cabinetul doctorului? Putin spus! Parea cea mai fricoasa faptura de pe planeta! Apoi drumul inapoi spre casa, tot in sacosa. Ce mi-a venit mie dupa ce-am intrat in bloc, sa o scot din sacosa... Kitty a noastra a prins dintr-o data curaj si forta, s-a smuncit din bratele mele si a luat-o repede pe scari. In sus! De-abia m-am tinut dupa ea. Se oprea la fiecare etaj, se uita catre locul unde ar trebui sa fie usa noastra, apoi vazand ca nu-i aia urca inca un nivel. Si tot asa, pana la apartamentul 87. S-a asezat pe coada in fata usii si implora din priviri sa se deschida. Iar cand s-a deschis in cele din urma, a fugit ca o sageata prin apartament si nu s-a mai oprit pana in dormitor. Home sweet home! Asadar, nu va lasati pacaliti de unele poze; in pofida aparentelor salbatice, pisica noastra este cat se poate de domestica. Enjoy!
