joi, 8 aprilie 2010

Statul haiducesc




De ani de zile Sibiul trebuia cautat mereu in coada listei bugetelor alocate de la nivel central. Multa vreme oamenii si-au invinuit alesii locali, ca si cum fara bani acestia ar fi putut realiza ceva. De-abia de cand din cauza tuturor problemelor urbane sibienii au inceput sa simta nevoia acuta a centurii ocolitoare, cel putin ei au inceput sa fie mai constienti de acest circuit al banilor, au aparut "cetateni initiati-informati" care sa ridice degetul spre Bucuresti, spre cei care au de fapt painea si cutitul. Parlamentarii sibieni au fost totusi rareori inghesuiti sa dea raspunsuri concrete privind felul in care ei sprijina judetul, sa dea socoteala in vreun fel pentru faptul ca suntem mai mereu pusi la categoria "etc". In rest masina de vot functioneaza, aproape aceiasi parlamentari din mandatul trecut se regasesc si acum ca reprezentanti ai Sibiului. N-au dat raportul pentru ce n-au infaptuit in trecut si se comporta exact la fel si acum. Din comoditate sau servilism nu tulbura apele, nu incearca macar sa schimbe ceea ce ar putea sa fie, de fapt, un dat. Macar sa-i vedem totusi ca se zbat, sa aflam si noi unde e blocajul institutional! Iar sibienii - ca turma: ridica din umeri a neputinta, indura totul, de la gropi, degradare la lipsa perspectivelor. Totul din necunoastere. Articolul acesta a aparut la inceputul anului: http://www.turnulsfatului.ro/1768/buget-2010:-tot-la-coadă.html . Se spune negru pe alb, numeric, comparabil matematic, ca Sibiul e la coada. Iarasi! De atunci si pana acum am fost surprins sa descopar ca aproape nimeni dintre cei cu care am discutat nu stiau aceste date. Lipsa informarii - prima cauza.

Asa cum ziceam, situatia nu e noua. Singura exceptie a fost in anii 2006-2007 cand a trebuit pregatita actiunea Capitalei Culturale (un merit exclusiv local care se cerea cumva sustinut). Apoi s-a revenit pe linia "Sibiu, asta e un judet?!". Era de asteptat asadar, ca in an de criza sa fim tot la coada cozilor. Iata cum Sibiul, un judet relativ mare, central, cu trafic intens si mai ales UNUL CARE PRODUCE este lasat in mai toate topurile in a doua jumatate a clasamentelor. Cea mai importanta ierarhie dintre cele prezentate in articol este exact cea la care suntem cel mai jos: bugetele locale. Spus pe sleau edilii pot pune lacatul pe usa primariilor fiindca nu vor avea anul asta materie prima. Daca aveau ceva idei, ceva proiecte de infrastructura nu are rost sa isi mai bata capul cu ele. Iar cetatenii? La cat de grava e acum criza si la cat e omul interesat doar de urmatorul sau pas, de pe o zi pe alta, e putin probabil ca vor fi disperati de neajunsurile obstei. Gropi au mai fost, dar nu ca acum, lucrari ample la retele nu vor mai fi atat de multe - de-abia nu mai produc disconfortul trecatorilor - de chestiuni culturale sau sportive nici nu poate fi vorba iar impozitele un pic crescute, pentru a acoperi de fapt tot ceea ce "ne este daruit". Actiuni? Manifestatii, greve fiscale? Unde, intr-un judet al Romaniei?! Inca nu uit celebrul mars pentru centura Sibiului desfasurat acum cativa ani pe o ploaie domoala la care au participat exact 15 oameni + vreo 20 de ziaristi! E bine asadar ca suntem docili, ca nu ne revoltam. E un indiciu foarte bun pentru cei care ne nedreptatesc acum ca pot persevera pe aceasta linie! Lipsa implicarii - a doua cauza.

Sa vedem acum cum gandeste statul nostru, cum privesc guvernarile de dreapta aceasta problema. Situatia s-a perpetuat de la un an la altul insa in toata asta e un element-cheie, decisiv: pana acum nu era criza. Se putea guverna si cu greseli. Acum orice pas eronat inseamna insa o zbatere gresita, inca vreo cativa cm coborati in nisipul acesta miscator al crizei. Iar principiul centralizarii romanesti e simplu: de luat iei de la fiecare cat este. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, dar de unde e, de la cei care produc, iei cu doua maini daca poti! Iar de dat inapoi? Pai daca unul a scos ceva din nimic, de ce sa-i dai mai mult? Oare fiindca ar exista posibilitatea ca realizarile sa fie facute exponential? Tortul bugetar este insa acelasi. Dai o felie mai mare unora ramane mai putin pentru ceilalti. Asadar ai putea da mai putin celor lenesi? Ii lasi sa moara de foame? Foame = revolta. Unde mai pui ca si indivia intre cel care are si cel care doar tanjeste e tot un motiv pur romanesc de revolta. Sunt suficiente aceste doua aspecte pentru a se lua hotararea: cei saraci trebuie ajutati. Nu mai conteaza ca bagi bani in niste gauri negre. Conteaza climatul social, pacea sociala. Fara revolte, fara greve majore tu poti guverna in continuare. Asadar egalitatea inaintea competitiei libere. Va suna cunoscut ca doctrina de dreapta? Nu?! Nici mie! Practic intreg mecanismul acesta se rezuma astfel: iei de la bogati si dai la saraci. Curata haiducie. Si iata si a treia cauza, poate cea mai mare dintre toate: lipsa viziunii.

Adunati acum aceste lipsuri, pe langa multe altele deja existente si veti obtine o poza mai exacta decat cea schitata de mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu