miercuri, 30 decembrie 2009

Trasura albastra


Ora 3.30 dupa amiaza, a doua zi dupa Craciun, ajung in Sebes. Cautam legatura catre Sibiu.
Dacosul vine doar pe la ora 4.30-4.45 asa ca am timp sa vad daca nu cumva la tren e vreo alta optiune mai buna. Intru in modesta gara de la marginea localitatii si inceputul campului si ma uit pe panoul acela tipic de mersul trenurilor. Surpriza: as avea un personal la 4.10. Ma gandesc ca poate n-o sa am loc in autobuz, ca poate vine prea plin asa ca de Sarbatori, ca stau si astept degeaba inca vreo jumatate de ora si poate tot in zadar asa ca iau decizia de moment: merg cu trenul. E si mai ieftin, ai mai mult spatiu de manevra, mai vezi si un traseu nou, caci cu masina am tot mers intre Sibiu si Sebes...
Zis si facut. Intru sa iau bilet. Deschid cu grija o usa ce de-abia se mai tinea in balamale, intru intr-o sala in care calculatorul casierului CFR contrasta teribil cu tot ce era in jur: de la zugraveala la gratiile de la geamurile ghiseelor. Cer biletul - 8 RON. Nici prea mult, nici prea putin. Totusi, e doar personal. Ma uit la biletul de hartie si imi aduc aminte de cum erau "adevaratele" bilete CFR: carton maroniu, numai bun de perforat. Ma uit mai bine pe bilet, apoi ma uit la ceasul de pe celular, apoi iarasi pe bilet.... Ora venirii trenului: 16.09. Ora sosirii la Sibiu: 18.34?!?!? Cum se poate asa ceva? Stiu ca intre Sibiu si Sebes sunt vreo 56 de km. E personal, or fi ceva statii si halte pe traseu dar chiar sa faci 56 de km in 2 ore si jumatate...!!! Poate e o greseala. Gresesc calculatoarele? Nu cred. Dar hai s-o vad si pe asta. Daca mi-am luat bilet, acum stau si merg cu personalul. Compar cu Dacos-ul: facea cam o ora pana in Sibiu, cu tot cu intratul in oras. Deja sunt si un pic curios de cum se va petrece calatoria asta.

Ies afara si pana vine trenul am timp sa ma uit mai atent la gara. 4 linii, dintre care 2 cu o bordura ce se vrea peron, niste vagoane lasate de izbeliste in departare, asa cum ii sta bine oricarei gari din Romania. Cladirea merita cel putin o bulina rosie de pericol seismic, dupa cum arata. Nici macar gara din Sibiu n-a aratat asa, in cele mai nefericite vremuri ale sale. Minunea asta are o culoare rozalie ce, numai bine, e deja toata innegrita. Deci asa arata "rozul murdar"! La loc de cinste sta o placuta comemorativa, undeva de prin septembrie 1997: "100 de ani de la inaugurarea liniei Sibiu-Vintu de Jos". Probabil pentru autenticitate nu s-a mai schimbat nimic de atunci. Undeva mai departe un ceas electric, nu electronic, e si el in concediu. Cred ca n-a mai gustat electricitate de multisor. Pe langa cladire sunt insirate mai multe scaune de plastic, probabil singura imbunatatire ulterioara adusa garii. Neacoperite cu nimic, reci si mai ales murdare sunt condamnate la singuratate. De-abia intr-un tarziu, o tanara cam tuciurie, cu un copil de vreo 8-9 ani de mana, alege unul dintre ele, da un pic cu mana pe el (ca si cum ar fi fost posibil sa-l curete!) si apoi se asaza nepasatoare. Scoate din buzunar cu infrigurare un pachet de tigari, ii rupe celofanul de protectie si-l arunca pe jos. Apoi scoate o tigare si dupa ce foloseste vreo 3 chibrite reuseste s-o aprinda. Copilul e si el imbracat cat de cat decent. La prima vedere. Cand ma uit mai atent vad pe unul dintre cracii pantalonilor o pata mare de mizerie gri-albicioasa. Ceilalti calatori sunt oarecum mai in ton cu momentul, imbracati ca de sarbatoare. Un nene cu pieptar si caciula taraneasca, de lana sta cuminte si intrerupe din cand in cand o doamna ce sporovaieste continuu langa el. Mai incolo o familie cu 3 copii de vreo 6,5 si respectiv 3 ani. Femeia isi pierde rabdarea la un moment dat si se rasteste catre una dintre fetite: "Gata, nu esti cuminte deloc! Sa stii ca te las aici!". Clasica sperietura... Fetita, evident, nu o crede si nu pare deloc inspaimantata. Are toate motivele sa n-o creada de vreme ce sotul femeii zambeste complice catre ea. Mai sunt 3 tinere de vreo 17 ani. Nimic deosebit la ele, doar faptul ca 2 seamana izbitor una cu alta. Gemene sau surori?.. Lume putina, gara mica si, de fapt, cine sa calatoreasca intr-o astfel de zi? Oamenii mai stau si pe-acasa!

Se apropie ora venirii trenului. Ma uit departe in directia din care ar trebui sa vina. Ma gandesc totusi ca pamantul e prea curbat fiindca desi nu e niciun obstacol in cale campul meu vizual nu depaseste vreo 3-400 de m. Ma gandesc un pic cu dezgust la cum va arata trenul. O locomotiva clasica romaneasca de productie 1975-1980, cu vreo 4-5 vagoane albastre, descojite de vopsea si mirosind fetid. Unde esti tu Bacovia s-o vezi si pe asta!? Un grup de copii trece discutand aprins peste sinele de care ferata si-o apuca spre camp. Aproape fiecare are in mana cate-o punga de snack-chipsuri. Orice generatie cu otravurile ei, nu? Exact in acelasi moment din directia din care ar trebui sa vina garnitura se aude alarma unei treceri la nivel cu calea ferata. E clar, trenul se apropie. Si e cam in timp. De fapt ar fi fost culmea sa intarzie de la Vintu, punctul de plecare, pana la Sebes, sunt doar vreo 20 de km! Nu trece mult si se aude jingle-ul garii. Esti in judetul Alba. Ce putea fi? Desigur, imnul lui Iancu. Ca de obicei nu se aude clar ce spune crainicul garii - nici nu prea conteaza, ca doar stim! - dar deslusim totusi ca trenul vine la linia 3. Perfect! Bagajele sunt saltate in mana si toata lumea trece pe un fel de bordura peste primele 2 linii si se ingramadeste undeva cam pe la mijloc, pe o distanta de vreo 10-15 m. Peronul pare cam firav, mai mic decat un trotuar asa ca eu stau 2 pasi mai departe de el si ma gandesc cum il va zgudui locomotiva la trecerea sa. Privesc in departe, cand deodata ce sa vezi?..In locul unde ma asteptam sa apara duduind locomotiva traditionala se arata o garnitura moderna, de tipul celor "sageata albastra". Vine cu viteza si cu destul de multa mutenie. Prea mare viteza! Ajunge in dreptul nostru si reflexul imi spune ca ar fi trebuit sa mearga de cel putin 4-5 ori mai incet si ca acum ar trebui sa se auda scartaitul ascutit al franelor. Ma uit in partea celalalta si incerc sa-mi dau seama cam cat de departe de noi, de grupul calatorilor, se va opri. Cand deodata ce sa vezi: trenul incetineste brusc si ca la autobuz se opreste deodata fix in fata noastra. Ce frana atipica pentru CFR! Impegatul de miscare din gara Sebes sta cu semnalizatorul acela de plecare in mana. Nu pare deloc surprins. Deci asa! Uite ca s-a mai modernizat si Romania! Urc in tren - totusi diferenta de nivel dintre peron si vagon e destul de mare - oare cum s-or urca oamenii in varsta? Trenul are doar 2 vagoane, practic e o locomotiva (cabina + spatiu pentru pasageri) si inca una similara dar pusa invers. Ma urc in a doua, imi aleg un loc la fereastra - oricum sunt destule - si incerc sa ma gandesc cu ce seamana mai mult interiorul: cu un metrou sau cu un tramvai? N-am timp sa ma gandesc prea mult fiindca trenul porneste, tot asa surprinzator. Lin si mult mai accelerat decat la vechiile garnituri. Pai da, suntem aproape in 2010! Era si cazul! Dar daca are asa o acceleratie cum poate face 2 ore si jumatate pana la Sibiu?! Simplu. Primii 10 km ii parcurge parca in reluare. Parca ar merge din inertie si locomotiva ar fi scoasa din viteza, cam asa se deplaseaza. Drumul national dintre Sibiu si Sebes apare cand si cand aproape de linia ferata. Ma uit cum trec masinile, cu ce viteza! Macar mergem si noi, tot intr-acolo. Candva, intr-un tarziu, vom ajunge si noi. M-as uita pe geam daca as avea la ce: dealuri si campuri inexpresive. Intre timp trece si nasul, cam tanar si cam chel. Pot baga biletul in buzunar. Pe randul celalalt de scaune o doamna vorbeste entuziasmata la mobil: "Vin cu sageata albastra! Ce confortabil e!"... Ma gandesc ce fel de sageata "zboara" cu 20-25 km la ora. Altcineva mai departe deapana amintirile de cand a fost el in Germania. Evident a fost si cu trenul acolo! Si si mai evident nici nu si-a dat seama cand a ajuns. Romanii astia niciodata nu sunt multumiti, zau asa! Imi scot celularul si incerc sa ma conectez pe net. Macar sa citesc ceva interesant. Intre timp parca incepe sa se insereze deja. Trecem pe la "vestita" halta Racatau si apoi am impresia ca luam avant. 40-50 km/h? Uite, chiar incepe sa zboare stalpii pe langa noi! Nu tine mult, ca ajungem la Miercurea Sibiului. Si stop. Si stam...Si stam...Si iarasi stam... 30 de min? Daca aveau muzee in localitate le puteam vizita linistiti! In cele din urma se indura un tren din sensul opus sa treaca. Ne reluam "graba". Intre timp s-a facut de-a binelea noapte afara deci privitul pe geam nu mai reprezinta o optiune. Incep comunele din judetul Sibiu. Intr-una dintre ele urca 2 liceene zglobii si se asaza chiar in spatele meu. Trece nasul si pe la ele si il vad cum ii sclipesc ochii si cum un zambet larg ii apare pe chip. Unii vor sa calatoreasca cu nasul dar uite ca si nasul are dorintele sale, are si el anumite preferinte, cu cine sa calatoreasca... Face un spirit de gluma cu ele, ii reuseste doar partial, se mai uita o data peste umar catre ele si apoi isi cauta de lucru. Plin de importanta ia cheile si deschide cabina locomotivei nefunctionale de la vagonul nostru. Probabil spera ca fetele sa fie curioase sa vada cum arata o locomotiva? Ghinionul lui; domnisoarele incepusera deja telefoniada. Aveau intalnire la brad (bradul din centrul Sibiului), in seara aia! "Auzi tu, ii spune una unei prietene, daca nu vii sa stii ca nici nu mai ai ce vorbi cu mine!". Da, vesnicul ultimatum. Un fel de "imi esti atat de indispensabila incat daca nu imi faci pe plac, ma lipsesc de tine". Apoi fetele isi spun una alteia cateva mici barfe si urmeaza o replica antologica vis-a-vis de o terta neaflata in tren ci doar in discutie: "Deh, ce sa vrei de la ea? Fite de Porumbacu!". Asadar iata cum pe langa Dorobanti, Mamaia si alte locuri cu capital de fitzosenie se asaza la loc de cinste Porumbacu! In fine discutia degenereaza intr-un joc de genul "Flori, fete filme si baieti" asa ca e aproape imposibil sa-mi mai capteze interesul. Din cand in cand mai tresar la chitaielile ce se aud din spatele meu. Observ ca mai toti calatorii s-au schimbat. Cei mai multi mersesera de la Sebes catre comunele apropiate. Acum cei care populau vagoanele, mai multi ca la inceput, erau toti tintiti catre Sibiu. Nici nu mai stiu exact pe unde suntem. Imi dau seama doar ca trecem printr-un tunel si apoi in sfarsit ajungem la Saliste. Iarasi oprire. 10 min... 15? Nici nu mai stiu si, de fapt, nici nu mai conteaza. Imi e tot mai clar ca ceea ce scria pe bilet era adevarat. Trenul asta chiar are de gand sa faca 2 ore si jumatate pentru o distanta asa mica! Numai sa nu mai si intarzie pe deasupra! Ne urnim iarasi, trecem pe sub pasajul rutier de la Sacel. Vad masinile folosindu-si rotile si la altceva, nu doar la deplasare: - la viteza! De-aici nu mai e mult. Ma intorc la celularul meu si derulez de zor cateva bloguri. Macar sa am material de citit.

Ajungem in Orlat. Deja trenul e aproape plin. Urca 2 tineri si..cum bancheta fata in fata cu a mea e libera se asaza acolo. Ma uit la ei prin reflexia geamului matuit pe-o parte de intunericul de-afara: freze smecheresti, ici-colo un lantisor, fete nu tocmai inteligente. Incadrez tipologia umana la: 18-19 ani, elevi la vreun Industrial sau Independenta...Gusturi...Ei bine asteptarile in aceasta privinta se confirma rapid. Bietul meu Nokia 6300 este rapid eclipsat de un Nokia mare si voluminos, cu un slide impunator, atunci cand acesta este solicitat. Melodia de apel? Ati ghicit probabil: manea. Nu iau in seama la inceput ce vorbesc - tocmai dadusem peste un blog hazliu. Aveam motiv sa zambesc si fara sa imi dea ei prilejul. Zambetul isi va muta insa generatorul in imediata mea apropiere. Ce faceau baietii? Sunau fete. De vreme ce trenul ajungea la 18.30 in gara, noaptea era inca tanara asa ca trebuiau sa o umple cu ceva. Suna primul - cel care cica avea "iubita". Evident ca n-o suna pe ea. "Ce mai faci? ... Aaa, cum cine-i....Pai nu ma stii .... (intr-un tarziu il identifica interlocutoarea).... Si, ce mai faci? (asta da subiect de sunat pe cineva!)....Aaaa, esti plecata? ... Asa departe? Cand te intorci? ....Dupa Revelion? Aaa, fain...."(inca un pic de bla-bla si inchide telefonul). Isi incearca al doilea norocul. Ca un facut, discutia seamana picatura cu cea a primului. Se dovedeste ca tipa e tot plecata. Mai incearca inca o data primul. Cu o tipa, "da, o stii (ii spune celuilalt), fata faina!". Cum-necum reuseste sa o scape si pe asta. Hotarat lucru: cuceritorii nu aveau noroc in seara asta. Deodata se aud iarasi chitaieli din spatele meu. Primul tip, cel cu celularul cu manele, ridica gatul telescopic peste mine si peste bancheta, incercand sa vada si sa adulmece prada. Urmeaza un schimb de replici plin de intelepciune cu celalalt despre domnisoarele de acolo (mai ales ca uneia nu-i putuse sa-i vada fata - statea cu spatele la el), neuro-hormonii celor doi erau evident incordati la maximum, apoi tipul devine un pic romantic si filosof, isi aduce aminte de un citat dintr-o manea de-a lui Adrian Minune (da, e in tema, exprimarea corecta - eu il stiam tot de Adrian Copilul Minune!) si in fine scotoceste prin celular dupa ea, sa o auda si domnisoara de peste 2 scaune. Stia ca o are pe undeva, avusese la o adica 200 de melodii in celular si acum ii mai ramasesera doar 70. Sa moara pick-up-urile de ciuda ce-au ajuns sa faca celularele! Din fericire pentru mine toata stradania lui e zadarnica: n-o mai avea, deci nu a avut ce sa gaseasca. Se mai zbat ei un pic ca pestii pe uscat nereusind sa gaseasca o cale de a intra in contact cu domnisoarele si, cand intram in Sibiu, par a uita si a se resemna cu gandul ca n-au reusit sa "vaneze" nimic pentru seara ce tocmai incepe.

Intram in Sibiu. Parca acum ne miscam mai repede. Acum l-a prins si pe trenul asta graba! Dupa ce trecem de zonele mai luminoase si mai curatele de prin Strand si de pe la Mc Donalds incepe sa arate si zona asta anexa caii ferate din Sibiu la fel de deplorabil ca ce mai vazusem prin alte parti. Nu orasul e de vina ci calea ferata. Indiferent ce sageti albastre sau rosii pui pe ea, tot un focar de infectie, tot o groapa de gunoi ramane. Trecem de halta din Gara Mica si apoi lungul drum scurt se incheie en-fanfare cu o ultima zguduiala de macazuri in gara Sibiu. Sarim toti din tren si ne imprastiem care-incotro, ca iepurii. Macar noi, calatorii, sa ne grabim; pe jos!

Cat despre CFR nu stiu daca e sau nu sageata atat de albastra pe cat se spune. Gandindu-ma insa la cati calatoresc mai nou doar cu autobuzul imi dau seama ca ceva sigur e albastra pentru caile ferate romane: situatia! Trenule, masina mica/ Nu mai esti bun de nimica!


2 comentarii:

Ioana spunea...

Ai fost in Sebes si nu m-ai sunat? [-x

Albu spunea...

Pai Sebesul e important nod rutier, feroviar....ar mai trebui sa fie doar maritim! Mereu trec prin Sebes, dar niciodata nu zabovesc. Nici macar acum nu stiu unde-i cofetaria aia renumita!

Trimiteți un comentariu