luni, 28 septembrie 2015

Ploaie in lumea lui Marte

Ploua informal
Cand noi detectam apa-n Marte,
Deasupra Terestrei sta cerul oval,
Si inca tihnita lumea lui Marte.

Baietii lui NASA erau
Neastamparati cu desene de creta,
Mintile lor tot dansau
Nelinistite-ntr-o lume concreta!

O sa ne ploua pe toti, explicau,
ploua chiar si pe plaiuri martiene!
Nu-i nimic, oamenii le raspundeau:
Ne luam umbrele si n-avem probleme!

Si se inaltau. Si nu mai stiau
Daca acolo-ntalnesc reptilienii
Iar cei ramasi intrebau:
Spuneti-ne cine-s mai verzi: oamenii? Martienii?

Ploua la final, ca ploaia veneau
Oamenii ajunsi de departe,
Ca roi de termite, ei colonizau...
De noi nu scapa nici lumea lui Marte!

miercuri, 23 septembrie 2015

Refugiati si repudiati



  • Oprea a negociat pentru Romania: “Noi am vrut sa primim maxim 1785, ei au vrut sa ne impuna 6300, asa ca am negociat eu, impreuna cu prietenul interesul national si, in final, ne-am inteles sa primim 9000.”
  • Provincia se simte oarecum razbunata dupa cotele obligatorii impuse de UE: “Sa simta si Bucurestiul cum e sa ti se impuna ceva de la Centru!”
  • UE ne promite ca ne va face gratuit gard de sarma imprejurul Romaniei, tocmai ca sa nu fuga din tara refugiatii trimisi aici.
  • Orasele din Transilvania nu vor sa mai primeasca imigranti. Au primit deja destui in ultimii ani, din sud si din est.
  • In urma afluxului de refugiati, mai multe obiective turistice din Romania vor fi redenumite: “Moscheile Bicazului”, statiunea “Moscheia” iar comuna Șiria va fi, evident, magnet pentru sirienii ce inca nu stiu diacriticele din limba romana.
  • Romania nu-si da seama cu ce ne loveste mai tare UE: cu musulmanii refugiati sau rromii repudiati?
  • Dragea e suparat pe UE fiindca ii strica piata electorala din Teleorman cu refugiatii: “Pe astia ii poti cumpara doar cu Iphone-uri, nu cu pungi si caldari.”
  • BOR spune ca deja e pregatita pentru primirea refugiatilor. Preotii au fost deja instruiti sa treaca pe la ei de Boboteaza.
  • Moldovenii cu simtul apararii brazdei stramosesti vor si ei, ca si ungurii, sa faca un gard la granita. Ii vor spune “Gard de ... sarma, bre!
  • Basescu si ale sale preziceri teroriste sunt contrazise chiar de expertul roman in terorism, Ion Iliescu: “In decembrie ‘89 eu n-am gasit niciunul in Siria care sa ma ajute”.
  • Mass-media din Romania e pusa in dificultate, dupa zvonurile ca refugiatii sunt toti teroristi. Nu vor mai avea voie sa dea stiri bomba, ca sa nu starneasca panica in public.
  • Ponta si-a stabilit deja sloganul pentru alegerile din 2019: “Mandru ca sunt sirian!”

marți, 8 septembrie 2015

Masca lui Zero




  • Pentru a ne califica la Europenele din Franta, Iordanescu a aplicat un french kiss iconitei, avand buzele in forma perfecta de zero.
  • In istorie va sta scris asa: Arabii au inventat zeroul, romanii l-au dus la perfectiune!
  • Coca Cola vrea neaparat sa sponsorizeze Nationala Romaniei, pentru a isi promova si mai bine gama “Coca Cola Zero”
  • O veste buna pentru economie! La meciurile echipei Nationale nu va mai fi nevoie de angajati sa se ocupe de tabela de marcaj. Doar o pornim inainte de meci la 0-0 si o scoatem din priza, neschimbata, la final.
  • De asemenea, portile de pe teren vor fi vandute la fier vechi, fiindca, oricum, echipa Romaniei nu are nevoie de ele
  • La stadionul de Ploiesti se va pune o placuta comemorativa: “Pe acest stadion a marcat Nationala Romaniei ultimul gol al ei, impotriva selectionatei Feroe, in primavara 2015 AD.”
  • Atacantii nationalei au fost echipati la meciul cu Grecia cu GPS-uri nemtesti, ca sa gaseasca poarta. Din pacate voice navigation-ul era tot in germana.
  • Japonia crede ca fotbalistii romani sunt replici perfecte ale Zero-urilor, avioanele japoneze din al doilea razboi mondial. Atata doar ca trebuie sa mai invete procedeele kamikaze
  • Nationala de baschet a Romaniei se simte in sfarsit superioara. Prin comparatie cu cea de fotbal, ea macar nu termina 3 meciuri consecutive cu 0 puncte marcate.
  • Romania va fi in orice caz prezenta la Europene. Au nevoie si francezii, ca la raliuri, de o nationala de deschidere, cu numarul “000”.
  • Clasamentul FIFA, cel care ne-a pus pe locul 7 in lume, s-a razgandit. Vrea sa ne puna acum chiar pe locul 0!
  • Elvetia e invidioasa pe Romania pentru ca, prin zerourile noastre, le-am furat statutul lor absolut de neutralitate.
  • Din arest, Oprescu apreciaza mult sirul de 0-uri ale Nationalei, declarand: “Imi place stilul Nationalei. Nici eu nu discut de valoare reala decat de la 6 zerouri in sus!”
  • Piturca se simte acum razbunat: “Eu de asta m-am reprofilat pe zaruri. La sportul ala nu poti da 0-0!”.
  • Minune! Cica iconita din buzunarul lui Iordanescu a lacrimat la imn!
  • Daca ajungem la Europene, generalul Iordanescu va cumpara toate cruciulite si iconitele de la Notre Dame.

luni, 7 septembrie 2015

Xeno-furia

Urmaresc oripilat, de cateva zile, ura rasiala ce izvoraste din toti porii est-europeni fata de valul migratiei musulmane. Aud vocile radicale ale unor lideri politici zonali, cunoscuti ca galagiosi, dau peste o sumedenie de stiri fie false, fie nu tocmai exacte, dar cea mai odioasa este modul in care se face propagarea si cresterea acestei avalanse in luarile de pozitie ale oamenilor simpli pe forumuri, pe Facebook, adica acolo unde simt ei ca pot sa fie si sa spuna exact ceea ce sunt.


O ura latenta, dezumanizanta, iese acum la lumina. O cruciada virtuala se desfasoara amplu in societatea noastra. Mi se pare ca nu mai exista nici ratiune, nici crestinism, nici valori europene comune. Exista doar teama, violenta de limbaj (pasul esential catre violenta fizica) si infierbantare dusa la paroxism. Cum poti sa ai dialog cu astfel de oameni speriati de Apocalipsa Europei, ce sa le explici? Incearca numai sa aduci argumente pentru moderatie si vei sfarsi lapidat de corul parerilor si acuzelor implacabile. Am incercat in cateva randuri pe Facebook asta, asa ca am simtit pe propria mea piele ceea ce zic. Dar ce asteptari naive sa fi avut eu, cand nici macar apelurile bisericilor nu au obtinut rezultate? Cand omul spune ca urmeaza islamizarea Europei, atunci n-ai voie sa-l contrazici, ii strici toata “bucuria” profetiei.

De unde a rasarit insa tot acest curent? Chiar si numai la inceputul anului, opinia populara majoritara era oarecum favorabila pentru musulmanii care comisesera atacurile de la "Charlie Hebdo". Intr-un fel, se dadea dreptate fenomenului religios, fie el si extrem. Se spunea atunci ca musulmanii fusesera jigniti, fusesera calomniati, libertatea europeana de expresie fusese o palma prea grea pentru ei. Ei bine, priviti acum jignirile revarsate pe internet, planurile romanilor pentru refugiatii inca neadusi. Caricaturile lui Mahomed par pe langa astea abtibilduri din pufuleti. Xenofobia actuala e dublata de factorul religios si potentata la maximul de mai marii zilei, direct interesati in mod odios de manevrarea energiilor sociale, dar si de manipularea pseudo-stirilor virale din on-line. Nimeni nu mai sta sa disece si sa confrunte informatiile, adevarul a devenit unul singur, absolut.

Apelul la umanitate, la suflet, nu are nicio sansa de izbanda in aceste conditii, atunci cand mintile sunt incinse, cand accentul cade pe rational. Iar rational este ca suntem condamnati sa ne luptam cu imigrantii. Ei bine, atunci haideti sa judecam doar cu unealta ratiunii:


Asadar, musulmanii vor veni oricum in Europa. De ce? Pentru ca aici e bine. Puneti-va in locul lor. Unde ati pleca? Inspre tarile arabe, acolo unde foamea si ISIS-ul sunt ca si acasa sau inspre o alta lume, fie ea si crestina? Cine vinde totul si risca chiar si viata intr-o calatorie pe mare este clar ca e ferm in hotararea de a ajunge la destinatia vizata si visata. Cum ii poate primi Europa? Cu ziduri, garduri si bastoane? Nici macar Zidul Chinezesc n-a reusit la vremea lui sa fie o stavila atunci cand a existat vointa de a-l trece. Vointa umana depaseste orice obstacol, orice munte. Puneti-le pierdici si vor dori si mai mult, si mai multi, sa ajunga in Europa. Exista si o alta cale de a-i primi? Da, este metoda nemteasca. Primire cu bratele deschise, gazduire si masa, 143 de euro per refugiat / luna (bani de buzunar) si, dupa 3 luni, drept limitat de munca. Dorinta de integrare, macar declarativ-oficiala, suport si apoi, dupa ceva vreme, cerinte pe masura. Merkel nu e Maica Tereza, pentru ce ofera acum va pretinde altceva in schimb, un pic mai tarziu. Ce ar putea castiga? Suficient ar fi sa asigure sistemul de pensii pentru Germania, o valoare pe care noi, ceilalti, o vom putea aprecia corect doar peste cativa ani. Si tot logic vorbind, cum poti face integrare reala atunci cand primesti pe cineva cu ostilitate, cand il marginalizezi, cand il tii la distanta? Cum poti sa crezi ca te vei apropia de vecinul tau atunci cand nu il vrei cu adevarat in apropierea ta si cum crezi ca se va apropia el de tine?

Europa are in acest moment ceva din segregarea americana a anilor ‘50. Valorile umaniste au capotat in fata celor capitaliste, cultura nu ajuta pentru acceptarea si intelegerea specificului sau a normelor islamiste, raportam egoist totul la grila noastra de perceptie si, mai rau, avem parte si de distorsionari din media. Nimeni nu poate privi dincolo de stire, dincolo de socul unor imagini, de cum se construieste prim-planul si ce exista dincolo, in fundal. Nu exista confruntarea informatiilor si, mai mult, nu exista sanctionarea manipularii si a informarii strambe dovedite o data. Atunci cand frica instinctiva este cultivata, fara prea multe explicatii dar cu multe lozinci si simbolistica, atunci avem de-a face cu o manipulare dupa manual.


Cui foloseste hranirea fricii? Nationalismului cel mai periculos, cu identificare “dusmanului universal” al civilizatiei noastre. Nu putem fi europeni pentru ca nu ne lasa musulmanii. Iar daca nu ar exista atatea constrangeri legale, atunci sunt sigur ca ISIS ar putea sa existe, fara jena si intr-o forma crestina. De fapt, vremea Inchizitiei spune ceva?

vineri, 27 aprilie 2012

Trigluma




E existat odata o legenda in Sibiu. O istorie a presei, a traditiei, a mass-media.

Sa-l poti pune ca fondator pe Ion Slavici si sa te revendici inca din secolul XIX, asta impune a fi mai mult decat o emblema a Sibiului; a fi un model, a fi o valoare, a fi un etalon.

Las deoparte epocile trecute de brandul Tribuna, felul in care coloana vertebrala i-a fost zdrobita de comunisti. Asa am cunoscut-o eu: ziar de partid, insa pe care toata lumea-l citea, din lipsa de alternativa si mai mult pentru ferparul sau. Foarte multa propaganda si "libertate" doar la mica publicitate.


A trecut acea era. "Tribuna" s-a eliberat si ea in 1989 si a incercat cu aceiasi ziaristi ai vremurilor trecute sa-si clameze neatarnarea. Primul cuvant care a aparut grabit pe frontispiciul ziarului era "independent". Poate chiar s-ar fi reusit asta, cine stie? Era loc de renastere. Ziarul era in continuare cel mai citit, cel mai respectat. Cititorii ii ramasera fideli din obisnuinta si conservatorism. Tiraje si numere de abonati extraordinare, de nevisat acum, la nici 20 de ani distanta. Las deoparte si ceea ce se scria, interesele editoriale, felul in care se cauta mereu calea impaciuitoare. Macar exista informatia, ziarul incerca sa tina pasul cu realitatea. Iar "Tribuna" era o afacere profitabila, asta este sigur!

Sigur acest profit i-a adus pieirea morala, fiindca tocmai de aceea a venit "epoca de tunete a lui Ilie". Posibil sa nu inteleg eu capitalismul asta (atunci cand are de-a face cu onoarea, cu probitatea). Nu este vina celui ce cumpara, ci a celui ce vinde, a celui ce SE vinde. Ceea ce a urmat este, cu siguranta, o intoarcere in timp pentru ziar. A devenit un fel de "revista de companie" pentru Atlassib. Stiri si subiecte scrise cu penseta, sa nu ridice prea mult praful, sa nu supere pe cineva, polemici si replici dure doar cand venea vorba despre interesele holdingului si, in rest, autopromovare - cat cuprinde. A mers cativa ani asa, dar, sunt convins, cititorii s-au saturat. Vad tot mai putini oameni cu ziarul in mana. Acum oricum exista alternativa, chiar si pentru "mica publicitate". Promovand cu asiduitate doar firma si personajele ei, ziarul si-a uitat menirea, si-a uitat datoria de capatai.

Iar ceea ce se petrece zilele astea atinge deja limita ridicolului. Atunci cand condamnarea lui Carabulea a ajuns subiect de breaking-news la nivel national, sa nu apara in 48 de ore nicio informatie la asta, nicio luare de pozitie (macar o noua propaganda, o pledoarie defensiva a patronului) este exact apogeul minciunii. O rusine incomensurabila pentru "ceva" ce se revendica presa. E normal sa eludeze exact subiectul cel mai fierbinte al zilei? E normal ca stirea zilei sa fie o informatie apatica despre bursele elevilor din Sibiu? E normala politica strutului? Sau e doar slugarnicie gratuita (sau prosteasca, fiindca probabil e dictata de la centru), cu niciun avantaj pentru publicatie, dimpotriva. Oamenii tot au aflat, cititorii sai tot afla si, mai mult, cauta sa vada pozitia Tribunei, se uita si mai mult in ograda ei, tocmai pentru a afla cum ar suna si o alta versiune a ceea ce afla pe celelalte canale de informare. Sa nu se simta tradati atunci cand, primesc doar informatii dintr-o realitate deformata, ca o ultima dovada a faptului ca ziarul nu mai exista.

Cotidian "independent"? Independent de orice forma de deontologie jurnalistica! Asa se distruge o emblema: cu lacomie, folosirea simbolurilor fara a le pricepe substanta si cu fariseism. Tribuna - "dintotdeauna pentru totdeauna"... Mai degraba "dintotdeauna pentru totuna". Mai au maximum 5 ani de viata..

duminică, 15 aprilie 2012

Inainte!

Era candva cel ce-i ziceau Ulise,
Spre tinta sa isi indrepta chiar apa,
Avea cu el mereu doar harti si vise,
Credea mereu ca va gasi Itaca.

Avea putere ce-o credea nativa,
Avea un gand de glorie si fala,
Avea un dor nebun de ofensiva,
Avea mereu o noua amageala...

Tot drept trecand de orice val din cale,
Din rani si zbateri aduna venin,
Si pielea sa se naparli in zale,
Iar gandul i se prefacu in spin.

Vazand cum il lipseste de pamant
Concretul, forta gravitationala,
Nu se mai vede azi defel zburand,
Caci are-aceasta pamanteana boala.

Cand nu mai e nimic de inceput,
Si-n dictionar nici nu-i mai sunt cuvinte,
Un singur lucru are de facut,
Speranta si credinta inainte.

duminică, 18 martie 2012

Primavara

Cu o floare, doar cu-o floare,
Primavara nu rasare,
Dar cu doua, si-alte noua
Poti s-aduni galeti de roua!

Cu un gand, doar cu un gand,
Faci doar stresini picurand,
Dar cu-un zambet si o stare,
Duci planeta mai la soare.

Cu un pas si inca-un pas,
Norii tot iti stau pe nas,
Dar de faci un mare salt,
Cureti chiar cerul inalt.

Cu oricat de buna vorba,
Spui doar turturi, intr-o ciorba,
Dar, sigur, cu-un martisor
Dai glas unui matisor:
"Iarna, ai bilet de zbor"!

miercuri, 14 martie 2012

Bun simt, te-am facut afis

Ma tot uitam de vreo saptamana la decorul stradal al statiei de autobuz: doi stalpi de iluminat urban, un pom rebegit de prea multa iarna, o cutie mare si gri a celor de Electrica, toate "obiecte pe inventar", toate bunuri fixe, stationare. Si, fiindca nu pot fugi nicaieri si nici nu se pot curata singure, n-au nicio sansa: nu scapa de lipiturile de afise!

Aruncam atunci o privire pe ele si observam ca Sibiul, Capitala Culturala mult trambitata, e plin de evenimente: in decembrie au fost vreo doua, in ianuarie unul, prin februarie au mai incercat ceva dar, vad dintr-o nota ulterioara ca au ramas inzapeziti (in realitate, sigur nu vandusera destule bilete!), apoi prin martie vine nu stiu ce teatru din capitala, ce-si scoate vedetele TV la inaintare, ca si cum teatrul nostru ar fi de mana a doua si... tot asa. Toata "agenda culturala" o gasesti, de obicei, intr-o statie de autobuz, mai decolorata de vant si ninsoare, mai jerpelita de cate un nervos, mai ingramadita pe cate un colt de spatiu sau, pur si simplu, trantita cu nesimtire peste anunturile mai vechi.


Dintre toate afisele, iesea insa un pas in fata concertul lui Pepe. Galben tipator, moaca "domnului Zavoranu" cat mai mare si apoi tot felul de etichete prea mici pentru a merita citite. O fi mers lumea si la concertul asta, nu? Probabil o fi fost si fain, nu-i judec pe cei ce au alte gusturi... "latino". Aici vorbesc insa numai despre afisaj. Pe cutia electrica, unde ar fi spatiu mai mult, pe verticala si orizonata, stau trantite, nu unul ci fix doua anunturi similare, asa, cat sa acopere concurenta si tot spatiul, un "Eu, eu, eu!" agasant, cu pornire din aia, de florareasa napustita asupra bietului aruncator cu privirea. Nu e nici loc destinat afisajului public, nu este nici cu bun simt facut... Intreb si eu: cei care platesc pentru aceasta reclama nu pot fi oare amendati? Sunt neidentificabili? Chiar va trebui sa vad in fiecare zi pana prin aprilie-mai moaca lui Pepe bine lipita in statia de autobuz?!

Ca o consolare, mi-am amintit totusi de locul cel mai potrivit unde am mai zarit zilele trecute lipit afisul respectiv si i-am facut poza. Nici ca se putea unul mai bun. Azi pe (pe) .... , maine inauntru!
Iata-l:

vineri, 9 martie 2012

APLAUZE

E viaţa noastră un spectacol,
Iar timpul are în dotări ecou,
Cortina este-acel obstacol,
Care separă public de erou.

Puţini sunt cei ce urcă-n scenă,
Să dăruiască altora trăiri,
Să pună-n gânduri, ca o trenă,
Emoţii, vise, stări şi amintiri.

Să facă-un suflet să pulseze,
Să uite de fiinţa proprie,
Ajung chiar să hipnotizeze,
Atunci finalul când se-apropie.

Ei sunt acei ce ies din turmă,
Cei care vor mai mult de Paradis,
Ei sunt acei ce lasă urmă,
Ce alţii o vor regăsi la bis.

Când întâlniţi eroi în cale,
Şi vă simţiti pe dată fermecaţi,
Să nu vă sugrumaţi urale,
Nici nu vă caliciţi: APLAUDAŢI!


vineri, 2 martie 2012

Semintia soferilor

Tocmai ce-mi compostasem biletul in autobuzul prins in ultima clipa. Ma tineam vartos de bara pentru a nu fi aruncat ca o barca pe valuri, la fiecare schimbare de directie si foloseam momentul pentru a mai lasa greutatea corpului pe genunchiul meu operat. Daca tot stau mereu in picioare macar sa profit de asta pentru un pic de fizioterapie neconventionala!

Trec cateva statii fara sa observ nimic dubios, tot asteptand sa se mai goleasca micro-autobuzul asta Tursib, pe masura ce ne apropiam de ultima statie de pe traseu. In fine, depasim Facultatea de Drept, coboara toti lenesii aia care nu-s in stare sa mearga 3-4 statii pe jos si .. pot si eu respira.

Se face liniste in autobuz si deodata aud: crant, crant! Ma uit nedumerit, langa mine un nepot si o bunica. Niciunul cu gesturi suspecte. Mai departe, catre fund, cativa domni cu caciuli din acelea talibanice, de oaie. Degeaba zgomotul venea din fata. O domnisoara vorbea la telefonul cu clapeta, dar zgomotul ala, cert, nu era bruiaj de telefon.. Imi trec ochii peste afisajul acela de pe hartia infoliata cu situatii neregulamentare, amintindu-mi ca acolo scrie clar ca e interzis cantatul in autobuz precum si spartul semintelor si, ma fixez in oglinda retrovizoare a soferului.

Cine facea zgomotul? Nenea "tractoristul" de la volan! Spargea de zor seminte, vezi bine. Lua tacticos cu mana stanga, din buzunar cate una, o ducea la strung(areata), crant, apoi reziduurile le facea pierdute pe undeva pe la bordul masinii. Miscarea nu era alerta si, daca se suprapunea cu vreo nevoie de schimbare de viteza, neavand omul 3 maini (una pentru samanta, una pentru volan si alta pentru schimbator) cel sacrificat era volanul. Ca doar autobuzul stie sa mearga drept! Drept si...incet.





Siguranta in trafic? Sofer profesionist? Oameni in autobuz? Conteaza? Sunt mai multe seminte in punga! Nu avea importanta ca in 4-5 minute ajungea la capat de linie si, in cele 5-10 minute de pauza de acolo, avea timp sa sparga seminte cate ii pofteau dintisorii! Dar nu, se pare ca omul era practicant profesionist al sportului national!

Prost gust, foarte prost moment in trafic, lipsa de respect totala pentru "oile transportate", nepotrivire totala cu regulamentul din autobuz... Pai sa nu-i fac poza? Nu a iesit din prima, nu a iesit prea bine nici din a doua, caci si celularul meu e bun doar de spart seminte insa, iata, va puteti face si voi o parere despre "semintia soferului"...