Fenomenul Digi

Acum cativa ani era un supliciu sa te informezi de la televizor. Orice incursiune inspre posturile de stiri se solda cu greata si dureri de cap: accidente, sange, crime, calomnii si linsaje media, talk-show-uri cu certuri ca intre florarese, dezbateri din care intelegeai doar ca cineva iti subliniaza tot mai apasat linia de comunicare a postului. Piata de publicitate se prabusise iremediabil si fiecare canal (fiindca nu pot spune "post") era sprijinit, la modul cel mai evident, dintr-o zona a intereselor politice. O atmosfera trista, de balci ieftin, duhnind a mici si a bere. Cu asa ceva nu puteai sa te informezi ci doar sa te deformezi.

Apoi, de nicaieri, a aparut Digi24. Fara pretentii agresive, fara a specula sau a se catara pe cadavre, fara sa apeleze la metodele de televiziune cu care romanii erau obisnuiti, cel mai important, fara interpretari arbitrare si fara vanatoare de audienta. Sunt sigur ca la inceput Digi 24 a parut publicului romanesc plictisitor, jurnalistii de acolo au parut niste autisti ai genului stirii, unii care mergeau pe un drum inchis, care voiau sa esueze cu tot dinadinsul. Si sunt sigur ca audientele au fost la pamant, ca un feed-back demoralizator pentru ceea ce faceau ei. Dar au perseverat, cheltuind pe masura...

Observ insa ca acum, conform paginiidemedia.ro, la momentele cheie, Digi 24 a ajuns unul dintre actorii importanti din media romaneasca. Antena 3 are cam 500.000 de telespectatori, Digi 24 se apropie de 150.000. Poate ca pare putin, dar, priviti in ansamblu piata tv si, mai ales, societatea romaneasca si veti vedea imediat cine pe cine reprezinta si chiar cu cata precizie in procente. Asadar, pentru mine este chiar un miracol ca Digi 24 a reusit sa ajunga la aceasta cota.

Mi se pare imbucurator sa stiu ca 150.000 de romani lasa deoparte in fiecare seara tentatiile ieftine ale audiovizualului si se concentreaza pe ceea ce ofera Digi 24. Normalitatea si seriozitatea alcatuiesc un discurs complet si complex. Stirea nu se ofera ca o pocnitoare, ca un breaking-senzational-artificiu. Stirea se ofera mai intai cu esenta ei, apoi se pune in context, cu tot cu explicatiile si implicatiile contextului. Orice subiect major este privit din mai multe unghiuri, cu echilibrul ideilor si al invitatilor, iar atunci cand este nevoie stirea se transforma in reportaj. Au jurnalistii necesari pentru asemenea demers, au facut toate transferurile media care se puteau face! Discursul Digi se poarta in registru moderat, normal, cu accent pe civilizatie. Iar campaniile de presa, fie ca se axeaza pe teme de coruptie sau de istorie, te ajuta sa-ti intregesti orizontul cultural, sa nu traiesti doar in prezentul marginit. Bineinteles, conteaza si identitatea si impachetarea vizuala, grafica, filmarile din oricate unghiuri ar fi necesare, prezenta la fata locului, oriunde, oricand. Una peste alta, Digi 24 ofera ceea ce nu ofera nicio alta televiziune din Romania: nu doar informare si jurnalism de manual ci, mai mult, o forma de educare in care tu, ca telespectator, te simti implicat si respectat. 

Cat de util este Digi 24 si ce masa de oameni dezmorteste? Ganditi-va doar la ultimele saptamani si la evolutia lor. In prima faza a fost cazul tragic al politistului din coloana lui Oprea. Atunci, toate televiziunile, cu exceptia Digi, au tratat subiectul cu precautie, cu o teama instinctiva fata de puternicul personaj politic central, "Interesul national". A trebuit ca Digi sa fie acolo, la fata locului, sa dea imagini, sa ceara explicatii, sa sondeze dupa date, sa obtina, din cine stie ce surse, informatia de netagaduit a celor 1500 de misiuni oficiale ale lui Oprea, pentru ca tot subiectul sa ia amploare. Oprea ajunsese incoltit si deja protestele erau declansate. Timid, ca la romani, mai mult un marait a nemultumire. Apoi, peste aceasta, a venit incendiul din "Colectiv", care a turnat gaz peste foc. Indraznesc sa cred ca fara sa fi existat mediatizarea si enervarea latenta de la cazul initial Oprea, societatea romaneasca ar fi luat tragedia colectiva cu fatalism, si-ar fi lins ranile si ar fi trecut cumva, cu greu, mai departe. Suprapuneti acum evenimentele si veti vedea ca starea de veghe si de revolta a societatii s-a nascut din stradania unor jurnalisti despre care nimeni nu poate spune ca fac vreun linsaj politic. A pornit din informare si a generat o intelegere corecta, chiar furioasa, a lucrurilor.  

Eu nu pot decat sa fiu recunoscator Digi 24. Deseori ma alint prin zona lor de Facebook, intru in discutii cu oameni pe care, pentru ca-i vad acolo, ii consider la fel de interesati de informatia de calitate. Iar acum, fiindca a inceput sa emita si Digi FM, la un nivel calitativ pe masura Digi 24, consider ca fenomenul Digi a devenit unul complet. Depinde doar de noi, publicul, sa-l intelegem si sa ne transformam societatea pe masura nivelului sau calitativ. 

Tara fara aviz ISU

• Cetatenii cer ca singura institutie care sa fie lasata sa functioneze fara aviz impotriva incendiilor sa fie Parlamentul, deoarece acolo nu s-ar crea nicio paguba.

• Daca totusi se vor lua masuri de prevenire in Parlament, atunci trebuie sa se puna multe extinctoare, pentru a le asigura extinctia.

• Bisericile spun ca ele n-au nevoie de aviz de la ISU, fiindca si-au luat aviz ISUS.

• Nici in carciumile din Vaslui nu-i nevoie de aviz ISU. Acolo clientii beau de sting.

• In timp ce societatea civila raceste si saraceste in strada, societatea cevila a lui Dragnea, Videanu si Blaga se incalzeste la semineuri. Se vor arde!

• Multimea din strada ii injura pe politicieni de mama focului. Tatal focului isi sufleca in acest timp manecile.
• PSD-istii se mandresc ca ei au fost pompierii voluntari ai acestei tari. Nimeni n-a folosit furt-tunul peste societate ca ei!

• Toate televiziunile care anunta dezvaluiri incendiare vor fi obligate si ele sa respecte normele de aparare impotriva incediilor.

• Grataragii vor fi obligati si ei sa-si ia aviz ISU pentru prepararea micilor. Stingatoarele vin la bax de cate 6.

• Pe Arena Nationala nu-i niciun pericol de incendiu. Fotbalul de acolo e doar apa de ploaie, iar cum nici Nationala nu bate pe nimeni, nu se vor aprinde vreodata torte.

• Tot din fotbal, si Halagian, cu a sa strategie, “Focu’ la ei” va fi pus sub supravegherea pompierilor.

• Din cauza masurilor precare de siguranta publica, teroristii musulmani recunosc ca lor le este sincer frica sa vina in Romania.

• Oltencele focoase vor fi relocate de Pompieri la Cernavoda. Macar asa va avea si Romania focoase nucleare.

• Uitand ca nu mai e premier, Ponta promite cu ardoare inca o marire de pensii, dar acest lucru chiar nu mai incalzeste pe nimeni.

• Oprea crede ca Pompierii nu-s cool: "Ce folos sa ai girofar, daca n-ai motociclist in fata?!"

• Cu atatea subiecte arzatoare in fiecare zi, se va lansa si Digi24 - 2, ca sa apuce sa dea toate breaking-news-urile.

S-a dat liber la Santa Klaus

De cateva zile ma simt ca in febra Craciunului. Nu, nu a lui Claudiu Craciun, protestatarul de serviciu de la Bucuresti, ci al Craciunului acela in care toata lumea scrie scrisoarea cu darurile visate, pagina dupa pagina, ciorna dupa ciorna.

Ramas orfan de un Guvern ce l-a sfidat prea mult doar cu portii de zaharel, cu un Parlament care s-a ferecat si a stins luminile in Casa Poporului, cu politicieni care s-au ascuns sub bancile camerelor de sedinte, ca la cutremur, poporul a mai ramas in spatiul public doar cu Johannis si, nedumerit, nu prea stie cum sa-l abordeze. S-a suit in poala lui, si-a spus prima poezie cu "O, ce demisie minunata!", dar, exact de la a doua incolo si-a dat seama ca nu mai stie decat franturi de versuri. Ei bine, de-aici a inceput improvizatia, intr-o candida mixtura de naivitate si patetism, de eroism si lasitate, de furie si calcul rece.

100.000 de oameni in strada, 100.000 de glasuri pe 100.000 de tonuri; toate duc exact la 100.000 de liste de dorinte. Am auzit idei frumos pieptanate si idei crete, de la garantiile sociale utopice pana la cele din democratia nord-coreana. Daca ar sti Constitutia asta votata aproape unanim (tot de popor) ce se cere acum de la ea, s-ar simti dintr-o data scenariu de "Tanar si nelinistit". Mi se pare ingrijorator ca pot exista atatea voci care sa ceara lustratie oarba si anarhica, confiscari si rafuiala cu chiaburii secolului XXI, pedeapsa capitala si alte masuri care n-au nimic de-a face cu zona europeana in care traim, ci cu o revolutie ca a lui Robespierre. Cred si sper ca astea sunt doar cauzate de doza de veneratie pe care o purtam pentru Vlad Tepes, dublata si de furia anilor in care avantul revolutionar a stat anesteziat sub doze mari de complacere, lipsa de curaj si resemnare.

Suntem toti azi in poala lui Santa Klaus, avem pretentii, ne-am intors la el dar, sincer, cine il mai iubeste sau macar il respecta pe Santa Klaus? De un an de zile nu am auzit altceva decat critici si vehementa la adresa lui. L-am luat de mut, l-am luat de prost, l-am luat de marioneta sau de om care sta degeaba, de Facebook-ist si de neputincios. Numai in ultimele saptamani i s-au reprosat cate in luna si in stele: de ce nu l-a acuzat pe Oprea de abuz de putere (chiar si fara decizie a Justitiei), de ce a iesit la declaratii doar la 4-5 zile, de ce doar a sugerat si nu a cerut demisia unui ministru, de ce e prea moderat si nu e nervos ca noi, de ce a incercat sa speculeze politic moartea unui om, apoi a altor 32, apoi de ce nu s-a dus in Piata, sa isi puna eventual si el masca de Anonymous si sa urle "Demisia!", de ce nu speculeaza politic sau de ce speculeaza politic, de ce nu dizolva Parlamentul si cate si mai cate. Orice gest este disecat, orice cuvant atrage o mie de scame de analiza. Reflexul critic al poporului a fost cultivat cu insistenta de presa, cea care este, stiti bine, singurul mod in care ne cunoastem liderii. Presa, in general, are tendinta naturala in a critica, dar, in particular, presa romana nu lauda pe nimeni dezinteresat ci doar subventionat, cu bani seriosi din bugetul public sau din comisioane cu miros de DNA. Cand insa timp de un an nu au facut altceva decat sa-i caute nod in papura unui personaj care era si este privit de norod ca un soi de Voda, au ajuns sa duca situatia exact in tara lui Papura Voda.

Cum poate indeplini un Santa Klaus in Romania listele de dorinte a 100.000 de oameni revoltati ca si a celorlalti 20 de milioane bombanitori? Cum poate indeplini macar una dintre dorinte, atata vreme cat, fara greseli fatale, tot nu mai crede multa lume sincer in el, cat nu au rabdare si cat nu au decat revendicari nu si solutii? Capcana lui nenea Klaus de a chema si poporul la consultari e menita sa demonstreze exact lipsa de coeziune, de organizare si, pana la urma, starea anarhica spre care tinde sa alunece totul. E menita sa ne arate ca degeaba ne-am suit in poala lui Santa Klaus fiindca nu stim inca versurile constitutionale si nici nu avem solutiile necesare. Intre atatia politicieni demagogi, ar fi culmea ca poporul sa nu fie demagog!

Putem sa ne rugam la nesfarsit de Santa Klaus cata vreme nu am inteles nimic de la el, pana il apreciem doar ca fiind un rau mai mic decat Ponta. Darurile vin doar atunci cand crezi si doar pe merit. Iar meritocratia, despre care tot aud vorbindu-se zilele astea, inseamna nu doar conducatori cu merite ci, probabil chiar mai mult, meritele poporului.

Coruptia, vinovatul de serviciu

Un instantaneu surprinde cu genialitatea unui fotograf drama acestor zile. Asta este imaginea care ne descrie cel mai bine.: suntem doar umbre de oameni pe pereti in spatele unui ocean de durere si lumini, de tristete si caldura, de liniste si revolta. Aici ar trebui sa ne regasim fiecare dintre noi, in contururile acestei lumi de pe peretele luminat, sa vedem ca suntem parte si nu departe in intreaga scena.

Spun asta pentru ca se desprinde tot mai clar ceea ce va fi sloganul si morala "tragediei Colective": "Coruptia ucide!" Este o personalizare iscusita, facila si convenabila pentru fiecare dintre noi. Acest diagnostic este cel care ne exonereaza individual de orice vina. Cei mai multi nu am fost nici corupti si nici corupatori, nu in sensul politic sau administrativ cu care se asociaza mereu in spatiul public. Gata, ne-am spalat pe maini, acum putem arata cu degetul, putem incepe vanatoarea de vrajitoare corupte. Nu spun ca n-ar trebui sa avem si o astfel de rafuiala, la un moment dat, dar haideti sa pastram ziua aceasta pentru adevaratele invataturi pe care le-am putea culege acum.

A fost intr-adevar coruptie in cazul acestui incendiu? Se poate dovedi ca acel club a dat spaga autoritatilor pentru a nu fi controlat? Par actionarii de acolo genul de oameni care sa-si permita sa dea o 10% cota parte pentru semnaturi astfel incat sa multumeasca un buzunar de primar bucurestean? Sau, mai degraba, par oameni care din zgarcenie au tot eludat cu abilitate toate reglementarile? Pe cei de la ISU i-au driblat cu declaratia pe proprie raspundere, cei de la Primarie s-au scos singuri din joc prin lipsa de interes, de competenta si prin programul lor de oameni ai muncii, 8-16.30, cei care au facut lucrarile de amenajare a spatiului au respectat reteta de materiale si voia clientului, pe singurul considerent de "sa iasa cat mai ieftin". Nu-i coruptie aici, e doar lipsa de considerare a regulilor.

Iar acum ganditi-va ca vi s-ar spune "Nerespectarea regulilor ucide". Ce dezumflare! Doar atat puteti sa ne transmiteti dupa tragedia asta de proportii nationale (accentuata un pic, haideti sa recunoastem, macar un procent si de proximitatea evenimentului la media bucuresteana)? Ce mare gaselnita e cu regulile astea? Unele dintre ele nici macar nu-s legi, nu au constituenta punitiva! Legile sunt cele pe care fiecare dintre noi gasim cate-o cale de ocolire. Regulile insa, oricat de mult ar fi sfidate, raman universal valabile si, uneori, atunci cand se umple paharul, se rastoarna peste noi cu cate o "amenda" din asta tragica, ca acum. Sa nu te lacomesti sau sa nu te zgarcesti, sa nu ii pui pe altii in pericol, sa nu improvizezi si sa apelezi la experti care sa-ti certifice calitatea. Astea sunt reguli, nu neaparat legi, dar daca erau respectate la clubul "Colectiv" azi nu aveam nicio drama colectiva.

Sa va dau un exemplu simplu fata de respectarea regulilor. Cati dintre voi ati facut semne cu farurile la vederea radarului Politiei? Da, stiu, din omenie, vreti sa-i scutiti pe altii de o amenda. Si-asa Politia sta la ciupeala, nu previne nimic! Da, exact ca inspectorii aia ai Primariei care, de regula, dau amenzi si care trebuiau sa nu lase clubul "Colectiv" sa functioneze. V-ati gandit insa ca unul avertizat de voi pe sosele coboara de la 150 de km/h la 90 de km/h, trece de Politie si le rade in nas "curcanilor", apoi accelereaza la 180 la ora, gandindu-se ca de-acum are cale complet libera? Iar daca la viteza aia are un accident in care intra pe contrasens omorand poate si niste nevinovati? E sau nu vinovatie morala a ajuta un vitezoman sa fenteze regulile cu asemenea consecinte grave? De asta, sigur comit si eu o mie de incalcari ale regulilor, dar macar gestul de a face semne cu faza lunga nu-l fac niciodata.

Pana la urma, acceptam ca acum avem si noi partea noastra de vina sau ne bucuram doar de morala "Coruptie ucide"? Suntem fericiti ca nu suntem acum printre victime si mergem mai departe cu bancul nostru imens de pesti, acuzand doar "rechinul coruptiei"? Sau i-am putea spune sloganului  "Dispretul fata de reguli ucide", "Nesimtirea ucide", "Viteza ucide" (asta deja e folosit, fara rezultate), "Lipsa de empatie ucide", dar nu va impresiona pe nimeni. Insa, daca am gandi astfel, oare am ajunge sa ne intelegem umbrele de pe perete?  

Jucatoarea care facea mingi de aur

De fiecare data cand pierde Halep, urmaresc reactiile romanilor si nu pot sa nu ma gandesc la talcul din povestea cu gaina care facea oua de aur.

De la "vladica" din mass-media, pana la "opinca" de pe Facebook toata lumea nu mai pridideste din a o judeca si o diseca in termeniii cei mai duri pe Halep. Se spun de toate: ca e delasatoare, ca e labila psihic, ca nu merita locul din clasamentul mondial sau, mai nou, ca pierde dinadins, pentru pariuri, ca aveau dreptate ganditori ai neamului, de genul Banciu, cand o numeau "tarancuta aroganta". Sunt putine consideratii legate strict de tenis, de joc efectiv, de calitatea teribila a adversarelor si despre cum n-a functionat ceva in decursul meciului. In general, e mai facil sa se faca biciuiri la adresa caracterului unei sportive care nu ne datoreaza altceva decat faptul ca scrie "ROM" in dreptul numelui ei, atunci cand joaca in marile turnee ale lumii, pe arene centrale si cand este privita ca un star mondial al tenisului.

Oare de la ce vine aceasta severitate, acest nivel exagerat al pretentiilor? De la faptul ca Romania este lider mondial in mai toate domeniile si doar Halep ne face de ras pierzand anumite meciuri? Sau e o consecinta a cat de perfectionisti suntem cu noi insine si cum nu putem concepe ca alti romani sa sufere esecuri? Vine de la nivelul asteptarilor pe care-l avem, mereu, de la altii, de la cei pe care i-am delegat sa ne reprezinte moral, politic, sportiv sau identitar? Vedeti bine, fenomenul acesta nu se regaseste doar in sport.  

Ma gandesc insa ca in sport, intotdeauna, cineva castiga si cineva pierde. Daca noi ii facem Simonei Halep proces civil atunci cand sufera infrangeri (si poate chiar sufera!), oare ce patesc, la ele acasa, acele multe adversare pe care romanca le invinge in decursul unui an? De cand a devenit infrangerea sportiva o rusine, de cand ne simtim noi Cezari si decidem ca invinsul trebuie nimicit? Nu mai exista onoare in sport, aplauze si apreciere atat pentru invingator cat si pentru invins? Amintesc de nationala de rugby a Romaniei cea care e mai mereu invinsa la Cupa Mondiala. Cum a fost cand a jucat cu Irlanda pe Wembley, cu 89.000 de spectatori in tribune si cand, desi erau zdrobiti pe tabela, au reusit sa inscrie un eseu? Intreg stadionul i-a aclamat, in picioare.

Simona Halep  pierde dar si castiga. Uneori castiga mingi de aur, alteori chiar si meciuri de aur. Daca nu este de-ajuns cu atat, taiati-o, disecati-o, iar apoi  vedeti daca inauntrul ei e o campioana de aur sau o luptatoare din lut. Dupa aceea amintiti-va de lunga seceta prin care am trecut de la Irina Sparlea si Andrei Pavel, cei pentru care ne entuziasmam chiar si cand ajungeau in sferturile unui turneu de Grand Slam.

Shut Up Ova!

• Spectatorii de la meciurile Sharapovei primesc dopuri pentru urechi.

• Meciurile rusoaicei nu pot fi transmise la Radio Moscova. Pur si simplu nu se poate auzi deloc comentatorul.

• Sharapova a invatat tenis la Academia lui Nick Bollettieri, la sectia Canto.

• Astronautii de pe Statia Spatiala Internationala spun ca din spatiu doar 2 infaptuiri umane se disting clar pe Pamant: Marele Zid Chinezesc si urletul Sharapovei.

• Sharapova nu sta atat de mult intre servicii doar ca sa-si faca ritualurile superstitioase ci ca sa isi dreaga vocea.

• De multe ori, rusoaica nici nu mai apuca sa loveasca mingea la retur. Doar urla la ea si, de frica, aceasta se duce dincolo, peste fileu.

• Cand era mica, Sharapova s-a impiedicat o data de liniile albe de la o trecere de pietoni. De atunci sare intotdeauna peste liniile albe de pe teren.

• Tenismena nu merge niciodata la schi, din cauza pericolului de avalanse pe care-l reprezinta vocea ei.

• Nationala de rugby a Noii Zeelande vrea sa inlocuiasca Haka-ul cu strigatul Sharapovei.

• Gurile rele spun ca ultimii cinci iubiti ai rusoaicei si-au pierdut auzul.

• Putin afirma ca el este secretul pentru care toate mingile lui Sharapora ajung in teren: “Terenul rusilor tine intotdeauna pana unde vrem noi.”

Colonul oficial

• Oprea se lauda ca pe langa coloana oficiala are si colon oficial. I se spune “UNPR”.

• Pentru ca stie sa mearga si cu 300 de km/h, campionul MotoGP Valentino Rossi va fi noul deschizator al suitei oficiale a Majestatii Sale Oprea.

• In Bucuresti se vor instala bariere de tren, pentru reglementarea de “Trecere la nivel cu coloana oficiala”.

• Mos Craciun vrea si el, pentru cand vine in Bucuresti, un motociclist cu bordul rosu ca antemergator.

• Oprea nu stia, de fapt, ca s-ar fi produs un accident: “Comisarii din trafic de pe traseu nu fluturau steagurile galbene, n-am avut de unde sa stiu!”

• Tot Oprea mai afirma ca, de fapt, marti seara, el nu era cu o coloana oficiala ci cu un alai de nunta. Se casatorea Interesul cu Natiunea, iar Oprea le era nas tuturor.   

• Surse din Politie dezvaluie ca se mergea atat de repede incat adeseori Oprea le cerea sa o ia pe rute ocolitoare, sa apuce si el sa se aseze ca lumea in masina.

• Ca sa nu mai existe discutii, vicepremierul isi va lua un monster-truck, in loc de coloana oficiala. In felul asta va trece peste toate blocajele din trafic, in perfecta concordata cu atitudinea sa fata de cetateni.

• Oprea recunoaste ca a mai apelat si in trecut la servicii de escorta, nu cu girofar ci cu felinar rosu. Aceasta este, in fapt, in concordanta cu doctrina sa politica.

• Generalul spune ca el nu poate sta si sa se enerveze la semafoare: “Daca ma incrunt risc sa mi se innoade sprancenele!”

• Raportul Politiei arata ca groapa e de vina pentru producerea accidentului, fiindca a traversat neregulamentar, fara sa se asigure.

Lupta celor doi candidati la sefia PSD: Liviu versus Dragnea

• Votantii PSD s-au simtit chiar nostalgici. Era exact ca in tinerete, cand votau Nicolae Ceausescu.
• Proletari din fabrici si uzine, oameni ai muncii de la orase si sate au raportat cu totii indeplinirea si chiar depasirea planului de voturi la hectar: “Am obtinut cu 25% mai multe voturi decat numarul nostru de membri!”
• Fiind insa cu DNA-ul pe ei, PSD-istii s-au abtinut de la pungasii si… n-au mai impartit pungi alegatorilor.
• Mortii din Teleorman au fost complet derutati: “Noi iar am inviat, dar acum cu cine votam?”
• Mai multi membri din Moldova spun cu toata convingerea ca au votat cu Ion Iliescu.
• Campania nu a fost lipsita de incidente, candidatii certandu-se mereu la prezentare: cum sa fie anuntati - Liviu Dragnea sau Dragnea Liviu?
• Cei doi candidati PSD au avut sloganuri inedite: “Liviu - mandri ca suntem romani!” si “Doar Dragnea apara pensiile”.
• Nu au lipsit atacurile din campanie: Liviu a spus ca doar Dragnea a fost condamnat pentru fraudarea alegerilor, iar in replica, Dragnea a spus despre contracandidat ca nu are notorietate: "Numai sotia, Bombonica, il stie pe Liviu".
• Reactii din cadrul partidului: Nastase a spus presei ca decat sa numere candidatii partidului, mai bine-i numara lui ouale. Ion Iliescu crede ca a fost profetic in afirmatia “Mai draga”. Atunci pregatea de fapt terenul, spunea “Mai Dragnea”. Ponta in schimb spune ca numai Dragnea poate sa castige: “E tot baron, ca si Johannis si, la fel, ma trateaza tot ca pe un iobag”.
• Totusi, cei doi candidati nu au exclus varianta ca, dupa alegeri, sa faca un tandem la conducerea partidului.

• Toti PSD_istii isi cumpara Photoshop-ul, pentru ca au aflat ca acest program salveaza formatul “psd”.

Iobagul si Baobabul

• De fiecare data cand anunta cate o relaxare, Ponta se proclama singur iobag: “Io bag reducerile pentru popor”!

• Si, fiindca este un adevarat iobag, Ponta are mereu vorbe de claca pe la televiziuni.

• Dupa ce a sapat pe toata lumea, in dreapta si mai ales pe stanga, Ponta mai are acum doar sa ne duca pe toti la sapa de lemn.

• Fiu simplu, din (t)popor, iobagul Ponta a vrut si el sa ajunga doctor. Asa ca a promovat “ASemanatorismul” in literatura de specialitate.

• De cand i-a furat haiducul Mustetea Dragnea partidul din batatura, Ponta poate spune ca i-au plecat toti boii de-acasa

• Daca Johannis este baron si Ponta este iobag, atunci DNA nu poate fi in povestea asta decat potera.

• Ca tot omul de la tara, Ponta si-a tras si el plug: si-a luat telefon cu plug-in.

• Pentru iobagul Victor Viorel telespectatorul Antena 3 se defineste ca un “iotrag”.

• MTO-ul inseamna in limbajul unui iobag premier dijmuirea pe termen mediu a celorlalti iobagi

• In politica externa, nimeni nu-l cunoaste pe Ponta. Doar arabii si turcii ii zic, familiar, “ghiaurul Victoras”.

• Multi politicieni romani au facut-o pana acum de oaie. Atata doar ca Ponta a facut-o de oaia neagra.

• La drept vorbind, Ponta poate ajunge si el, oricand doreste, baron. Munchausen s-a recunoscut deja de mult invins de Ponta si ii poate ceda locul.

Multi-mall city Sibiu

     Observ de la o vreme in atitudinile publice ale unor concetateni o pronuntata foame de a gasi gaurile din cascavalul Sibiului. Cunoasteti, cu siguranta, frazarea. Se incepe impaciuitor cu "e mai bine, e mai dragut, e mai mult" si apoi urmeaza "DAR"-ul de baraj. Iar dupa barajul acesta sta pomelnicul de reprosuri. Ca n-avem una, ca n-avem alta, ca n-avem mall, cinema multiplex si viata de noapte si de distractie, ca evenimentele sunt cam "naspa", ca nu-i centru de spa, echipa de fotbal si stadion sau cladiri istorice nu-s renovate in intregime, ca salariile sunt mici si Universitatea din Sibiu e slaba, ca gara e mizerabila iar cartiere nu sunt puse la punct pe masura Centrului, ca s-a scos tramvaiul si troleul si ca s-au facut sensuri unice ametitoare, ca ce se asfalteaza azi si maine ara cei de la gaz, ca un anumit politician local ne face de ras si cate si mai cate... Toate sunt valabile intr-o anumita masura, insa acum pun eu "DAAAR"-ul meu... 

     E frumos sa visezi cate-n luna si in stele, insa inainte de a le exterioriza e bine sa stai macar o clipa si sa reflectezi la modurile concrete in care aceste lucruri se pot realiza. Sa intorci subiectul ca un cub Rubik, pe toate partile, sa faci macar cateva mutari imaginare si sa vezi daca ai tot tu si rezolvarea. Sunt multi oameni in orasul asta care au facut acest demers, care au reusit sa se implice si sa roteasca visele spre fapte. Ei sunt un motor esential in ridicarea acestui oras si, categoric, au toata admiratia mea. Dar, de regula, ei sunt cei care fac cele mai putine reprosuri Sibiului. Interesant, nu?  

    Sa vorbim asadar despre chibitii de serviciu si s-o facem la modul concret. Cine sunt acesti chibiti? Sibieni, ca toti ceilalti, sunt oamenii pe care-i vedem zi de zi pe strada. Ei bine, cum arata de fapt orasul asta, ce-ar putea face oamenii pentru el? 

     In ultimele luni, cam de cand am tot auzit ca Sibiul e plin de lacune, ma uit si eu mai mult in jur. Faceti o data exercitiul asta: opriti-va pe un bulevard, sa zicem pe Calea Dumbravii si uitati-va atent pe jos. Va garantez ca macar dintr-o rotire de 360 de grade veti putea observa macar 10 mucuri de tigara sau gume de mestecat, vreo 2-3 ambalaje si, daca aveti noroc, chiar si un trofeu mai mare, o punga de cumparaturi luata de vant, o punga colorata de Chio Chips, o sticla de bere sau o doza de suc. Sunt toate acele puncte mici si mari care strica iremediabil peisajul. Cum au ajuns acolo? Nu avem cosuri de gunoi suficiente si suficient de mari? Unii ar spune, vazand acele gigantice si monstruoase cosuri de beton, ca avem multe si chiar prea mari. Ei bine, uitati-va chiar si in jurul acelor cosuri si veti vedea gunoaie, aruncate, bineinteles, chiar de sibieni - ca doar nu de turisti. Se mai spune ca multe spatii verzi s-au distrus ca sa se faca in locul lor parcari. In contrapondere, uitati-va doar la acele petice de iarba care au mai ramas. Invariabil, pe fiecare dintre ele veti gasi o carare batatorita, fie pe la margine, fie chiar prin mijlocul spatiului, de parca pe-acolo ar trece zi de zi ciurda. Am ajuns chiar sa ma bucur cand ploua, fiindca atunci, in sfarsit, oamenii cruta spatiul verde-innoroiat si fac cei 10-15 metri suplimentari ocolirii. Bineinteles, Primaria ar putea si poate ar trebui sa aiba un leac, dar cand ati vazut ultima data Politia Locala dand amenzi pentru astfel de lucruri? As fi foarte curios sa aflu cati bani a adunat Politia Locala din amenzi date pentru hartii aruncate pe jos, de exemplu. 

     Deci, cum stam cu civilizatia? Civilizatia asta merge mana-n mana cu educatia, cea care e si ea ruda apropiata a culturii. Asta-i materialul, aceasta e resursa umana a orasului. Oare s-a intrebat cineva ca slujbele si salariile sunt exact pe masura capitalului uman? Si ca, daca nu avem salarii bune, n-avem nici putere de cumparare si, pe cale de consecinta, nu avem nici investitiile private precum mult doritele mall-uri sau cinematografe - foarte posibil, nu ar fi chiar atat de rentabile pentru investitor? E un sir de piese de domino, desigur, dar cred ca piesele merg foarte rapid una peste alta. 

     Cum stam oare cu implicarea? Mergeti la un eveniment, un spectacol in Centru, din acelea multe, diverse si, asa cum stim, gratis. Nu trebuie neaparat sa va placa, puteti pleca oricand. Insa daca va prinde vreodata momentul aplauzelor, observati cati din jurul vostru multumesc protagonistilor, cati aplauda - si nu par a fi turisti. E gratis show-ul, insa plata trebuie sa vina din participarea afectiva, din respectul si aprecierea venite de la spectatori. Acum cateva saptamani eram la concursul "Strongest Man". La absolut fiecare proba, crainicul a spus acelasi lucru: "Haideti, Sibiul, sa incurajam pe ... X!" Probele durau 15-30 de secunde. Chiar atat de greu este, sibianule, sa participi, sa arati ca-ti pasa si ca te implici, la modul cel mai simplu, pentru succesul oricarei manifestari de natura sa ridice imaginea orasului? Sigur, nu avem "Untold"-uri in fiecare saptamana, dar de multe ori frumusetea unui spectacol sta si in coparticiparea spectatorilor. Cam ca la cinema, atunci cand toti cei din jurul tau rad in hohote. Nu simti ca te ia valul, chiar daca e o comedie de duzina, comerciala? 

     In fine, mai avem si problema unei mari lipse de informare civica in Sibiu. A fost o tresarire anul trecut, la candidatura lui Johannis, atunci cand patriotismul local a avut un puseu, insa lucrurile au reintrat imediat in normalitatea dureroasa. E la moda sa reclami mizeria din gara, insa nimeni nu pare a sti ca gara este teritoriul Regionalei SNCFR Brasov. Ce-a tinut de Sibiu, Piata Garii, a fost facuta in cele din urma, dupa o lunga asteptare. Apropo de asteptare, mai tineti minte cat s-a strigat dupa centura ocolitoare a orasului? Cu ce intarziere s-a realizat? 5-10 ani? Cati dintre sibieni stiau in curtea cui era acel proiect si stia si despre lipsa banilor? La fel si in cazul cladirilor darapanate de pe Centru. Mai avem nevoie de inca 2 "capitale culturale europene" pentru a reusi sa le reabilitam, pentru ca Ministerul Culturii sa dea o bruma de fonduri. Bineinteles, la toate astea, poate si Primaria sau Consiliul Local sa aiba un cuvant de spus, sa puna presiune pe locatari, de exemplu, dupa modelul de la Cluj. Mi-e ca n-ar face decat sa tortureze, in van, niste oameni deja oropsiti. 

     De fapt, cine ar trebui sa stea de veghe pentru ca orasului sa nu-i lipseasca finantare de la bugetul de stat sau ca fiecare minister, departament sau regie publica sa priveasca Sibiul cu responsabilitate? Avem politicieni, avem parlamentari locali, nu? Sunt curios cati sibieni isi amintesc ca in 2012 au votat niste parlamentari si care sunt numele celor ce-i reprezinta acum pe ei, pe fiecare. Daca va amintiti, in 2000, in acelasi an in care a fost ales Johannis primar (ca o mica revolutie a nemultumirii publice), tot in Sibiul si tot atunci, PRM-ul castiga alegerile parlamentare. Va dati seama, bineinteles, care era programul de campanie al PRM si va amintiti cate lucruri s-au "facut" pentru Sibiu in 2000-2004. La fel ne putem uita la cei care sunt acum parlamentari, la bravul Sorin Iliesiu si impostura sa locala, la cum singurul sau proiect este crucea megalomana din Piata Universitatii din Bucuresti si singurul sau moment de afirmare locala a fost suita de minciuni denigratoare din campania electorala din 2014. Ideea cu "Johannis n-a participat niciodata la o parada de 1 Decembrie" - vine tocmai de la "sibianul" Iliesiu. Ce-a facut pentru oras, il poate intreba cineva? Cred ca nu va mai avea curajul sa candideze aici, va fi parasutat de partid in alta parte. Desi, daca ma gandesc la "exemplul Turcan" si al mandatelor ei inlantuite, fara sa dea nicio realizare pentru oras, chiar si Iliesiu are sanse sa fie reales. Cetatenii orasului voteaza de 25 de ani fara responsabilitate fata de ei si fata de oras, cu lejeritatea cu care teleormanenii iau pungile cu faina si ulei, iar apoi, tot ei sunt cei care se mira ca lucrurile nu merg bine, ca nu se fac proiecte (de pilda noua cladire a Teatrului Sibiu?) si ca nu sunt bani pentru ele. Spune-mi cu cine ai votat, ca sa-ti spun catre cine sa arati cu degetul. Macar pe Ovidiu Gant l-am auzit de cateva ori interesandu-se de lucruri din zona noastra, atat cat ii permitea pozitia de parlamentar al minoritatilor. 

     Sunt sigur ca aceasta mica oglindire nu convine. Nimanui nu-i place sa fie aratat cu degetul, nici macar atunci cand cel care face gestul este reflexia ta din oglinda, asa cum sunt si eu sibian ca toti ceilalti. Se vor putea gasi multe nuante si multe motive de eludare a aspectelor spuse de mine aici. Insa, repet: inainte de a ma acuza pe mine de ceva, rotiti-va privirea inca o data in jur.