De fiecare data cand pierde Halep, urmaresc reactiile romanilor si nu pot sa nu ma gandesc la talcul din povestea cu gaina care facea oua de aur.
De la "vladica" din mass-media, pana la "opinca" de pe Facebook toata lumea nu mai pridideste din a o judeca si o diseca in termeniii cei mai duri pe Halep. Se spun de toate: ca e delasatoare, ca e labila psihic, ca nu merita locul din clasamentul mondial sau, mai nou, ca pierde dinadins, pentru pariuri, ca aveau dreptate ganditori ai neamului, de genul Banciu, cand o numeau "tarancuta aroganta". Sunt putine consideratii legate strict de tenis, de joc efectiv, de calitatea teribila a adversarelor si despre cum n-a functionat ceva in decursul meciului. In general, e mai facil sa se faca biciuiri la adresa caracterului unei sportive care nu ne datoreaza altceva decat faptul ca scrie "ROM" in dreptul numelui ei, atunci cand joaca in marile turnee ale lumii, pe arene centrale si cand este privita ca un star mondial al tenisului.
Oare de la ce vine aceasta severitate, acest nivel exagerat al pretentiilor? De la faptul ca Romania este lider mondial in mai toate domeniile si doar Halep ne face de ras pierzand anumite meciuri? Sau e o consecinta a cat de perfectionisti suntem cu noi insine si cum nu putem concepe ca alti romani sa sufere esecuri? Vine de la nivelul asteptarilor pe care-l avem, mereu, de la altii, de la cei pe care i-am delegat sa ne reprezinte moral, politic, sportiv sau identitar? Vedeti bine, fenomenul acesta nu se regaseste doar in sport.
Ma gandesc insa ca in sport, intotdeauna, cineva castiga si cineva pierde. Daca noi ii facem Simonei Halep proces civil atunci cand sufera infrangeri (si poate chiar sufera!), oare ce patesc, la ele acasa, acele multe adversare pe care romanca le invinge in decursul unui an? De cand a devenit infrangerea sportiva o rusine, de cand ne simtim noi Cezari si decidem ca invinsul trebuie nimicit? Nu mai exista onoare in sport, aplauze si apreciere atat pentru invingator cat si pentru invins? Amintesc de nationala de rugby a Romaniei cea care e mai mereu invinsa la Cupa Mondiala. Cum a fost cand a jucat cu Irlanda pe Wembley, cu 89.000 de spectatori in tribune si cand, desi erau zdrobiti pe tabela, au reusit sa inscrie un eseu? Intreg stadionul i-a aclamat, in picioare.
Simona Halep pierde dar si castiga. Uneori castiga mingi de aur, alteori chiar si meciuri de aur. Daca nu este de-ajuns cu atat, taiati-o, disecati-o, iar apoi vedeti daca inauntrul ei e o campioana de aur sau o luptatoare din lut. Dupa aceea amintiti-va de lunga seceta prin care am trecut de la Irina Sparlea si Andrei Pavel, cei pentru care ne entuziasmam chiar si cand ajungeau in sferturile unui turneu de Grand Slam.
