Brandu' de tara

Ne-am facut cica brand nou. Ditamai brandu'! Mai tare, mai mare, mai sexy... Frunza verde de cicoare/ O sa dea turismu-n floare. Cel vechi nu mai functiona. De fapt, n-a functionat, cred, niciodata. Asa ca trebuia, vezi bine, schimbat... In ce? Intr-unul identic. Aceeasi Elena, cu alta poseta.

Ca de obicei, cand un roman face ceva, se imbulzesc ceilalti sa critice. Putini cu argumente clare si foarte multi din pura dusmanie, politica, conceptuala sau macar pentru a se afla in treaba. In situatia asta deja nu mai are nimeni dreptate, nici o tabara dar nici cealalta. Iar fiindca acesta este un proiect al Ministerului Turismului condus de stim noi cine stim noi cum, cei care n-au mai prididit cu criticile au fost cei din Opozitie. Ce mi se pare scandalos este ca asa cum toti “ne pricepem” la toate, dintr-o data si cei din politica parca au devenit cu totii specialisti in publicitate! Cei mai multi s-au legat de logo si slogan, curajul fiindu-le dat si de scandalul acesta al posibilului plagiat. Ba ca e prea scump, ba ca e de fapt un furt, ca Ministerul a fost tras in teapa, ba ca un logo de asta puteau sa-l faca si studentii de la Universitate. Nimeni n-a pus punctele pe "i"-ii de la "Minister".

Din start spun un lucru evident: un logo, ca si un slogan bine ales, valoreaza enorm, constituie o mare parte din reusita unei campanii. De la desenele de la Lascaux omenirea cica tot face logo-uri. Asa ca de ce nu s-ar pricepe un student la fel de bine ca firma asta anjagata sa nasca campania? Ideea - pare cel mai simplu lucru pentru toti, fiecare om isi inchipuie ca o are! Recunoasteti diletantismul in abordarea asta? Vin de la oameni care cred ca toate simbolurile sunt egale, dar care ar deosebi logo-ul Nike sau emblema Mercedes dintr-un milion. De ce? Pentru ca pur si simplu sunt geniale, prin simplitate si promovare! Drept este ca cel de la Nike se spune ca ar fi fost creat tocmai de un student, in schimbul a doar cativa dolari, insa pana sa avem noi managementul celor de la Nike pentru a incalta o planeta cu ideile noastre mai dureaza ... un "pic-pic-pic".

E normal asadar ca atunci cand vrei sa faci o astfel de campanie de mare amploare, sa apelezi la o companie specializata. Tu ii spui ce vrei iar ei dau forma dorintei. Si fiecare pas din acesta costa, in felul sau, deloc ieftin. Bani pe idei? Cum se poate evalua? Simplu: la sfarsit. Campania se evalueaza doar dupa un termen bine stabilit si atunci se vad efectele in piata si se gasesc incasatorii de bobarnace sau de laude. Aici e intr-adevar un punct nevralgic fiindca e clar pentru toata lumea ca "Romania, land of choice" a fost un mare fas. Cine a fost tras la raspundere? Nimeni! Si nu cumva aceiasi oameni de atunci au comandat si acum aceasta noua campanie? Recunoasteti, desigur, forma de conducere din Romania. Se iau decizii, fara responsabili si responsabilitati. Asadar nu avem ce face decat sa ne potrivim calendarul pentru un numar de X luni si apoi, atunci, sa analizam. Deocamdata sa vedem ce avem: un logo destul de simplu in aparenta dar incarcat cu tot felul de amanunte vizuale greu de receptionat (soarele si apa din continut). O frunza, care e clar luata de pe baze de vectori, e clar plagiata. Conteaza? Avem drepturi de autor pe ea? Avem! Ne individualizeaza in domeniul acesta? Da! E memorabila? In Romania cel putin, dupa tot scandalul, da! Mai cream un pic de scandal si in afara si, gata, se prinde! E iscusita? Nu! Dar nu o putem judeca decat la pachet cu efectele. Cat despre procedeul prin care s-au platit sute de mii de euro SI pentru acest plagiat, aici Ministerul Turismului, daca nu a pus conditii, n-a verificat pe ce dau banii, n-are decat a fluiera a paguba. Iar firma de publicitate implicata va plati si ea poate, mai puternic, pe termen lung. O teapa de asta scandaloasa arde bine de tot cartea de vizita…

Ce mai avem pe acolo, prin campanie? Un slogan: "Explore the Carpathian Garden". Aici e aici. Deci avem o gradina. Adica o imprejmuire. O gradina imprejmuita de Carpati, adica? Transilvania. Deci promovam doar Transilvania? Restul zonelor ce-au patit? S-a prins si Ministerul ca turistul nipon decat sa vina sa vada toata manastirile ortodoxe din Moldova mai bine da o fuga scurta la Viena? Delta Dunarii cu greu poate fi batuta turistic. Macar un drum de s-ar face pana la Sulina, asa, in scopuri turistice! Altceva de vazut unic? Nu prea. Asadar s-au orientat spre Transilvania, cel putin asta ar da de inteles. Turistul cand vine va vedea in orice moment Carpatii, ca doar e in gradina, trebuie sa-i vezi gardul. Bun, cum promovam Transilvania? Cu o frunza, padure, natura, nu? Asta e esenta?!?! Vine turistul sa exploreze natura salbatica? Pai atunci vine cu cortul in spate, cu mancare poate tot de acasa si, ca tot montaniardul roman, vreo saptamana isi pierde urma pe poteci, poate mai da si pe la una-doua pensiuni si cabane, cu preturi modice, fiindca nici el nu este echipat pentru lux. Costuri minime - satisfactii maxime, turism ieftin. Pentru degustatori. Dar, atentie! Asta e doar un segment de nisa din punct de vedere turistic. Cati dintre turisti cauta de fapt asa ceva?

Pana la urma vorbim despre eficienta. Asta se va cuantifica aici in cantitate, iar calitatea per ansamblu ii va asigura continuitatea. Cum ar putea o astfel de campanie sa fie eficienta, sa atraga un numar mare de turisti, atunci cand de la bun inceput e conceputa pe nise? Simplu: n-ar putea! Eu incep sa inteleg: problema nu vine de la compania ce a nascut (natural sau in vitro) campania ci tocmai de la clientii romani. Nu va imaginati ca strainii ne-au facut conceptul de promovare de la sine putere. Nu! In orice astfel de demers de acest fel exista inainte de toate discutii preliminare, in urma carora clientul este atent radiografiat, se iau in calcul atat atuurile, ceea ce doreste sa puna in valoare, dar si asteptarile sale. Asta constituie brief-ul, ADN-ul rezultatului final. De aceea compania livreaza mai apoi un produs care, culmea!, satisface clientul! Ei cel putin nu lucreaza orbeste. Asadar eu nu cred ca strainii nu si-au facut temele la briefing ci ca, de fapt, partea romaneasca a fost total nepregatita. Au venit in linii mari cu aceleasi idei preconcepute. De unde vad asta? Rezultatul final (apropo, asteptam acum si imnul turistic!), proasta orientare si chiar si numai in ideea de lansare. Aceleasi fete: Hagi, Nastase, Nadia Comaneci. Poate pe Hagi il mai stie lumea la fata, s-a retras doar de 10 ani, fizionomia ii e cam aceeasi. Insa la Nastase si Nadia sunt cam 30 de ani la mijloc! Asadar, cine sa-i recunoasca, daca-i mai identifica cineva? Potentialul turist care avea pe atunci minim 10 ani, asadar minim 40 acum? Cati dintre acestia prefera explorarea naturii, ca niste caprioare sprintene si cati ar merge mai degraba pe un tur turistic al Europei sau, daca chiar au bani adevarati de investit in turism, in vreo croaziera? Aici e punctul cheie: care e publicul tinta al acestei promovari? Atunci cand totul este de fapt atat de confuz eu cred ca partea romaneasca nici nu s-a gandit prea mult la care ar fi targetul. Spus pe sleau, e foarte probabil sa fie vorba de niste diletanti. Si-asa toate ministerele sunt politizate, se stie asta. De ce ne-ar mira sa gasim aceasta situatie si la Turism? Iar atunci cand o persoana e plina de “calitati politice” nu prea mai ramane loc si pentru calitati profesionale, in domeniu. Asa ca daca strainii au plagiat de pe Internet cred ca si reprezentatii romani au “plagiat” aceleasi teme vechi, fara efect si fara pic de inventivitate.

Raman asadar intrebarile:

- Ce se urmareste exact prin aceasta campanie?

- Care e publicul tinta?

- Cat de repede se cer efectele?

- Cat va dura pana ce aceasta campanie va fi si ea inlocuita cu alta, mai scumpa, mai stralucitoare si tot atat de ineficienta? Macar de i-ar spune “Romania land of cioici”, sa avem macar specific national!

E usor sa critici. Am spus asta de la inceput. Pana acum doar asta am facut si eu. Acum sa ofer si alternativa. Lasam deoparte sondajele cu zeci de mii de respondenti, pe care nu stie sa le valorifice nimeni. Dati-o incolo de “gradina a Carpatilor”! Noi ne prezentam cu o frunza, dar spuneti-i unui strain, cu o minima cultura generala, Transylvania si iti va raspunde instant “Dracula”. De ce? Fiindca avem “brandul” gata format.

De ce ne ferim de el? Vrem efecte cu orice pret, asa-i? Atunci sa mergem cu toata increderea pe ideea de “Dracula”! Cu o abordare inteligenta putem face din asta un brand cu un target foarte extins. Punem daca trebuie si doi colti de vampiri la inscriptia “Romania”, nu folosim fonturi simpatice, nu-l facem prietenos ci inspaimantator de...prietenos. Important este sa ne atingem scopul: aducerea turistului in Romania. Asta impune ca minime conditii, restaurari masive ale castelelor si drumurile Transilvaniei amplu reparate. Kitsch-ul va veni singur, nu e nevoie sa il cream. Restul? Deja reprezentantii particulari ai turismului din zona au luat-o inainte, independent de promovarea anapoda facuta in Romania. Cautati doar cate pensiuni sunt cu numele Dracula in zona. De ce? Fiindca asta se vinde si oamenii stiu asta! Asadar, haideti sa lasam pudorile de neinteles, nu mai suntem in comunism sa ne rusinam cu eticheta de "Tara lui Dracula" si sa mergem pe aceasta legenda horror – ne-ar ajuta asta si la promovarea salbaticiei locurilor, a naturii precum si a posibilei inapoieri sesizate de turist in privinta Romaniei cotidiene (ar semana un pic cu tinutul din romanul lui Bram Stoker). De ce ne ferim de ceea ce avem, de ceea ce este in mod evident un atu? Nu vedem padurea din cauza copacilor, sau vrem sa fim snobi, sa ne facem ca muncim si sa ii dam inainte tot pe linii moarte? Oare scotienii de la Loch Ness au vreo problema cu faptul ca monstrul din lac nu exista? Iar al nostru Dracula revine in actualitate o data la 10 ani, de fiecare data cand Hollywood-ul ii mai dedica un film. E o mina de aur! Ar putea fi ceva neconventional, ar sari din tipare, ar putea atrage tineri fascinati de horror dar si pe cei mai in varsta, interesati de legende. Apoi, daca ai turistul in tara, ii mai poti arata si natura si tot ce mai vrei tu. Daca vrei si daca poti sa GANDESTI dincolo de portocaliul politic!

Tara noastra viitura de aur are...

De parca nu eram destul de plouati, acum situatia a intrat rau de tot la apa. Mai corect, sub apa. Siretul se simte Nil din cand in cand si se revarsa cat il tin campiile. Si uite asa iar ne-am sinistrat...

Pana aici nimic deosebit. Inundatiile deja au intrat intr-un ciclu al lor firesc, sunt precum anotimpurile. Mai mult, Romania e o tara mai totdeauna calamitata, prin chiar specificul ei. Nici nu trebuie sa intervina natura. Nu avem nevoie de tornade caci avem vartejuri si invarteli politice mult mai distrugatoare in dauna avutului comun; nu e cerere de cutremure fiindca si-asa ne cutremuram cu totii de la o luna la alta, mai de frig, mai de cheltuieli, mai de reforme; la noi furtuna cea mai distrugatoare se opreste la primele sale 4 litere, cealalta e doar o replica palida data de natura s.a.m.d. Nu stiu daca suntem neaparat sinistrati doar fiindca suntem in Romania dar cel putin situatia e mult prea des ...sinistra.

Si apoi, traim in vremea lui Basescu Voda, o perioada ce va fi de poveste mult timp dupa ce vom scapa de ea. Cand vom scapa.... Cum vom scapa... Daca vom scapa... Totusi, personajul nostru este un voda, in carne, oase si bascalii. Asa ca imediat ce au inceput sa apara acoperisurile caselor din apa, Base Voda s-a elicopterat la fata locului sa isi verse repertoriul pe cei ce au scapat de la inec. Fiindca inca nu e omniprezent ci doar omniscient a trebuit sa-si raspandeasca si sfetnicii, tocmai pentru a avea cea mai buna acoperire pe zona Moldovei, cu semnal prezidential puternic, la cele mai mici preturi la cartela de ajutoare si abonament de inundari, atat in reteaua hidrografica a Siretului cat si in rom...ingul de inecat supararea....

N-am cum sa pricep ce ar putea cauta un Ministru, pardon!, argat al Justitiei sau unul al Educatiei la inundatii. Sau ce sa caute Elena Udrea Cosanzeana pe acolo, prin atata apa, altceva decat sa intruchipeze o sirena... girofarul era in alta parte. Chiar: de fapt, ce sa caute un ministru al turismului si dezvoltarii acolo? De ce dezvoltare poate fi vorba? De sporire a calamitatii? Mai bine turism. E zona rurala, e cu inundatii. Merita vizitat, nu, fiindca nu e ceva ce vezi toata ziua?! Ar putea fi asadar un turism catastrofal. Si, de fapt nici n-ar fi prea departe de adevarul actualitatii.

Pentru locuitorii afectati trebuie sa fi fost totusi bine. Teleconferintele de Guvern au devenit acvaconferinte la fata locului. Cizmele de cauciuc prea luminate vin, trec si se tot duc, ei raman cu noroiul de dupa. Daca nu aveau inundatie neam de neamul lor nu vedea ministru in comuna!

Si uite asa, pe ulite descaleca Voda. Cobori tocmai din inaltul cerului inconjurat de armasarii sai bine facuti si se puse pe cutreierat. Interesant, in alaiul lui Voda niciun tricolor. Pai va dati seama, de fiecare data cand un "cel mai iubit/votat fiu al patriei" vine intr-o comuna, cand e rost de panglicareala, imediat apare unul bandajat de jur-imprejur cu tricolorul, un fel de Mister Comuna care se chinuie si sare in scheme cu gesturi largi sa dea bine si stii sigur ca acela-i primarul. Acum insa unde era edilul? Scotea cumva apa cu galetile din Primarie?

Dar asta nu era un impediment pentru Voda. El, cel atat de imbaiatul in multimi nu are nevoie de translatori in relatia cu oamenii. Dar, ce sa vezi? Fie satenii erau prosti, produs al educatiei noastre platite exact pe masura fie, mai probabil, erau de fapt jurnalisti deghizati in sateni. Ce ti-l insfacara pe Voda, ce ti-l ţăţiră, mai ceva ca la OTV! Pana la urma si-a dat seama Base; asta o fi Realitatea din teren, iar Viitura probabil e o ruda mai indepartata de-a lui Vantu! E clar, totul e o masinatiune a presei! De fapt ei au si prognozat la meteo toate aceste ploi, e clar, au cobit! Asa ca Voda nu s-a lasat mai prejos. El care intelege cel mai bine alaturarea lui talk si a show-ului a dat drumul replicilor menite sa-i zvante:

- "De ce v-ati facut casele asa de aproape de apa?" - poate au vrut si satenii sa se simta ca la Snagov.

- "De ce n-ai tencuit, bre, casa asta refacuta dupa inundatia de acum 2 ani si reinmuiata acum?" - apropo, digul acela imaginar avea tencuiala gata?

- "De ce mintiti, de ce faceti politica?" - daca n-ar fi facut oamenii politica si ar fi dat frau liber pornirilor nepoliticoase probabil ca iesea Voda al nostru un pic mai tumefiat de acolo. De ce mint? Pai cum se poate raspunde la o minciuna institutionala?

- si favorita mea "De ce nu aveati asigurare?" - aici a fost Briliant, Voda. Pacat ca n-a fost mai bine Mutu. Asadar pe ce sa faca sinistratii asigurare? Pe case de chirpici? Parca ii si vad pe agentii de la asigurari completand formularele: "Da, casa de chirpici....Cu cate etaje? ....Garaj aveti?...WC-ul este cu 2 sau 3 pari?"Sa zicem ca mai sunt si case trainice, de acelea de caramida. Acolo apa intra mai greu dar si iese mult mai greu. Valoare mai mare, polita mai mare. Ce n-a stiut insa niciun sinistrat sa-l intrebe pe Voda este "oare cu cat la suta e mai mare asigurarea pentru zona lor decat pentru o zona obisnuita, dat fiind factorul numit risc"? Parca si vad cum da calculatorul cifrele peste cap atunci cand "aude" ca doar in urma cu 2 ani acolo a fost o frumusete de dauna generala.

Cred, de fapt, ca strategia noastra de reformare a statului urmareste cu totul altceva. Sa fim primii in lume macar la productia de viituri. Daca diguri nu suntem in stare sa facem atunci macar sa dezvoltam viiturile, sa le facem mai mari, mai late. Pacat ca Biblia s-a scris deja fiindca altfel Noe sigur ar fi fost un roman, asteptand proorocirea de cod rosu-inchis, a inundatii. Ce-ar fi luat cu el pe arca? Televizorul, antena de Digi, Constitutia editia martie-mai anul curent si neaparat cativa turisti...ca sa-i faca pe plac lui Udrea, tineti minte, am spus mai sus. Daca dig nu putem face decat in pripa, cu armata, atunci cand deja apa e la buza proptelii, daca nici raurile nu le putem seca (asta ar fi o solutie eficienta, recunoasteti!), daca si casele pe pontoane sunt o varianta cam prea costisitoare, macar atunci cand e rost de inundatie sa nu ne mai plimbam degeaba prin zonele afectate facandu-i pe oameni vinovati pentru ca nu si-au luat casa in spate si au plecat din calea apelor. De asta e mult mai simplu sa fii Voda la tigani. Cortul imediat se muta.

Si totul se incheie cu aceasta ultima imagine. Voda mergand cu alaiul sau pe ulita principala, deunazi inundata, iar satenii privind nedumeriti si neintelegand ce-o fi vrut sa le transmita "puterea centrala". Cu certitudine insa un singur gand le trecea prin minte privind spre Voda pasind pe calea ce a adus apa:

"Unde e viitura cand ai nevoie de ea?"

Despre avere

Ce inseamna oare bogatia?

Cu cat se adanceste mai mult criza, cu atat imi dau seama de relativitatea acestui concept. Bogatia nu tine de cat de multe ai ci, mai mult, de cat de multe iti lipsesc, de cat de multe poti sa nu ai si totusi sa simti ca detii totul. E despre acumulare si renuntare.

Conteaza insa si momentul...Cand este belsug general e usor sa ai esentialul dar sa si aduni inerente mici capricii. Cand insa apar greutatile, renunti la lux si ramane doar esenta esentialului. Asta este bogatia; totul se reduce la ce arunci "din barca" pentru a te mentine inca de-asupra limitei confortului personal. E ca atunci cand scrii un text si apoi ti se cere sa-l comprimi; substitui un cuvant unei propozitii, reformulezi in alta parte, iti dai seama de ce idei te-ai putea lipsi. Tunzi textul oricat e nevoie dar atunci cand il dai gata trebuie sa ti-l asumi si sa fi mandru de el - doar iti apartine...

Bogatia sincera nu este o lupta, o competitie cu ceilalti ci doar un pact cu tine insuti, o ajustare. Nu spun ca inevitabilul contact cu ceilalti nu influenteaza, dar a folosi doar acest lucru ca reper tine doar de lacomie si de incapacitatea de a-ti construi propriul model, de a fi neinfluentabil.

Da, e vorba de nevoi. Unele cu pret, altele, poate cele mai multe, cu remedii ce tin de sansa, gesturi sau caracterul personal.Daca lacomia nu poate fi nicicum astamparata, bogatia, asa cum o inteleg e un lucru masurabil, palpabil, chiar daca teribil de dificil de atins. Esti bogat atunci cand te simti implinit. Unii se nasc impliniti si precum fructele unui pom necules devin cu fiecare clipa ce trece tot mai neimpliniti, altii pornesc de la zero si se implinesc continuu, catre un plin ce le e necunoscut. Sunt exact ca un balon ce se umfla continuu cu aer... V-ati intrebat vreodata daca toate baloanele umflate excesiv cedeaza in aceiasi clipa? Cu certitudine fiecare are propriul sau moment fatal. Dar, ce e sigur, toate explodeaza pana la urma.

In toate exista insa o cale de mijloc, trebuie sa existe o lista neformulata complet dar simtita cel mai bine in momentele dinaintea somnului noptii - atunci cand ai putea sa te gandesti la cate ai de facut a doua zi sau, de cate ai putea sa te bucuri in ziua urmatoare. Reflectati: cati mergeti pe prima varianta si cati pe a doua? De cele mai multe ori ne impovaram cu balast, avem griji pe termen scurt sau mediu si lasam doar pozelor "trairea" clipelor adevarate. Suntem precum asiaticii in excursii, mereu cu aparatul foto in fata ochilor, fara a ne da seama ca de fapt clipa nu trebuie surprinsa ci traita si intinsa. Ne devoram astfel clipele cu repeziciunea si ferocitatea unor hiene. Stiu, multe se bazeaza pe cantitate; suntem o societate de consum, fiindca, de fapt, ne consumam si viata.

Si-atunci, ce-ar trebui sa contina acea lista? Ea nu poate fi niciodata completata. E de fapt un CEC in alb pentru a te simti fericit. Totusi, haideti sa incercam sa spunem: ar trebui sa contina lucrurile care conteaza cu adevarat. Iar de regula cel mai important este tocmai ceea ce nu ai. Nu e o ironie a sortii ci e o autoironie a oamenilor. Pentru cei singuri important va fi apropierea celor din jur, pentru cei saraci importanta va fi bogatia. Si parca chiar nu e corect sa punem laolalta oameni si bani. Totusi, trageti linie si contabilizati. Parinti, sotie, copii, nepoti, prieteni, recunoasterea si aprecierea celor din jur, credinta.. E cineva sa spuna "Nu" acestora? Cariera visata, bine renumerata, viitor sigur, cu trend ascendent, casa de oras, de tara, de vacanta...de bani, masini, calatorii, tot ce se poate numi agoniseala. Refuza cineva astea fara imboldul habotnic al vreunei religii? Vedeti? Totul pare important. Sa le ai pe toate? Merita? E ca sansa celui ce castiga la loterie. Vor incerca un milion, va castiga poate unul si chiar si acela s-ar putea sa fie nemultumit, fiindca nu va castiga tocmai premiul cel mare. Iar cei multi vor avea sentimentul pe care-l au maratonistii ce ajung la finish pe locurile 100-1000. Stiu, important e sa participi...Oare?!

A incerca sa aduni totul, sa il strangi ca intr-un manunchi e ca si cum ai incerca sa prinzi fluturi cu mainile goale. Prinzi unul, scapa altul - asta daca nu cumva strivesti ceea ce capturezi. E vorba despre un echilibru fin, pe care doar tu ti-l poti determina. E vorba si de stari de moment, de varsta si, mai ales, de lipsa. Intotdeauna un "ceva" va deveni mai important atunci cand il pierzi.

Am intalnit in ultima vreme o multime de oameni. Cu probleme, cu dorinte si griji, cu neajunsuri. Oameni obisnuiti care aveau puterea sa zambeasca, sa te incalzeasca poate cu o vorba. De unde vine acea putere? Din caldura interioara - un foc alimentat insa de bogatia ce-i impresoara: familia. Aceasta cred ca este cea mai mare avere pe care o poti avea, este la indemana tuturor trebuie doar pretuita. Ce poate fi mai valoros decat ca atunci cand pornesti o noua zi sa stii ca nu esti singur, sa stii ca cineva e alaturi de tine, ca esti in mintea cuiva ca, dincolo de toti cei cu care intri in contact insemni totul pe lumea asta macar pentru o fiinta! Exista vreo criza economica ce ar putea sa afecteze aceasta avere? Doar daca o lasam noi insine. Fiindca, vedeti, de fapt conceptul familiei poate fi chiar extins, nu e o multime finita. Depinde doar de noi, de barierele pe care noi insine le ridicam, cat de ampla devine. Tine foarte mult de felul in care ne apropiem de cei din jur deoarece nu de putine ori chiar si un prieten il poti simti si avea ca pe un frate....deci il poti integra in familie.

Si atunci, daca chiar si in zbuciumul economic in care mai toti sunt ingrijorati, stresati si nervosi (in ordinea aceasta), daca ai puterea de a te imbogati "in oameni" nu vei fi niciodata falit din punctul de vedere al propriei averi. Vedeti? Acesta este de fapt mesajul de combatere a crizei: "Strangeti randurile!".

Iar in aceasta perioada de criza pot spune ca ma simt in fiecare zi din ce in ce mai sarac dar, in acelasi timp, din ce in ce mai bogat.

PS: Daca aveti timp, ascultati si melodia...

Concesie la deces

Inaintea sarbatorilor de iarna, in fiecare an, prin septembrie-noiembrie, atunci cand se fac stocurile, toate preturile cresc. Usor, pe nesimtite, ajung sa creasca si cu 20% fata de cat ar fi costat in vara. Iar apoi, in perioada sarbatoriilor vin promotiile: 10-15%, ba chiar si mai mult, caci oricum totul se cumpara!! Si da, clientii se inghesuie sa cumpere plecand de la premisa ca "e ieftinire". Fie-va frica de cei care fac gratuit concesii!

....Curtea Constitutionala cea milostiva. Marea minune s-a intamplat azi: cand toate pareau rezolvate, cand pensiile asteptau resemnate doar lovitura calaului, a venit surpriza. Pensiile raman tot atat de "mari".

Cum s-a putut intampla asta? Cum s-a putut ca o Curte Constitutionala majoritar PDL-ista sa voteze impotriva intereselor stapanilor? Stim raspunsul de scena, nu? Constiinta, deontologie, justitie impartiala si neinfluentabila. Si toate astea dupa ce saptamana trecuta s-au caznit nespus PDL-isti sa-si impuna cei 2 judecatori ce asigura majoritatea. I-au sustinut cu vot dupa ora 2 noaptea doar de dragul justitiei si dreptatii curat constitutionale? Sa fim seriosi, suntem in Romania, va amintiti? Haideti mai bine sa privim cu scepticism lucrurile. Veti vedea ca se leaga mai bine logic.

Probabil agitatia de la Curtea Constitutionala serveste la cu totul altceva. Intereselor ulterioare, desigur. fiindca rafuiala cu legea suprema e de-abia la inceput.. Deocamdata a fost doar joc de scena. V-ati gandit ca poate, de fapt, asa trebuia sa iasa totul? Ca amanarea deciziei a avut exact darul de a mari tensiunea, de a da iluzia deliberarilor indelungate. Sunt absolut sigur ca decizia de azi se stia de fapt demult; inca din prima zi in care s-au anuntat reducerile de pensii si ... salarii. Aha! Remarcati? Salariile bugetarilor vor fi totusi scazute. Oare cat inseamna sa scazi 15% din pensii ce incep de la 300 si cat inseamna sa scazi 25% din salarii? Stiu, sunt milioane de pensionari. Dar si milioane de salariati care nu vor putea acum sa nu se sacrifice de bunavoie pentru salvarea pensionarilor. Asadar, totalul taierilor cred ca ar fi fost asemanator. S-a renuntat doar la jumatate din "solutia de redresare economica". Dar, pe de alta parte se cauta acum o noua-veche idee: marirea taxelor. Cea cu care s-a si pornit tambalaul. Credeti ca si aceea va fi luata acum doar pe jumatate? Ma indoiesc. Practic daca la inceput se mergea cu 100% solutie de dreapta (lasarea in pace a economiei si atac la veniturile populatiei) SAU 100% solutie de stanga (razbunarea pe economie si protejarea tuturora), au ajuns acum foarte aproape de un 50 + % solutie de stanga SI va urma una de 100% de dreapta. La care nu va mai cracni nimeni. De ce?

- fiindca deja pensionarii, cei cu situatia disperata "au fost salvati" (pana va veni efectul de bumerang al masurilor de acum)

- fiindca bugetarii si privatii sunt acum si mai invrajbiti unii impotriva altora

- fiindca manifestatiile sunt doar "de sindicat", cu bannere printate, cu stegulete. Nimic furios, nimic cu patos - semn ca bugetarii mai pot inca suporta

- fiindca privatii oricum de fapt n-au niciun sindicat, se risipesc mereu ca antilopele la atacul leilor

La asta s-a vrut a se ajunge inca de la inceput, nu vi se pare evident? Toata disputa din aceasta luna nu a fost decat un joc de scena menit a spori tensiunea si de a da acum impresia ca s-a facut concesia necesara. Nici nu cred ca s-ar fi putut atinge acum de pensii. Suntem o tara europeana, trebuie sa existe un minim de subzistenta. Iar la cum rezista cei in varsta, de fapt, nici nu aveau ce sa ia de la ei! Mai ramanea doar sa ceara bani, taxa "pe viata" de la pensionari, cam asta era de fapt traducerea masurii - de fapt TVA-ul inseamna si "taxa pe viata adaugata". S-a avansat totusi pe aceasta idee, pe aceasta ineptie, pana la capat, pana in ultimul moment, ca la un bluf pokerist. A fost pista falsa, miscarea de disimulare a scamatoriei.

Ce ramane insa tragic este ca aceasta noua miscare, aceasta solutie obligata nu spune decat "cum se vor lua bani", direct, prin masurile propriu-zise si indirect (prin efectul pieselor de domino ce va fi declansat). Nu se spune si "cum se vor produce bani". E tot o amputare si nimic mai mult. Cancerul se extinde.

Povestea unui teren de fotbal

Ne-am mutat aici in 1986. Tin minte exact anul si am si atestare: urmele de pe cotul meu - de la ciocnirea cu bordura de langa casa de pe colt.

Plecasem dintr-o zona situata langa o scoala generala si ne mutaseram tot langa o scoala. Curte mare, terenuri, zona de joaca, intr-o perioada in care chiar nu prea aveai ce sa faci in casa. Si ce mai curte a scolii era! Doua terenuri de tenis (cu fileu imaginar, desigur), un teren de handbal cu un asfalt foarte zgrunturos, un teren de baschet pe care-l foloseam pentru mini fotbal 1 la 1, fiindca n-a avut cosuri decat peste inca vreo 12 ani si mai ales marele teren de fotbal! Cam atipic, mai mult lat decat lung, cu linii de margine nu prea bine definite (unii ziceau ca se juca pana la linia scolii - o scoala in forma de piesa tetris, altii ca se juca pana chiar la scoala, ba chiar fara out-uri), cu porti mari de 5 m si bari groase si cu o suprafata de pamant reavan, presarat cu pietris si, in cateva locuri, cu niste placi de ciment - cine stie ce fusese acolo inainte?! Pe partea cealalta erau niste plopi foarte inalti printre care puteai dribla excelent, pe banda, adversarul. N-au rezistat nici ei prea mult. Acum vreo zece ani au fost taiati lasand locul fara umbra, arid. Doar o buturuga a mai ramas din unul. Ne-a luat ceva timp pana ne-am obisnuit cu noua imagine...Trei sferturi din teren se vedea de la mine de acasa, pe langa blocul turn. Apoi s-a construit o casa cu multe etaje chiar pe directia terenului si inca jumatate din acesta a disparut dupa ea. La fel, o alta casa, construita in coltul opus al curtii a avut impact asupra terenului: multi trecatori intrau prin curtea scolii, o luau oblic peste teren si ieseau pe partea cealalta, printr-o gaura in gard. Gardul a fost inlocuit cu o proprietate privata ba, mai mult, a mai aparut si un gardian ce nu te mai lasa sa treci. Nu mai calcau acolo decat fotbalistii...

Dar terenul nu a fost deranjat de astea. Rolul sau era fotbalistic si inca erau multi mingicari prin cartier. Eu am inceput sa joc pe el cam pe la 9-10 ani. Pana atunci portile erau prea mari pentru noi, pustii. Tin minte prima parada pe el, prin clasa a III-a, intr-o ora de educatie fizica, un 11 m batut de pe la vreo 9, scos din plonjon precum Silviu Lung, caci el era la moda atunci. Apoi, prin a IV-a, am jucat o finala a claselor in care eram tare mandru ca puteam degaja de la o poarta la alta. Totusi, nu noi eram clientii principali: in fiecare duminica dimineata, de la ora 9, venea trupa obisnuita, de fosti fotbalisti, actuali "si mai fosti", cei cu care am jucat si eu de prin a IX-a pana prin anul II de facultate. Apoi pe dupa amiaza urmau trupele de pe Valea Sapunului. Noi mai jucam, cand si cand, sambata, atunci cand reuseam sa ne strangem in numar suficient cat sa-l umplem. Deliciu era insa atunci cand ningea. Atunci, pe zapada, era chiar o placere sa sari pana la bara. Nu mai simteai pietrisul, bolovanii de sub pamant ci plonjai ca la televizor. Fiind atat de folosit terenul era tot timpul batatorit. Rareori, vara, pe la inceput, cand copiii plecau in vacanta, incepea sa creasca iarba, pe partea de catre scoala. Venea toamna, reincepeau meciurile si imediat iarba era arata de fotbalistii de ocazie.

Imi aduc aminte de 1998. Era Campionatul Mondial din Franta. Nebunie mare, Romania prezenta, lumea nu plecase inca in vacante, stateau in oras, in jurul televizoarelor, caldura mare ziua... Seara, dupa primul meci era ceva pauza pana la al doilea meci. Acela era momentul in care puneam in practica ceea ce vedeam la televizor. Ne adunam toti, vreo 25-30 si incepeam jocurile: 3 echipe, meciuri de 10 minute si castigatoarea ramanea pe teren. Cata inversunare, ce ambitii, ce talente! Tot cartierul se aduna acolo. Terenul era "Piata Mare" a Hipodromului. Din perioada aia nu am mai avut probleme cu baietii de cartier. Doar jucam fotbal cu ei, nu? Aveau nevoie de mine! Tocmai imi cumparasem prima pereche de manusi de portar, Puma, eram proaspat recrutat la Inter si eram portarul cel mai solicitat. Ce mandrie era pe mine ca, inainte de meciuri, la alegerea echipelor, sa fiu ales primul, ca portar! Uneori, echipele se schimbau intre ele si eu treceam de la una la alta, ramaneam continuu pe teren. Aveam coatele totdeauna julite, cu toate genunchierele si cotierele improvizate pe mine. Ba mai mult, capatasem si o lovitura la spate, de la o ciocnire cu una din barile alea mari. Cand si cand, cam o data la 2 ani, durerea recidiveaza, asa, ca sa-mi aduc aminte de teren.

Au trecut insa anii. Cu timpul noi, astia mari, ne-am domnit. Nu mai vroiam sa jucam pe terenul batatorit ci prin sala Transilvania sau pe terenurile astea noi artificiale. Turneuri la nivel pe oras, campionate, nu mai era de-ajuns vechiul nostru spatiu fotbalistic. Gata cu noroaiele si cu baltile, gata cu portile mari, gata cu alergatul dupa mingile ce ieseau afara. Fotbal "in puf". Si trupele din cartier s-au evaporat. Duminica nu se mai strang decat 10-12 oameni, cat sa joace pe terenul de handbal. Altii, nici atat. Apoi m-am si accidentat si orice iluzie ca voi mai juca pe vechiul teren a disparut. Nu mai aveam cum, dar nu mai avea nici cu cine. Si chiar nu mai juca nimeni. Iarba, cea care fusese mereu exilata de pe teren a reinceput sa apara. Tot mai mult, cu tot mai mult curaj avansa catre mijlocul terenului. Anul asta, pe zona de langa scoala era inalta, pana la genunchi, lucru inimaginabil pe vremea noastra.

In cele din urma, acum o saptamana, au aparut cateva masini si un utilaj. Au plantat niste stalpi departe de vechiul out, au dat jos portile vechi, au inlaturat pietrisul si au pus un fel de carpeta, au lucrat o saptamana si astfel terenul mare si spatios a fost ciopartit, in unul artificial, de minifotbal plus mult spatiu pe lateral nefolosibil. S-a terminat aventura meciurilor la portile mari. De fapt s-au terminat aventurierii.

Terenul nu mai exista si asta este fiindca l-au distrus clientii, copiii si a lor lipsa de preocupare pentru fotbal, pentru miscare. Probabil ca in lipsa acestei transformari artificiale, fara fotbal, iarba ar fi continuat sa intre incet-incet, in dezordine pe teren, ca o reversiune de calvitie, pana l-ar fi acoperit pe tot, l-ar fi transformat intr-o faneata. La fel se intampla si cu alte terenuri prin Sibiu. Copiii se dueleaza acum la FIFA, joaca fotbal din degete. Nu e destul de "cool" sa te chinui sa joci fotbal real, sa luftezi, sa alergi. Toti viseaza superexecutii dar nici nu stiu cum e sa dai un sut cu efect la fotbalul palpabil. Pur si simplu nu e destul de "cool" ceea ce poti si mai ales ceea ce nu poti face tu singur. Terenul de la scoala nu era omologat FIFA, nu avea reclame in jur, nu avea cum sa apara vreodata in vreun joc. Asadar transformarea in cutiuta asta de minifotbal, de fotbal pentru burtosi (cei care isi vor permita sa-l inchirieze) era singura sansa pentru acest spatiu fotbalistic. Incepe o alta era: a mini-miscarii.

Nu pun poze cu terenul, fiindca nu i-am facut niciuna niciodata, nu m-am gandit vreodata ca acest loc dintotdeauna se va schimba. Dar, mai ales, nu pun poze fiindca nu stiu, nu pot ghici cum va arata peste 10 ani.

CFR....Victorie!

Trebuie sa nu mai las blogul sa leneveasca atata! Deja se aduna prea multe evenimente care nu mai sunt la zi. De pilda, sunt 2 saptamani si 2 zile de cand cu excursia cfrista de la Cluj, via Sibiu-Cluj-Iasi-Cluj si retur Sibiu.

Cred ca pentru orice suporter de fotbal a fi alaturi de echipa la o finala ar trebui sa fie un lucru sfant. Asa si lungul meu drum de la Sibiu la Iasi, via Cluj, e un fel de pelerinaj la Mecca. Plecare marti, gazduire la Cluj din partea lui Csabi ("Multumesc inca o data, prietene!"), apoi pornire cu noaptea in cap (5:30) de la Cluj spre Iasi, cu autocarele suporterilor, 12 ore pe drumurile patriei, descalecarea la Iasi, meciul in sine, ploaie, bucurie, raguseala, inca vreo 11 ore de intoarcere la Cluj, reincarcarea acumulatorilor fizici, apoi seara Sarbatoarea Campionilor pe stadionul din Gruia si, in fine, reintoarcerea cu o adevarata experienta visinie. Deci, o veritabila calatorie initiatica!

N-am sa ocup eu spatiul acesta cu relatari. Voi lasa cele cateva poze si filmul sa vorbeasca. Voi spune doar ca a fost extraordinar sa constat ca suporterii de fotbal pot sa fie si altfel (aici vorbesc si despre clujeni dar si despre vasluieni), ca fotbalul in sine poate emana si dezvolta civilizatia, poate sa constituie o mare sarbatoare pentru toate sexele, varstele (2-70 de ani), etniile si gusturile. Ca, universal valabil, respectul si valoarea aduce respect si, evolueaza in prietenie. Iar prietenia este singura cale de a nu te simti in viata asta ca naufragiat/locatar al unei insule pustii. Si daca tot nu suntem pe o insula pustie atunci...sa ne bucuram de CFR! :)

Festivalul "Cantarea Europei"

Si a fost Eurovisionul....

De regula nu ma uit la asa ceva. De cand am avut si noi o melodie cu adevarat buna si a fost lasata in coada plutonului, m-am convins de valoarea acestui show de cantare. Piesa se numea "Dincolo de nori", a Holografului si cred ca era exact la prima noastra participare. Dupa aceea s-au prins si romanii ca acolo nu e vorba de melodicitate, de stil ci de a face o muzica pentru toate urechile. Un fel de salata muzical-comerciala, presarata ici-colo cu cate ceva acorduri din tara de provenienta. Scopul nu este sa produci calitate ci sa te remarci sa fii votat. Cat despre voturi, momentul acela ar anuntarii punctajelor este ridicol, un fel de joc al cumetriilor. Poate fi si muzica de inmormantare ca Romania tot va obtine mereu 12 puncte de la Moldova, la fel Rusia si Ucraina si ...asa mai departe. E un fel de umflare a muschilor pentru a arata ce natie este mai raspandita prin Europa. Sigur, asta nu e de-ajuns pentru ca o piesa sa castige, trebuie pana la urma si un pic de valoare. Totusi, sincer, eu ma bucur mai mult de 7 puncte scoase de Romania in Azerbaijan decat de 12 puncte de la Moldova; practic azerii, dupa ce au terminat cu "rubedeniile" s-au orientat direct spre noi. Aia e victorie adevarata!

In fine, momentul votarii nu demonstreaza decat cat de unite sunt intre ele popoarele din Europa, cat valoreaza nationalismul si cat de departe este visul realizarii "cetateanului european". Iar in ceea ce priveste concursul, singura sansa pentru ca acesta sa fie cat de cat just ar fi o jurizare de specialitate, nu doar o telefoniada si o sms-iada. Pana la urma ii admir aici pe italieni ca ei nu participa, ca nu dau 10 Eurovisioane pe un San Remo. La ce muzica au italienii, daca ar fi participat, ar fi trebuit sa fie macar pe podium in fiecare an!

Cum am spus, de regula nu ma uit la Eurovision. Totusi, anul asta am facut o exceptie. De ce? Fiindca am auzit 2 melodii, consecutiv, bune. Si uite asa m-am uitat (de fapt mai mult am ascultat) intreg concursul. O alegere buna, fiindca intr-adevar au mai fost cateva momente frumoase. Ca de obicei, au castigat cei care nu meritau: o piesa intr-o engleza caznita, dura, un ritm tropical dar o linie melodica extrem de facila si usor de retinut. Asta nu e muzica, e doar psihologie! Nici melodia noastra nu mi s-a parut prea stralucita desi, la drept vorbind, se incadra perfect pe tipicul unei posibile castigatoare. Daca eram scandinavi cred ca noi am fi castigat. La reusita transmisiunii pentru TVR au contribuit foarte mult comentatorii din studiou, Leonard Miron si Geanina Corondan. De mult n-am mai auzit romani asa inspirati! Foarte simpatici, inventivi, sarcastici ici-colo au fost mult mai placuti decat rigoarea unor traducatori ai originalului. Asadar, per ansamblu, Eurovisionul de anul asta a fost mai digerabil decat in alti ani, insa mai e cale lunga pana sa ajunga a promova intr-adevar calitate, valoare.

Azi m-am uitat din nou pe toata lista participantelor si am ales cateva melodii care, dupa parerea mea neimportanta, au fost mai bune decat castigatoarea.

Iata Armenia, un fel de varianta la melodia "Gutuia" a romanilor:

Cipru, cu un pop-country:

Danemarca, un sound de adevarat slagar castigator, dar care seamana izbitor

la inceput cu 2pac - I'll be missing you:

Georgia, o interpretare de exceptie:

Serbia, melodie Goran Bregovic si am spus totul:

Turcia, un rock excelent:

Dincolo de tot si toate nu uit melodia de la Eurovision care mi-a placut cel mai mult in toti anii astia si am si tinut-o minte pana azi.

Sigur ca n-a castigat! Doar nu era sa triumfe bunul gust, nu? Din cate stiu a fost pe locul 6 in 2008. Chiar va rog s-o ascultati si sa faceti diferenta.

Jelena Tomasevic - Oro, Serbia!

Mineriadele foamei

Incet-incet, presiunea sociala va rabufni. Mai intai o demonstratie a sindicatelor, dupa care cativa cetateni nervosi...Ieri, pensionarii... Un protest din pacate orchestrat (vezi pancartele neinspirate, cu etichetele PSD), dar care a aratat totusi disperarea adevarata.

Dreptul la viata, dreptul la moarte, dreptul la reforma (ADEVARATA, nu incompetenta), dreptul la revolta. Poti sa-i iei unui om totul, poti sa-l umilesti, poti sa-i reduci tot ce vrei insa nu-i poti reduce cu 15-25% viata, dreptul la viata. Cu foamea si cu sanatatea nu poti fi electoral, nu le poti face promisiuni, nu le poti amana...
Nu sunt sigur ce au avut de zis cei din cladirile unde erau protestele, cei din spatele perdelelor, privind la pensionari. Probabil: "Au imbatranit minerii?". Iar raspunsul, tot ei: "Nu, minerii veneau cate 10.000. Astia-s doar o mana de oameni. De-abia li se aude glasul". Asta a durut. Ca au fost doar cativa. Sunt multi in situatia acelora. De alftel, aproape toti! Poate prima data au avut oprelisti de a iesi si a se manifesta insa, treptat constiinta multimii se va impregna si in ei. Vor mai iesi in strada, mai multi, tot mai multi. Asta e singura forma de democratie adevarata ce a fost totusi castigata: revolta!

E nevoie sa le aratam celor ce se cred sus ca atunci cand privim inspre cer o facem doar catre Dumnezeu, nu catre ei! E nevoie sa stie ca ei sunt de fapt angajatii nostri, ca noi le-am facut un favor votandu-i si ei trebuie sa ne faca nouazeci de mii, milioane de favoruri. E nevoie sa stie exact cati sunt/suntem! Chiar si o voce in plus, la o multime de 10.000 de oameni se aude. Pensionari, someri, oameni impozitati cu 100,200,300%, e nevoie sa-i luam de guler si sa ii intrebam: "Aveti un program de guvernare sau doar scoateti apa cu galetile din barca ce iremediabil se scufunda? Si daca nu aveti nimic concret, atunci de ce ati mintit, BA?!" (termenul de "Ba" este singurul care se poate aplica in cauza). Acum e clar cine plateste facturile, insa nu vad pe nimeni sa plateasca si greselile. Asta e prioritatea momentului: plata greselilor si apararea contra altora pe viitor. Iar daca tot vorbim procentual e cazul sa facem ceva concret pentru a reduce cu 100% greselile si ...gresitii!

PS: Cititi si un editorial exceptional din Gandul: http://www.gandul.info/puterea-gandului/cersetorul-de-solidaritate-6114249.

Next generation - Viitorii licentiati, superiori

Au fost iarasi examene. Ca in fiecare an se culeg perle. Judecand dupa "calitatea" lor cred ca suntem o natie de stridii. Uitati-va si voi, distrati-va sau plangeti. Generatia "Goagăl" isi arata capacitatea. Mai grav este ca actualii "copii care spun lucruri traznite" vor ajunge liceeni si, apoi sigur, studenti. Azi numai cine nu vrea nu are diploma "superioara". Pregatiti-va asadar sa-i aveti colegi de societate pe respectivii.

“Inima este cel mai important organ genital al omului. Inima este împãrtitã în douã atricule si douã testicule…

La a-2-a parte a subiectului cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula. Un elev raspunde (in scris): “Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet… si pe Paula nici nu o cunosc!”

Cu ajutorul cainelui, Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.

In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii le-au dat mancare si cazare contracost.

Drumetii veneau la Hanul Ancutei pentru a minca si a bea vin din ulcicile noi ca alea vechi erau sparte!

Un profesor intreaba o eleva:cine a scris poezia”Luceafarul” [] …. Ea spune Tudor Arghezi.

Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.

Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus: “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!” Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

Poezia “Sburatorul” de Ion Heliade Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa.

Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In “Scrisoarea a treia” se desfasoara batalia de la Rovinari.

Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant “Tu esti Mircea?”, domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: “Da-mparate! ” Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.

Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.

Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.

Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu.

Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Nechifor Lipan statea ” pe spate cu fatza in jos”.

Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codrii. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.

Prof: cum moare Dinu Paturica?

Elev:?

Prof: A murit intr-un mod simbolic?

Elev:?

Prof(NERVOS) : Haide, mai, baiatule, cum a murit?

Elev(SPERIAT) : L-A CALCAT CARUTA!!!!

Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in rânduri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri.

În cunoscuta baladã Miorita, sunt descrise câteva întâmplãri în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnãtoare, si un cioban care socheazã prin prostia lui.

Toma Alimos era viteaz pentru cã cu o mânã conducea calul, cu o mânã îsi tinea matele si cu o mânã se bãtea cu Manea..

Zoe si Tipãtescu se iubeau pe la spate.

Împãratul avea o grãdinã si în fund un mãr.

Moromete fãcea pârtie pe salcâm ca sã se dea cu sania.

Eminescu este trist pentru cã nu a reusit sã facã nimic în viata lui.“.

Texte culese de aici:

http://www.reportervirtual.ro/2010/05/generatia-care-va-prelua-puterea.html

Crash landing

"Doamnelor si domnilor, va vorbesc capitanii. Motoarele economiei sunt gripate si nu suntem in stare sa le repornim. Puneti-va centurile de siguranta, urmeaza o aterizare de urgenta"

Cam asa a sunat ieri stirea cu majorarea cotei unice de impozitare si a TVA-ului. Intr-o vreme in care cei care supravietuisera primului soc al crizei economice incepeau poate sa miste din nou aceasta masura nu poate decat sa provoace un al doilea soc, probabil si mai dur decat primul. Daca nici asta nu omoara consumul, atunci nimic nu-i mai vine de hac! Atunci cand toate tarile din jurul tau incearca masuri de relaxare fiscala, cand se incearca a se da aer macar sectorului privat, tocmai atunci prea puternicii si luminatii nostri lideri practic imping scaunul de sub picioarele celui cu streangul la gat. Nepricepere, lipsa oricarei logici economice elementare sau santaj? Cate un pic (de fapt un pic mai mult), din toate. Nepricepere fiindca stim foarte bine cum politicul si-a varat coada chiar si in posturile cheie (dar bine renumerate), carnetul de partid e mai bun decat orice diploma (asta daca nu cumva tocmai asta face rost mai usor de diploma necesara), lipsa logicii fiindca e imposibil ca atunci cand mai toti din jur merg intr-o directie tu s-o iei pe contrasens iar santajul...Stati ca va explic acum: de la cine vine masura? FMI. Cum se comporta in aceasta situatie FMI-ul? Exact ca niste camatari, asta le e politica. Te strang cu usa tocmai atunci cand ti-e mai greu, tocmai pentru a putea profita mai usor de pe urma disperarii tale. Sigur, pe ei se va da acum vina, uitandu-se insa ca, de fapt, nimeni nu te-a obligat sa apelezi la ei, aproape in orb. Ne-am imprumutat anul trecut tocmai ca sa lafaiam cu promisiuni si iluzii ca "nu-i nicio problema", ca imediat incepem sa luam altitudine, s-a mers poate si pe principiul "dupa hop, poate fi potop".

Ei bine, potopul se apropie. Pregatiti evacuarea!