Romania 50-50%

Vrei sa fii presedinte? Ai 3 optiuni:

- Suna un prieten... sau rasuna 3 dusmani!

- Intreaba publicul .... sau manipuleaza publicul!

- 50-50.... 50 + un pic!

La asta se rezuma alegerile de ieri. Un mic joc de cultura generala...politica. Faci acest joc insa pe spatele unor analfabeti politic. Democratie de 20 de ani? Povesti! Democratia romaneasca s-a nascut cu handicap sever. A fost scapata drept in cap la numai cateva luni de la nastere! Retardul a fost de-atunci si a ramas pana in prezent evident. Iata ca azi, la termenul brucanian de 20 de ani am avut o campanie electorala trasa in multe privinte la indigo cu cea din 1990. Campanie s-a facut ca si atunci pe frica, pe ura si pe etichetari. Mosierii de atunci s-au reincarnat in mogulii de acum. Decadenta societatii de atunci (droguri, dolari si alte subiecte naive), dar peste toate tunetul MANIPULARE! s-a adaptat vremurilor: comunism si manipulare. Intr-o tara in care pe nimeni nu mai preocupa demult adevarul de la Revolutie, felul in care am rezolvat problema comunismului, iata ca acest subiect a devenit de o actualitate...temporara.

Fiecare om are constiinta ca apartine la un grup masiv, face parte din FIX jumatatea plina sau goala a paharului. Asadar sentimentele si parerile lui sunt mai puternice, sunt atestate de numar, de constientizarea multimii de aproximativ 5 milioane din care face parte. Frica, ura si, mai ales, dusmanie; asta avem acum. Nu stiu daca ura se va perpetua, fiindca memoria politica a romanilor e mai scurta decat o coada de iepure, insa suspiciunea cu siguranta va ramane. Mintile s-au infierbantat prea tare ca sa cred ca peste ceva vreme cei cu pareri opuse acum, adversari, vor putea redeveni prieteni. Trebuie fie o minune, o reusita politica, fie tone de dezinteres politic si uitare. Uitare pe care doar timpul o va da.

Campania electorala s-a escaladat prea mult. Romanii au fost invatati sa se certe. Au urmarit asiduu si au vazut asta in fiecare emisiune electorala. Au invatat sa aiba dreptate fara sa se informeze, au invatat ca exista o unica dreptate, au deprins primatul monologului in fata dialogului, au invatat mai ales sa intrerupa, au invatat ca pana la urma vocea mai puternica se aude. Au invatat sa faca o politica de cusca maimutelor de la Zoo iar momentele decisive, cele ale alegerilor nu au fost cu nimic mai diferite. E naiv sa credem ca scandalul de la urne e inocent. Sa fim intelesi: intr-o epoca a calculatoarelor, a cardurilor, a bazelor de date, a evidentelor computerizate, existenta unui vot multiplu ar fi de neinteles. Asta doar daca nu e facut cu intentie tot acest sistem. De el au profitat si PSD si PDL, e sistemul menit sa-i avantajeze pe cei care-si permit. Isi permit logistic, financiar, semi-legal si nelegal...isi permit.. Insa tot scandalul zilei de azi, toata rasturnarea sondajelor provine din alt registru. Desi nu sunt fan al citatelor sunt insa un adept al istoriei. Acolo gasim explicatia clara a ceea ce se intampla in aceste zile:

STALIN:''Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile!''

Avem acum un echilibru aproape perfect. Atunci cand vorbesti despre un scor de 50,37 la 49,63 e ca si cum ai fi invins la photo-finish. Sa il desconsideri pe invins, sa te crezi atotinvingator ar instiga si mai mult frustrarea invinsilor. Primele reactii au mers tocmai pe aceasta idee. Gaz pe foc. Un model de comportament politic a venit din partea independentului Johannis. A dat dovada clara a neincrancenarii sale, a faptului ca nimic ocult nu-l dirija in lupta. A dat exemplu de bun simt si de un alt tip de politician. O lectie in van insa, fiindca acum chiar ca nu-i momentul sa educi politic. Probabil se vor acuza unii pe altii in continuare, isi vor tranti in cap vorbe, vor continua sa se sicaneze, vor sabota in Parlament cat vor putea si vor continua acest circ agitand si mai mult apele. E de inteles totusi. In politica romaneasca nu poti sa fii decat cu cei de la putere sau impotriva lor. Aici nu exista independenta. Iar un invingator atat de firav din punctul de vedere al scorului va incerca in primul rand sa-si consolideze pozitia. Are si timp pentru asa ceva. Tactica este racolarea sau distrugerea adversarului. Oamenii astia isi joaca asadar soarta, e normal sa nu cedeze. Alegerile dominate de ura din 1990 s-au sfarsit in Piata Universitatii. Ganditi-va totusi ca atunci scorul electoral era de peste 80% in favoarea invingatorilor! Sa vedem asadar cum se va termina aceasta situatie.

Cel mai destept lucru pe care l-ar putea face invinsii ar fi sa dea toata puterea in mainile celor ce se declara invingatori fiindca e ca si cum le-ai pune o bomba in brate. Sa voteze Guvernul si fara sicane sa-l oblige sa lucreze. Va fi interesant cum vor receptiona votantii invingatorilor valul de scumpiri si de concedieri ce va trebui sa urmeze. Va fi interesant daca se vor putea lua in cele din urma si decizii impotriva crizei economice. Si mai ales daca va avea cineva rabdare pana ce acestea isi vor face efectul. Parerea mea este ca un posibil guvern minoritar Negoita, aprobat de Parlament, va fi ca un streang de gatul celor ce azi se declara invingatori. Vor trece maximum 6 luni pana cand romanii din ambele tabere actuale se vor uni, de data asta in strada, in nemultumirea generala. Jumatatea celor ce azi sunt impotriva vor avea constiinta ca au avut dreptate, dar mai mare va fi revolta celor ce se vor simti tradati, celor ce azi sunt pro. Asta ar fi calea cea mai simpla spre reconciliere. Ar fi momeala puterii ce o poate da acum opozitia, modalitatea prin care poate transforma infrangerea in victorie. Atunci majoritatea parlamentara ar putea da cu piciorul scaunului de sub cel ce se afla in spanzuratoare si il vor face sa se zvarcoleasca in alegeri anticipate.

Pana atunci insa ramane o Romanie 50-50, o Romanie pe un balansoar blocat.

Dl. Putzin

Dl. Putzin urmeaza cu strictete modelul lui Putin.

Mentor, fan sau doar coincidenta, conjunctura? Au multe lucruri in comun: alura de om din popor, insa tot timpul putzin mai destept decat el, privire rece si patrunzatoare, precum o lampa de interogatoriu, urechi mari, de fapt larg deschise pentru a putea auzi totul, pentru a putea fi totdeauna ultra si chiar foarte secret informati, o vorba hotarata, ca un topor in fata surcelelor, o calvitie in plina desfasurare, chiar daca parca un pic sfioasa si infricosata chiar si ea de cel de care se atinge, o tinuta ce nu impresioneaza prin altitudine, dar "presioneaza" prin atitudine, oameni pentru care costumul e un fel de a doua piele naturala. Privindu-i fugar, ai spune uneori ca au fost facuti la aceeiasi masina de productie, ca desi poate au numere diferite ici-colo, de fapt au aceeiasi serie de fabricatie, XXX-XX1990-XXX-KGB. Ambii au lasat poporul lor sa ia trante pe patinoarul tranzitiei, l-au ajutat apoi politicosi si gentili sa se ridice, sa se puna pe picioare, dar nu i-au mai dat niciodata drumul de la subtiori, lasandu-i mereu impresia ca daca ii va lua propteala mainilor caderea va fi iminenta. Un joc aproape desavarsit de seductie, cu efecte pe termen lung, creand dependenta si teama, mai mult decat afectiune.

Dar dl. Putzin nu e dl. Putin. Dl. Putzin e in Romania, dl. Putin e in Rusia. Fiecare tara cu presedintii pe care-i merita si mai ales cu proportia pe care o merita! Ar fi aproape identificare atunci cand popoarele se cam aseamana, noroc totusi ca la unii, la romani, soarele asfinteste mereu mai tarziu, au timp sa vada mai multe.

Dl. Putzin a fost asadar candva marea speranta a Romaniei. Era mult mai bine, era mult mai putzin rau...Alegerea perfecta....Treptat insa a devenit putzin mai bine decat raul celalalt si atat...Alegerea convenabila.... In cele din urma n-a mai ramas nimic din bine..A ramas doar putzin... Realegerea?!

Dl. Putzin a promis multe si a realizat cel mult putzin. Fiecare neinfaptuire a dat nastere la o noua promisiune. Sunt unii care i-au spus: "Putzine, ai facut putzine, cum poti promite multe?". Domnul Putzin se incrunta (cum altfel decat) putzin, se supara - mult - si, lepadand masca domnului Putin, cel fara de dusmani (ramasi) in viata, incepe sa se zugraveasca pe sine drept un Sf. Gheorghe in lupta cu mogulaurul. De ce asta? Fiindca pentru domnul Putzin ca si pentru domnul Putin, de altfel, putererea nu este putzin. Ea este totul! Insa bataia se da in mintile noastre, in vointele si optiunile noastre, intre ceea ce distingem alb si negru, niciodata gri. Oare merita pentru asa un putzin de domn sa ne uram intre noi romanii, in proportii aproape egale atat de mult? Sigur ca nu! Trebuie/trebuia doar putzina intelepciune. Daca era de unde....

Dl. Putzin deja nu mai e putzin. E mult...pericol. De aceea sper ca Dl. Putzin mai are putzin timp la tot mai multa sa conducere. Daca nu, exista pericolul sa se transforme in Dl. Multpreamult.

PDL - Copilul Minune

Rad in hohote. Si n-ar avea niciun farmec daca rad de unul singur...

Binecuvantat fie Internetul ca gasesti asemenea capodopere ale muzicii. Dintre tot ce am vazut pana acum in campanie asta chiar e cea dintai! Uitati-va si voi - si mai ales ascultati - chiar merita!

Dezamagirea

Am avut alegeri...

Parca, vazand ce s-a intamplat, nici nu prea pot spune ca "am avut alegeri" ci "AU avut alegeri". Atunci cand macar 1 din 10 voturi poate fi suspectat de "lista speciala", "turism electoral", "20 RON/vot" sau "hrana si ajutoare sociale contra voturi" parca toata stradania ta cetateneasca e zadarnica. Voturile de pe listele speciale sunt doar fata vazuta, cuantificabila, a fraudei. Sunt curios daca se va gandi cineva sa faca o numaratoare DOAR a voturilor de pe listele speciale. Procentajele ar fi elocvente si ar rezolva foarte simplu un prim mister: cine a facut CEL MAI MULT turism electoral. Sunt curios sa aflu rezultatele din mediul urban si rural, sa vad contrastul dintre ele. Oare va fi acelasi procent precum procentul primarilor PNL, PSD si PDL din tara?

N-am sa ascund: l-as fi dorit presedinte pe Crin Antonescu. Initial am crezut ca este cel mai bun dintre cei 3 mari adversari, apoi am inteles ca a trebuit sa joace un rol, in confruntarile electorale, un rol de artzagos, de rau de gura. Asa am crezut si chiar si asta i-as fi tolerat atata vreme cat miza era "Johannis premier". Acum insa imi dau seama ca era doar "raul cel mai mic dintre cei 3". Rezultatele sunt cum sunt si personal sunt iarasi intr-o situatie asemanatoare celei din 2000. Am de votat intre doi monstri. Un monstru cu chip de monstru, iar celalalt cu chip.....nevazut de dupa sepcuta tovaraseasca, un monstru cu un colaj in loc de chip. Sa fie ce va fi, oricum bine nicicum nu e sansa!

Dezamagirea cea mare am simtit-o insa puternic in momentul afisarii alegerilor. Nu pentru scoruri, le banuisem toata saptamana, nu se intamplase nicio minune sa schimbe radical soarta alegerilor si totul a evoluat previzibil. Deziluzia cea mare am avut-o cand am auzit cuvantarile post-votare ale prezidentiabililor. A venit in primul rand un discurs viclean al lui Basescu, aceiasi stategie de a lua picaturile de apa din paharul gol. Dintr-o data a clamat victoria dreptei, parand a uita cat de mult il uraste electoratul PNL-ului. Sper ca niciunul care a votat acum Antonescu sa nu voteze in al doilea tur Basescu. Ar intoarce si celalalt obraz, nimic mai mult... Mai bine sa nu se prezinte. A urmat discursul lui Geoana. "Oameni ai muncii de la orase si sate", "Multumesc din inima partidului", "Agricultori (...)profesori, tineri si batrani"... Un Iliescu imbracat fix dupa moda comunista a anilor '60, un Nastase reinviat si multe alte figuri de monstri non-sacri. Totul pe fond rosu! O greseala imensa de imagine! Asta era momentul in care trebuiau sa se fereasca cel mai mult de "o scena comunista", de un discurs comunist, fiindca acum vorbeau dreptei, celor ce au votat PNL-ul. Cine a fost strategul PSD in aceasta scena si pe acest speech merita fie impuscat (pentru ca le-a anulat sansele de a ravni la cei de dreapta), fie laudat (pentru ca a demascat PSD-ul in forma sa adevarata)... In fine, marea dezamagire am avut-o cand l-am auzit pe Antonescu vorbind. Initial l-am vazut bucurandu-se, zambind un pic amar dar totusi parand a fi pregatit pentru acest moment: credeam ca se bucura de scorul destul de bun obtinut, de faptul ca a luat mai multe procente decat ia de regula PNL-ul...Asteptam un discurs obisnuit, multumiri pentru voturi, mai ales catre tineri si asigurari ca nu vor dezarma din opozitie. In schimb a inceput sa atace, sa nu recunoasca infrangerea, sa spuna ca numaratoarea PNL-ului il dadea chiar pe el in fata lui Geoana (!!!), sa acuze frauda (aici e oarecum ok, desi ma indoiesc ca PNL-ul a fost sfant), sa atace televiziunile (cele care i-au acordat cuvintele cele mai favorabile)...O clipa am fost uluit, nestiind ce sa cred. Apoi mi-am dat seama ca minte, ca face o demagogie ieftina. Problema este ca imaginile astea raman intiparite. Ramane comportamentul final al candidatului. Iar al lui Antonescu a fost scandalul. Oare chiar atat de mult si-a intrat in rolul personajului din campanie?! Pentru mine ramane ceea ce am zis la inceput: "Era totusi raul cel mai mic dintre cei 3". Apoi, pentru ca dezgustul sa fie si mai puternic, dar si ca o identificare a celor doi actori dezamagitori am revazut discursul lui Antonescu inmultit cu 1000. Unde? La Vadim! Penibilul imbracat in straie umane! Sa spui tu, cel care are maxim 4% dintre voturi ca de fapt tu esti castigatorul alegerilor, sa acuzi fraude, sa spui ca poti scoate oamenii in strada, sa urli impotriva oricarui contraargument logic... O caricatura si el si mai ales cei care-l voteaza...Partidul Romania Moare. Mi-a parut rau ca Remus Cernea nu a reusit mai multe voturi decat Vadim. Ar fi fost un prim semn, o incurajare ca peste cativa ani poate vom reusi sa ne insanatosim. Cei 0,4% stransi din nimic de catre Cernea totusi ar trebui sa spuna ceva. Am sperat ca votul meu va conta, dat fiind lui Antonescu...Acum regret ca nu i l-am dat lui Cernea, singurul om care a parut integru de la inceput pana la final. Sper doar sa mai poata candida si pe viitor. In rest a mai aparut un Becali laudandu-si cei aproximativ 140.000 de votanti (alti multi prosti de pe lumea asta, sau altfel spus "Steaua presedinte!"), un Hunor parasit pana si de ai sai si multi-multi analisti innodand cuvintele intr-un ghem fara cap si fara coada mai ceva ca aceasta postare a mea! Singurul om care a reusit sa-si mai tina coloana dreapta a fost Sorin Oprescu. Un pic dezamagit si el, dat deoparte din reflectoare in mijlocul campaniei (dupa ce incepuse pe cote destul de bune), omul a venit exact cu discursul care trebuia (poate nu aplicat lui, dar oricum, cel care ar fi trebuit sa sune a morala prostilor): "Am vrut sa ofer un model nou de presedinte independent, fara clientele de partid". A mai spus ceva si el despre furt, despre minciuna si la final a rostit cuvantul care-i defineste cel mai bine pe cei care au luptat cu masti si cu manusi in acest joc electoral romanesc: LASITATE.

Oare nu cumva presedintele este oglinda poporului? Oare nu cumva puterea lui deriva din slabiciunea celor pe care-i conduce (de nas, din interes sau cu biciul)? Oare manualele de istorie vor putea suporta aceasta perioada a Romaniei sau o vor trece iarasi intr-o rapida succesiune de nume si date precum cele de la inceputul secolului al XIX? Asta avem: "fanariotism made in Romania".

Pentru mine viitorul nostru este cat se poate de clar acum, inaintea aratarii adevaratei fete a crizei: nu va fi bine.

Cat de jos poate ajunge politica...

Tocmai s-a terminat confruntarea televizata dintre Basescu si Antonescu. Aceleasi teme, aceleasi atacuri, mult mai multe glume cu lovitura directa la oponent decat in alte momente. Nimic nou, probabil ca nici nu vor fi schimbari majore ca intentii de vot. Confruntarea a fost la o ora nepotrivita, probabil ca audienta a fost mica si oricum nu s-au uitat decat cei deja in tema cu subiectul electoral. Miza de fapt sunt nehotaratii, atatia cati au mai ramas. Am remarcat un Traian Basescu pregatit de aceasta confruntare (el o fixase, cu doar 20 de ore inainte!) si un Antonescu ce chiar si fara prea multe cifre i-a tinut piept. Nimic deosebit. A fost insa un moment cheie, unul odios, ce a sarit cu mult din limitele normalului, ale glumitelor ieftine aruncate unul catre altul:

Gestul atacului catre fosta sotie a lui Crin Antonescu - "Eu nu mi-am lasat sotia singura la greu" a spus Basescu stiind foarte bine ca fosta sotie a contracandidatului sau, de formatie medic psihiatru s-a sinucis din cauza suferintei provocate de un cancer in forma avansata. Nimeni de pe lumea asta nu trebuia sa aduca acest lucru in discutie, cancerul e un pluton de executie in zilele noastre, nu un subiect de acuzat, iar "delicatetea" gestului prezidential dovedeste caracterul uman. JOSNIC!

Povestea intreaga a dramei lui Crin Antonescu o gasiti aici, e descrisa de jurnalista Corina Dragostescu si chiar va indemn s-o cititi:

http://www.impactnews.ro/Politic/Povestea-suferintei-primei-sotii-a-lui-Crin-Antonescu-22904

Prostocratia

Sunt 20 de ani... 20 de ani de trezire, de tranzitie, de reforma, de schimbari in stil de titirez....de democratie originala, cum bine anunta FSN-ul in 1990. 20 de ani de care ar trebui poate sa ne fie rusine, in care am transformat un capitalism in capitulatism. 20 de ani in care am crezut ca un leu investit se poate inmulti singur de 8 ori, in care am facut surfing pe valul tranzitiei, in care ne-am uitat mereu cu jind la vecinii nostri, tot mai bogati decat noi, ba acum ne miram chiar cum bulgarii au schimbat castravetii pe turisti. Cel mai rau, 20 de ani in care mereu ne-am certat cu ardoare pentru ceea ce votam, pentru ca mai apoi, dupa alti 4 ani sa ne crucim de cei carora le-am dat puterea...Da, puterea infima a votulului nostru..

Luna aceasta vom avea expresia clara a cat de rau am ajuns. Deja primele semne le-am vazut in urma scandalului (ca in politica noastra nu se poate altfel) cu Johannis cerut prim-ministru. Ma uitam pe forumurile media si nu-mi venea sa cred cata ura zace in unii si-n alti opinanti. Cuvinte grele, scenarii, pacate nemtesti, alaturari de genul Johannis & Kovesi sau, incredibil, Johannis si nazistii germani. Inteleg ca nu poate toata lumea sa-l aiba la inima pe Johannis, un personaj care e totusi destul de putin cunoscut in Romania dar sa se dezvolte atatea scenarii in doar cateva zile... Nu! Refuz sa cred in sinceritatea, inocenta si naivitatea acestui tip de oameni! Sunt pur si simplu activistii uneia sau celeilalte tabere, platiti sau voluntari, dar adanc indoctrinati cu ideile unei tabere. Sunt convins ca lupta politica se da acum pe toate nivelurile, chiar si in gaura de soarece! V-ati intrebat care e miza? Postul de presedinte? Faima, onoarea cuiva? Salariul de presedinte? 12 luni X 5 ani = 60 de luni. Daca pe luna presedintele ar lua cam 5000 de euro s-ar aduna cam 300.000 de euro. Probabil nici jumatate cat costa panotajul electoral pentru un candidat minor-mediu in toata Romania. Asadar miza sa fie onoarea istoriei, scaunul brancovenesc prezidentiabil? Gasesti altele de 1.000.000 de ori mai ieftine si mai confortabile in Ikea! Asadar, e clar ca lumina zilei! Oricine ajunge acolo e reprezentantul unui grup de interese, al foamei de putere ce va trebui hranita in timpul mandatului. Sarmane oi alegatoare, oricum ati alege, tot un lup va iesi!

Deocamdata insa suntem in campanie Elect-Orala. Oile sunt tratate ca niste lupi. Criza economica e tinuta cu disperare sub presh, promisiunile curg, iar speech-urile candidatilor sunt pe placul doar lui Alexandru Mironov - literatura SF se imbogateste! Dintre toate, discursul "portocaliu" este cel mai desantzat. E de inteles: trebuie sa bati bine campii ca sa poti astupa nimicul realizat in ultimii 5 ani. Cum se poate ca cineva care a fost pe un post 5 ani, n-a facut nimic avand totul la dispozitie, sa vina iarasi sa ceara incredere, promitand tot ce ar fi trebuit sa faca pana acum? Foarte simplu: trebuie doar sa fii orb, surd si credul.. Modelul l-am vazut si la Sibiu in persoana parlamentarei Raluca Turcan: a reusit realegerea pe uninominale in Sibiu dupa ce in prealabil fusese inca un mandat parlamentar de Sibiu si nu miscase un deget pentru oras. Si-a facut campanie pe frustrarile oamenilor, pe un mixaj fara noima de nazuinte si proiecte (unele ce tineau de Primarie, altele de Consiliul Judetean - Prefectura) si avand si o sustinere materiala puternica in campanie.... s-a scos la vot. Sa nu credeti insa ca stilul parlamentarului Turcan de acum difera de cel din mandatul trecut. Poate doar un pic mai multa vociferare si aparitii in lupta politica centrala. Despre Sibiu... Pst!

Cine-i alege pe acestia? Nu cred in frauda electorala! Poate poti fura cu cheltuieli masive 5-10% insa sistemul de observatori si simpla concurenta politica asigura o desfasurare democratica a votului. Rezultatele sunt insa O RUSINE (vorba unei reclame) pentru ideea de politica si politicianism. In tara in care un Vadim ia 5% in orice moment, in care un Becali obtine 3-4% (!!!) ce oare altceva poti spera? Unul din 10 votanti are incredere in aceste caricaturi de prost gust?! De ce? Pe ce principii? Pe ce JUDECATA?! E drept, in 2000 a fost si mai rau: Vadim peste 20% in primul tur, devansand toata fala dreptei din Romania. Tin minte ca am avut de ales intre un comunist si un nebun. Da, m-am prezentat la vot fiindca tin la acest gest cetatenesc dar... stiind ca nebunul nu avea totusi sorti de izbanda am pus stampila exact intre cei doi. Macar eu sa nu fiu partas la calomnierea Romaniei.

Toatea astea nu arata imaturitatea electoratului roman. Imatur esti la inceput, la primele alegeri, atunci cand crezi Bau-Baul cu vin mosierii, ca aduc dolari falsi, ca dau droguri la studenti, toate spuse atunci de FSN-isti despre PNL si PNTCD. Atunci e imaturitate, atunci cand un presedinte e ales cu 97%, cum a fost cazul lui Iliescu in judetul Buzau. Oamenii nu stiau, nu aveau de unde sa stie. Nu-i nimic, aveau timp sa invete pe pielea lor. Si au avut multe "lucrari de control": 1992, 1996, 2000, 2004... Au invatat bastonasele (pe pielea lor) in Piata Universitatii, au invatat literele in toate acronimele ce le-au votat, au invatat sa numere si sa inmulteasca si cu 10.000 din cauza inflatiei de tranzitie, au invatat geografia ... Europei (mai ales a Spaniei si Italiei), au invatat, au invatat si au tot invatat. Urmarea? Sunt cam la acelasi nivel de acum 20 de ani. Inca ii mai sperie cuvinte de genul mogulii (mai complex decat mosierii), inca ii sperie faptul ca nu vor fi bani de pensii si salarii - in loc de dolari falsi, inca mai suspecteaza pe oricine vine cu o idee noua si nemaiauzita si, fiindca acum televiziunea nu mai e mono-TVR-istica au un flux de informatii ce se anuleaza pe sine intr-o zarva fara intelesuri. Mereu aceleasi discutii partinice, in care fiecare parte isi sustine orbeste cauza, in care nu se discuta idei ci atacuri impotriva celuilalt. Aceasta se vrea "politica aratata natiunii". Ca atare romanii n-au invatat nimic...

Romanii n-au invatat nici indatoririle cetatenesti. N-au invatat ca desi nu mai e impusa prin lege, prezenta la vot e impusa de un minim comportament corect social. Cine nu isi spune parerea, nu are dreptul mai apoi sa nu fie de-acord! Pe romani insa nu-i mai intereseaza. "Toti sunt la fel", spun ei. Resemnarea ce vine nu din necunoastere, ci din lenea de a cunoaste, de a te informa!

Romanii n-au invatat sa tina minte, nu isi pun nici mintea dar nici memoria la contributie. Atunci cand cineva iti promite ceva azi, iar peste 4 ani, acelasi vine si promite din nou aceleasi chestii oare mai poti sa-l crezi?! Insa cine mai asculta pe cine la noi? Noi nu-i ascultam pe politicieni in campanie si tot asa ei nu ne asculta pe noi dupa ce sunt alesi.

Romanii nu au invatat fiindca nu vor, fiindca nu ii intereseaza si mai ales fiindca nu sunt in stare! Asta nu vine din imaturitate ci din prostie! Ei nu mai voteaza vorbe, nu mai voteaza oameni ci voteaza culori! Doar pentru prosti trebuie culori!

Iar prostia cea mai mare e vizibila acum in campania electorala. Aproape jumatate din alegatorii nostri vor fi cei de la sate. Nu mai suntem o tara majoritar agrara dar la sate profitand de constiinta obsteasca procentul de prezenta la vot e mult mai ridicat decat la oras. E simplu la ei: duminica, biserica, vot apoi pe ulita. Astfel ajungem la procentaje egale. Ce ar putea constata oricine ar inspecta votul la sate? O frauda enorma: fiecare primar de comuna are ordine clare de la centru sa faca hobby, lobby si zdrobby pentru "catindatul culorii sale". Veti gasi afise electorale pe masinile sau pe usile Primariilor, pe la biserici, la Politie...Comenteaza cineva ceva? Tiganii din fiecare sat sunt ademeniti si cumparati cu plase de alimente sau cu bani, la fel si cei care se vor ocupa de recrutari. E un soi de joc piramidal al alegerilor. Asadar, tu, cel care urmaresti mass-media, iti faci informare incrucisata televizor-ziare, iti zdrobesti creierii cu argumente si contraargumente si apoi te duci la vot cu marele tau vot in mana, gandeste-te ca pe langa votul tau vor mai intra si vreo 10 voturi ale tiganilor cumparati care e foarte probabil sa iti striveasca astfel dreptul tau electoral. Chiar: oare cati romani se informeaza de fapt? Realitatea TV si Antena 3 ating rareori rating-uri de 2-3%. Emisiunile de stiri cele mai urmarite sunt cele ale ProTV-ului, 70% din ele infractiuni si doar putina politica, cat sa nu cada greu la stomac. Talk-show-urile nu mai atrag cu absolut nimic. Aceleasi fete, aceleasi idei pregatite in prealabil de responsabilii de comunicare ai partidelor, permutate dintr-un studio in altul... Daca 5% dintre romani sunt bine informati si atenti urmaritori a ceea ce se intampla in viata noastra politica eu ma declar uimit de acest numar prea mare fata de asteptarile mele!

Pe romani nu-i mai intereseaza, nu-i mai atinge in mod direct, nu mai pricep ce conexiune are lupta politica de la nivel inalt cu viata lor de zi cu zi. Pe romani nu-i mai intereseaza de fapt democratia. Poate isi vor schimba opinia cand criza economica ii va face sa caute raspunsuri si apoi cauze... Asadar, pana atunci vor hotari cei multi, cei vizati de fapt de gesturile ample electorale. Pentru un alegator normal porcul nu se mai poate ingrasa in Ajun! Vor hotari cei multi si usor de prostit. Traiasca asadar prostocratia!

Un an fara fotbal

S-a facut deja un an de cand n-am mai jucat fotbal. Uneori mi se pare mult, alteori putin. Ma gandesc ca doar ieri luam echipamentul de pe balcon si o tuleam la fotbal dar in acelasi timp acum imi dau seama ca nemaivazandu-le de un an nici nu mai stiu cum arata: care erau ultimele mele manusi de portar? Negre sau rosii? Habar nu mai am!

Tin minte ca acum un an si ceva jucam cu baietii de la Sobis si ne mergea totul de minune. Tocmai promovaseram in prima divizie a amatorilor si culmea! eram pe primul loc. Luasem doar vreo 6 goluri in 5 meciuri, baietii din echipa erau excelenti, ne coordonam si cu ochii inchisi. Da, e o placere sa joci fotbal, mai ales cand castigi. Iar daca anul trecut era asa, atunci acum 2 ani era fotbal intensiv. Joi seara si vineri seara jucam cu 2 gasti de prieteni iar sambata si duminica alte doua meciuri in campionat: unul in divizia B si unul in A. Era ceva ca am ajuns la final sa apar in ambele finale si sa ma simt oarecum portar. Incepusem sa iau in greutate, incepusem sa capat un pic burtica dar nu era nimic alarmant, eram cat de cat sportiv.

Si apoi a venit accidentul, in cea mai prosteasca situatie ce mi-a fost data. Parchet ud, un pas acolo, jumatate de secunda de deruta si ...asta a fost tot. Genunchiul a cedat. Tin minte si acum amorteala din picior, din primele clipe de dupa, apoi ca m-am ridicat si facand cativa pasi deja ma gandeam la meciul de a doua zi. Nu am crezut nicio clipa ca e ceva grav. Apoi, dupa o noapte destul de urata in care genunchiul s-a umflat si a inceput sa doara m-am dus la doctor si oarecum m-am linistit: intindere de ligamente. "Te recuperezi in 2 saptamani", mi-a spus doctorul. "Off, gandeam..2 saptamani inseamna 2 meciuri ratate in campionat!". Mi se parea mult chiar si perioada asta. Am stat cuminte sa treaca. N-a trecut. M-am dus la doctor si asteptam o solutie simpla. Nu credeam nicicum ca e ceva grav. La o adica calcam destul de bine pe picior doar ca ceva parca imi bloca genunchiul. Iar apoi a inceput derapajul: infiltratii la genunchi si durerea si umflatura, RMN-ul incert, apoi am ajuns si la cutit, la artroscopie si....tin minte cum a sunat verdictul: "Nu-i bine. Ai ligamentele rupte. E decizia ta daca sa te operezi sau nu." Am spus da, gandindu-ma mereu la termenul de vreun an pana la recuperare. Mi se parea chiar si asta simplu. Un an stau cuminte si apoi sunt din nou 100%. A venit operatia, durerea, cele 2 luni de stat in pat, primii pasi, recuperarea si....de-abia acum incep sa simt ceva forta in picior. Probabil insa ca vor mai trece cel putin inca 6 luni pana sa pot juca fotbal. Nu e vorba de fuga, e vorba de contacte. La cat de slabit mi-a fost tot timpul asta genunchiul si la cat de frica imi este sa-l pun jos nu imi imaginez cum as putea sari din nou si sa aterizez cum mi se mai intampla chiar pe genunchi. Pur si simplu, e o problema mentala, un fel de blocaj, un fel de instinct de conservare: mi se pare ca daca as sari astfel mi s-ar rupe genunchiul in bucati, mi s-ar sparge ca si cum ar fi facut din sticla. Inca mai am suruburile in genunchi si ma gandesc ca asta ma face sa am retineri. Uneori ma simt puternic alteori insa parca ma doare. Uneori cobor scarile sau o panta cu mare grija, cu frica, simt ca nu ma pot baza complet pe picior. Alteori insa parca as vrea sa alerg (fara genunchiera mea), parca am si uitat. De fapt da, am uitat chiar si de fotbal. N-am mai suportat sa ma mai duc sa-i vad pe baietii din echipa. Totdeauna mi-a placut sa ma implic, nu doar sa asist.

A trecut atata timp fara sport, am luat greutate dar mai mult decat asta ma simt parca vlaguit. Sportul si efortul imi dadeau energie. Acum chiar si cand alerg parca e o frana, ceva care nu ma lasa sa dau totul.. N-am mai dat cu piciorul in minge de un an si uneori mi-e foarte teama ca nu voi mai putea da niciodata. Nu mi-am imaginat cum ar fi "sa nu mai poti". Fusesem totdeauna ferit de accidentari grave si parca chiar ma simteam intangibil. Tin minte conceptia pe care o capatasem si la fotbal, cea care ma facea sa nu mai gresesc mingile simple: "Atunci cand esti cel mai sigur pe tine, atunci gresesti". S-a aplicat si in cazul asta...

Zilele trecute am gasit prin calculator niste secvente cu Alex portarul. Rememorare si nostalgie....Le-am asamblat intr-un mic montaj si il pun aici, pe blog. Sa nu uit niciodata de vremurile bune...

Praga cu un picior in groapa?

Azi e meciul CFR-ului la Praga. Mi-am adus aminte ca aveam pe laptop, in pozele neprelucrate din excursie si poze ale stadionului pe care se va juca meciul, stadionul Sparta Praga. Sunt poze luate din autocar, din trecere, se mai vede cate o reflexie de geam, ceva, in fine; nu au cine stie ce calitate.

Fotografiile astea insa nu le facusem exclusiv din motive fotbalistice. Nu e acela o Mecca a fotbalului, am mai vazut stadioane la viata mea. Altceva e insa in prim-plan: santierul din fata stadionului. Da, am povestit in "romanul" excursiei ceva despre el: Tunelul Blanka.

Un tunel pe sub tot orasul menit a fluidiza circulatia. "Ce sa mai fluidizeze", ma gandeam eu? Adica, chiar si in conditiile in care un santier enorm apasa pe umerii traficului din oras, autocarul nostru se deplasa acceptabil, cam la viteza de Sibiu si in mod cert mult peste ce ofera Bucurestiul. Dar daca praghezii stiu ce stiu. Nu degeaba au in estul orasului o autostrada care patrunde pana in inima capitalei oferind prilejul sa ajungi de la periferie pana in centru in vreo 15-20 de min. Voiau probabil sa echilibreze situatia si in partea cealalta.

Iata asadar cum arata un astfel de santier. Vedeti stadionul? Relativ inalt, nu? Ei bine, tot atat de "inalt", dar in adancime, este si santierul. Iar acum imaginati-va acest santier la lungimea unui oras precum Praga..Ei bine, citesc acum pe internet ca nu va fi chiar pe sub intreg orasul ci doar sub zona sa critica, centrala, va avea vreo cativa kilometri. In rest probabil va fi tot sector tip autostrada.

Ma gandesc la faptul ca sunt si ei in criza economica, ma gandesc si la faptul ca au fost si ei tara comunista, ma gandesc ca Cehia e jumatate cat Romania, iar Bucurestiul e exact cat Praga... Pe la noi, singurul loc in care am vazut ca se munceste laudabil la infrastructura rutiera a fost pe la Turda, pentru viitoarea autostrada. In rest tot un nod si-un blocaj rutier. Avem trafic catastrofal, fie ca vorbim de Sibiu, de Bucuresti, de Sebes (biet oras sectionat de 2 drumuri nationale!), Cluj (pana se da in folosinta autostrada - dar chiar si dupa aceea, fiindca in centrul orasului mai sunt multe de rezolvat) si lista asta e interminabila - fiecare cu experientele sale. Iata cum praghezii lasa autostrazile SF suspendate in pace, ca sa nu incurce probabil avioanele prin spatiul aerian si gandesc dar mai ales PUN IN PRACTICA un astfel de proiect care sigur va da rezultate excelente.

Cehia vs. Romania ca diferenta dintre Johannis si Boc.

PS: Hai (totusi) CFR-ul azi, desi sunt cam sceptic in ceea ce-i priveste!

Ziua in care minunea se poate infaptui

Scriam acum cateva zile despre guvernul Boc. Mult, plictisitor si revoltat in acelasi timp. Scriam si parca simteam ca asist la o ingropaciune a sperantelor ca vreodata vom primi ceva bun de la politica.

N-a trecut mult si minunea se pare ca se intampla. Zilele acestea sunt parca precum o Revolutie. Asa ar trebui sa fie pentru orice sibian, locuitorii acestui oras fiind cei mai in tema vis-a-vis de subiectul zilei: posibila numire a lui Johannis ca premier. Nu este sasul-romanul un zeu dar infaptuirea acestei minuni politice nu poate decat sa ne dea mari sperante. Nu este infailibil dar acest act politic este un pas precum cel al lui Neil Armstrong in politica romaneasca. Nu credeam ca cineva va renunta vreodata de bunavoie la puterea acaparata politic pentru a o ceda cuiva care si-a dovedit priceperea. Sigur, n-am fost niciodata un sustinator orbit al lui Johannis, totdeauna am stiut ca se poate face si mai mult insa... Atunci cand am cunoscut alternativele, cand am vazut cu adevarat ce avem de ales, intre el si cine se pune balanta am devenit convins si eu ca doar el poate fi ales. Restul.... Mai bine sa nu aflati niciodata: tipul acela uman de presedinte de CAP ajuns intr-o noua era politica in functii de decizie.

Iar daca in ceea ce privea Johannis pentru Sibiu am avut unele dubii acum, in ceea ce ar putea privi Johannis pentru Romania nu pot spune decat ca sunt complet entuziasmat. Este exact omul care poate reformula total politica romaneasca: poate inlocui prostia si parsivitatea, poate arata ca se poate incepe o propozitie si fara demagogie, poate face ordine reala in lucruri - doar sa i se dea puterea. Faceam o comparatie intre 2 interviuri: unul cu Boc si altul cu Johannis. E chiar simplu: schimbati textul de pe burtiera de la Johannis si scrieti in loc de "Primarul Sibiului" "Prim Ministrul Romaniei". Bun! Acum priviti cu atentie jocul scenic al celor doi implicati. Da! Asta e schimbarea, atat de mare e pasul in fata pe care-l poate face Romania acum!

Am sperante de la Johannis, nu pentru ce va face crizei economice, pentru cum o va pune la podea. Trebuie timp pentru asa ceva si nu cred ca cineva e dispus sa lase un guvern apolitic sa tina totul pentru ei fara a hrani clientela politica. Am sperante insa ca prin putinele sale gesturi, prin mediatizarea de care va beneficia, va educa romanii. Il vor vedea pana si taranii din satele rupte de civilizatie ale Moldovei si e imposibil ca dupa ce zilnic vedeau doar politicienii actuali, vazandu-l pe Johannis sa nu spuna: "Da, uite un domn." Johannis va arata ca un politician poate fi si respectat, dar si pretuit, fara a face bai de multime, fara a spune cuvinte mari ci tocmai spunand lucrurilor pe nume, in felul rece pe care a facut-o si pana acum. Sper ca prin comportamentul sau sa reformeze total clasa politica romaneasca: nu fiindca e sas, nu fiindca e ardelean ci....fiindca asa trebuie. Sa ii oblige pe ceilalti nu sa-l izoleze prin contrast ci sa se chinuie sa fie asemeni lui. Poate ramane in constiinta populara drept un Stolojan si, ceea ce nu stiu daca banuiesc partidele, daca va face treaba ne putem astepta ca in 2014 sa candideze la presedentie. E de mirare ca se ofera o astfel de sansa, o asemenea portita Romaniei! Miracolul se va petrece doar daca maine Basescu va accepta propunerea partidelor si, dupa cum a demonstrat pana acum, presedintele actual e omul surprizelor. Ar fi o greseala tactica incredibila din partea sa sa-l accepte pe Johannis, ar fi un gest de sinucidere politica acum inainte de campania electorala. Asadar ma astept ca maine sa se puna punct viselor. Dar daca se va implini?

Nu ma gandesc ca aceasta functie e o provocare prea mare pentru un fost profesor de fizica. In functia aceasta trebuie doar sa vrei, sa gandesti, sa te mentii independent si integru, sa te dedici si oamenilor iar Johannis a dovedit astea. La fel a fost si la inceputurile sale la Sibiu. Nici eu nu l-am crezut in stare dar... ma bucur ca m-am inselat. Asadar daca isi va putea face o echipa dupa placul sau atunci va fi negresit peste tot ce a gandit Romania ca ar putea avea vreodata. Avem dreptul sa speram..

Altceva ma sperie insa. Citesc pe net tot felul de stiri despre Johannis si implicit forumurile. Astea sunt locurile unde se declanseaza greata! Nu stiu daca sunt activisti de partid ai PDL sau daca chiar sunt naivi, dar atatea vorbe defaimatoare la adresa lui Johannis si atata minciuna politica nu am vazut niciodata la un loc. Poate ca bucurestenii nu se informeaza si iau drept bune idei precum cele scrise in Justitiarul Sibian - un ziar pe care nici vecinii redactorului sef nu cred ca-l digera, o fituica la dispozitia oricui da banul. Sigur nu se informeaza cand nu au habar de ce Johannis a fost cu Basescu si acum parca ar fi impotriva lui, cand il considera omul PNL-ului. Citesc idei nationaliste dar si idei frustrate de genul "deh, e un neamt!", ca si cum asta ar tine loc dar ar si bloca alte dovezi. Da, chiar la Mircea Badea, din ce in ce mai tembel, vedeam cum isi dadea in acelasi mod si forma miticeasca din nou dovada incompetentei de analiza. Pe prea putini am auzit sa spuna ca inainte de a fi neamt, Johannis este un om care a demonstrat! Care a castigat alegeri cu scoruri electorale incredibile, deci un om care chiar are increderea deplina a celor ce depind de el. Oare nu cu astea trebuiau sa inceapa vorbele despre actualul primar al Sibiului?

Nu, fiindca dupa cum foarte bine zicea Florin Chilian "Problema romanilor este ca au amestecat curvele cu sfintii".

Las la final un clip excelent facut de Realitatea TV despre Johannis acum cateva luni:

REALITATEA.NET - Proiect de preşedinte - episodul 8: Klaus Johannis, neamţul

Guvernul lui Umil

Acum cateva zile s-a fracturat Guvernul. Niciun regret; si-asa guvernul Umil Boc (sau doBitOC - daca e sa fiu neobrazat) a fost si ramane probabil cel mai slab de pana acum din Romania post-revolutionara. Problema este ca doar s-a fracturat si nu si-a rupt gatul de-a binelea.

Pana acum institutia asta era ca un jug la care unii trageau intr-o parte si altii in alta. Acum rebelii au fost inlaturati iar atelajul guvernarii va merge incotro ii va dicta carutzasul Basescu. O fi bine? Nu are cum!

In plina criza economica sa ai guvern care cade de la sine, din cauze politice si nu sociale nu poate fi decat dezarmant. Daca n-a rezistat nici la socurile interne atunci cum ar putea sa faca fata seismelor sociale ce vor urma? Salarii mai mici la toata lumea, somaj in crestere, bani, chiar si asa, inexistenti... Cine va tolera situatia asta? Uite asa vor invata romanii sa lepede dezinteresul politic si sa faca politica dar una indreptata in jos (adica "Jos Guvernul", "Jos Cine e sus"). Situatia va deveni stringenta in maximum 6 luni fiindca va fi fara precedent. Revendicarile nu vor mai fi ca pana acum, axate spre prosperitate ci spre subzistenta. Daca lacomia poate fi stavilita si astamparata atunci cand vine vorba de foame si despre instinctul de insecuritate al omului nu stiu ce si cine mai poate dribla doar cu vorbe. Oamenii nu mai au unde sa plece fiindca peste tot e criza asa ca salvarea o vor cauta in tara. Se vor cere solutii rapide si eficiente iar daca nu inlocuirea celor ce nu le pot da. Nu credeti ca se poate rasturna astfel letargia actuala? Aveti rabdare..Si nu uitati un lucru: Parlamentul e 2/3 de alta coloratura decat Guvernul actual si il poate dinamita oricand. Uneori interesul electoral si populismul pot face minuni, precum o minune ar fi cea a alegerilor anticipate (unii vor renunta de bunavoie la fotoliile lor parlamentare pentru a si le risca la urne). Depinde...Cand riscul nu e chiar asa de mare si cand include posibilitatea acapararii puterii depline viziunile se mai schimba, devin mai curajoase.

Cum vor rezista asediatii din Guvern? Exact la fel ca in evul mediu cei dintr-o cetate. Nu cred ca in Romania exista institutia "demisiei", a renuntarii benevole la putere astfel incat ceea ce va urma va fi la scara sociala exact ca o extractie dentara fara anestezie. De ce toate astea? De unde e sursa tuturor relelor?

Foarte simplu: jocul politic. Atunci cand s-au castigat alegerile anul trecut, toata lumea trebuia sa constientizeze ca nu e momentul impartirii prazii, chiar inaintea crizei ce venea rapid, ca un torent. Nu s-a pus niciun stavilar, Guvernul nu a aratat niciodata precum "armata la ridicat diguri din saci de nisip". Inconstienta? Dezinteres? Nepricepere? Prostie? Cu siguranta cate putin din toate astea.

Acum au facut o diviziune celulara a ministrilor. Fiecare a mai preluat cate un portofoliu. Asadar, jumatatea de fost Guvern a devenit azi un Guvern intreg. Ca si cum cealalta era jumatatea stricata. De fapt rezultatul ramane doar de jumatate de capacitate din ceva prost, adica de 2 ori mai prost decat originalul. Mai conteaza ca un Blaga vine la Interne, ca Udrea isi poarta acum poseta-sacosa si pe la Mediu, ca insusi Umil Boc omul ce arata ca o minuscula devine majuscula la Educatie sau ca "o plomba" a preluat Sanatatea? Conteaza si nu prea.

In cele 2-3 zile de criza guvernamentala am auzit pronuntata solutia apolitica: guvern de tehnocrati. Imediat, cei care aveau sa acapareze acum puterea au respins categoric aceasta varianta. Pai cu ce sunt mai buni politicienii decat tehnocratii? Sunt mai in tema pe domeniul la care sunt distribuiti? Sunt oameni care dau semne de geniu? Au cumva dovezi ale unor reusite? Nicidecum: sunt controlabili, sunt docili si ei, asemeni celor pe care-i vor promova de sus in jos prin Ministere reprezinta niste guri de hranit. Caci doar de aceea se cheltuiesc milioane de euro in campanii electorale! O investitie ce se cere amortizata si dusa neaparat pe profit! Deci cum sa renunti de bunavoie la putere dupa ce te-ai straduit atat sa pui mana pe ea? Ilogic, nu?

Situatia e un pic asemanatoare cu cea de pe vremea comunistilor. Nu conteaza valoare ci conteaza activismul de partid. Daca esti in partid poti sa te pricepi la tot si la nimic, caci poti partidul e ca duhul lampii lui Alladin - te poate duce oriunde. Nu e o meritocratie aceasta ci un "capitulism". Pentru rude, prieteni si colegi de ginta mereu se vor gasi locuri caldute. Pui un ministru blond la Mediu, el schimba radical structura Ministerului, toti secretarii de stat din subordine se inlocuiesc (de fapt asa au si venit, asa si pleaca, dupa culoarea politica) apoi acestia isi stabilesc cabinetele pe aceleasi criterii si la final se schimba si situatia in judete pentru a fi deplina caracatita. Bine-bine, dar cine mai si lucreaza, cine mai si produce ceva conform cu specificul Ministerului fiindca e ca si cum intr-o firma de software ai angaja doar absolventi de uman!

Pana acum era simplu. Nimeni nu producea nimic, lucrurile mergeau de la sine, din inertia europeana. Acum insa...

E pur si simplu un sistem fanariot in care fiecare incearca sa adune cat mai mult in timpul ce sta in pozitia privilegiata. Atat si nimic mai mult. Iar Poarta, marea Poarta care numeste si renumeste cautati-o la Cotroceni. Pasha Basescu e capul tuturor relelor si decapitarea sa la alegerile din noiembrie va fi momentul istoric esential pentru felul in care Romania va traversa criza. Sau mai bine intrebati-va altfel: o va traversa?