Vrei sa fii presedinte? Ai 3 optiuni:
- Suna un prieten... sau rasuna 3 dusmani!
- Intreaba publicul .... sau manipuleaza publicul!
- 50-50.... 50 + un pic!
La asta se rezuma alegerile de ieri. Un mic joc de cultura generala...politica. Faci acest joc insa pe spatele unor analfabeti politic. Democratie de 20 de ani? Povesti! Democratia romaneasca s-a nascut cu handicap sever. A fost scapata drept in cap la numai cateva luni de la nastere! Retardul a fost de-atunci si a ramas pana in prezent evident. Iata ca azi, la termenul brucanian de 20 de ani am avut o campanie electorala trasa in multe privinte la indigo cu cea din 1990. Campanie s-a facut ca si atunci pe frica, pe ura si pe etichetari. Mosierii de atunci s-au reincarnat in mogulii de acum. Decadenta societatii de atunci (droguri, dolari si alte subiecte naive), dar peste toate tunetul MANIPULARE! s-a adaptat vremurilor: comunism si manipulare. Intr-o tara in care pe nimeni nu mai preocupa demult adevarul de la Revolutie, felul in care am rezolvat problema comunismului, iata ca acest subiect a devenit de o actualitate...temporara.
Fiecare om are constiinta ca apartine la un grup masiv, face parte din FIX jumatatea plina sau goala a paharului. Asadar sentimentele si parerile lui sunt mai puternice, sunt atestate de numar, de constientizarea multimii de aproximativ 5 milioane din care face parte. Frica, ura si, mai ales, dusmanie; asta avem acum. Nu stiu daca ura se va perpetua, fiindca memoria politica a romanilor e mai scurta decat o coada de iepure, insa suspiciunea cu siguranta va ramane. Mintile s-au infierbantat prea tare ca sa cred ca peste ceva vreme cei cu pareri opuse acum, adversari, vor putea redeveni prieteni. Trebuie fie o minune, o reusita politica, fie tone de dezinteres politic si uitare. Uitare pe care doar timpul o va da.
Campania electorala s-a escaladat prea mult. Romanii au fost invatati sa se certe. Au urmarit asiduu si au vazut asta in fiecare emisiune electorala. Au invatat sa aiba dreptate fara sa se informeze, au invatat ca exista o unica dreptate, au deprins primatul monologului in fata dialogului, au invatat mai ales sa intrerupa, au invatat ca pana la urma vocea mai puternica se aude. Au invatat sa faca o politica de cusca maimutelor de la Zoo iar momentele decisive, cele ale alegerilor nu au fost cu nimic mai diferite. E naiv sa credem ca scandalul de la urne e inocent. Sa fim intelesi: intr-o epoca a calculatoarelor, a cardurilor, a bazelor de date, a evidentelor computerizate, existenta unui vot multiplu ar fi de neinteles. Asta doar daca nu e facut cu intentie tot acest sistem. De el au profitat si PSD si PDL, e sistemul menit sa-i avantajeze pe cei care-si permit. Isi permit logistic, financiar, semi-legal si nelegal...isi permit.. Insa tot scandalul zilei de azi, toata rasturnarea sondajelor provine din alt registru. Desi nu sunt fan al citatelor sunt insa un adept al istoriei. Acolo gasim explicatia clara a ceea ce se intampla in aceste zile:
STALIN:''Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile!''
Avem acum un echilibru aproape perfect. Atunci cand vorbesti despre un scor de 50,37 la 49,63 e ca si cum ai fi invins la photo-finish. Sa il desconsideri pe invins, sa te crezi atotinvingator ar instiga si mai mult frustrarea invinsilor. Primele reactii au mers tocmai pe aceasta idee. Gaz pe foc. Un model de comportament politic a venit din partea independentului Johannis. A dat dovada clara a neincrancenarii sale, a faptului ca nimic ocult nu-l dirija in lupta. A dat exemplu de bun simt si de un alt tip de politician. O lectie in van insa, fiindca acum chiar ca nu-i momentul sa educi politic. Probabil se vor acuza unii pe altii in continuare, isi vor tranti in cap vorbe, vor continua sa se sicaneze, vor sabota in Parlament cat vor putea si vor continua acest circ agitand si mai mult apele. E de inteles totusi. In politica romaneasca nu poti sa fii decat cu cei de la putere sau impotriva lor. Aici nu exista independenta. Iar un invingator atat de firav din punctul de vedere al scorului va incerca in primul rand sa-si consolideze pozitia. Are si timp pentru asa ceva. Tactica este racolarea sau distrugerea adversarului. Oamenii astia isi joaca asadar soarta, e normal sa nu cedeze. Alegerile dominate de ura din 1990 s-au sfarsit in Piata Universitatii. Ganditi-va totusi ca atunci scorul electoral era de peste 80% in favoarea invingatorilor! Sa vedem asadar cum se va termina aceasta situatie.
Cel mai destept lucru pe care l-ar putea face invinsii ar fi sa dea toata puterea in mainile celor ce se declara invingatori fiindca e ca si cum le-ai pune o bomba in brate. Sa voteze Guvernul si fara sicane sa-l oblige sa lucreze. Va fi interesant cum vor receptiona votantii invingatorilor valul de scumpiri si de concedieri ce va trebui sa urmeze. Va fi interesant daca se vor putea lua in cele din urma si decizii impotriva crizei economice. Si mai ales daca va avea cineva rabdare pana ce acestea isi vor face efectul. Parerea mea este ca un posibil guvern minoritar Negoita, aprobat de Parlament, va fi ca un streang de gatul celor ce azi se declara invingatori. Vor trece maximum 6 luni pana cand romanii din ambele tabere actuale se vor uni, de data asta in strada, in nemultumirea generala. Jumatatea celor ce azi sunt impotriva vor avea constiinta ca au avut dreptate, dar mai mare va fi revolta celor ce se vor simti tradati, celor ce azi sunt pro. Asta ar fi calea cea mai simpla spre reconciliere. Ar fi momeala puterii ce o poate da acum opozitia, modalitatea prin care poate transforma infrangerea in victorie. Atunci majoritatea parlamentara ar putea da cu piciorul scaunului de sub cel ce se afla in spanzuratoare si il vor face sa se zvarcoleasca in alegeri anticipate.
Pana atunci insa ramane o Romanie 50-50, o Romanie pe un balansoar blocat.
