Bateti-l PE TROLUL ce strica duminici !

           Niciodata nu pariati pe CFR, mai ales pe victorie. Eu nu o fac niciodata. De pilda, atunci cand sunt eu convins de victorie ma temperez repede gandindu-ma ca la fel ca mine sunt inca vreo cateva mii de ceferisti si, ca la fel de simplu, aceeasi atitudine e si in interiorul vestiarului. De acolo si pana la „marea surpriza” neplacuta, pana la „bomba din Gruia” e nevoie doar ca aceasta complacere sa fie ingrosata de superficialitatea tratarii meciului si, iata, portia de pelin e completa.         

            Asa cred ca s-a privit acest meci. Acea umilinta in „prime time”, Petrolul – Dinamo 1-5 la inaugurarea cadoului public ploiestean cred ca ne-a ramas tuturor in minte, cred ca ne-a aprins imaginatia, incat pana si cei mai pesimisti credeau in macar un ecart de 2 goluri. Am pornit seara cu clasamentul in mana, tintind spre Dinamo si a lor distanta regulamentara de o victorie si saltand totodata virtual CFR-ul peste Rapid si U. Pana la a avea noi 19 puncte mai erau totusi 90 de minute, adica sigur mai mult decat o formalitate. Ceva imi spune ca aceeasi stare de supraincredere era si in vestiar, liniste si armonie ca la o partida de pescuit de puncte duminicala. CFR-ul l-a uitat complet pe „pe trolul” care avea sa strice toata armonia, pana la urma o echipa de acelasi esalon, urata, nou-promovata, ciupitoare de fotbal sau cum o mai fi.... Bine macar ca am primit gol rapid si ca astfel s-a dat alarma din timp fiindca altfel sunt temeiuri serioase sa cred chiar ca am fi pierdut. Oricum, un punct sau niciunul tot cu buza umflata ramanem dar face bine doar la iluzia puterii de a fi facut jumatate din drumul necesar invingerii unei autobaze tipice.

Desigur, putem gasi motive, scuze si acuze, putem sa ne turnam cenusa in cap si sa ne simtim cu plumb in picioare. Nu va ajuta la nimic. Important este sa privim episodul de azi cu proiectie spre ce va fi sa vina. Este asadar o intamplare ce s-a petrecut azi? Poate ca da, poate ca nu. Depinde doar de noi sa tragem concluziile bune, sa nu se mai repete intru totul (asta fiind chiar culmea indolentei!) dar, la fel de bine sunt absolut sigur ca schije asemanatoare unor momente de azi ne vor mai lovi, fie ca vorbim despre arbitraj tip „Ray Charles” (asta ca sa ii dau inca prezumtia de inocenta), fie de un „pumn” neasteptat pe tabela ce ne taie respiratia, fie de o minge nu tocmai rotunda, atata vreme ce sare mai mereu favorabil celorlalti. Azi prea s-au ingramadit toate deodata si poate e bine ca am facut acest „3 in 1” acum si nu altcandva. In ciuda acestui fapt tot ne-am ales cu un punct si o lectie pretioasa, atat de pretioasa incat il face acum pe Costa sa ne promita campionatul, ca si cum ar fi gasit vreo descoperire arhimedica. Probabil ca la fel ca orice lucru si acest dezastrul de la inceputul lui octombrie are parti rele (vizibile) si parti bune, poate doar banuie.

Haideti asadar sa purcedem pe o abordare maniheista separand cele doua laturi inadins fiindca mi se pare ca pot fi extrem de usor diferentiate intre ele. Si, de ce sa punem in fata raul? Sa vedem binele mai intai.

La ce ne-ar folosi un egal in loc de o victorie, in debutul unei serii de meciuri aparent mai usor de abordat? Simplu! Sa ne trezeasca! Mai bine dam acum 2 puncte si, le luam pe restul, beneficiind si de cele 2 saptamani de pregatire temeinica, decat sa ne trezim „pe pana” (cum este evident acum ca am fi patit) taman cand ar trebui sa fim la turatie maxima. Poate asadar Costa realizeaza acum ca in Romania exista o diferenta enorma intre echipele mari si mici, intre cele care au constiinta faptului ca vor victoria si cele care intra cu autobuzul pe teren, ca abordarea trebuie sa difere radical. Nu se poate juca pe aceleasi principii si, mai rau, fix cu acelasi prim 11, intr-un meci cu Rapidul si apoi intr-unul cu Petrolul, la fel cum nu s-ar putea nici invers. Probabil Costa e obisnuit cu un sport al campionilor in care fiecare vrea sa castige. Ei bine, iata ca la noi gaseste unii pentru care egalul, ciupeala sunt reusitele supreme, orice este peste astea e dar de la Dumnezeu. Poate ca 4-3-3-ul lui Costa se vrea ofensiv, se vrea orientat si impotriva acestui antijoc, acestui „stat la cutie” pe 2 randuri de aparare ca un camp minat. Greseste antrenorul CFR-ului. 4-3-3-ul pe care l-a incercat el pana acum este unul bazat pe posesie si in primul rand pe viteza. Pentru asta ar trebui nu doar tehnica ci si mari spatii pe teren. Iata de ce impotriva unei „testoase romane” aceasta tactica era falimentara, din start. Am irosit zeci de minute incercand sa facem ceva cu asta, cu ideea de joc, improvizand ba o centrare, ba un un-doi, ba un mic slalom. „Bun, ma veti intreba, dar care e lucrul bun din asta?!” O sa fiti surprinsi poate: simplu, faptul ca am reusit sa dam gol. Ba chiar poate am fi meritat sa reusim mai multe, daca era voia hazardului sau a „haţiganului”! Asta dovedeste in primul rand ca echipa intr-adevar are forta de joc daca chiar si falsand reuseste sa „cante” (nu si sa incante) ceva. Ca golul lui Weldon-De Zerbi si alte cateva mici ocazii pe patrundere si solutii individuale fac parte din pachetul de variante corecte cu care ar fi trebuit abordat acest joc este deja altceva. In conditii normale cred ca reuseam sa invingem si aceasta „autobaza X 2” – fiindca avea avantaj, trebuia de 2 ori depasita – ce ne-a stat in fata. Mai important ar fi insa ca antrenorul sa fi deslusit exact cum trebuie luat, cu fulgi cu tot, acest tip adversar las: dezechilibrand propria echipa, asezand-o mai apasat in fata, folosind cele 2 cai prin care se poate rezolva o astfel de situatie: tehnica sau forta. Din prima avem destule variante incat sa credem (si am vazut chiar si azi asta) ca se poate intra direct printre linii, prin centrul apararii adverse. Din a doua, am cam uitat acei oameni pe banca dar tot ar fi utili acum, un Kapetanos (pe langa Weldon), daca tot centram macar sa avem catre cine; sau un Muresan si poate chiar si Celestino (sa incepem apararea eficienta direct la mijloc, in terenul advers). Bate si ... ti se va deschide! Costa are acum aceasta lectie in portofoliu trebuie sa invete ca in campionatul romanesc echipele mici exista, trebuie luate ca atate si ca ele sunt foarte periculoase daca incerci sa lupti clasic, cavalereste. O scuturare puternica a vestiarului, un „mergeti si-i faceti praf” si mai cu seama dotarea cu arme adecvate ar trebui sa rezolve problema. Ne vom convinge imediat, caci urmeaza Chiajna si Ceahlaul, adica echipe de acelasi tip. 

Paradoxal poate chiar si arbitrajul din seara aceasta poate fi trecut la lucruri bune. Ca a fost „viciere de rezultat” dupa toate normele dambovitene este un truism pe care nu stiu daca are rost sa-l mai dezbatem. Era destul o faza ca sa protestam. Acum avem chiar doua grave la dispozitie, basca una dintre ele care poate fi pusa in oglinda, de genul „la ei s-a dat, la noi, situatie identica, chiar mai clara – nu”. Iata simplu si la obiect (sper) cele 2 faze un pic mai incetinite decat s-au obosit televiziunile:



Nici nu mai are rost sa ne mai legam de toate celelalte mici chichite conform carora la fiecare faza de joc discutabila (out, fault sau duel un pic mai tare) decizia era inclinata catre ploiesteni, ca au primit cam 10 % din partea arbitrului, de asta nu mai spune nimeni, ne foloseste doar noua ca sa stim siguri ca arbitrajul nu a fost slab calitativ, prost, de-a dreptul – ar fi trebuit sa aiba greseli de ambele parti, ci a fost „cu tenta”, spus pe sleau! Dar lasam termenul de „arbitraj vicios/viciat” (cu vicii sau cu servicii) dincolo de Carpati si sa explic de ce cred ca poate fi un castig pentru noi, macar sub aspectul imaginii, daca nu si al eliberarii de taraboi si de presiune asupra arbitrilor. Da, e adevarat: am platit cu 2 puncte ca sa ne disculpam de tot scenariul testut cu atata spor de catre cei care se temeau real de noi. Nu mai vorbim ca suplimentar a mai aparut si acest scandal din arbitraj in care exact cei care ne acuzau pica cel mai prost. Balanta este apasata acum „contra CFR”. Daca va fi apasata si mai rau vom castiga poate imaginea de victima, iar publicul se coalizeaza cu aceasta de regula. Nu stiu daca de compasiune am avea nevoie dar ar prinde bine, cu atat mai bine cu cat daca nerusinarea fluierelor nu va atinge proportiile de azi tot am putea sa si castigam. Si poate, de ce nu, la un moment dat chiar se va produce fenomenul invers in care noi sa fim ajutati real. Acum, pe de alta parte daca se va gresi iarasi pro-CFR avem plasture pentru gurile prea slobode; pastrati asadar imaginea de azi – de-acum cand vom mai fi acuzati de avantajul arbitrilor vom arata poza lui „Hoţigan” (cu „ţ” prelung). Lansez si o tema retorica de gandire pe care va rog s-o tratati in contextul „chivutismului” vazut nu mai demult de acum 2 saptamani: Intrebati-va ce s-ar fi intamplat daca CFR-ul ar fi fost beneficiara acestui arbitraj azi si nu Petrolul...

Sa trecem acum la partea rea. Evident aici notam sec scorul si ecartul marit din clasament. Acum devin imperative victorii pe linie in urmatoarele meciuri si, cel mai important, succes si in intalnirea directa cu Dinamo de la inceputul lui noiembrie din Gruia. Doar asa ne putem vari singuri inapoi in jocul titlului, orice alta variante fiind echivelente probabil cu ratarea titlului pentru care am sacrificat totul. Zau de n-ar fi pacat de echipa asta, de lotul actual, sa nu castige campionatul!

Partea cea mai proasta este ca am consemnat azi cateva erori majore daca nu chiar limite ale lui Costa. Atat de rau juca echipa noastra in prima jumatate de ora incat imi venea sa urlu ca la handbal sau baschet: „Costa, cere time-out!”.

Pentru mine e clar ca echipa a fost croita rau. Nu se putea, asa cum am mentionat, sa afisam exact aceeasi linie de titulari ca si cu Rapidul. Macar daca atunci ar fi mers atunci, dar n-a fost cazul nici la Bucuresti. De ce deci perseverenta in greseala? Apoi, dintr-o sumara investigatie la adresa adversarului s-ar fi vazut ca Petrolul nu-i tocmai Rapidul. Ca tot sunt echipa de „petrolisti romani” aplica tactica „petrolistilor arabi”: au nevoie de vedete (orice vedete accepta sa vina la ei) ca sa-i invete si pe autohtoni fotbal. Asa apar la Petrolul foste nume clasice ale campionatului nostru, fotbalisti pe care-i credeam retrasi din activitate dar care iata se mai tin in „pragul pensiei”. Oprita, Vali Negru, Florentin Dumitru, Pompiliu Stoica... Mai lipsea doar Petre Marin pe care insa il vom bifa etapa urmatoare la Chiajna. Cu un astfel de adversar trebuia oare abordat meciul ca si cu Rapidul?! Oare studierea tehnica a Petrolului nu a scos nimic in evidenta? Posibil sa se fi ramas in viziunea lui Costa pe un mijloc format tot din Peralta-Renan (si mai putin spre deloc Bastos) tocmai pe considerentul ca nu vom fi atacati si ca langa acestia doi ar fi urmat sa urce alternativ mult mai mult fundasii de banda. Degeaba! Ce nu a inteles Costa este ca cel putin pentru campionatul romanesc mijlocasul la inchidere este sfant! Iar cand ai si un Muri (desi nici Celestino nu pare de lepadat) e chiar un pacat strigator la cer sa nu-l folosesti. Sa zicem, poate n-ar fi fost atat de util in a da pasele pe care le-a dat Peralta dar cu totul altfel ar fi tratat acea minge picata din ceruri la care argentinianul a facut un 11 m prostesc! Asta ca sa nu adaugam si eficienta obisnuita la recuperari avansate ale lui Muresan comparativ cu slabele performante de azi ale celor doi de la mijloc. Si cine spune ca nu era un loc in teren si pentru Peralta, ca nu trebuia repozitionat?! Unde? Un pic mai avansat, bagat in gura lupului, intre cele doua linii adverse. Pase de schimbare a jocului de pe o parte pe alta poate da si Muresan, poate aseza si el jocul. Pase filtrante precum Peralta .... doar De Zerbi. Ce-ar fi fost oare ca si De Zerbi sa apara azi titular, langa Peralta si amandoi la sustinerea apropiata a lui Weldon? De ce De Zerbi? Tocmai fiindca adversarul era mult mai lent. De unde faceam acel loc disponibil? Bastos, Ronny, unul dintre cei doi care s-au tot perindat pe-acolo prin centru au fost cel mult inutili, ca sa fim indulgenti. Am remarcat incercarile disperate ale lui Costa de a-l duce uneori iarasi pe Bastos pe stanga, de a-l pune pe Ronny aproape cu Weldon, de a incerca sa evitam cumva nucleul aglomerat al petrolistilor, de a-i depasi pe flanc si de a centra.... pentru cine?! Degeaba i-au demonstrat jucatorii in teren ca cea mai buna solutie era direct prin lanul de adversari. Nici Weldon, nici Ronny si nici Bastos nu puteau fi deposedati si, mai mult, tot asa s-a nascut si golul nostru, din momentul de scanteiere a lui Weldon. Chiar daca azi brazilianul n-a marcat ceea ce a facut la acea faza cu pasa pentru De Zerbi valoreaza cat un gol...

 Costa nu a vazut nimic din toate astea, a incercat si iar incercat hranindu-se din sansele ratate, din suturi blocate, din zeci de cornere batute ori prost ori fara sansa, in loc sa incerce ceva cu adevarat radical dar in concordanta cu capacitatea tehnica a jucatorilor nostri. Cum ar fi fost de pilda ca la acest meci sa incerce cu totul altceva?  Cum ar fi fost ca in loc de Peralta-Renan, linia celor 2 mijlocasi centrali sa fie compusa din Muresan si Celestino, doar 2 oameni care ar fi facut ca eficienta cat toata „linia Marginot” a petrolistilor! Renan sau Peralta pe banca? Nici vorba. Peralta, tocmai am spus: in fata, central, langa un virtual De Zerbi. Renan? Daca ati urmarit provenienta lui el in Portugalia juca fundas stanga si, la fel de bine, poate juca mijlocas stanga. Viteza are, centrare are. De ce sa nu-l fi pus pe el sa se ocupe de partea stanga, cuplu cu Camora. Sau, sa ne amintim, mai avem pe banca un Nicoara, intr-o vreme mare speranta acolo, in stanga, ofensiv. In felul in care am jucat, am aruncat la cos partea aceea a atacantului de banda stanga si asta e cu atat mai pacat cu cat Camora a prins o zi mare, a facut de toate si ofensiv si defensiv. La fel, din spate, Nuno Diogo si Cadu – au riscat uneori dar au compensat prin rezultatele muncii lor. Totusi lor nu le pot ierta situatiile in care au ratat Vali Negru (in prima repriza) si Oprita dupa pauza, ambii jucatori pe care macar teoretic trebuiau ei sa-i marcheze. Amandoua situatiile au fost la 1-0 pentru ploiesteni si ar fi putut ingropa definitiv meciul. Cand spunem despre ghinion sa ne gandim si ca daca era sa fie cu adevarata contra noastra soarta se facea 2-0 si era gata. Un pic dator in aparare a fost si Panin dar si el s-a scos cu o rata de 1 din 2 centrari bune.  

In fata, repetentii in acest meci sunt Bastos si Sougou. Primul inca netrezit dupa somnul din Giulesti, din etapa trecuta. Dupa o serie de mingi irosite se pomeneste in unghi mort si fara sa se uite ca in centru asteapta Weldon si Sougou o pasa simpla trage cu ochii inchisi in cel mai pur stil „Traore”. Oare da cineva 6 milioane pe Bastos? Il dam chiar si la pachet, cu si fara filtru! Sougou a dezamagit crancen. A fost un incurca-lume perfect. A facut off-side-uri inutile, s-a jucat cu mingi in fata portii, a facut prima depasire a adversarului direct de-abia prin minutul 70 si la jocul aerian a fost doar aerian. Toate astea in vreme ce un E. Kone de-abia asteapta pe banca sa arate ce poate/stie.

In situatia in care ploiestenii aveau ambii fundasi centrali avertizati inca din minutul 30 mi se pare la fel de inexplicabil de ce nu am fortat mai mult acolo, pe jos, pe langa ei. Orice imprudenta insemna rosu... Ma scuzati, am uitat ca arbitra Hategan si era pornit contra noastra! Oricum, cu toate eforturile lor nu cred ca fundasii lor ar fi putut opri un De Zerbi in zi mare cum a fost azi, operand in fata lor. Cata vreme nu se apropia finalul de meci, cata vreme Petrolul nu a tras de timp „romaneste”, cata vreme mintile aveau inca un dram de luciditate, De Zerbi a fost „magico”. Golul i-a fost lucrat de catre Weldon insa sutul din prima al lui Roberto tot are valoarea sa deosebita intr-o partida in care toti ceilalti se intreceau in ratari. Mai impresionant a fost sutul de pe loc peste doar cateva minute cu o minge care a coborat pe plasa portii. Apoi intrand in vrie constructia noastra de joc De Zerbi a fost nevoit sa iasa in stanga, pierzandu-se in driblinguri lipite de tusa si centrari greu de ochit. Am fost periculosi atata vreme cat am tinut mingea pe jos, cu pase scurte si rapide. Cu foarte putin noroc (sau fara ghinion) la cele 4-5 ocazii mari avute puteam da si noi golul izbavitor. Asa am avut doar stilul otravitor. Probabil ca evolutiile jucatorilor nu le poate controla Costa. Dar faptul ca ei sunt titulari sau rezerve, da. Iar evolutiile individuale palesc intotdeauna in fata tacticii de grup. Renan de pilda nu s-a vazut individual in mod deosebit dar aportul sau la ideea de joc a fost notabil. Pacat insa, cumplit de pacat ca s-a programat echipa pe tactica „Rapid” si nu pe rezolvarea poate mai urata, mai browniana, „Petrolul”.

Un singur jucator contravine ideii de mai sus, un singur post e mai mult individual decat colectiv: portarul. Beto a fost 99% impecabil. Penalty aparat, asa cum a putut, in vreme ce coechipierii cautau pijamalele de somn. Degajari de 50 de m direct la piciorul coechipierului. Suturi grele prinse direct de la contactul cu gazonul. Ma gandesc cu groaza la scorul de 1-3 care s-ar fi inregistrat azi cu oricare dintre ceilalti portari ai CFR-ului. Beto creste in ochii mei de la un meci la altul, literalmente pare ca umple tot mai mult poarta noastra. Cu inca 5-6 ca el am putea castiga si noi o Europa League, „doar” atata e diferenta dintre noi si o echipa de top europeana.

In plus, altele spulbera adversarii facili, noi ne chinuim si incepe sa ne fie cel mai teama de echipele mici. Daca esecurile cu Pandurii si Gaz Metan au avut o oarecare acoperire, acelea fiind formatii cat de cat onorabile ei bine, cel mai trist este ca Petrolul putea si trebuia sa fie invinsa.

 Distantei de 5 puncte dupa 9 etape din clasament dintre noi si lider nu ii gasesc nicio parte buna gandindu-ma ca tot asteptand revirimente riscam sa patim ca si sezonul trecut mergand mereu in jos in timp ce promisiunile cresteau. Iertati-ma, domnule Costa, dar sper sa fiti convins de ce spuneti! De ce nu s-a castigat o formatie inainte de acest meci, de ce doar dupa el? Sper ca stiti ce faceti atunci cand proclamati echipa campioana fiindca pare mai degraba o incercare disperata de a domoli spiritele celorlalti exact atunci cand chiar dumneavoastra pareti a fierbe launtric. Lunile de miere s-au cam terminat, prima nota proasta la catalog o aveti azi pentru punctele irosite in fata unui adversar pe care trebuia sa-l batem chiar si asa, 11 contra 14. De ce? Fiindca asa fac campionii!

PS: Ferice de cei ce au fost pe stadion si au fost iertati de un comentariu infect din partea lui Ionut Angheluta, acest X-Factor al Digisportului. Pe langa faptul ca a reusit sa ma scoata din sarite prin flash-back-urile sale spontane despre „arbitraje CFR” – asta exact cand era fortat sa recunoasca asa, cu jumatate de gura, jupuirea ce tocmai se desfasura in teren –, ca a repetat aceleasi si aceleasi chestiuni de fiecare meci (de data asta a uitat totusi sa ne spuna din nou de unde vine numele lui Camora), ma gandeam ingrozit la modul real si puternic in care influenteaza astfel de specimene telespectatorii cat de cat neutri, mai nestiutori din fire, care chiar pun pret pe informatie, pe ceea ce le zice „Topescu de la tv”. Doar o singura urare am a-i face: „Lua-te-ar Etno TV!”.