joi, 5 noiembrie 2015

S-a dat liber la Santa Klaus




De cateva zile ma simt ca in febra Craciunului. Nu, nu a lui Claudiu Craciun, protestatarul de serviciu de la Bucuresti, ci al Craciunului acela in care toata lumea scrie scrisoarea cu darurile visate, pagina dupa pagina, ciorna dupa ciorna.

Ramas orfan de un Guvern ce l-a sfidat prea mult doar cu portii de zaharel, cu un Parlament care s-a ferecat si a stins luminile in Casa Poporului, cu politicieni care s-au ascuns sub bancile camerelor de sedinte, ca la cutremur, poporul a mai ramas in spatiul public doar cu Johannis si, nedumerit, nu prea stie cum sa-l abordeze. S-a suit in poala lui, si-a spus prima poezie cu "O, ce demisie minunata!", dar, exact de la a doua incolo si-a dat seama ca nu mai stie decat franturi de versuri. Ei bine, de-aici a inceput improvizatia, intr-o candida mixtura de naivitate si patetism, de eroism si lasitate, de furie si calcul rece.

100.000 de oameni in strada, 100.000 de glasuri pe 100.000 de tonuri; toate duc exact la 100.000 de liste de dorinte. Am auzit idei frumos pieptanate si idei crete, de la garantiile sociale utopice pana la cele din democratia nord-coreana. Daca ar sti Constitutia asta votata aproape unanim (tot de popor) ce se cere acum de la ea, s-ar simti dintr-o data scenariu de "Tanar si nelinistit". Mi se pare ingrijorator ca pot exista atatea voci care sa ceara lustratie oarba si anarhica, confiscari si rafuiala cu chiaburii secolului XXI, pedeapsa capitala si alte masuri care n-au nimic de-a face cu zona europeana in care traim, ci cu o revolutie ca a lui Robespierre. Cred si sper ca astea sunt doar cauzate de doza de veneratie pe care o purtam pentru Vlad Tepes, dublata si de furia anilor in care avantul revolutionar a stat anesteziat sub doze mari de complacere, lipsa de curaj si resemnare.

Suntem toti azi in poala lui Santa Klaus, avem pretentii, ne-am intors la el dar, sincer, cine il mai iubeste sau macar il respecta pe Santa Klaus? De un an de zile nu am auzit altceva decat critici si vehementa la adresa lui. L-am luat de mut, l-am luat de prost, l-am luat de marioneta sau de om care sta degeaba, de Facebook-ist si de neputincios. Numai in ultimele saptamani i s-au reprosat cate in luna si in stele: de ce nu l-a acuzat pe Oprea de abuz de putere (chiar si fara decizie a Justitiei), de ce a iesit la declaratii doar la 4-5 zile, de ce doar a sugerat si nu a cerut demisia unui ministru, de ce e prea moderat si nu e nervos ca noi, de ce a incercat sa speculeze politic moartea unui om, apoi a altor 32, apoi de ce nu s-a dus in Piata, sa isi puna eventual si el masca de Anonymous si sa urle "Demisia!", de ce nu speculeaza politic sau de ce speculeaza politic, de ce nu dizolva Parlamentul si cate si mai cate. Orice gest este disecat, orice cuvant atrage o mie de scame de analiza. Reflexul critic al poporului a fost cultivat cu insistenta de presa, cea care este, stiti bine, singurul mod in care ne cunoastem liderii. Presa, in general, are tendinta naturala in a critica, dar, in particular, presa romana nu lauda pe nimeni dezinteresat ci doar subventionat, cu bani seriosi din bugetul public sau din comisioane cu miros de DNA. Cand insa timp de un an nu au facut altceva decat sa-i caute nod in papura unui personaj care era si este privit de norod ca un soi de Voda, au ajuns sa duca situatia exact in tara lui Papura Voda.

Cum poate indeplini un Santa Klaus in Romania listele de dorinte a 100.000 de oameni revoltati ca si a celorlalti 20 de milioane bombanitori? Cum poate indeplini macar una dintre dorinte, atata vreme cat, fara greseli fatale, tot nu mai crede multa lume sincer in el, cat nu au rabdare si cat nu au decat revendicari nu si solutii? Capcana lui nenea Klaus de a chema si poporul la consultari e menita sa demonstreze exact lipsa de coeziune, de organizare si, pana la urma, starea anarhica spre care tinde sa alunece totul. E menita sa ne arate ca degeaba ne-am suit in poala lui Santa Klaus fiindca nu stim inca versurile constitutionale si nici nu avem solutiile necesare. Intre atatia politicieni demagogi, ar fi culmea ca poporul sa nu fie demagog!

Putem sa ne rugam la nesfarsit de Santa Klaus cata vreme nu am inteles nimic de la el, pana il apreciem doar ca fiind un rau mai mic decat Ponta. Darurile vin doar atunci cand crezi si doar pe merit. Iar meritocratia, despre care tot aud vorbindu-se zilele astea, inseamna nu doar conducatori cu merite ci, probabil chiar mai mult, meritele poporului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu