joi, 12 noiembrie 2015

Fenomenul Digi



Acum cativa ani era un supliciu sa te informezi de la televizor. Orice incursiune inspre posturile de stiri se solda cu greata si dureri de cap: accidente, sange, crime, calomnii si linsaje media, talk-show-uri cu certuri ca intre florarese, dezbateri din care intelegeai doar ca cineva iti subliniaza tot mai apasat linia de comunicare a postului. Piata de publicitate se prabusise iremediabil si fiecare canal (fiindca nu pot spune "post") era sprijinit, la modul cel mai evident, dintr-o zona a intereselor politice. O atmosfera trista, de balci ieftin, duhnind a mici si a bere. Cu asa ceva nu puteai sa te informezi ci doar sa te deformezi.


Apoi, de nicaieri, a aparut Digi24. Fara pretentii agresive, fara a specula sau a se catara pe cadavre, fara sa apeleze la metodele de televiziune cu care romanii erau obisnuiti, cel mai important, fara interpretari arbitrare si fara vanatoare de audienta. Sunt sigur ca la inceput Digi 24 a parut publicului romanesc plictisitor, jurnalistii de acolo au parut niste autisti ai genului stirii, unii care mergeau pe un drum inchis, care voiau sa esueze cu tot dinadinsul. Si sunt sigur ca audientele au fost la pamant, ca un feed-back demoralizator pentru ceea ce faceau ei. Dar au perseverat, cheltuind pe masura...


Observ insa ca acum, conform paginiidemedia.ro, la momentele cheie, Digi 24 a ajuns unul dintre actorii importanti din media romaneasca. Antena 3 are cam 500.000 de telespectatori, Digi 24 se apropie de 150.000. Poate ca pare putin, dar, priviti in ansamblu piata tv si, mai ales, societatea romaneasca si veti vedea imediat cine pe cine reprezinta si chiar cu cata precizie in procente. Asadar, pentru mine este chiar un miracol ca Digi 24 a reusit sa ajunga la aceasta cota.

Mi se pare imbucurator sa stiu ca 150.000 de romani lasa deoparte in fiecare seara tentatiile ieftine ale audiovizualului si se concentreaza pe ceea ce ofera Digi 24. Normalitatea si seriozitatea alcatuiesc un discurs complet si complex. Stirea nu se ofera ca o pocnitoare, ca un breaking-senzational-artificiu. Stirea se ofera mai intai cu esenta ei, apoi se pune in context, cu tot cu explicatiile si implicatiile contextului. Orice subiect major este privit din mai multe unghiuri, cu echilibrul ideilor si al invitatilor, iar atunci cand este nevoie stirea se transforma in reportaj. Au jurnalistii necesari pentru asemenea demers, au facut toate transferurile media care se puteau face! Discursul Digi se poarta in registru moderat, normal, cu accent pe civilizatie. Iar campaniile de presa, fie ca se axeaza pe teme de coruptie sau de istorie, te ajuta sa-ti intregesti orizontul cultural, sa nu traiesti doar in prezentul marginit. Bineinteles, conteaza si identitatea si impachetarea vizuala, grafica, filmarile din oricate unghiuri ar fi necesare, prezenta la fata locului, oriunde, oricand. Una peste alta, Digi 24 ofera ceea ce nu ofera nicio alta televiziune din Romania: nu doar informare si jurnalism de manual ci, mai mult, o forma de educare in care tu, ca telespectator, te simti implicat si respectat. 

Cat de util este Digi 24 si ce masa de oameni dezmorteste? Ganditi-va doar la ultimele saptamani si la evolutia lor. In prima faza a fost cazul tragic al politistului din coloana lui Oprea. Atunci, toate televiziunile, cu exceptia Digi, au tratat subiectul cu precautie, cu o teama instinctiva fata de puternicul personaj politic central, "Interesul national". A trebuit ca Digi sa fie acolo, la fata locului, sa dea imagini, sa ceara explicatii, sa sondeze dupa date, sa obtina, din cine stie ce surse, informatia de netagaduit a celor 1500 de misiuni oficiale ale lui Oprea, pentru ca tot subiectul sa ia amploare. Oprea ajunsese incoltit si deja protestele erau declansate. Timid, ca la romani, mai mult un marait a nemultumire. Apoi, peste aceasta, a venit incendiul din "Colectiv", care a turnat gaz peste foc. Indraznesc sa cred ca fara sa fi existat mediatizarea si enervarea latenta de la cazul initial Oprea, societatea romaneasca ar fi luat tragedia colectiva cu fatalism, si-ar fi lins ranile si ar fi trecut cumva, cu greu, mai departe. Suprapuneti acum evenimentele si veti vedea ca starea de veghe si de revolta a societatii s-a nascut din stradania unor jurnalisti despre care nimeni nu poate spune ca fac vreun linsaj politic. A pornit din informare si a generat o intelegere corecta, chiar furioasa, a lucrurilor.  

Eu nu pot decat sa fiu recunoscator Digi 24. Deseori ma alint prin zona lor de Facebook, intru in discutii cu oameni pe care, pentru ca-i vad acolo, ii consider la fel de interesati de informatia de calitate. Iar acum, fiindca a inceput sa emita si Digi FM, la un nivel calitativ pe masura Digi 24, consider ca fenomenul Digi a devenit unul complet. Depinde doar de noi, publicul, sa-l intelegem si sa ne transformam societatea pe masura nivelului sau calitativ.