E viaţa noastră un spectacol,
Iar timpul are în dotări ecou,
Cortina este-acel obstacol,
Care separă public de erou.
Puţini sunt cei ce urcă-n scenă,
Să dăruiască altora trăiri,
Să pună-n gânduri, ca o trenă,
Emoţii, vise, stări şi amintiri.
Să facă-un suflet să pulseze,
Să uite de fiinţa proprie,
Ajung chiar să hipnotizeze,
Atunci finalul când se-apropie.
Ei sunt acei ce ies din turmă,
Cei care vor mai mult de Paradis,
Ei sunt acei ce lasă urmă,
Ce alţii o vor regăsi la bis.
Când întâlniţi eroi în cale,
Şi vă simţiti pe dată fermecaţi,
Să nu vă sugrumaţi urale,
Nici nu vă caliciţi: APLAUDAŢI!
