vineri, 26 noiembrie 2010

Oamenii nu se schimba





Este o chestiune de genetica. Nu poti fii ceea ce nu esti, inainte de toate. Iar pe langa asta, nu poti sa modifici alcatuirea pe care o ai deja. Da, se stie, trasaturile omului sunt definite de ADN-ul sau. De ce nu s-ar gasi si sufletul acolo?

De aceea cred ca nu prima impresie conteaza, probabil ca nici prima parere, dar cea de-a doua, cu siguranta, e cea definitorie, e corecta. O data ce ai "legitimat" o persoana, cu acel cod de bare va ramane. Nu se va schimba niciodata. Iti poate furniza surprize, trasariri de neasteptat, dar iesind de sub impresia momentului  vei intelege ca nimic nu e altfel.

Oamenii raman aceiasi. Nici imbogatirea, nici schimbarea modului sau a locului de viata, a anturajului nu ii modifica... Doar ii adapteaza la noile conditii sau, mai bine zis, ii dezvaluie. Nici macar varsta nu are efectul acesta: maturizarea este de fapt o minciuna a stilul de viata. In interior mai rasare un mugur, mai cade o frunza... Trunchiul ramane acelasi.

Persoanele ar fi fost intotdeauna aroganti, duri, egocentrici sau dimpotriva calzi, calmi, visatori daca li s-ar fi oferit ocazia. Nimeni nu se transforma radical,  numai se muleaza pe felia sa de lume. Cand le este bine uita, cand le este greu par mai apropiati de cei din jur, egoismul este doar un vector al gravitatiei fiecaruia. Al doilea este exact acest fond inamovibil, de dincolo de invelis.  De aceea, cand cineva iti spune ca s-a schimbat mult, atunci poti fi absolut sigur ca e de fapt exact la fel. Iar daca intr-adevar pare metamorfozat inseamna ca este vina ta: nu l-ai cunoscut niciodata suficient de bine.

Nu trebuie uitat ca de fapt oamenii nu vor decat declarativ sa se schimbe. In sinea lor sunt multumiti de ceea ce sunt. Daca nu, ar fi fost altfel inca de la inceput. Exista o rezistenta teribila la transformari, caci cine isi poate nega propriile concepte?

Cei din jur trebuie primiti asa cum sunt. Dar pentru asta trebuie cunoscuti exact. Cu cei mai multi
poti trai cu ei natural, fara sa conteze prea mult, de fapt, fara sa-ti pese ca nu sunt cum iti doresti. Pana la urma de asta va depinde distantarea sau apropierea de ei. Insa la cei ce ajung intim langa tine e mult mai complicat. Daca descoperi de la inceput sau pe parcurs ca ai vrea sa fie altfel e in zadar sa astepti miscari si cu atat mai mult e inutil sa incerci sa-i schimbi. Nu-ti face asteptari de la ei, nu-ti pune sperante ca se vor preschimba transforma vreodata in ceea ce doresti tu fiindca nu vei fi decat dezamagit. Vei pierde efort, energie, timp, sperante, tot asteptand.

Accepta-i asa cum sunt si, la fel de important, spera ca si ei vor face la fel.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte adevarat! Modul de exprimare ma face sa inteleg profunzimea si sensibilitatea sufleteasca a unor tineri de langa noi.
Ce bine ar fi daca, numarul lor ar creste!
Oare suferinta ne transforma sau doar ne retuseaza?

Albu spunea...

Cred ca ne caleste, pentru altele, ce vin si vin si stau sa vina...

Vlad spunea...

Bullshit, dude, genetica nu e totul. Asa cum nu e nici educatia. Oamenii sunt alcatuiti dintr-un mix de anumite lucruri pe care le pot schimba si altele pe care nu le pot schimba. Treaba e un pic mai complexa decat "oamenii se pot sau nu schimba"

"Nici imbogatirea, nici schimbarea modului sau a locului de viata, a anturajului nu ii modifica..." Hai, serios? Cred ca esti pe cale sa devii urmatorul Freud.

Lasa tot ce faci si ocupa-te doar de dezvoltat ideea asta revolutionara. Premiul Nobel e al tau ;).

Albu spunea...

@Vlad, eu zic ca mai bine sa demonstrezi tu validitatea afirmatiei tale si sa nu faci decupaj dintr-o fraza. Pana la urma inactiunea este totdeauna un fapt de la sine inteles...

Sincer, ma intreb cum mi-ai fi replicat acum, sa zicem, vreo 4-5 ani? Nu cred ca prea diferit de acum...Uite, am demonstrat! Astept premiul...

Trimiteți un comentariu