Acum cateva seri, in parcarea unui supermarket...
Cunoasteti, desigur, scena: nici nu apuci bine sa deschizi portbagajul masinii si esti deja impresurat de copii la cersit: "Nenea, imi dai si mie un leu?" Te uiti la ei cu mila infinita, sunt ca o haita de maidanezi sfiosi si hamesiti. Te uiti peste ei si vezi ca undeva, sub streasina supermarket-ului, stau si pazesc "recolta" adultii, parintii care-i trimit la cersit. Ce sa faci? Sa le dai bani si sa perpetuezi obiceiul, stiind ca si ei, atunci cand vor ajunge adulti, isi vor trimite copiii la cersit? Sa nu le dai si sa-ti stergi din memorie momentul? Uneori, daca-i vad cu atitudinea necesara muncii, le dau caruciorul, sa obtina moneda, macar sa stie ca orice mic banut inseamna un pic de munca. Alteori insa, recunosc, ma scutur de ei ca de un cosmar. Gasiti in acest tablou civilizatie europeana, normalitate sau legi?
Acum fiindca vad ca s-a pornit temeinic dezbaterea protectiei copiilor in societatea romaneasca si mai ales in cea norvegiana, intreb si eu cum putem trai cu astfel de scene care se intampla langa noi. Cum putem sa emitem judecati la adresa altor state in timp ce noi avem asemenea crime asupra copiiilor in propria tara? Doar fiindca cei mai multi dintre acesti copii sunt de alta etnie decat noi, una socotita inferioara (sa recunoastem ca asa gandim cei mai multi dintre noi, romanii), oare ne da dreptul sa-i consideram mai putini demni de umanitate si de protectie?
Daca tot suntem in stare sa consumam atata energie pentru cauza romanilor din Norvegia, oare n-ar fi bine ca, macar pe un sfert masura, sa ne implicam si in problemele noastre interne? Sa ajungem la consensul si apoi la crezul ca toti copiii sunt o prioritate nationala, sa lasam deoparte investitiile si cresterile de salarii si sa investim 10-15% sau cat va trebui din PIB pentru a le da o sansa la un trai decent, sa investim in educatia si in protectia lor. Credeti ca un copil cersetor are vreo sansa la un viitor, este vreo sansa sa spunem "ii e mai bine in familie decat in grija statului"? Daca tot am ajuns sa ne agitam pentru copiii romani din Norvegia, atunci chiar nu avem voie sa mai toleram starea asta de lucru din tara. Nu amenzi date cersetorilor, oricum nu le vor plati si chiar daca le-ar plati, banii ar veni tot din cersetorie, ci sa cerem cu orice costuri implicarea autoritatilor Statului: Protectia copilului, Politia Locala si chiar si Evidenta populatiei.
Intrebati-va atunci cand vedeti un copil cersetor "Oare ce stie Statul despre el?"
Exista un dosar al sau la Protectia copilului? Daca nu, de ce nu exista? Daca da, scrie in el ca acel copil e trimis sa cerseasca si mai scrie oare ca familia sa ii ofera o viata de fiinta umana si ca nu trebuie ea decazuta din drepturi?
Politia si mai ales Politia Locala l-au zarit vreodata, i-au vazut si pe cei care-l trimit la cersit, au sesizat Protectia copilului? Sau asta nu e treaba lor, ei sunt prea ocupati cu tulburarea linistii publice?
Evidenta populatiei il are macar in liste? Acesti copii exista pentru statul roman, au vreun certificat de nastere? Dupa cat am umblat pentru a-i face actele copilului meu, imi dau seama ca tu trebuie sa te rogi de Stat sa-ti inregistreze copiii, el iti cere doar dosarul si actele. Amaratii care isi trimit copiii la cersit nu cred ca stiu atata lucru, pentru ei Statul cu siguranta nu exista, nici macar cu alocatia mizerabila.
Exista deci acesti copii pentru Statul roman? Exista pentru noi? Avem legi sau doar forme de prefacatorie, forme prin care ne mintim si ne complacem asa? Ne facem mereu ca nu-i vedem si putem trai linistiti cu ideea asta?
Ganditi-va doar cati copii cersetori sunt. Ganditi-va cate supermarket-uri sunt intr-un oras si daca ati vazut vreunul fara cersetori. Ganditi-va duminica la biserici si cate slujbe se tin simultan si cum la fiecare dintre acestea sta macar vreunul. Ganditi-va la intersectii, ganditi-va la centrul orasului. Calculati in mintea voastra si vedeti daca nu cumva depasiti zeci de mii de cazuri si ganditi-va ca pentru toti acestia nu exista Protectia copilului in Romania, ca ei, de fapt, nu exista, sunt si pentru noi niste umbre pe langa care trecem. Iar apoi, daca mai puteti, pictati-va steagul norvegian pe chip si urlati ca Norvegia e stat nazist si ca face un holocaust...
