Regim de internet

Din motive moldovenesti, basarabene, se prea poate ca pentru prima data in ultimii 2 ani sa fiu nevoit sa intrerup sirul cronicilor CFR la meciul cu Sportul. Revenim in forta dupa!

Calmante gratuite pentru CFR!

Cuvantul puternic din acest titlu cred ca este „gratuit”. Fiindca, daca aceste calmante nu ar fi pe nimic, „la promotie pe degeaba” nu le-ar lua nimeni de la CFR.

Probabil ca am suferit cu totii un exces de optimism, de a vedea doar lucrurile bune cu doar cateva saptamani in urma. Totusi, in logica unei fizici nu prea relative, iata ca exista o constanta a normalului in tot si in toate, fiecare lucru face exact atat cat dai pe el. Ei bine, intreb: cat am dat noi pe transferuri in acest sezon?... Da, atunci poate ca e normal ca macar uneori exact atata sa faca! „Cumparaturi gratis” au facut si altii, unii cu mai mult, altii cu mai putin noroc. E un fel de „goana dupa aur”, fiecare cum are norocul, depinde fiecare de locul unde sapa. Pepite oricum nu gaseste nimeni, nu in noroiul de la noi. Dar atunci cand toti ne laudam cu valori scapate de altii cam suspect de usor, cred ca e normal ca de fapt sa avem o competitie intre cautatori in gunoaie, nu de aur. Cred ca asta trebuie sa pricepem in noile conditii ale fotbalului nostru: nu mai sunt jucatori capabili sa faca oricand diferenta cu plus, stralucind, ci doar in minus, doar gresind, jocul pe gazon e un razboi de uzura, s-a produs intr-adevar o apropiere a valorilor dar una in jos. Oricat ne-am bizuit noi pe ochiul unuia sau al altuia care ne ajuta sa alegem si sa discernem in acest „casting de jucatori gratis” cred ca am ajuns din nou la concluzia amara a oricarui pacalit: „daca o afacere e prea buna ca sa fie adevarata, atunci, cu siguranta, e inselatorie.” Un minim de investitie e necesara in orice afacere. Pe gratis, nici norocul nu te cauta!

Judecand dupa piata transferurilor din aceasta vara, dupa cum ne zgarcim de mai bine de o luna sa ne luam atacantul vital – asta ca sa nu mai vorbim de alte posturi pe care sigur am fi gasit solutii mai bune decat cei adusi pana acum – cred ca intr-adevar strangem cureaua, dar, lucru grav, nu de la mijloc asa cum s-ar cere ci direct pe gat. Iar faptul ca ne sufocam, s-a vazut azi. Intr-o competitie trebuie mereu sa ai acel ceva care sa faca diferenta. A avut azi CFR asa ceva? A dat macar impresia ca ar avea dar ca, din varii motive, nu-l arunca in lupta, ca l-a uitat acasa? Nu! A fost doar surprinsa, neputincioasa, fara solutii si fara arme secrete. Dar, ceva a avut; o reactie de care cred ca toti suporterii s-au dezgustat anul trecut: enervarea. Partida de la Tg. Jiu, dincolo de reitarea complexului de care suferim acolo a repus in scena povestea de insucces de anul trecut de la Sportul Studentesc, Vaslui, Rapid (astea fiind din tur), ca sa nu mai amintim si de succesiunea de episoade dramatice de acasa, din retur. Dupa 15-20 de minute de cazna ineficienta fetele au inceput sa prinda cute, ochii au inceput sa vada in gol, mainile sa se ridice in aer, rabdarea s-a evaporat, un intreg castel de carti s-a prabusit sub ochii nostri. Da, exact ca in episodul cu Gaz Metan! A mai fost nevoie doar de o greseala individuala, de o fisura cauzata de catre un „inlocuitor de jucator valoros” ca sa se scufunde totul. Povestea o stim, nu e noua, doar ca nimeni nu se astepta sa se petreaca chiar asa de repede si in acest sezon. Cred ca toata lumea spera ca mult clamata conducere priceputa, liderul, generalul de pe banca sa poata face doar un gest, macar furat din repertoriul lui Mourinho si sa ii faca pe cei din teren sa stranga randurile. Iertati-ma, dar azi eu n-am vazut decat un nou Minteuan, o echipa cu insistenta, inteligenta si sansele de succes ale unei insecte lovindu-se continuu de un geam, fara a pricepe de ce nu avanseaza.

De aceea diagnosticul meu pentru o astfel de criza vizeaza nervii. Aceiasi inexplicabili, neproductivi si, tinand cont de vechimea bolii, poate netratabili. Labilitatea mentala a echipei este acum o trasatura de baza. Am fost si eu pacalit in primele saptamani in a crede ca a disparut. Era usor pentru echipa sa fie relaxata, dezinvolta, atata vreme cat toate ii mergeau struna. Dar sa ne amintim la momentul fiecarei acele victorii cat am suferit pana am ajuns in avantaj pe tabela. Cand nu a fost sa mearga pasienta totul s-a rasturnat pe noi. Si totul a debutat cu enervare, apoi cu ruperea oricarei idei de echipa, pase lungi, proteste la arbitrii, urmate de gafe, in cascada si inevitabila infrangere, ca si cum n-ar fi fost nimic altceva de facut. Va spun sincer: mi-e teama de cei ce spun sau dau impresia ca nu exista solutii! Inseamna ca ei intr-adevar nu le au!

Si data trecuta Costa a pierdut razboiul acesta al psihicului echipei. Dar nicidecum atat de clar ca azi. Televiziunea cu ale sale prim-planuri are si partile sale bune: s-a putut face astfel o comparatie perfecta, inca de la inceput, asupra starii de spirit. Grigoras relaxat, echipa sa mereu cu ochii catre joc, catre minge, Costa innegurat, apoi, rand pe rand, Muri din ce in ce mai dur si mai indarjit in a practica fotbalul ca un plug tras in brazda, Bastos orientat la fiecare cadere dupa arbitru ca floarea dupa soare, Lionn frecandu-si ceafa a „Trasnea” dupa cate o centrare direct pe dupa reclame, Cadu dand din maini catre si pentru altii, dar nu si catre sine, iar portarul nemaiintelegand nimic din echipa cu coeziune de potarnichi din fata lui. Nu s-a gasit macar unul care sa calmeze lucruri si mingea, care sa intermedieze relatiile intre cei imbracati parca „din greseala” in aceeasi culoare, sa gandeasca macar o clipa ca felul in care el se manifesta ii afecteaza direct pe ceilalti. Exista la momentul acesta un singur om capabil de un asemenea gest in lotul CFR – Peralta si inca unul care pare ca ar putea dobandi aceasta calitate – Renan. Restul sunt cat se poate de labili, iar asta se reflecta imediat in jocul lor. Eu nu afirm de pe acum ca Jorge Costa ar fi incapabil sa-i controleze sub acest aspect. Afirm insa si constat ca inca n-a facut-o. Acolo va fi momentul esential al mandatului sau la CFR, in clipa in care jucatorii vor avea incredere ca daca jocul nu le merge acum, peste 5 minute, prin planul B, salvarea le va veni de la margine. Dar care plan B? Exista cumva o tactica alternativa? Azi, asa cum am inceput partida asa am terminat-o! Mereu acelasi 4-3-3, mereu aceeasi suprimare a mijlocului nostru inferior numeric in 3 oameni fata de cei 4 sau chiar 5 adversari. Ma asteptam ca macar Costa sa riste, sa scoata unul dintre cei doi oameni de banda invizibili si sa mai puna pe cineva la mijloc sau in atac, macar sa piarda luptand! Prin faptul ca nu a facut asta inteleg fie ca e blocat pe aceasta idee – lucru care ii va fi fatal chiar si in fata novicilor din Liga I, fie, mai rau, nu are cu cine sa schimbe, nu are oamenii pe care sa se bazeze si atunci, tinand cont ca chiar si acum piata de transferuri (PE BANI) e deschisa inseamna ca de fapt nu se vrea investitia in succes. Eu nu spun ca ar trebui sa ne gandim macar la vreun alt antrenor. Nu! Sezonul asta si de-ar fi sa ajungem la retrogradare ar trebui sa ramanem cu Costa, fiindca probabil si fidelitatea se rasplateste dar si fiindca mi-ar fi teama de ce am putea cumva aduce in loc. Trebuie sa suportam cu stoicism orice se va intampla, trebuie sa-l sustinem pana in panzele albe deoarece, daca lucrurile vor ajunge chiar intr-un punct critic, Costa pare omul care sa-si dea singur demisia inainte sa ajunga umilit. Cat despre lipsa de idei in plan tactic sunt sigur ca dupa 2-3 episoade ca cel de azi pana si el va ajunge la concluzia ca intre CFR si Porto e mai mult decat diferenta de culoare si ca incerca sa isi muleze tactica sa de fier pe nevoile noastre de etapa de etapa. Altfel se alege praful si din spectacolul promis de el si de pressing si de posesie. De 180 de minute n-am mai dat un gol, n-am mai avut posesie, ba mai rau, azi nici n-am mai recuperat mingi aproape de poarta adversa si chiar nici n-am avut cine stie ce ocazii, 2-3, cu indulgenta!

Problema a fost la centru, categoric! Renan si Bastos nu si-au dat o pasa tot meciul, Bastos nu a recuperat nimic defensiv. Cum ar fi putut asadar cei 3 de la mijloc sa para 4 sau chiar 5, asa cum au parut in primele etape? Langa ei – nimeni. Sougou si Ronny, fiecare lipit de tusa sa, Lionn si Camora nehotarati intre a fi depasiti la mijloc si a fi depasiti constant in aparare. Pacat de Kapetanos ca a fost mai activ decat de obicei, ca a alergat mult mai mult, daca in spatele lui echipa era dezlanata. Dupa ce s-a mai accidentat si Sougou, inferioritatea numerita a fost si mai pronuntata. Cu durere de umar nu se poate alerga, am inteles ca Modou a strans din dinti dar oare chiar era in interesul echipei sa aiba pe teren un jucator valoros la doar 50% capacitate? Era Kone pe banca, o varianta de viteza se gasea imediat! Las si asta deoparte si constat ca echipa cu Rony pe o parte si Sougou pe alta pare ca un autoturism fara diferential, dezechilibrata, niciodata unitara in miscare. Singura solutie ca sistemul de azi sa functioneze, sa se vina cu ceva nou, nemaivazut pentru un adversar CFR, ar fi fost ca fundasii laterali sa vina la joc. Doar asa mijlocul ar fi putut deveni de 4-5, doar asa atacantii de pe tusa ar fi fost si ei serviti. Evidenta ca asta nu mergea ar fi trebuit intr-adevar sa-l faca pe Costa sa schimbe ceva. Fie sa-l inlocuiasca pe Lionn cu Panin (macar Camora mai juca ceva), fie, tinand cont ca se facuse 0-1, sa schimbe fundasul cu un mijlocas ofensiv cu rol de a lega jocul. Omul era, il aveam pe banca: De Zerbi (inutil acolo pe dreapta, in joc de viteza). Era singura varianta de a veni cu ceva nou, de a profita cumva de usorul pas inapoi facut de adversari, de a avea mingea si de a avea macar o faza de poarta in 40 de minute in repriza a II-a!! Ar fi dat cu siguranta mai bine, la impresia artistica macar, decat suturile disperate de la 30 de m ale lui Bastos si Muresan, ochite parca pe a lovi si a stinge nocturna decat pe poarta. In situatia in care nici fazele fixe nu mergeau  ne-am afundat singuri in nisipurile miscatoare de la Tg. Jiu, iar maniera de joc a fost lamentabila. Nici nu mai are rost sa ne bucuram de vreo infrangere a unor potentiali contracandidati. Deocamdata cel mai mare rival al CFR-ului este CFR-ul insusi.

Nu exista scuze. Arbitrajul lui Balaj a fost impecabil, chiar s-a abtinut din rasputeri sa nu ne dea mai multe galbene pentru cat de mult protestam inutil. Nu avem nici scuza ca a lipsit Peralta, poate Maftei si poate niciodata transferatul Weldon. Pai cand se vor aduna etapele, derby-urile, suspendarile si accidentarile cum ne vom mai descurca? Avem lot numeros... Lot sau balot? Solutii sunt oricand! Sa spunem ca am avut ghinion cu acea greseala a lui Fernandes, ca ne-a mancat portarul meciul? Aici discutia e lunga si nicidecum exhaustiva dupa doar un singur meci vazut. Este foarte adevarat ca a gresit portarul de o maniera cum nici Nuno nu o facea totdeauna. Incerc sa-mi explic de ce a gafat acolo. Exces de incredere cumva? Un portar nu e obligat sa prinda mingile ce i se par complicate, doar sa aiba grija sa inlature pericolul. O voleibalare simpla la acea minge, in corner, ar fi rezolvat toate situatia. Insa Fernandes s-a hazardat la o prinde. Poate fi lipsa de valoare, de gandire si orientare, de jocuri in ultima vreme sau la fel de bine poate fi un prea-plin de sine. Ganditi-va: vine un jucator liber de contract de 6 zile la club si deja e bagat titulat, intr-o pozitie-cheie cum e cea de portar! Sa nu i se para ca „cine este si cum clubul depinde de el”? Vazandu-l in poarta am crezut ca cineva s-a aratat fascinat de Fernandes, de valoarea dar si de forma pe care le-a aratat la antrenamente. De fapt si acum cred ca ceva din astea exista, ca sigur e mai bun decat ceea ce aveam noi la club si ca ar fi o mare eroare sa facem din el un nou caz Hirschfeld. La cat au gresit ceilalti ar trebui sa aiba si acest portughez macar un credit de 2-3 gafe pana sa ne pierdem increderea in el. Totusi, in meciul de fata, singura solutie cred ca era Minca. Fernandes, chiar introducandu-i-se o linie de fundasi complet vorbitoare de portugheza tot era vadit pierdut in spatiu. Nu exista niciun automatism intre el si cei din fata lui, iar asta se vedea la fiecare faza, de la iesirile pe centrari si pana la pasele date cam inghesuit si cam fricos coechipierilor din zona. Altfel, nu zic, pare foarte puternic (chiar daca din cauza asta e cam greoi in miscari), cred ca poate avea un joc de picior mai bun decat azi si ca ar fi cu siguranta un portar ce poate ramane la CFR cativa ani buni. A gresit la primul gol, se poate considera ca el a pierdut jocul, desi eu as inclina sa ii arat vinovati pe cei care l-au introdus in poarta atat de rapid, indiferent cat de bun ar fi parut. Dar ce sa zicem de al doilea gol, acolo unde Cadu a fost cel care a pierdut duelul aerian, iar Camora n-a stiut sa stea lipit de bara? Sa recunoastem, gasindu-i circumstante atenuante si lui Fernandes ajungem la concluzia ca de fapt cam toti jucatorii de azi au fost „cei mai slabi de pe teren”. Daca ar fi sa nominalizez pe „cel mai putin slab” poate m-as indrepta spre Bastos, care macar a avut cateva succesiuni de driblinguri, cateva pase in adancime.

 O ocazie Kapetanos in minutul 9, un sut Renan din lovitura libera si bara Bastos in minutul 90.... e jignitor pentru o echipa ce vroia ceva de la acest meci si de la campionat. Sunt sigur ca cineva va tuna si fulgera prin vestiar, sunt sigur ca se sesizeaza diferenta tot mai mare din clasament. Conteaza astea? Deocamdata, pana la definitivarea unui stil de joc, ar trebui sa tratam fiecare etapa ca un nou amical. Macar sa vedem o crestere de forma, o coagulare a stilului, incercari, variante, ceva, orice... Cat despre clasament, vad ca am inceput sa picuram, chiar sa varsam puncte si inca nici nu am ajuns la perioada derby-urilor adevarate. Tinand cont de ce am vazut azi adevaratul derby este un semn de la varf ca se vrea intr-adevar atingerea obiectivului cu trofee. Macar un transfer la mijloc + Weldon sa se intample saptamana asta. Altfel mi-e teama ca nu vrea succesul decat doar in vorbe si in bataia cu pumnul in piept. Sper ca macar Costa sa nu accepte asa senin aceasta situatie si sa puna piciorul cat mai apasat in prag.

El, antrenorul va avea insa o misiune teribil de grea. De a redomestici echipa, de a-i reda incredere in sine si, la fel de mult de a-i oferi variante de raspuns. Deocamdata CFR-ul stie sa cante o singura melodie, pe care doar o „manelizeaza” functie de ritmul de joc. Cu calm, cu disciplina in vestiar (asta neinsemnand teroare – ci intelegere si discernamant) poate renaste CFR-ul din primele 2 etape. Evident, la meciul cu Sportul nu-l va mai crede nimeni, indiferent de rezultat, dar asa, in cateva saptamani, s-ar putea spala pacatele de acum... Fiindca un sezon precum cel trecut si precum acest meci nu ar mai aduce dupa sine doar demiterea antrenorului ci si golirea tot mai accentuata (si indreptatita) a tribunelor din Gruia – asta ca raspuns la mandatul pe viata in alb al adevaratilor vinovati pentru dezolare: conducatorii CFR. Calmante si pentru ei? Nu! Pastile de gandit, anti-zgarcenie! Pana atunci parem o echipa de pluton. Da, de pluton de executie!

Inteligenta este ... sexy!

    Profesorul a lovit din nou! S-a uitat scrutator spre noi, a facut evaluarea corecta, ne-a prins cu lectia neinvatata si ne-a pedepsit. Just si fara drept de a mai face contestatii! Usturimea celor 2 lovituri de rigla de faza fixa cred ca le vom simti toata saptamana ce vine. Care este scopul lor? Sa recunoastem ca nu suntem chiar cu materia la zi si ca pe langa rusinea pe care am patit-o, el, profesorul de matematica, tocmai ne-a dat de inteles ca intr-adevar avem nevoie de meditatii si...meditari. Nu, nu suntem codasii clasei, nu trebuie sa facem o tragedie din primul esec insa, daca vrem sa fim premianti, e nevoie urgenta sa ne facem rapid toate temele. Ora de matematica fotbalistica predata ca la manual azi nu avem voie s-o uitam. Oamenii inteligenti invata cel mai bine tocmai din greseli, nu cauta scuze. Asadar, recunoastere spasita a greselii si... la treaba!

    Sa fim cinstiti si senini. Nu e o rusine insuportabila sa imparti soarta Mainz-ului, o alta intoxicata cu gaz de Medias. Nu e un capat de lume sa pierdem acasa. Am pierdut destul campionatul trecut ca sa putem tolera astfel de episoade si acum. Sigur, avem de digerat sfaramarea iluziilor, la care si eu poate prea vremelnic m-am inhaitat. Super-echipa a revenit pe picioarele cu pamant mai devreme decat m-am asteptat vreodata. Stiam si eu si cred ca toti cei ce citesc aceste randuri ca suntem departe de perfectiune, ca avem cateva „calcaie ale lui Ahile” dar chiar nu ma asteptam sa fie toate gasite si speculate intr-o singura partida, atat de repede si cu mijloacele atat de empirice pe care le-a avut azi Pustai la dispozitie. Echipa fara Eric, fara Parvulescu si cu Alex Muntean deoparte a reusit ce nici Astra si nici Tg Mures n-a facut nicio clipa. De ce? Pustai are raspunsul.

    Mai acum o saptamana am avut cu totii ocazia sa vedem Gaz Metanul in cel mai important meci din istoria lor. I-am vazut jucand cu sufletul, depasindu-si conditia. Am fi putut trage si ceva invataminte de-acolo, cel putin din multimea de cornere avute si irosite de nemti in acea seara de joi magica pentru Medias. Am fi putut de pilda sa vedem ca iutirea jocului, pasele pe jos in zona centrala sunt cele care pun mari probleme si nu centrari intr-un careu in care Markovici singur isi bate joc de toata mult laudata medie de inaltime a CFR-ului. Am invatat ceva? Am adaptat stilul nostru la ceea ce am vazut „pe adversar”? Nu, am jucat fix cu aceiasi jucatori ca la Tg. Mures si fix in acelasi stil. Ca reteta succesului convingator nu ne-a mai functionat azi este exact urmarea faptului ca Pustai a studiat stilul nostru si a oferit blocajele. Repet, nu a facut mutari castigatoare ci doar a blocat jocul CFR-ului. Ei venisera aici pentru un 0-0 pe care l-ar fi obtinut, probabil, daca nu era „calul troian” din poarta noastra. Am putea porni prin a spune ca Pustai doar a avut noroc azi, de vreme ce pe Sabau al carui succesor este, l-am batut atat de clar (cu tot spionajul pe care ni-l facuse in prima etapa). Sa nu uitam insa cine e Pustai si de cati ani sta la o echipa mereu mica, nebagata in seama, dar mereu mai frumoasa si, cel putin aparent, cinstita. Probabil ii putem gasi erori antrenorului mediesean, precum meciurile slabe impotriva echipelor din Bucuresti sau, mai aproape, precum tocmai acel risc nebun din etapa trecuta cand de la 0-1 la pauza si cu om in minus a atacat si a pierdut cu 0-5. Asadar echipa care ia bataie acasa cu 0-5 de la Dinamo vine si ne bate pe noi cu 2-0 si noi sa mai speram ca vom depasi Dinamo?! Nicio grija! Stim foarte bine ca translatarea aceasta nu se aplica in fotbal, unde nu se joaca precum la sah, in turneu pe sistem elvetian. Aici poti recupera maine ce pierzi azi, doar ca trebuie sa iei fiecare etapa de la zero, asa cum vine, sa iti studiezi adversarul si tactica in conformitate cu el. Nici macar toti superjucatorii nostri nu pot sa incante mereu intepretand aceiasi melodie...Pana la urma devine un refren care, chiar daca ne place, il invata oricine, mai ales oponentii.  

Regele e gol.... In mijloc!

    Intreb asadar inca o data: Pustai ne-a studiat, s-a vazut imediat asta. Noi oare am facut-o? Aparent da. S-a vazut o oarecare grija sa nu aruncam toate cornerele in careu, desi atunci cand O SINGURA DATA am facut-o bine a iesit cea mai mare ocazie din tot meciul. La fel, la fazele fixe s-a vazut grija pentru mingi razante, dar nu la nivelul capetelor jucatorilor (cum frumos executa Ciprian Petre) ci la firul ierbii, atat cat ne pricepem. Iar in joc, din pacate avem de-a face cu un automatism, sistemul nostru e blocat pe ideea de a scoate mingile mereu in flanc si de a incerca ceva pe-acolo. Ei bine, cu Gazul se putea altfel, ar fi fost extrem de simplu daca meciul asta ar fi fost pregatit in regim special. Si au fost, sa tinem cont, 13 zile pentru asta! Fundasii Gazului sunt recunoscuti ca sunt destul de lenti. A-i depasi pe centru, fie si o data din 10 incercari, inseamna drum liber spre poarta. Pe flanc insa au timp sa se acopere unul pe altul, sa se dubleze intre ei. Asta a fost prima noastra greseala. Am jucat fix ce se astepta Pustai. Avand grija asta rezolvata n-a mai avut de facut decat un lucru absolut esential pe care Astra si Tg. Mures nici macar nu l-au visat: aglomerarea intregului centru al spatiului de joc. Acolo e motorul CFR-ului, acea linie de care am vorbit si precedentele ocazii: Muresan – Peralta – Renan. Daca ii izolezi pe fiecare in parte, daca nu-i lasi sa paseze in voie, de pe o parte pe alta a terenului, ai castigat lupta. In primul rand echipa nu iti mai e dezechilibrata, obligata sa se imprastie rapid cand pe stanga, cand pe dreapta. Daca circulatia paselor la mijlocul terenului se face mai greu, din start viteza jocului scade simtitor. Cat de clar s-a vazut ca asta e procedeul? Total! Sa vedem numai cate mingi au fost aruncate in disperare de spatiu direct catre varfuri. La CFR pasele lungi in adancime sunt un semn clar al faptului ca jocul nu merge. Al doilea element: in conditii normale, folosirea lui Bratu la Gaz Metan inseamna pentru ei, din start, un handicap – echipa joaca in 9 in camp. Chiar daca nu s-a vazut in jocul lor de posesie, Bratu, precum si ceilalti „anonimi salahori, sabotori ai jocului nostru” au fost extrem de utili acolo, in centru. Spatii mici pe zona centrala, miscare constanta, agresivitate la balon si mai ales impotriva celor 3 pistoane centrale ale noastre. Instant  s-au vazut urmarile: Gabi Muresan gresind 3 din primele 4 pase, Renan si Peralta izolati unul de altul.

    Dar asta n-a fost cel mai grav lucru pentru noi. Ceva neprevazut i-a venit in ajutorul lui Pustai! Ridicam etapele trecute, prin acel noian de exaltare si ceva intrebari. Una era o constatare: faptul ca ne chinuim serios pana dam primul gol. Azi n-am dat niciunul, drept urmare ne-am chinuit tot meciul.... Mai rea a fost a doua mea temere si de data asta mult mai serioasa: ce vom face atunci cand unul dintre cei 3 magici lipseste? Ei bine, azi din start am pornit cu doi-doi jumatate dintre ei, ajungand ca dupa accidentarea lui Peralta sa descompletam absolut tot setul. Sa justific. Primul „lipsa” a fost Muresan. Util, pe alocuri esential, el nu s-a ridicat la nivelul meciurilor anterioare. De ce? Acum 2 zile juca pentru Romania, este drept, doar 45 de minute in fata „fortei” San Marino. Totusi, adaugam drumul si mai ales faptul ca nu s-a antrenat pentru meciul din seara aceasta impreuna cu CFR ci cu echipa nationala. A jucat deci ceea ce stia.... picand in plasa lui Pustai. Iar la schimbarea lui Peralta a inceput scartaiala accentuata. Costa a incercat sa adapteze din mers, sa rezolve logic cu ceea ce avea pe teren: Bastos in centru, in locul lui Peralta, Ronny in locul lui Bastos, pe stanga si Kapetanos, eterna speranta desperanta, in varful atacului. Neajunsuri pe linie! Kapetanos – total imobil. Inainte, in cele cateva minute din startul jocului, Ronny schimba mai mereu cu Bastos, cu Sougou, incerca sa surprinda marcajul strict. Kapetanos s-a infipt in marcaj precum cuiul in scandura... Ronny in stanga nu avea eficienta pe care ar fi avut-o un mijlocas stanga de meserie, Nicoara, Hora, Kone si nici iscusinta de a ataca spre careu a lui Bastos. Si, in fine, brazilianul Bastos, in centru, a aratat exact de ce Peralta acum nu are niciun inlocuitor. Pierdut in fata, a defectat din start jocul de pressing. Acel trio de recuperare din zona de centru s-a pulverizat, Bastos nu simte plasamentul defensiv, Renan nu are langa cine se lega si nici Muresan nu are cui sa „asigure spatele”. Nu e vina lui Bastos, el pur si simplu este alt gen de jucator, unul ce sta in jumatatea adversa de teren si mai rar vede propriul careu, chestie la care Peralta nu are greturi. Sare ar fi putut fi o solutie mai apropiata de ceea ce aveam nevoie dar el singur a ales „just” ca a facut destui purici in fotbalul profesionist. Bun, de-acord cu suspendarea lui dar, am zis mai demult: aduceti rapid o solutie de inlocuire de  genul Peralta sau Costa, imprumutatul de anul trecut. Mai lipsea azi sa-l vedem si pe Kivuvu (si l-am fi vazut daca am fi ajuns sa avem avantaj pe tabela) si stangaciile ar fi fost depline! Iata asadar de ce cred ca pentru meciul de azi cheia meciului a stat in centru.

Plesca vs. "Pleosca"

    Dar asta nu e tot. Blocati, s-ar fi terminat probabil 0-0. Doar o sclipire a unui jucator schimba ceva. Si acea sclipire a fost la noi, in clipa in care lui Nuno Claro i s-a ars iarasi filamentul norocului. A luat azi doua goluri de „Pruneeea” de la campionatul mondial din ’94, amenintand din nou recordul distantei de la care el poate lua gol. Inca golul lui Stoica de anul trecut ramane campion dar azi a fost pus serios in pericol! Cum si Minca a luat gol de acolo anul trecut cu Gloria Bistrita cred asadar ca o inlocuire a unui portar slab cu altul nu va fi decat echivalentul ascunderii mizeriei sub covor. Sa revenim la Nuno Claro. De-acord, a aparat bine la Targu Mures, dar nu intr-atat incat sa poata spune cineva „a fost erou, victoria e a lui”. In conditiile astea, de la un astfel de portar ai nevoie de constanta, sa lege macar 2 partide sigure. In prima etapa ne amintim ca a fost subiectul unor fluieraturi destul de intense, partial pentru trageri de timp (ce ciudat! Azi n-a mai tras de timp?!) dar in mare parte pentru nesiguranta aratata. Azi a fost din nou gratulat cu fluieraturi intense si intensive, in speranta tot mai revoltata ca cineva daca nu vede, macar aude. Sa-i cautam scuze la goluri? Faptul ca ambele lovituri au fost batute bine, ca Markovici are 2.04 si ca Rada n-a reusit la niciuna dintre acele faze sa-l ia „pe piept” pe adversar, sa nu-l lase sa avanseze catre careul mic? Adevarat si asta. Nu stiu cum se face dar in „era Piccolo” adversarii nu erau atat de dezinvolti la noi in careu! Tot ce face bun Rada intr-un meci se anuleaza cu 2 astfel de situatii. Se ia adversarul in piept si se scoate de pe trasa mingii, e greu de facut asta pentru un fundas central de CFR, acum, cand avem atatea variante? Intr-adevar, loviturile s-au batut bine, intr-adevar Markovici e un gigant destul de agil dar.... portarul are maini iar loviturile libere nu erau tocmai de la 16 m, timp suficient sa isi pregateasca pasii! Golul 2 a fost incasat din careul mic, zona in care portarul trebuie sa prinda tot, deci, ce sa mai adaugam? La primul gol exista o reluare din spatele portii in care-l puteti vedea pe Nuno Claro topaind. Top-top in fata, top in spate, un pic stanga, un pic dreapta si apoi .... acea placinta de saritura, acel „pleosc”, ca si cum portarul nu ar avea picioare in care sa impinga in momentul in care sare. Nu vreau sa merg atat de departe incat sa va aduc aminte de cum sareau Cristi Munteanu sau Lobont. Sa ne amintim doar din meciul de azi sutul lui Bastos din lovitura libera, scos de Plesca de pe langa bara. Un portar stapan pe forta si pregatirea sa asa sare, in sus, nu se tranteste in jos, langa bara, ca la divizia D. Nu e sfant Plesca, el i-a costat pe medieseni o infrangere in chiar prima etapa, dar prin ce a facut cu Mainz si prin ce ne-a facut noua azi ne-a aratat cred ca suficient de clar diferenta intre un portar si un....impostor. La acea mare ocazie multipla din minutul 20 a intervenit in 2 randuri, apoi a scos absolut fantastic sutul lui Sougou din finalul primei reprize, plus inca un blocaj in doua randuri, la picioarele jucatorilor nostri, prin minutul 70. A ajuns oare Plesca un superportar in campionatul nostru?

Zbateri si dezbateri

    Dupa acele faze, vazand ca „nu merge si nu merge” cred ca ar fi fost mai bine sa iesim de pe teren, sa lasam asa 2-0 si sa nu ne mai caznim neputinciosi si disperati in schimbarile facute de Costa doar-doar ajungem la careu. Avem echipa de jucatori tehnici, jucam pe flancuri si am vrea sa centram, dar, ce sa vezi, cel mai bun executant de centrari precum Ciprian Petre este Negrut, cel de la CFR II. Aceste lovituri din preajma careului sunt mereu importante intr-un meci in care nu functioneaza altele iar sa ne batem joc de ele in stil „Renan-scentist” sau „Bast-os” e un pacat atat de mare incat merita sa fie pedepsit cu infrangerea.  

    Azi am vazut foarte clar, cred, de ce avem echipa de viteza, ca unica solutie; dar pentru asta ne trebuie spatii. Spatiile nu le obtinem decat dupa ce marcam. Degeaba Sougou a incercat multe, a impresionat si prin viteza dar mai ales prin detenta, degeaba Cadu a aratat ca poate face „pereche de fundasi central de unul singur” sau Camora a fost precis in miscari. Pentru ca oamenii de pe flanc sa poata urca trebuie ca cei de la mijloc, central, sa domine terenul, sa impinga adversarul in spate. Cand nu merg astea suntem in vrie.

    Iata asadar cum, dupa ce meciul trecut faceam deja calcule in privinta indeplinirii primei tinte stagionale, 5 victorii din 5 meciuri, am fost contrazis mai devreme decat am putut sa cred chiar eu. Nu-i nimic, ii lasam pe altii sa jubileze si luam de la capat. E vreme suficienta si e chiar bine ca se intampla acum acest episod. Primele declaratii de acum, cele ale presedintelui Muresan as fi vrut sa nu le aud azi ci sa tot fie 4-5 saptamani, cat inca mai eram in amicale. Acum e cam „mintea de pe urma” dar, cata vreme e inca deschisa perioada de transferuri, e timp sa se repare lucrurile. Totusi, fiindca vorbim de zona centrala, de posturi-cheie care le putem acoperi nu pentru sezonul in curs ci poate pentru cativa ani de-acum inainte (a se vedea portarul) cred ca ar fi foarte bine sa nu se zgarceasca tocmai acum. Suntem prea saraci sa ne luam lucruri ieftine, corect? E pacat ca a trebuit sa pierdem dar e foarte bine ca s-a intamplat acum, la inceput, ca Pustai a developat atat de bine „negativul CFR-ului” si ca deja nu mai e o chestiune de „ce e de facut” ci de „vrem sau nu vrem sa facem ceva”. Multumim asadar, profesore Pustai, cu siguranta cel mai bun antrenor roman din campionat si chiar indraznesc sa sper, fara temei real, ca inainte de a ajunge vreodata antrenor in Bucuresti va face onoarea de a fi al CFR-ului. E un profesionist, precum e si Costa al nostru, dar un profesionist ce descopera, inoveaza si nu unul care a primit lectii de-a gata. Costa nu are de ce sa coboare in ochii nostri. A pierdut azi clar duelul, va castiga poate altadata. Roadele muncii lui se vad, doar ca acest 4-3-3 nu e un pandativ universal. Trebuie sa reanalizeze si sa ceara intariri, sa nu se multumeasca sub nicio forma cu firmituri. E ceasul al XII-lea sa ne hotaram daca „o punem de campionat” sau.... „o punem de mamaliga”.

    Un ultim cuvant despre GSP TV si santajul lor jalnic. Sunt sigur ca daca azi in loc de CFR era oricare alta echipa bucuresteana, mai putin Sportul, Antena 1 ar fi lasat filmele de „duzina si uzina” deoparte si ar fi transmis in direct cu totala abnegatie. Asa insa au preferat sa schimbe din mers regula jocului, sa dea senzatia ca GSPtv-ul e indispensabil pe langa casa omului. Cu ce? Cu aceeasi imagine spalacita, unghiuri de filmare „ca de nunta” si comentariu cladit si orientat pe „gesepism”? Nu am niciun regret ca azi a trebuit sa dau televizorul pe un umil cablu de net atata vreme cat Digi Sportul si mai ales Dolce dau lectii in ceea ce priveste transmisiunea sportiva comparativ cu „Petrica, da pe gsp!”. Prin ce-am vazut azi si prin atitudinea de schimbare din mers a regulilor formulate chiar de ei, de umflare a muschilor pe spatele celor din provincie acestia imi demonstreaza ca n-au invatat nimic din perioada de „urlat la Luna”. Asadar sa astepte ei mult si bine pana am sa ma duc eu la ghiseul RDS sa le zic celor de acolo: „Bai, Petrica, da-ma pe GSP, nu auzi?!”. 

Rapunerea Balaurului la Targu Mures

E lung pământul, ba e lat,

Dar ca Sougou de inspirat

Azi nu-i niciunu-n campionat!

Si dadea goluri, chiar oricui,

Icoane-ntr-un altar sa pui

La inchinat.

Drept pentru care-am ilustrat: