Au fost "pioni ieri"... Si astazi sunt tot pioni. Tot inainte, vrednici pioni! Ei se tarasc pe burta, cu grija mare de a nu fi capturati de piesele zilelor negre, catre capatul tablei, acolo unde, conform regulii jocului, pot parveni, se pot transforma in orice. Un exod masiv precum cel al puilor de testoasa spre mare, spre realizare. Doar cu mult oportunism si doar prin transformare se pot implini. Ca pion nu exista nicio sansa de a fi cineva, de a insemna ceva.
Pionul capatuit, ajuns la cel din urma patratel se schimba dupa pofta sufletului si a interesului, in orice. Poate sa faca doar pe nebunul, fiind primul jertfit, scos in fata, la sacrificiu, in caz de vanatoare a adversarului. Daca e considerat muncitor, baiat de treaba, ajunge cal de bataie, saritor la nevoie peste orice situatie doar pentru a fi util. Catorva plecati din vecinatatea intima a pieselor-cheie li se permite a urca in turnul de fildes al politicii, acea existenta fara de scame de empatie pentru cei ce inca matura suprafata tablei.
Insa idealul fiecaruia, chiar din inceputul vietii de pion este sa se metamorfozeze in regina. E valoarea suprema pe care o pot capata si cu care se pot capatui. Atunci intr-adevar simt ca domina tabla, scruteaza amenintatori in toate directiile pentru a zdrobi pe oricine le-ar putea contesta autoritatea. Reginele sunt periculoase, nu poti sa te protejezi de ele decat ascunzandu-te dupa alte piese. Iar de capturat - si mai greu! Doar dintr-o neatentie... Sau la schimb. Da, poata ati uitat: regina, ca orice alta piesa din jocul de sah poate fi si sacrificata. Exista deseori capcane: se da usor regina, instinctul lacomiei focalizeaza toata atentia doar pe captura ei, se traiesc cateva secunde de euforie dar, la urmatoarea mutare, din senin vine mat de la vreun turn.
Este o greseala asadar sa se vorbeasca prea mult doar despre regina. Este sah, nu un stup de albine! Aici, in definitiv, regina este doar o piesa ca toate celelalte care compun sistemul de aparare al ... regelui. Da, cel care prin Constitutia regulamentului pare cel mai limitat in miscari, acela este de fapt elementul central. El este
cel care aude tot, stie tot, simte, ordoneaza si coordoneaza, cel in a carui aparare si interes sunt insiruite toate mutarile.
Orice bun cunoscator al jocului mintii stie ca tinta trebuie sa fie atacul la rege si nu felul spectaculos in care se pot lua celelalte piese. Mana care prinde cate trei pioni deodata, cea care ii ridica vertical, ca un elicopter, la ceruri, doar pentru a-i tine o vreme in afara tablei de joc nu reprezinta decat o reprezentatie de iluzionism. Doar un tablagiu de Cismigiu poate fi impresionat de asemenea miscari. Dar aici nu e loc de jocul sortii, de cum cad zarurile, nici macar cele din sondaje! Aici exista o singura tinta, o unica strategie: sahul la rege.
Sah la rege - iar nebunii si caii vor sari sa se sacrifice; sah la rege si capturezi usor turele, imediat vulnerabile; sah la rege si chiar si regina isi va da seama cat de efemer ii e rolul. Sah la rege, fiindca el este cheia, el poate fi doar UNUL SINGUR si, mai presus, fiindca el este cel care atunci cand va fi inclinat sau trantit pe tabla jocul se va fi sfarsit...
