Acum aproape o saptamana ma suna pe la ora 22 Adi cu un ton de "112": "Alex, tu ai vazut cerul? ... Waw, sa vezi luna! N-am mai vazut asa ceva. Un cerc perfect, ca o explozie in jurul ei!" Zic gata, Doom's Day, asta a fost, stai sa salvez proiectul de pe calculator si sa ma rog sa fie vreun Bruce Willis care sa ne mai salveze. A si ajuns gaura neagra la noi?
Dar continua tot Adi: "Vezi, du-te repede, se mai vede inca un pic". Arunc celularul pe pat, imi apuc repede carjele, fac o cursa de ski-carja-fond prin casa pana pe balcon si ma uit. Intr-adevar, un cerc mare de nori, fix cu luna in centrul lor. Nici urma de chipul lui Isus pe cer, nici urma de ceva flacari. Ma mai uit un pic la luna, tot asteptand sa faca ceva, sa se dea peste cap sau ceva spectaculos. Degeaba... Ma intorc la telefon asteptand explicatii de la Adi. "Pai da, zice, acum nu se mai vede asa, dar sa fi vazut mai devreme! A fost un cerc de nori exact in jurul ei si apoi s-a tot marit. Acum poate nu se mai vede dar, atunci sa stii se uitau toti de afara pe cer. Am mers repede in casa, am luat aparatul si am facut si poze". I-auzi, dovezi! Deja eram interesat. Mai ales ca aparatul lui Adi e din "specia NASA", poate-poate vad si eu fenomenul.
Asadar am asteptat cuminte livrarea pozelor pe care le pun acum si aici, pe blog. Interesante, ce ziceti? Cercul de nori este intr-adevar remarcabil prin perfectiunea sa. Sa fie un semn? Sau vreun fenomen cu explicatie fizica? Eu ma gandeam ca poate luminozitatea lunii pline intr-o seara fara vant sa fi avut cumva efectul acesta, de disipare egala a norilor, dar sunt doar speculatii. Pana atunci privim si intelegem fiecare ce vrea, fiindca in asta sta frumusetea lumii.
