Eu m-am saturat de cate ori am auzit discutii despre "reformarea statului". Ca si cum in tara asta cineva ar avea puterea si mai ales priceperea reale de a lua in maini statul, de a-l modela precum plastelina... Poate ca in alte vremuri, mai monarhice, s-a putut intr-o oarecare masura asa ceva dar Romania, oamenii, ierarhiile si civilizatie de atunci s-au pierdut irecuperabil dupa catastrofa si spalarea de creiere a comunismului. Mi-e lehamite acum sa vad critici fara de solutii, idei fara continut si institutii cu sens dar fara valoare. Statul roman este de sus in jos doar o improvizatie, o expresie a lui "las-o ca merge si asa". Dar cat sa mai tot mearga ... in gol? De ce sa mearga si sa nu stea de la un moment dat?
Sa va spun: saptamana trecuta am fost internat, ghinionul meu, dar, norocul meu, la un spital privat. Analizele au durat mai putin de o ora, cei care au facut hartogaria internarii au fost mereu civilizati, chiar binevoitori (desi i-am cam sacait cu intrebari), salonul de spital nu se deosebea cu nimic de o camera de hotel, operatia in sine un lucru absolut normal, nu m-am simtit nicio clipa ca o povara, ca o corvoada pentru cei de care de fapt depindeam, apoi atenta ingrijire post-operatorie si pana chiar si in momentul externarii am intalnit oameni care, benevol, se ofereau sa ma ajute. Totul intr-o ordine fireasca si, cel mai important, fara nevoia de a da spaga. Doar plateai destul serviciul, in ansamblul sau, nu? Apoi, la nicio saptamana am avut de-a face cu spitalul de stat, de data asta, din fericire, doar in trecere. Coridoare mari si reci, curent, scartaituri, decoruri in care s-ar fi putut turna un film de epoca (poate chiar din perioada primului razboi mondial), saloane mai mult inalte decat largi, cu spatii intre paturi de nici macar un sir de furnici nu s-ar fi putut strecura pe-acolo, ustensile medicale medievale, cu vopseaua scorojita, paturi demne de o inchisoare si nu de un spital... Personalul parca mereu grabit, stresat, indispus, pe care doar minima umanitate il putea face sa stea de vorba cu tine, sa te ajute. Mancare ca la armata, conditii ca de razboi. Ici-colo doar cineva cu adevarat eficient, dornic sa te ajute cu adevarat, sa nu stea cu spatele cand iti vorbeste si sa rezolve de fapt toata problema ta in mai putin de un minut. Unul care munceste, zece care se prefac. Da, normal, diferenta intre privat si Stat. Stai si pui in balanta, tu, clientul: plata la privat si spaga pe care ar trebui s-o dai la Stat ca sa se comporte macar asemanator cu tine - aduni, scazi, tragi linie si cam tot acolo ajungi. Asta daca ai banii necesari. Daca nu, atunci mergi pe solutia minima, confort categoria III nespaguit si iti trebuie stomac puternic, sa suporti toate loviturile pe care le incasezi drept in plex de la sistemul la care cotizezi. Imi este hotarata a doua spitalizare, dar si daca n-ar fi fost nu credeti ca mai intai m-as interesa serios de varianta privata, inainte de a ma abandona in mainile institutiilor bugetare?
Cum se pot schimba toate astea? Vreun reformator, om de viziune si de pricepere? In Romania?! Fiti seriosi! Dar, fiindca oamenii sunt de fapt sub vremuri, lucrurile deja se schimba! Cum? Prin comparatie si prin concurenta. Primul element necesar: cu cat vor fi mai multe variante private cu atat vor scadea preturile. Atunci automat tot mai multi clienti vor migra spre locurile unde sunt intr-adevar tratati corespunzator. Iar cei de la stat? Probabil ca isi vor restrange in cel mai natural mod activitatea. Va ramane cineva pe drumuri? Nu, pai particularii nu au nevoie de angajati? Vor suferi, vor fi exploatati de patroni? Cred ca puterea bunavointei e un zambet ce vine nu din frica de a nu fi concediat ci mai mult din confortul unui salariu mai bun. Au trecut destui ani de liberalism, de economie libera, concurentiala. Vreo 20! E timpul sa aducem competitia chiar in sanul acelor sectoare ce par impietrite. Elementul cheie: alternativa calitatii! Urmeaza educatia. Primii pasi s-au facut la gradinite dar sa ne gandim ca vor fi tot mai multe scoli private, cu program prelungit pentru masa, odihna si teme, cu 10 elevi intr-o clasa si cu metode superioare celor pretinse de sistemul invechit. Cu un pret din ce in ce mai scazut vor fi tot mai tentante. E un deziderat! Din pacate, invatamantul privat nu va reusi asa lesne precum sistemul de sanatate publica. Da, tocmai asta e: sanatatea nu e publica, asa cum gresit se spune, ci e personala! E vorba de valoarea produsului. Sanatatea e nepretuita pe cand educatia, terminata mereu cu studii "superioare de inferioritate" e tot mai devalorizata. Dar, daca se va crea cerere pentru instruire buna, sistemul se va insanatosi de la sine. Imi aduc aminte de ceea ce spuneau baschetbalistii americani veniti sa joace la Sibiu, ca ei aduna bani pentru a-si putea trimite copiii la scoli private. Mult, putin, era o investitie care se renta intr-o societate verticala, cu pret pe si din educatie. Mai raman birocratii, formalitati, chestiuni invechite. Mai devreme sau mai tarziu, vrand-nevrand se vor putea centraliza si astea intr-un sistem informatic. Doar vointa sa existe! Nu inteleg de ce trebuie tu, individul, sa iei o hartie-adeverinta din punctul A si s-o duci la vizat in punctul B pentru a o preda la C. Exista calculatoare, exista baze de date. Declarati razboi ghiseelor si nu mai lasati calculatoarele sa someze doar cu Solitaire-uri si forwardarea mail-urilor interminabile! E nevoie poate doar de o competitie de idei a firmelor de consultanta, e nevoie totusi si de un pic de vointa, nu de a face lucruri ci macar de a nu le obstructiona.
Pana la urma daca ce-i al meu e mai valoros decat ce-i al nostru, al tuturor, asta poate fi singura solutie reformatoare in Romania: multiplicarea individualitatilor. Liberalismul extins pana la limitele suportabilului ar dezbraca statul de multe din parghiile sale de control dar si de griji. Statul romanesc ar trebui restrans la a se administra, daca se poate, doar pe sine insusi. Sa-l facem pana si pe el sa fie egoist cu ceea ce este al lui!
Asta cred ca se va intampla in cele din urma cu statul. Fie ca vrea fie sau nu, ca alcatuire este de fapt un organism viu, in continua miscare si transformare. Si, cum bine stim, orice organism evolueaza, spre a se adapta, spre un mai bine natural. Singura chestiune dubioasa aici este ca acest gen de evolutii se intind pe parcursul a milioane de ani. Aveti rabdare?
