Ca sa vezi ce problema ma preocupa acum pe mine. Parca am dat mai mult accidental pe blogul meu. Parca nici nu sunt eu. Parca, a daaa, imi aduc aminte, parca aveam si un id de messenger. Ia sa ma uit in calendar. A trecut deja o luna si cateva zile de cand, (sa-mi fie rusine), am uitat de messenger!
Amnezie? Pierderea identitatii? Preaocupare? Apocalipsa si oprirea tuturor legaturilor de internet?! Neah! Niciunul dintre motivele astea. Pur si simplu, pur si simplu, dintr-o data, de cand am intrat in acest "concediu fortat si prelungit" am tradat messengerul. Uneori iei decizii de pe o zi pe alta. E ca si cum ai renunta la fumat.. Doar ca pentru mine nu a fost nici macar perioada de dezintoxicare, nu am avut crize de absistenta messengeriala. Pur si simplu am vrut sa uit de tot si de toate, sa pot mai apoi trage linie si aduna.. (zero cu zero, desigur). Si am uitat, am uitat chiar si de mine. Doar ca acum imi dau seama: se poate trai si fara messenger.
Inca de pe vremea mirc-ului, sa tot fi fost prin 2000, mi s-a parut comunicarea asta "smechera" deosebit de interesanta. Si chiar este interesanta, in masura in care tu insuti poti fii interesant. Am folosit messengerul in toate modurile si scopurile posibile iar acum l-am tradat. Nici macar cat un telefon, nici cat un porumbel voiajor nu l-am mai folosit. Asa se face ca in toata luna iulie nu cred ca am adunat mai mult de o ora on-line.
Imi cer scuze asadar tuturor acelor prieteni (adevarati) carora nu v-am raspuns. Nu m-am suparat pe voi, nu m-am calugarit (inca) doar ca pur si simplu nu am mai vrut sa aud de emoticoane, am avut o mica perioada anti-socializare. Am reusit sa uit de mult, am facut din "a uita" un sport de baza...
Dezintoxicarea s-a produs. Mi-am dat seama ca trebuie sa te folosesti de el onest, sa incerci o comunicare mai proprie si nu una spectaculoasa. Poti darui cuiva clipe frumoase si in alt mod decat glumind pe messenger. De fapt, oamenii care tin la tine nu o fac pentru cat esti de glumet ci fiindca exista/ s-a format o legatura in timp.
De fapt, ca sa vezi: ce ganduri si de ce imi arde mie acum, in miez de noapte, la Praga, in hotelul cu internet gratis (sa repet, sa auda si austriecii chestia asta!). Dar, ce sa-i faci, asta-i subiectul. Si asta e si rolul messenger-ului: sa te faca sa uiti de viata cotidiana, de problemele imediat urmatoare, sa sari de pe o carare pe alta cam cum fugea Scufita Rosie spre destinatie.
Deocamdata declar boala messengeriala vindecata. Sigur o voi inlocui cu o alta.
