vineri, 19 februarie 2016

Cand Dumnezeu a devenit presedinte al Romaniei




Cica prin 2034, dupa multe amagiri-dezamagiri si disperati de lipsa de optiuni, romanii L-au rugat pe insusi Dumnezeu sa devina presedintele Romaniei. Domnul n-ar prea fi vrut, dar fiindca romanii erau poporul ales, leaganul primordial al civilizatiilor si mai ales fiindca detineau tunelul de energie al dacilor de sub Bucegi, n-a putut refuza si a acceptat sa candideze la aceasta functie.

Drumul de la candidatura la alegere n-a fost insa deloc usor. A fost o campanie murdara, in care toti dracii au fost eliberati si in care atacurile au curs in logica electorala tipica a romanilor. Dumnezeu nu putea fi ales fiindca ar fi fost Supremul, fiindca este perfectiunea, fiindca este infailibil, ci doar putea fi ales fiindca era mai putin rau decat Ponta Jr, cel sustinut de clonele teleormanene. - eram in anul 2030, tineti cont de asta, mortii nu mai votau, dar clonele lor, da! 

Apoi, dupa cum aflau in campanie romanii, Dumnezeu avea multe pacate: ca n-a venit niciodata in studiourile Antena 3000 desi l-au invocat mereu "jurnalistii", ca apara interesele ingerilor, nu ale oamenilor, ca n-avea cum sa ajunga sa detina Imparatia Cerurilor doar prin munca cinstita. Pana si BOR-ul L-a atacat spunand ca e de fapt Dumnezeu catolic sau protestant, nu este Dumnezeul ortodox.  

Pana la urma tot a castigat. La limita, cu chiu cu vai si doar cu voturile celor putini inca ramasi in tara, fiindca pana atunci, in 2034, Diaspora avea deja de 4 ori mai multi romani decat cei care inca nu plecasera din tara. Dupa izbavitorul moment al anuntarii rezultatelor a trecut Dumnezeu la lucru. 

Mai intai tot poporul i-a adresat traditionala cerere "Da-ne, Doamne!", dar apoi imediat s-a trecut la lucruri mai concrete. Si uite asa a inceput Dumnezeu sa cada in incredere, jumatate din jumatatea care mai ramanea. Intai a reusit sa enerveze jumatate dintre romani intr-o problema a copiilor infiati pe Marte, apoi o alta jumatate de romani s-a suparat pentru ca inca mai exista inegalitatea sociala si ca desi a inventat evolutia speciilor pe romani nu i-a evoluat ca pe nemti. Tot despre nemti, o alta jumatate s-a suparat ca Romania inca nu depasise Germania la dezvoltare economica si ca nici nu ajutase Domnu' sa ne calificam la Mondialele de fotbal, o alta jumatate era pornita rau de faptul ca Dumnezeu nu inmultise banii precum painile si vinul. La o adica, nu i-ar fi fost greu sa faca banii sa se inmulteasca, doar era Dumnezeu. Dar, oricat inmultea El fondurile, apareau romani tot mai lacomi care reuseau sa le consume pe toate. Si era depasit numeric Dumnezeu: El nici nu stia de unde apareau toti acesti lacomi, ca doar El pe lacomi nu-i inmultea! 


Apoi romanii au inceput sa Ii gaseasca cusururile. Ca nu avea carisma, ca nu spunea glume, ca desi avea Duh nu spunea vorbe de duh. Sau altii ii reprosau ca statea tot intre sfintii sai din Guvern, ca umbla numai cu alaiul sau de ingeri si ca investise prea mult in arhangheli. Ii mai strigau ca statea prea mult in Ceruri si nu cobora pe Pamant, ca era o aroganta uriasa din partea Lui sa se considere Fiinta Superioara. Ca de ce nu ii traznise pe parlamentari si de ce cuvantul Sau nu se auzea clar la televiziuni. De ce nu facuse autostrazi, desi El, saracu', de vreo 250.000 de ani le facuse trecatori prin Muntii Carpati si chiar si o scurtatura intre Muntii Fagaras si Cozia. De ce nu iriga cu ploi atunci cand incantau popii pentru ploaie, de ce inventase coruptia (tocmai de la episodul cu marul lui Adam) si de ce nu dadea El slujbe tuturor romanilor, desi niciun roman nu voia sa fie sluga. Toti romanii ziceau ofuscati: "Chiar asa dom'ne, de ce sa-i faca Lui oamenii slujbe si sa nu le faca si El slujbe oamenilor?!" Si nici macar in domeniul Sanatatii nu-l iertau romanii: de ce mureau inca oamenii, daca El le promitea tuturor viata vesnica?! 

Si uite asa, din carcoteala in carcoteala si din contestare in contestare a ajuns in nici 2 ani bietul Dumnezeu la o cota la care doar 5% mai credeau in el. E drept, poate ar mai fi crezut in El si unii de pe la sate, dar la ei inca n-ajunsese vreo veste despre politica si credeau ca tot Iliescu e presedinte. Ajuns atat de jos, dupa atatea patimi si de-a dreptul crucificat de mass-media, Dumnezeu decisese in cele din urma ca e mai bine sa renunte si sa lase Romania ... in plata Domnului, care le-o mai vrea sa le fie Domn. Asa ca iata, dupa ce Dumnezeu si-a luat Lumea in cap, romanii si-au dat seama, in sfarsit, ca doar cineva ii mai poate conduce. Si deja "Acela" ranjea, netezindu-si coarnele si bagandu-si tot mai puternic coada.  





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu