
Pentru CFR asta inseamna direct 6 puncte. Dupa startul de campionat mai mult sau mai putin lansat, acum echipele trec la viteza de croaziera. Stroke-ul de acum este cel care va hotari cine are dreptul sa spere la sprint pe final. Sa batem asadar toate echipele slabe si sa nu pierdem derby-urile... iar daca le mai si castigam, sa privim cum, incet-incet, intindem clasamentul sub noi. Deja nu se mai poate vorbi despre rodarea, despre sudarea ci doar despre asudarea loturilor. Iar CFR-ul pare o echipa inchegata. Exista acum dublaj apropiat valoric pe aproape fiecare post, exista relatii de joc, scheme, exista surprize pentru adversar, de fiecare data: se pazesc de suturile lui Renan sau Muri si vine Celestino sa bubuie mingea catre plasa. Se bucura ca au scapat de Peralta si ca De Zerbi nu duce 90 de minute si evolueaza Bastos ca amandoi. Se accidenteaza portarul-vedeta si se trezesc ca cel care intra e in mare forma, ba mai mult, nici nu pot ajuge la el din cauza fundasilor de otel (ca tot e metal de campioana la noi). Iar in atac, cele 3 varfuri sunt total imprevizibile, cu Sougou facand mereu naveta catre mijloc, cu Ronny si Weldon alergand in draci, continuand traditia „semedoiasca” in Gruia. Singurul lucru constant este acelasi 4-3-3 dar, ce folos, daca putini adversari au antrenori capabili sa inteleaga ce-i cu chestia asta numita „tactica”. Si uite asa, in etape in care toti cei de la varf (mai putin Pandurii – noul Otelul?!) se impiedica, recuperam deficitul de puncte, uite asa urcam si dam semne ca am vrea sa evadam curand din pluton. Sigur, mai vine un mare derby saptamana viitoare cu Rapidul, probabil cel mai greu meci din turul asta, in care, pe hartie, ne-am multumi si cu un egal, dar, dupa aceea, chiar ar fi cazul sa adunam roadele de toamna. Pana atunci insa, primiti o echivalare a CFR-ului cu Barcelona, o „poza” trasa la distanta de doar 2 saptamani: Barcelona – Ac Milan 2-2, Ac Milan – Lazio 2-2, Lazio – Vaslui 2-2, CFR – Vaslui 2-0. Reconfortant, nu? Messi stie asta, i-a spus cineva?
Sa disecam un pic partida de azi. Motivul principal pentru care lucrurile au stat asa si nu altfel? Hizo il stie! De fapt, ar trebui, acum, tardiv sa il stie si sa-l recunoasca, fiindca, dupa cum am vazut azi echipa Vasluiului, antrenorul lor nu a dibuit nicidecum ce este si cum se mananca „un CFR”. Pot enumera rapid o succesiune de erori comise de catre sibianul meu Hizo, antrenor de moda veche si...cam depasita. Una ar putea fi folosirea fix a aceluiasi lot de joi, de la Roma. Echipa care castiga nu se schimba... doar ca ajunge sa mai si oboseasca. Admit totusi ca din varii motive nu prea avea alternative la dispozitie. Astia erau, cu astia defila! Dispunerea lor insa a fost un dezastru. Hizo a dat, ca felii dintr-un tort, zona dupa zona CFR-ului tot mai flamand de victorie. A intrat in clestele nostru ca si cum nici nu ar fi banuit care este. A incercat sa aglomereze centrul terenului, folosind cei 2 inchizatori, unul slab, Zmeu si celalalt cam sters, Pavlovic. Pacat, mare pacat de mandretea aia de linie de mijlocasi ofensivi Adailton-Wesley-Sanmartean, daca in spatele lor se arunca asa ceva. E ca si cum ai incerca sa construiesti la o cladire, etajul III direct peste I. Ce n-a priceput insa Hizo, gafa cu cei 2 inchizatori era ca de fapt CFR-ul tocmai aceasta auto-derutare astepta. Nu au fost putine ocaziile in care cei doi fie somau din cauza ca nu era nimeni prin zona, fie, atunci cand intra Bastos, se invitau reciproc, lasand spatii mari intre ei. Pe langa asta, aportul mijlocasilor defensivi pe flancuri era extrem de redus, deliciu pentru atacantii nostri de pe laterale! Iar cum in atac antrenorul vasluian nu a avut grija sa ii impinga mereu pe cei din atac dintr-o parte in alta, lasandu-i deseori sa joace mai mult central, sa se ingramadeasca inutil in centru. Astfel, n-a mai fost nicio problema si pentru fundasii nostri de banda sa iasa tot mai curajos in atac, sa faca superioritati in zonele acelea, sa scoata faulturi disperate sau sa dea centrari cu duiumul. Dupa parerea mea, din punctul de vedere ceferist cred ca cel mai august personaj pentru noi azi s-a numit Hizo, cel atat de priceput in a juca azi cu negrele si a ne oferi noua prima miscare. Aceasta diferenta de joc, cum este cea zugravita de mine, ar putea fi contrazisa de caseta tehnica a partidei, nu tocmai dezechilibrata. Citesc undeva: raportul ocaziilor 8-6. Foarte adevarat, dar sa ne amintim cand au venit multe ocazii ale Vasluiului, bara, suturile scoase de Minca... In mare parte pe final de meci, cand deja scorul era 2-0 si cand CFR-ul nu a mai avut alte situatii mari de gol. Asadar, pana in minutul 75, cata vreme meciul a fost nedecis, cine a dominat clar? Nu-i vorba, a avut si Vasluiul ocaziile sale, generate insa pe miscari individuale ale celor 3 mari vedete ale sale. Daca echipa asta ar fi completata cu inca 3-4 ca acesti mijlocasi, daca ar avea un antrenor care sa-i faca sa si joace, atunci chiar ar fi extrem de buni. Asa, sunt doar cu sclipiri, fara ardere continua. Au facut egal la Lazio, bravo lor, dar sa ne amintim ca au fost egalati si erau foarte aproape sa piarda, cu un om in plus pe teren, lucru, ma scuzati, cat se poate de romanesc...

Nu am cum sa uit nici de Renan, omul bun la toate la mijloc si autorul azi a unor centrari de foarte mare calitate – nu degeaba are paternitatea pentru cel de al doilea gol. Ca tot vorbeam despre jucatori cu si fara dublaj pe post, cred ca Renan este unul dintre cei care poate fi foarte greu inlocuit in sistemul de joc. Noroc ca nu prea da semne ca ar avea de ce sa fie inlocuit, nu apare la aschieri, la contactele dure si nici nu cere galbene. Panin a fost probabil cel mai putin vizibil ceferist, iar faptul ca pe partea cealalta, Camora a fost atat de activ, producand un dezechilibru stanga fata de dreapta, il pune intr-o lumina mai proasta. Desigur, nu e Panin un mare talent, un jucator la prima tinerete, insa ce e de apreciat este ca ideea de joc o realizeaza bine: isi pune in cap sa stea in aparare, sa inchida acolo in spate, reuseste asta. El nu pleaca la atac decat dupa ce inchide in prealabil „casa”. Diferenta de activitate ofensiva intre Camora si Panin mai poate avea o explicatie: oamenii din mijloc. Atunci cand era Peralta la mijloc el trecea preponderent spre dreapta, acolo, pe teren, Renan ramanand pe stanga, zona in care se simte bine brazilianul. Acum insa si Bastos se simte mai bine tot usor stanga, de acolo si vine mai bine catre poarta. E normal asadar ca cei doi mijlocasi sa combine mai mult acolo si, fiind mai aproape de acea banda sa creeze superioritate, sa integreze si fundasul de pe acea banda in combinatii. Totusi, multumita tacticii cu 2 inchizatori ai lui Hizo, a fost foarte usor ca dupa atragerea jocului si a adversarilor in stanga sa urmeze mereu schimbarea de parte, pe dreapta lui Sougou, acolo unde se creau spatii mari neacoperite. De asta nici nu a fost nevoie atat de mare de Panin, cata vreme aceste pase de-a latul mergeau catre Sougou sau, cand era in zona, Bastos.
Initial, vazand lotul, am spus ca se face o mare eroare mizandu-se tot pe Nuno Diogo, cel atat de nesigur si la Galati. Probabil nu a avut nimeni curaj sa riste cu Piccolo, care n-a mai jucat de atata vreme si, probabil, din aceasta cauza si-a cam iesit din forma. Italianul va fi folosit in meciul de Cupa si, posibil, dupa derby-ul cu Rapid ar putea fi integrat din nou in lot....daca se vrea asta. Vechiul Piccolo era cu siguranta pe masura lui Cadu in executii, ar fi blocat totul in jur si, in ideea in care ma asteptam ca Vasluiul sa atace mai mult central el si Cadu ar fi betonat apararea. Diogo prin ce aratase in etapele precedente parea mult mai lent, mai usor de depasit. Iata ca realitatea a contrazis temerile mele. Diogo a fost constant, bun, a maturat putinul care ii scapa lui Cadu, cel aflat, vorba baschetbalistilor „on fire”.
In privinta portarilor probabil s-ar tinde acum, dupa ultimele impresii de azi, sa ne intrebam daca n-ar fi mai bine sa jucam cu Minca (proprietatea clubului), decat cu imprumutatul Beto. Nu pot spune ca am prea multe de reprosat lui Minca, mai ales dupa un astfel de meci, cu 4-5 interventii foarte bune, cel putin 2 goluri clare scoase de el. Lucru mai rar vazut, in 2 randuri a avut chiar cate 2 interventii succesive, pe aceiasi faza. Ce s-a intamplat e simplu: omul a prins curaj, incredere, de la o situatie reusita la alta si daca ar mai fi durat jocul inca 30 de minute am mai fi vazut multe de la el. Postul acela este unul in primul rand de moral. De ce nu se poate el compara totusi cu Beto? Pentru amintirea gravelor erori pe care le-a facut pana acum dar si pentru jocul de picior firav, cat mai ales pentru faptul ca nu se impune in teren. Daca pe Beto, in startul jocului, il auzeam urland de la Sibiu (evident, microfoane de fond foarte bune), o liniste suspecta s-a instaurat dupa ce Minca a intrat, urmata imediat de cateva situatii nelinistitoare la centrari in careu, cu portarul nostru inghetat pe linia portii. Nu stiu cine va apara in Cupa, probabil tot Minca, Daniel Fernandes pierzand duelul pentru lotul de joc, dar Beto, dupa cele 3-4 zile cat cere repararea unui pomete spart, ar fi bine sa fie el titularul la Rapid. Jocul sau de picior, increderea pe care o raspandeste se vede si pe teren; cata vreme a fost el in poarta, foarte multe mingi se intorceau catre careu, fiind apoi degajate bine in fata. Dupa ce s-a accidentat, degajarile noastre au fost mai timide, mai precipitate. Cat despre Beto, mi-a placut nebunia lui, incapatanarea cu care nu vroia sa iasa de pe teren desi era evident ca nu putea juca asa, sangerand, nu l-ar fi lasat niciun arbitru din lume, fie el de fotbal sau... box. Beto e din categoria celor care isi lasa o doaga in vestiar. Judecand acum impactul sau cu Wesley putem spune ca a avut noroc. A fost foarte aproape sa fie lovit in tampla si, intr-o etapa cu atatea contacte dure si accidentari, doar o reeditare a cazului „Astafei” ne-ar mai fi lipsit. Acel duel aerian se putea lasa foarte rau, asa, pometele si inlocuirea cu Minca e cel mai mic rau posibil. Tragem linie si vedem ca un intreg lot a jucat in general bine, ca gasim premianti dar nu gasim repetenti. Asta inseamna multe, inseamna ca echipa chiar functioneaza ca un tot.
Arbitrajul? „Monstra de arbitraj” cum „fortuit” a spus mai marele vasluian e doar pentru minti bolnave, care inghit pastilele de comentarii si nu iau tot tratamentul meciului. Cea mai mare greseala din acest meci ramane acel off-side semnalizat gresit vasluienilor, in startul reprizei a II-a. Off-side si nu gol anulat, fiindca Minca deja se oprise in momentul sutului, la o faza care era cam in lateral de poarta, deci unghi ce se putea micsora si mai mult, fara fluier. Dar, daca e s-o luam asa, Vasluiul a avut 2 goluri anulate, fiindca acelasi gen de faza s-a repetat peste vreo 20 de minute. Eu stiam ca la mingile sutate dupa fluierul arbitrului se da galben... Sa zicem. Greseala ramane greseala, sa cautam acum o alta... Penalty-ul la Sougou? Anexez acest video, sa vedem daca au fost circumstante de penalty.
A intins Balaur piciorul? Si-l retrage inainte sau dupa ce jucatorul nostru trece de el? E imprudenta din partea lui? Isi lasa Sougou piciorul in spate? Dicteaza arbitrul imediat penalty sau are cateva clipe scurte de ezitare, ca si cum s-ar fi consultat cu tusierul? Sa spunem altfel: contactul lui Weldon din prima repriza, mica piedica la Ronny, din a doua repriza si apoi contactul cu Sougou, toate cu mici-mici clauze de penalty, adunate laolalta fac de o lovitura de pedeapsa, ba si de dobanda ei. Cea mai clara a fost, evident, situatia la Sougou, cel pe care daca ar fi simulat prosteste, avand deja cartonas galben si riscand in mod real rosu nu l-as fi iertat prea usor pentru pierderea din mana a acestui meci. Dar daca arbitrajul era partinitor, de la inceput, nu ni se dadea oare penalty din chiar prima repriza, cu prima ocazie avuta?
A intins Balaur piciorul? Si-l retrage inainte sau dupa ce jucatorul nostru trece de el? E imprudenta din partea lui? Isi lasa Sougou piciorul in spate? Dicteaza arbitrul imediat penalty sau are cateva clipe scurte de ezitare, ca si cum s-ar fi consultat cu tusierul? Sa spunem altfel: contactul lui Weldon din prima repriza, mica piedica la Ronny, din a doua repriza si apoi contactul cu Sougou, toate cu mici-mici clauze de penalty, adunate laolalta fac de o lovitura de pedeapsa, ba si de dobanda ei. Cea mai clara a fost, evident, situatia la Sougou, cel pe care daca ar fi simulat prosteste, avand deja cartonas galben si riscand in mod real rosu nu l-as fi iertat prea usor pentru pierderea din mana a acestui meci. Dar daca arbitrajul era partinitor, de la inceput, nu ni se dadea oare penalty din chiar prima repriza, cu prima ocazie avuta?
Restul arbitrajului? Recunosc, la televizor in desfasurarea pe rapid a fazelor au fost cel putin 3 sau chiar 4 situatii in care am crezut ca suntem avantajati. La reluari insa (bravo Digi pentru unghiuri) se vedea ba un tricou al lui Bastos un pic tras, ba un varf de bocanc vasluian ce devia mingea, ba o „chestiune bulgareasca” a lui Milanov – e acea faza la care Hizo, trimis in tribune, a sfidat un stadion intreg luandu-si pentru sine un minut de plimbare (fara nepoti dupa el) pe iarba din Gruia – macar si pentru acest fapt pot spune ca satisfactia scandalului de dupa meci, a ofuscarii sale este inegalabila. Chiar au fost cateva faze cu mici controverse dar, dupa ce se vad reluarile tuturor acelor mici faze de joc, impresia despre arbitraj se schimba radical – de foarte buna calitate, foarte atent la detalii. Intr-adevar, primele 2 faze de penalty nu erau de fluierat, dar la Sougou s-a produs acea imprudenta, care schimba tot intelesul fazei.
