sâmbătă, 30 iulie 2011

Socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ



     Probabil ca va veti mira de titlul cam prea lung din punct de vedere jurnalistic si poate neinspirat dupa inca o victorie remarcabila, dar, verificati mai bine:  intr-adevar, ce-am socotit acasa, cu Astra, acel 2-0 s-a potrivit de minune si in targ, in Targu Mures, mai exact. Simetriile pot merge mai departe: adversari relativ similari valoric (FCM Tg. Mures + teren propriu = Astra in deplasare), echipe ce se inscriu in media campionatului, goluri marcate cam in aceleasi perioade ale jocului si, desigur, aproximativ acelasi stil „Costa” de care riscam sa ne indragostim. Totusi, se poate spune ca nu ni s-a nazarit ce am vazut duminica, in prima etapa: iata ca am acumulat deja doua, doar doua puncte de vedere. Matematica ne invata ca intre cele doua puncte se poate trage totusi o linie, o singura linie dreapta. Avem asadar deja o directie si avem niste coordonate carteziene. Pana la a vedea intregul plan  avem nevoie de mai multe experiente: cu echipele mai tari valoric, cu rivalii, derby-urile in care cam rar stralucea CFR-ul sau, la fel de important, de partidele cu echipe slabe, acolo unde motivarea si atentia vor fi factori importanti, avem nevoie si de situatii in care ghinionul sa ne stea in carca si sa ne putem scutura de el sau poate de infruntari cu echipe fata de care avem complex (gen Pandurii Tg. Jiu – desi, tinand cont ca sezonul trecut nu invinsesem Tg. Muresul in campionat si ei erau un mic complex, de conjunctura).

     Sunt intr-adevar destule motive care ma fac sa ingros titlul acestui articol, sa afirm ca azi am avut o repetitie a show-ului cu Astra. Nu doar scenariul a fost acelasi ci chiar si actorii. Degeaba ne-a spionat Sabau duminica fiindca, pana la urma, echipa sa a avut aceleasi limite ca si ploiestenii: un mijloc dominat clar de cele trei pistoane ale noastre, Muresan, Peralta si Renan, atacanti mureseni ce ajungeau la minge mereu prea tarziu si, mai ales, acei fundasi groaznic de lenti, transferati parca din liga melcilor. Departe de mine sa afirm ca sunt victorii inselatoare. Nici vorba! Asemenea echipe precum cele descrise mai sus constituie, de fapt, grosul campionatului nostru. Chiar si doar cu aceasta strategie bine insusita am putea face puncte cat nici nu visam sezonul trecut. Doar ca, pentru a fi sigur campioni va mai fi nevoie de acel element „extra”, pe care-l banuim a exista dar parca avem nevoie ca sa-l credem sa-l vedem pus la lucru. Deocamdata constat ca pica tare rau aceasta pauza de 2 saptamani. Ne face sa visam, ne scoate din ritm, lasa poate altora raGAZ (metan?) sa se intareasca, sa cerceteze „problema CFR” si poate ne trezim peste 2 saptamani ca ne rezolva ecuatia Pustai al celor de la Gaz Metan, singurul antrenor roman pe care-l vad capabil sa se ridice la nivelul lui Costa.

     Sa ne intoarcem insa la concret, la meciul de azi. Pe langa victorie, puncte, ofranda de laude la care a fost obligata azi mass-media, eu imi permit sa bifez inca doua capitole esentiale in ceea ce ne doream de la CFR. Daca in prima etapa numisem deja jocul de pase, pressing-ul si folosirea intregii latimi a terenului, azi, pe langa repetarea primelor, mai mult sau mai putin clara, am sa adaug in primul rand viteza de joc mult crescuta si in al doilea rand, spectacolul, poate chiar cel promis de Costa! Sa explic: muresenii ne-au tratat diferit, trebuiau sa-si respecte cumva conditia de gazde, deci au trebuit sa vina mai mult peste noi decat au facut-o ploiestenii in partida precedenta. Astfel au avut o posesie mai buna pe startul de meci, poate chiar si niste ocazii, iar noi, mai putin spatiu de a pasa, de a manevra mingea in voie. A trebuit sa dozam mai atent solutiile din prima etapa si sa asteptam sclipirea. Asa cum data trecuta scanteia a venit de la Sougou, cu acea lovitura de mare precizie, tot la fel si de data asta am avut nevoie de miscari exceptionale, nu doar de la un singur jucator ci chiar de la doi, in aceeasi faza. Evident, vorbesc de faza primului gol, cu Renan depasind de unul singur 4 adversari, fix pe centrul terenului si cu Bastos facand ceea ce inca nu ne iese in mod regulat: sutul precis, din instinct. Ei bine, de la 1-0 incolo, situatia s-a schimbat radical. Gazdele au trebuit sa se descopere mult mai mult, doar-doar vor reusi sa ne copleseasca numeric, iar CFR-ul a aratat ca a redescoperit viteza. Daca dupa plecarea ultimului om de viteza, Dubarbier, ne lamentam ca am pierdut acest atu, iata ca asta se poate realiza cu cei actuali, aici nefiind vorba doar de Sougou ci chiar si de Bastos, sau, la nevoie, chiar Peralta si Kapetanos. De ce? Fiindca de fapt nu mai alearga jucatorul, ci alearga mingea. Frumusetea jocului pe viteza o reprezinta gasirea spatiilor largi, ca cele puse la dispozitie de Tg. Muresul disperat sa egaleze. Sougou, Kapetanos si Bastos, toti au avut cel putin o situatie de singur cu portarul, doar in repriza secunda. Ce argument mai solid pentru viteza poate fi decat acest gen de ocazii? La baza fiecarei astfel de actiuni a stat un jucator care se pune in slujba celorlalti, Peralta sau Bastos, venind cu mingea pe centru, asteptand sa fie atacat si scotand catre omul liber. Nu e mare filosofie! E exact ca si la sistemul jocului de pase: trebuie ca jucatorii sa se simta si fiecare sa stie exact pe unde trebuie sa alerge, sa invaluiasca. Conditia absolut necesara este insa ca adversarul sa aiba nevoie de fotbal, de gol si, la fel de mult conteaza ca el sa aiba astfel de fundasi lenti, precum Ghionea (cel caruia Y. Kone ii lua 5 metri pe 25 de metri de alergare, la un gol celebru in Ghencea) sau induiosatorul Hallison, un jucator pe care, dupa nume, credeam ca l-au imprumutat de la BC Targu Mures. Totusi, in trecut, nici in astfel de situatii nu aratam nimic, ne retrageam pe la 25-30 de m de poarta noastra si aruncam in fata toate mingile pe, sa zicem, Traore, incapabil sa se bata de unul singur cu o intreaga aparare. Diferenta este elocventa, nu?

     Am adaugat si termenul de „spectacol”. Cum? La meciuri de 2-0, in care, asa cum a fost cazul duminica, nici n-am prea avut multe ocazii? Da, dar avem spectacol. Si va spun de unde vine: daca in minutul 60 CFR-ul reuseste sa puna avantaj de 2 goluri pe tabela, daca nu da semne de mari scartaieli in aparare, cred ca orice suporter isi poate trage sufletul, se poate relaxa si poate gusta meciul exact ca pe un spectacol, la "umbra" diferentei de 2 goluri. Da, acele 20-30 de minute au fost de fapt in aceste prime doua partide, portia noastra de spectacol. Nu trebuie sa captusesti poarta adversa cu goluri daca macar se poate juca aerisit, cu scarite precum cea a lui Bastos, cu pase ca de Xavi cum face Peralta (azi cu Kapetanos, data trecuta cu Renan), cu rasuciri in mijlocul terenului cum fac mijlocasii sau cu blocaje pe tot terenul, aproape de supranatural, ca si cum am avea 10 Muresani si nu unul peste tot pe gazon. Pentru mine sa stau 30 de minute si sa ma bucur de siguranta aratata de CFR dar si de neputinta si frustrarea adversarilor (a se vedea acea rabufnire „rosie” a lui Hallison) e tot ce imi doresc a numi spectacol.

     Sa sintetizez ce am spus pana acum. Din doua meciuri e greu de facut un profil complet echipei. Azi, fata de duminica, am vazut mai multe erori individuale, mai putine pase scurte (mai multe lungi), ratari, totusi, prea multe, de la jucatori precum Sougou, pe care-l cred killer-ul perfect si clar mai multe ocazii pentru adversar. Am vazut si mai multe cartonase galbene (cele mai multe luate pe baza nervoasa), fapt care nu are de-a face neaparat cu arbitrajul submediocru ci cu ambitionarea jucatorilor nostri. E inceput de sezon si e foarte important pe ce linie ne trimite macazul si se vede treaba ca ceferistii isi stiu foarte bine telul. Asa cum arata acum jocul CFR-ului e inca destul de neclar jocul cata vreme tabela arata 0-0. Aparent primul gol trebuie marcat doar din miscari exceptionale – norocul nostru ca avem jucatori capabili de asa ceva. Pana la primul gol calmul tactic se vede mai putin, mai mult jucam cu inima si cu talentul. Dupa aceea si mai ales dupa pauza, daca suntem in avantaj echipa arata ca o campioana – si sunt sigur ca aici Costa are rol determinant, prin ceea ce transmite la cabine. Chiar va recomand ca, daca avem avantaj la pauza, sa pariati fara griji pe victoria CFR-ului la final, Costa le are pe toate de partea sa: de la noroc (cum ar fi fost ca sa primim gol la acea bara din debutul reprizei a II-a, sau cum se face ca mereu golul 2 evita un ultim sfert de ora de stres pentru noi?) si pana la priceperea in care stie sa se apere atacand dar, mai ales, felul cum stie sa ambtioneze echipa. Va dau un exemplu: Bastos. Ce facea Bastos de fiecare data cand intra in careul advers? Isi cumpara „bilet de avion”. Sigur stiti ce a facut la acea faza din minutul 89. Scapat singur pe poarta, tras clar de tricou, obtinea rosul sigur, a ales sa stea pe picioare si sa incere scarita. Pai, cum se poate asa ceva? Jucatorul este acelasi nu? Da, dar antrenorul nu... Reinvierea lui Bastos este un succes personal al lui Costa. Chiar azi ma pregateam sa spun prin minutul 30 ca nu joaca nimic – si aveam dreptate, mingea nu il prea vedea pe teren.Ce s-a intamplat dupa aia? Un gol, incredere, alte suturi, din orice pozitie, recuperari sus, din pressing, apoi in repriza a II-a cel putin 2 pase decisive... Cum sa nu-l lauzi? 

     L-as fi numit pe Bastos „omul meciului” daca n-ar fi existat, desigur, Gabi Muresan, cel pentru care, comentatorul Socol(a) lauda conducerea CFR-ului pentru ca a insistat sa ramana la echipa in pofida ofertei din China – asta ca sa nu va mai faceti probleme, dragi prieteni, ca jurnalistii inteleg presa si ceea ce citesc. Da, dincolo de subiectivismul meu, Muresan a fost impresionant. Eliberat de tensiunea meciului am inceput in a doua repriza sa-l urmaresc mai atent pe Muresan si, daca am numarat bine, am vazut cel putin 10 mingi blocate si recuperate, fie prin pozitionare inteligenta, luarea prim-planului, fie prin contre la mingi sau, preferatele mele, acele „carlige” prin care ii trage mingea din fata adversarului. Muresan n-a mai fost atat de activ in fata, nu a mai trebuit sa alerge intre careuri atat, dar prin ceea ce a facut in aparare cred ca merita un spor de 25% la salariu. In spatele lui se vede clar diferenta dintre Rada si Cadu. Sincer, ar trebui reintegrat Piccolo, poate singurul fundas care se poate ridica la nivelul prestatiilor lui Cadu. Insa e vizibil ca si numai cu portughezul acolo altfel se trateaza si situatiile ce semanau panica; mereu ai nostri resping primii. Camora si Renan par bine integrati, participa pana la mijloc si la jocul ofensiv dar, poate tocmai pentru a evita accidentele, nu se mai hazardeaza prea sus pe flanc. Camora nici n-ar avea de ce, fiindca Bastos pleaca des de pe partea sa in centru, iar Lionn il are pe Sougou, e mai usor sa ii dea pasa lunga, pe depasirea omului la marcaj. Probabil ca si Costa are planul riscului calculat, poate ca de aceea aportul fundasilor de banda este mai redus. Pe ei ii vom putea evalua bine, atunci cand „Costa pazeste!”, vom fi condusi...

     Achizitiile cele mai importante, iarasi s-au vazut. Cum ziceam, Renan a dat scanteia jocului. Chiar daca in rest nu a mai fost atat de prezent in joc, tot a aparut sub reflector cand a fost vorba sa traga la poarta. Cred ca il pot declara omul cu cel mai frumos/elegant sut pe care l-am avut pana acum! Urmariti-i, va rog, dinamica miscarii. Nu face niciun gest in plus, nu isi ia elan de 5 metri pentru un sut in forta, scoate cumva mingea de sub el si o trimite aproape intotdeauna cu directie clara. De-abia astept sa-l vad si la noi dand peste cap radarul cu vreo torpila cum facea in Portugalia. In rest Renan parca a fost eclipsat: pe faza de constructie Peralta a fost mai prezent decat el, iar in aparare, Muri. Totusi, nu pot sa nu-i remarc cele cateva respingeri, prin care a aratat clar ca de fapt e fundas de banda si nu mijlocas. Fiindca am spus Peralta, daca merita un om tinut pana la pensie la CFR, atunci Sixto este! A fost, cred, omul cel mai cautat de pase, omul care apasa butoanele „Bastos”, „Sougou” sau Ronny/Kapetanos. M-a impresionat absolut modul in care alerga si la capatul celor 90 de minute. Imi este clar: De Zerbi nu va putea niciodata sa fie pe atat de util ca Peralta si, la fel de clar, daca vreunul dintre cei 3 actuali de la mijloc va lipsi atunci tot angrenajul se poate prabusi. Amintiti-va doar meciurile amicale. De fapt nefolosirea celor 3 era buba!

     Sougou ii face deja pe bucuresteni sa le lase gura apa dupa un asemenea jucator. Sigur, azi a cam ratat – chiar daca pana il va „ajunge” pe Traore e cale lunga. Totusi, a dat un gol. Cum? Prin viteza, prin insistenta dar si prin faptul ca portarul advers a dormit in papuci. Oare chiar asa viteza supraomeneasca sa aiba Modou incat sa nu-l fi vazut? Deja avem personaje de benzi desenate la CFR: Omul-piatra – Muresan, Flash – Sougou. Un element distractiv este cine a dat de fapt pasa de la care a rezultat tot golul. Ati observat? Degajare din mana de 60 de m a lui Nuno Claro la care a sarit Kapetanos. Da, asta e rolul portarului in jocul modern si de asta eram atat de suparat ca Nuno Claro de-abia degajeaza (cel putin de jos) pana la centru. E fair-play sa spun ca de data asta n-am motive intemeiate sa-l cert pe portar, din contra. A aparat sigur, constant, asa cum ar trebui, ba chiar a si scos un gol, in minutul 90, la acea lovitura libera. Doar ca el cam „croseteaza” evolutiile: una pe fata, una pe spate. Sa-l vedem inca 1-2 partide ca azi ca....”sa-l credem”. 

     Am lasat la urma postul de atacant central. Pana acum niciun gol marcat de acestia, fie ca a fost Ronny sau Kapetanos si....cred ca nici de la Weldon nu ne putem astepta la mai mult. De fapt nu jucatorii sunt problema ci postul. Acea pozitie este una mai mult de sacrificiu, de bataie, este cea care scoate adversari din joc si ii elibereaza pe Sougou sau Bastos. Ca Ronny n-a avut nicio vina fiindca nu s-a vazut mai mult o dovedeste scurta perioada in care brazilianul a aparut pe flancul dreapta (dribland in „stil Sougou”) si senegalezul a trecut in centru, disparand din joc imediat. Cred asadar ca acel post e doar momeala si ca n-ar fi nicio suparare sa marcheze Sougou cate un gol pe meci, fara ca atacantii nostri centrali „sa se jeneze”. Ca niciunul dintre cei pe care-i avem in lot nu par foarte stapani pe acea zona asta e alta poveste, cu certe valori de adevar.

     Deocamdata insa e bine ce ni se da. Doua victorii din doua meciuri, impresie excelenta si, cu putina atentie, chiar ar fi realizabil acel prim obiectiv de 5 din 5. In momentul in care am realiza asta atunci cred ca am putea decreta un nou tur de campionat ca cel din 2007-2008, cel care a castigat un capital de respect considerabil pentru CFR si, cine stie, poate chiar sa ne trezim peste vreo 2-3 luni la 5-6 puncte distanta de locul 2. Deocamdata, apropo de clasament trebuie sa remarc un lucru interesant: Cluj pe 1, Cluj pe 2. De cand nu s-a mai intamplat oare ca un alt oras decat Bucurestiul sa aiba astfel 2 echipe? Eu pe ultimii 30 de ani nu-mi aduc aminte sa se fi intamplat asa ceva. In consecinta sincere „Felicitari, Clujule!”. Le meriti!

     Iar noi acum luam o pauza de visare. Ne-ar fi prins bine o Europa League in aceasta saptamana, chiar am fi putut face lucruri interesante in acest sezon, cu acest gen de echipa. Dar, daca asta e „sacrificiul” pe care l-am facut ca sa ajungem in acest punct al evolutiei clubului, accept cu toata inima, mai ales ca Gruia va fi incalzita european si anul asta dar de catre alti „chiriasi”. Poate ca, pana la urma, socoteala care a stat la baza crearii CFR-ului se va potrivi cu cea din targurile de la anul iar cu Costa e lucru sigur ca totul pare mai usor!

PS: Inainte de a intra in mica vacanta vreau sa nu trecem prea usor pentru un moment incantator. M-am gandit si m-am razgandit sa-l pun data trecuta dar, mai bine sa-l public acum. E ceva ce, sper eu, ne va tine "de cald" pana revedem CFR-ul in partide oficiale, e acel "minut" (51 de secunde) de pase (21 parca), clipa in care am indraznit sa fim un fel de Barcelona de Romania.



8 comentarii:

franckmelen spunea...

Foarte fain comentariu, ca de obicei. Te citesc mereu cu plăcere după fiecare meci al CFR-ului. O singură remarcă : s-a trecut prea ușor peste o fază din repriza a doua, cred că era deja 2-0. Pe o fază banală, arbitrul a oprit jocul și a dictat o “indirectă” pentru CFR din jumătatea gazdelor, spre nedumerirea jucătorilor. După tradiționalul meleu din jurul arbitrului, un jucător execută lovitura… pasând, clar cu intenție, adversarilor, spre uluiala spectatorilir și a comentatorului (unul de toată jena, de altfel). Gest clar de echipă mare, care cred că a turnat și mai mult plumb în ghetele mureșenilor și le-a sporit frustrarea, pentru că a arătat siguranță de sine și superioritate de partea CFR-ului.

PS : o mică remarcă, ți-a scăpat la un moment dat “aceiasi faza” la un moment dat, în loc de “aceeași fază” (aceiași se folosește când e plural – ex : “aceiași jucători”).

În rest toate cele bune de la un bucovinean, suporter de mult timp al CFR-ului !

Albu spunea...

Frankmelen, cred ca faza de care zici s-a intamplat cat inca era 1-0, cel putin asa imi aduc aminte si, da, cred ca era un gest pe care o echipa cu onoare l-ar fi facut. Despre ce-or fi inteles spectatorii din asta nu prea imi fac mari iluzii fiindca am notat sunetul de fundal de la degajarile lui Nuno Claro...

Vreau insa sa-ti multumesc mult pentru sesizarea ortografica si, te rog si pe viitor ca oricand vei observa asa ceva sa ma tragi de maneca. Voi repara eroarea dar voi lasa si mesajul tau cu aceeasi valabilitate, acompaniat inca o data de multumiri.
De regula comentariile astea le scriu foarte tarziu in noapte (acesta de pilda l-am scris intre ora 1 si 4) dar chiar si asa nu am scuza pentru anumite erori. Totusi, faptul ca sunt obosit ma incurca teribil la recitirea si corectarea buna a textului.

Albu spunea...

Si, sa nu uit, sa-ti raspund la salut, cu aceleasi ganduri de la un sibian, totusi, de cam putina vreme (fata de cei vechi) suporter al echipei.

Cred ca in 2 saptamani, daca lucrurile merg bine si punem totul la punct, sa trecem pe noul site WordPress, tribunacfr.ro unde nu va vom mai chinui cu acest scris in "negativ".

franckmelen spunea...

Bună idee cu noua platformă, abia aștept să citesc articole pe ea - într-adevăr, e obositor de citit în negativ. WordPress-ul are niște opțiuni mai bune.

Și eu sunt suporter mai nou, de pe vremea când era antrenor Dorinel. Atunci m-am întors în țară după o lungă perioadă în străinătate și, fiind amator de fotbal, m-a cucerit CFR-ul - nu știu de ce, nu există explicații logice pentru simpatii și pentru dragoste :)

Gânduri bune de asemenea pentru tine și pentru Sibiu, oraș prin care trec des și în care am și niscaiva prieteni. La Cluj trec mai rar, în schimb, deși s-ar putea să se schimbe situația în curând.
Numai bine!

IQ spunea...

Echipa a jucat din nou bine,sigur ,iar dupa primul gol a controlat jocul,a facut spectacol,dar a ratat prea mult;problema echilibrului ,a jocului mai tensionat si pe contre,pana la marcarea primului gol,e valabila cam pt. toate echipele "mari"din campionatul nostru si nu numai;explicatia consta in faptul ca echipa teoretic cu sansa doua,multumita in principiu si cu un egal,intra pe teren cu ideea ca odata cu primul gol primit va trebui sa atace sa se descopere, sansele de egalare fiind mai mici decat riscul de a mai incasa goluri.Prin urmare echipele "mici"intra motivate sa se apere ,sa inchida jocul,sa blocheze adversarul alergand mult(cat timp au resurse fizice,ultimele 15-20 minute aparandu-se cu disperare in preajma careului si tragand de timp) ,si sa loveasca pe contraaatac,mai ales in repriza 2-a,cand adversarul presat de timp,obiective si orgoliu va fi obligat sa atace mai mult si sa se descopere.Daca echipa teoretic mai buna inscrie repede,sau macar pana in minutul 65-70 si nu se retrage in aparare sa tina de avantajul minim ,atunci spatiile se deschid si sansele unor noi ocazii si goluri pe cotraatac devin mari (daca ai jucatori de cotraatac cu viteza tehnica si oportunism pusi fata in fata in dueluri unu la unu cu fundasi lenti si uneori rudimentari).In sprijinul celor de mai sus sta meciul de ieri(si multe altele care vor urma),dar si imaginile cu sabau agitat si activ la 0-0,dezamagit si tacut la 0-1,resemnatpe banca la 0-2,desi teoretic timp de revenire ar fi fost.Problema este deci sa inscrii tu primul cat mai repede...aici intervine stiinta antrenorului in special in faza(traseele) ofensiva si in fazele fixe si cel mai important calitatea jucatorilor care face diferenta(vezi golul lui sougou cu astra respectiv actiunea renan-bastos la tg.mures).In alta ordine de idei kapetanos a jucat ieri bine(a fost coautor la golul 2,a simtit pasa lui peralta,a scos si a pasat bine mingea la vreo 2 contraatacuri si sunt convins ca va marca curand(trebuie doar lasat sa joace!);o echipa buna,completa,are nevoie neaparat de un varf puternic,care sa tina mingea,sa devieze,sa creeze culoare si sa finalizeze,sa ajute defensiva ,la fazele fixe,pt. ca vor veni si meciuri in care penele-"artistii"gen sougou,bastos,dezerbi si probabil weldon,vor fi blocati-dominati fizic si/sau de organizarea defensiva a adversarului si atunci va fi nevoie de altceva(kape,faze fixe,suturile lui renan,muri si poate...rada).P.S.Jocurile de debut seamana(prin calitate,spirit ofensiv,determinare)de inceputurile de campionat atunci cand echipa era antrenata de dorinel respectiv in campionatul primului titlu;si atunci si acum erau antrenori noi,multi jucatori de calitate nou titularizati si foame de performanta.Drumul este insa lung,dar daca vom avea liniste si echipa va ramane conectata la nivelul actual de concentrare-determinare in toate meciurile,respectiv nu vom fi vanati pe fata de arbitri,ma incumet sa spun ca avem ,clar,prima sansa la titlu!

dan.f spunea...

Frumos comentariu, Albule, dar ce ar putea fi rau dupa aceste 2 meciuri?! :) Ce as mai putea adauga la ce-ai scris tu deja sunt doar 2 observatii: determinarea de care dau dovada jucatorii, element absent total sezonul trecut si faptul ca, din nou, CFR-ul poate alinia 2 echipe de start total diferite si competitive amandoua in Liga 1. Nu stiu daca mai tii minte, dar cand am luat al doi-lea titlu, toata lumea ne invidia banca de rezerve, una de lux pentru campionatul nostru la acea vreme.
Nu stiu daca s-a mai vazut vreodata la CFR amprenta unui antrenor intr-un timp atat de scurt, dar jocul actual al echipei este mai mult decat placut, de-a dreptul incantator! Multumim, senor Costa! :)

Anonim spunea...

Apropo de scandarile targumuresenilor, din pacate spectatorii au preluat modelul de comportament si exprimare al primarului(vezi http://www.realitatea.net/iritat-de-o-intrebare--primarul-din-targu-mures-il-injura-ca-la-usa-cortului-pe-un-reporter-rtv--atentie--limbaj-licentios_573032.html)

Anonim spunea...

Echipa din Tg Mures e a primarului(ca si la P.Neamt)si spectatorii au copiat comportamentul acestuia, apropo de scandarile la adresa lui Nuno Claro, vezi si
http://www.realitatea.net/iritat-de-o-intrebare--primarul-din-targu-mures-il-injura-ca-la-usa-cortului-pe-un-reporter-rtv--atentie--limbaj-licentios_573032.html

Trimiteți un comentariu