vineri, 13 mai 2011

Barbati de onoare

Cantecul bufonului
 
"Ceva" care merge grozav, mai ales ultima strofa, in tovarasia gandurilor despre meciul de azi. 



    Oare ce au in comun cele mai multe dintre ultimele meciurile CFR-ului? Marsul cu pas impedicat de defilare? Da: „Stang...Stang.....Drept in stangul!....”. Lustruitul baionetelor pentru razboaie viitoare? Sigur! De ce sa ne consumam gloantele (si asa oarbe) acum, cand avem atata timp la toamna? Caracteristicile noastra sa fie sapaturile de transee media (fiindca acum parca pana si alora le e mila de noi), absenta totala a mobilizarii generale, pacifismul si instructia pentru non-obstructia celorlalti, tratate de neagresiune si ingrijirea aliantelor pentru viitor? De ce nu? Pana la urma strategia te ajuta sa triumfi in batalii, dar diplomatia si aliantele te ajuta sa castigi razboaie!

    Din toate speculatiile inzecit formulate, de comploturi si conspiratii, e normal sa credem ca a fost intr-adevar si ceva adevar din toate astea, in campania in curs. Pana la urma se vede si din tribuna, nu e nevoie de poze din satelit pentru a detecta anumite misiuni visinii „speciale”, fiindca in jungla din campionatul nostru e bine chiar si ca voluntar sa recurgi la commando fara comanda explicita, sa ajuti pe cei aflati la ananghie dar sa ai timp si pentru mici ambuscade de guerilla, cum a fost cea din „craterul” din Stefan cel Mare sau „lupta de la Potul Inalt” cu plaiesii vasluieni. Iata ca am supravietuit tuturor si ca suporterii ceferisti tot nu si-au pierdut patriotismul atat de zdruncinat de micile inregimentari.

    Iar acum, dupa toate astea, pentru ultimele saptamani din acest stagiu, tinta a devenit clara - e una de onoare. Am declansat JIJIhad-ul, razboiul sfant impotriva Necuviinciosului. Este o lupta moderna, nu pentru influenta si petrol dar in mod sigur pentru „gaz”. Natural, desigur. Da, e natural faptul ca daca ar fi sa ne enumeram prietenii, daca ar fi sa ne gandim ce cluburi au intrat in sfera noastra in ultimii ani, cu care am facut schimburi profitabile de munitie fotbalistica, atunci de pilda Gloria si Gaz Metanul s-ar bate pentru intaietate. Ba chiar as inclina catre medieseni daca e sa-mi aduc aminte ca la un moment dat intre noi si ei era in picioare si o intelegere de prioritate, un fel de „clauza natiunii celei mai favorizate”.

    Sunt de-ai nostri si este recomandabil sa ne avem bine cu vecinii. Iar daca deja faceam cu multa larghete sufleteasca actiuni din acestea de „filantropie fotbalistica” cum oare am fi putut ca tocmai cu ei sa nu fim generosi? Pai daca suntem dispusi sa ajutam pana in indepartatul Galati atunci cum tocmai la Medias sa tulburam Tarnavele si tocmai in favoarea Stelei? Desigur, e vina mediesenilor ca au ajuns sa depinda de noi, cata vreme acum 2 saptamani i-au avut pe stelisti in bataia tunurilor si au preferat sa stea in transee. Dar, daca macar atat mai avem si noi o mica importanta in acest sezon, stabilirea unui eventual ultim loc de Europa League, de ce sa nu luam treaba in serios? De ce sa nu ii tratam cavalereste, sa le aratam ca onoarea noastra e pe masura „faptelor de arme”

    Sincer va spun: dupa ce am suportat si surmontat suspiciuni si evidente in ultimele meciuri azi, ca suporter (zic eu) ceferist chiar imi era egal cine va invinge – numai sa nu se termine remiza, cu puncte pierdute de toata lumea! Mi-a fost la fel de bine cand aveam noi 2-1 la pauza si ma gandeam utopic daca nu vom profita de falimentul vreuneia dintre primele echipe pentru a mai prinde Europa, la fel cum mi-a fost cand am vazut rasturnarea dramat(urg)ica de scor. Inclin sa cred ca s-a jucat „,mai pe bune” vreo 60 de minute, dupa care, dintr-o data, fata CFR-ului s-a transfigurat brusc, e drept si cu ajutorul unor schimbari de pe banca tehnica.

    Vedeti voi, de regula eu gaseam motive pentru care sa nu fi fost blat. Cautam si gaseam ceva frustrare, ceva chin si tensiune pe final, ceva calcule ca ne-ar trebui punctele... Ei bine, azi putine sau niciunul. In afara de faptul ca am dat goluri si am avut si alte ocazii sau de faptul ca am avut jucatori care chiar se enervau pe teren, altceva nu se prea poate spune. Conjunctura meciului indica faptul ca Mediasul are nevoie ca de aer de suportul nostru. Apoi numai inocenta nu gasesc in faptul ca, dupa ce in prima ora am avut vreo 6 situatii bune de a inscrie, brusc, dupa minutul 60, ocaziile noastre au disparut in totalitate. Am remarcat, de asemenea, grija deosebita a aparatorilor nostri de a face gresit pasul la offside, noroc ca Litu e din alta divizie sau ca Eric daca vede ca nu da fix langa bara se emotioneaza si face semilufturi. Am observat de asemenea si vigilenta lui Parvulescu (mare jucator pierdut de CFR!) in minutul 92 de a nu marca pentru 4-2, singur cu portarul. Neaparat, trebuie sa amintesc multitudinea de driblinguri din acest meci, de-o parte si de alta. In mod normal adversarul te faulteaza, te pune imediat la respect. Azi nu. Fie erau jucatorii PREA tehnici, fie, pur si simplu, exista o grija aparte pentru „spectacol”. Niciodata nu-mi aduc aminte sa-l fi vazut pe Gabi Muresan driblat de 2 ori in fata careului mare, asa cum i-a facut Eric. Desigur, asta nu-i ceva nou, Muri fiind un client mai vechi al brazilienilor (tot asa ii face si Wesley, in zilele sale bune). Iar dintre golurile de reviriment a mediesenilor, nu atat golul 2 mi se pare stupid (fiindca un portar care ia asemenea goluri de bunavoie isi distruge CV-ul), cat mai ales golul 3, la o actiune in care, in perechi de cate 2, aparatorii nostri se credeau deja la reluarea fazei nu la viteza normala. Da, raman gesturile, fericirea de final a bancii tehnice a mediesenilor, golurile din executii remarcabile (4 din 5), faptul ca am folosit cel mai bun lot avut la dispozitie, enervarea lui Nicoara, Cadu, Veloso, Minteuan... De data asta inclin mai mult ca in alte dati, pana la convingerea totala, sa cred ca nu a fost nimic accidental, refuz sa cred ca CFR-ul poate sa piarda un avantaj de 2-1 si un avantaj de stil de joc, de dominare, asa usor, fara sa aiba o reactie, o riposta, cum a fost de exemplu la Brasov. Am sa zic doar atat: bine ca nu avem mai multi prieteni in campionat caci, cine stie, tot daruind ne-am fi trezit la retrogradare!

    Pentru un „meci cu scenariu” ar trebui, obligatoriu, sa ma opresc aici din discutie, pentru a nu cadea in ridicol, tratand fictiunea ca realitate. Totusi, am sa intorc un pic moneda si am sa zic ca, undeva, acolo, in galaxia asta necuprinsa, este totusi o posibilitate meteorica de a nu fi fost niciun blat, poate nici azi si poate nici pana acum, ca intr-o „Zona Crepusculara unde „Normal things don’t happen very often”. Dar atunci, aici incepe thrillerul fiindca chiar ar trebui sa simtiti cu totii fiori reci pe sira spinarii gandindu-va ca ceea ce ati vazut e REAL (nu Barcelona). Atunci am avea ce discuta despre un astfel de meci si am putea arunca vina pe Minca, pentru faptul ca a rasturnat un joc pe care-l controlam si in care contam pe contraatac. Cred ca Minca stie foarte bine ca cea mai directa cale spre 2-3 dupa ce ai avut 2-1 este prin 2-2. Iar dupa ce tot meciul a aparat foarte exact, mai eficient decat Nuno in zilele sale cu adevarat bune, greseste iata la un sut la care ii mai trebuia si concentrare, nu doar maini. Asta e viata portarilor, o eroare si toata constructia sare in aer. A portarilor adevarati, nu cei deja aerieni. Repet, in privinta lui Minca analiza aceasta e reala, indiferent care au fost substraturile partidei. Apoi am putea vorbi iarasi despre acele iesiri la offside (ca mai greseste omul, nu?), la care norocul s-a numit de regula Cadu si viteza lui de interventie. Putem vorbi iarasi despre incapacitatea lui Muresan de a le face pe toate, despre cum la primul gol ar avea o parte din vina, dar poate ca in aceiasi masura ar trebui sa vorbim despre faptul ca Dica doar accidental i-a sarit in ajutor. Peralta se pare ca inca mai plateste „oalele sparte” de la ultimele partide. Imi aduc aminte cu seninatate acum de epoca lui Cartu si de cum ii sarea antrenorului toata lumea in capul si asa tulburat atunci cand „nicio masa nu era fara peste si niciun meci fara Dica”. As putea insa sa remarc si lucrurile bune, cum ar fi evolutia lui Nicoara, cel mai bun in opinia mea, cu ale sale driblinguri si mai ales mingi servite pe tava sau cum ar trebui sa-l amintesc pe Bud, in sfarsit mai aproape de varful impins de care aveam nevoie, probabil ca locul il inspira. A fost măiestru la acea pasa dirijata cu calcaiul pentru sprintul lui Nicoara de la golul 2, a reusit de cateva ori sa sara peste adversari, sa tina de minge si sa arate ca isi aduce aminte de campionatul inceput la Medias si terminat la Cluj (adica precedentul). Ar mai fi de apreciat si impactul mai bun al lui Hora, marcator al unui gol simplu, victima perfecta pentru lovitura libera din care s-a dat celalalt gol dar si ratangiu al altuia doar o idee mai complicat. Comparatia insa se face cu celelalte optiuni ale noastre in acea zona, cu Bastos care rareori apuca mingea prin careu sau cu ceilalti care sunt necopti. Hora, chiar daca mai are situatii cand pierde mingea cam usor, cand ajunge cu un pas in urma adversarului, are insa tot ce-i trebuie pentru a se consacra pe postul acela din spatele varfului. Momentul sau maxim azi a fost acea minge omorata dintr-un zbor de 40 de m, pe picior, cam in genul in care facea Fabbiani, dar, din pacate pentru actualul ceferist, cu mult mai putina forta de a rezista atacului imediat al fundasilor panicati. Iar daca tot vorbim despre momente de glorie sa notam si ratarea campionatului (pentru noi) din partea lui Cadu (de la 3 metri de poarta goala, fara oameni la marcaj) dar sa ne si oprim putin la executia lui Rada de la gol. Ajungem ca sud-americanii; aceia isi trimit portarii sa bata penalty-uri si chiar lovituri libere. La noi astfel de faze sunt executate de fundasi. Cadu la penalty-uri, Rada la lovituri libere. Simpatic este ca Rada a inceput sa fie temut. Nu ca ar fi Plesca un mare portar la lovituri libere; l-am mai vazut incasand goluri prostesti din lovituri libere de pilda contra U-ului, atat cat sa pot spune ca la astfel de situatii e un fel de Stancioiu. Doar ca, ce mi-a placut este cum l-a studiat el pe Rada. Stia 110% ca va executa peste zid, cautand vinclul. Asa ca portarul mediesean statea gata-gata pentru o saritura de pantera. Surpriza i-a fost totala cand Rada a executat inteligent, jos, pe langa zid, perfect parabil. Cred ca uimirea a fost coautoarea golului. Plesca a plecat cu o topaiala catre coltul pe care era convins ca va veni mingea si a ramas ca traznit implantat in crampoane, nevenindu-i sa creada ce usor a fost pacalit. Deja Rada are 2 goluri si alte 3 excelente traiectorii din lovituri libere, in doar 6 meciuri jucate.

    In fine, daca ar fi sa luam in serios meciul am putea spune ca Minteuan a aratat exact care e diferenta intre el si Pustai. In vreme ce profesorul de matematica, acest Ottmar Hitzfeld al Romaniei (singurul roman pe care-l mai vad capabil de a antrena vreodata cu succes chiar si CFR-ul) a facut miscarea decisiva si disperata la pauza, scotand un fundas si introducandu-l pe Alex Muntean (un alt jucator pe care ar fi trebuit sa punem ochii demult), Minteuan s-a gandit ce s-a razgandit si, dupa ce a introdus un prim 11 corect (cu exceptia Dica-Peralta), a subrezit apoi mecanismul, prin scoaterea lui Bud si, decisiv, prin inlocuirea Muresan-Kivuvu (posibil ca Muri era accidentat de la aterizarea pe spate din prima repriza) dar rolul lui Kivuvu s-a vazut imediat, dupa doar 2 minute el fiind omul care trebuia sa mai incerce ceva, sa se trezeasca la timp si sa alerge sa-l blocheze pe Eric.
Noroc ca totul a parut a fi doar un amical cu final anuntat si deci, ca aceste comparatii intre antrenorul CFR si cel al Gazului Metan nu sunt valide...si triste pentru noi.

    Dupa atata suspiciune, dupa atata spectacol, fie ca a fost teatru sau reality-show, vine in sfarsit si meciul in care orice intelegere este exclusa, in care trebuie sa batem sau macar sa smulgem un punct Stelei. Daca e sa ma iau dupa traditia de remize intre cele 2 echipe, as paria ca si acum se va intampla la fel; nici cand am fost mult mai buni decat ei nu am reusit sa-i doboram, nici cand noi am avut antrenor debutant pe banca n-au reusit ei sa ne vina de hac. Acum ambele echipe au toane, azi par o formatie, maine o ornamentatie, depinde deci cum vor cadea zarurile. Putem discuta daca e in interesul fotbalului romanesc ca o echipa precum Gazul sa ia fata Stelei in Europa, sa fie invinsa rapid si astfel sa pierdem puncte importante in clasamentul UEFA dar, la fel sunt convins ca vremea in care visam la aceste performante a apus, ca iesirea in Europa va insemna pentru toate cluburile romanesti o arta a esecului. Asa ca aceasta minima portita de discutie se inchide repede si se incuie in spatele intereselor ceferiste. Steaua nu trebuie sa plece nejumulita din Cluj!

    Asadar, am fost oameni de onoare pana azi, acum avem o datorie de onoare... de-ar trebui sa fim la nevoie chiar si kamikaze!


PS: Interesante stirea din avancronica meciului conform careia Paszkany ii amenintase pe jucatori ca, daca nu vor castiga la Medias si cu Steaua, le va reduce salariile ramase pana in vara cu 25%. Vorbe, vorbe si procent „de criza”! Astept sa vad „fluturasul de salariu” al unui jucator ceferist!

3 comentarii:

CJ-07-CFR spunea...

Ajungea o pasa la firul ierbii a lui Kone spre Hora si era gol. O minge receptionata la inaltimea de 20 cm e mai greu de preluat in poarta. Cine a jucat putin fotbal stie asta.
In rest, blat clar. Pana si suta de suporteri ceferisti a plecat la Medias sa se bucure alaturi de gazde la infrangere.
Minteuan trebuie sa bata Steaua, altfel CFR va termina in urma lui U. Macar sa se retraga in glorie.

Albu spunea...

Cj007, zici de faza la care a dat-o peste poarta, nu? Daca vorbeam despre cei 3 B din atac ziceam si eu asta, mai treceam cu vederea, dar parca de la Hora am alte asteptari, mai ales ca si terenul de la Medias este unul "britanic". Hora si Kone sunt cei mai buni şuteri de la noi si cred ca de la ei te poti astepta ca din 12-13 m central o pot da pe poarta. Dar dupa aia trebuia sa se termina 4-3 si incepea sa devina chiar batator la ochi. Poate ca e mai bine ca a iesit asa...

Anonim spunea...

dan.f

Salut Albule! Zic si eu ca si CJ-07-CFR: blat clar! Avantaj noi ca ne-am consolidat relatia de "prietenie si buna vecinatate" cu mediesenii! Dar ar putea fi si un dezavantaj: nu era mai bine pentru noi daca Steaua juca in EL de pe locul 6, cu multe tururi preliminare? S-a dovedit in ultimii 4 ani ca echipele romanesti nu sunt capabile sa faca fata luptei pe 2 fronturi, sau 3 daca punem si Cupa, deci o eventuala implicare a Stelei in competitii internationale ar putea avantaja contracandidatele la titlu... Hm, dupa cum spuneai si tu, incepem sa ne pricepem tot mai bine la planuri si strategii pt. sezonul urmator! :)

Trimiteți un comentariu