Cand tremuri inca in picioare
Si-n fata-ti creste doar un hau,
Strain te simti de ce-i al tau
Chiar sa mai speri inca te doare,
Iti depeni doar ca-ntr-un album
Imagini ce ti-au fost odata dragi
Tu vremii vrei sa le sustragi
Sa poata fi aievea si acum.
Cand tot din jur este crapat
Iar fiecare zi-i seism
Cu un baros de pesimist
Distrugi si ce mai e de daramat...
Tu vezi cum este plin de morti pe harti
Dar nu vrei totusi sa fii corb,
In gand mai vezi; in rest esti orb,
Ridici din nou castelul tau de carti.
Ii pui intai la temelie
Pe cei din care sangele iti vine
Cei ce ar fi crezut mereu in tine
Chiar de-ai fi fost cat ac de gamalie;
Cu ei alaturi orice-ar fi
Hercule esti in al tau gand,
Poti scari zbura doar din avant
Firesc chiar orice zid il poti strivi.
Apoi te pui liant in sine
Intre nimic si infinit
Tu cel ce pana-acum ai irosit
Si care-i converti raul in bine.
Constructia este doar a ta,
Drept ai sa fii si egoist
Abstract, neinteles, cubist
Ai vreme si mai poti inainta.
Sustii chiar bolta pe-al tau corp,
Cu stele ce le ai in minte,
Ai forta-n ganduri, in cuvinte
In suflet un suprauman efort.
Poti plamadi si din nimic,
Nu-i un secret ce nu-l poti deslusi,
Deja ai cunoscut, deja tu stii
Ca totul este doar un loz in plic.
Dar dincolo de foame de-inaltimi
Zidirea ta ramane rece
In bezna vremii se va trece
De nu ai suflete sa-i dea lumini.
Un gand, o vorba, o privire
Un foc in care sentimente ard
Sa simti ca este bine, cald
Infasurat in brate de iubire.
Chiar totul poate fi cladit genetic
Dar umbra nu ti-o poti schimba
De iti e data, te va cauta,
De nu continui sa o cauti ascetic.
Da-mi Doamne stropul de noroc
Mai fii o data mie aliat
In cazna asta lunga sa razbat
Sa pot sa am sub soare doar un loc.
