duminică, 22 noiembrie 2009

Dezamagirea

Am avut alegeri...
Parca, vazand ce s-a intamplat, nici nu prea pot spune ca "am avut alegeri" ci "AU avut alegeri". Atunci cand macar 1 din 10 voturi poate fi suspectat de "lista speciala", "turism electoral", "20 RON/vot" sau "hrana si ajutoare sociale contra voturi" parca toata stradania ta cetateneasca e zadarnica. Voturile de pe listele speciale sunt doar fata vazuta, cuantificabila, a fraudei. Sunt curios daca se va gandi cineva sa faca o numaratoare DOAR a voturilor de pe listele speciale. Procentajele ar fi elocvente si ar rezolva foarte simplu un prim mister: cine a facut CEL MAI MULT turism electoral. Sunt curios sa aflu rezultatele din mediul urban si rural, sa vad contrastul dintre ele. Oare va fi acelasi procent precum procentul primarilor PNL, PSD si PDL din tara?
N-am sa ascund: l-as fi dorit presedinte pe Crin Antonescu. Initial am crezut ca este cel mai bun dintre cei 3 mari adversari, apoi am inteles ca a trebuit sa joace un rol, in confruntarile electorale, un rol de artzagos, de rau de gura. Asa am crezut si chiar si asta i-as fi tolerat atata vreme cat miza era "Johannis premier". Acum insa imi dau seama ca era doar "raul cel mai mic dintre cei 3". Rezultatele sunt cum sunt si personal sunt iarasi intr-o situatie asemanatoare celei din 2000. Am de votat intre doi monstri. Un monstru cu chip de monstru, iar celalalt cu chip.....nevazut de dupa sepcuta tovaraseasca, un monstru cu un colaj in loc de chip. Sa fie ce va fi, oricum bine nicicum nu e sansa!

Dezamagirea cea mare am simtit-o insa puternic in momentul afisarii alegerilor. Nu pentru scoruri, le banuisem toata saptamana, nu se intamplase nicio minune sa schimbe radical soarta alegerilor si totul a evoluat previzibil. Deziluzia cea mare am avut-o cand am auzit cuvantarile post-votare ale prezidentiabililor. A venit in primul rand un discurs viclean al lui Basescu, aceiasi stategie de a lua picaturile de apa din paharul gol. Dintr-o data a clamat victoria dreptei, parand a uita cat de mult il uraste electoratul PNL-ului. Sper ca niciunul care a votat acum Antonescu sa nu voteze in al doilea tur Basescu. Ar intoarce si celalalt obraz, nimic mai mult... Mai bine sa nu se prezinte. A urmat discursul lui Geoana. "Oameni ai muncii de la orase si sate", "Multumesc din inima partidului", "Agricultori (...)profesori, tineri si batrani"... Un Iliescu imbracat fix dupa moda comunista a anilor '60, un Nastase reinviat si multe alte figuri de monstri non-sacri. Totul pe fond rosu! O greseala imensa de imagine! Asta era momentul in care trebuiau sa se fereasca cel mai mult de "o scena comunista", de un discurs comunist, fiindca acum vorbeau dreptei, celor ce au votat PNL-ul. Cine a fost strategul PSD in aceasta scena si pe acest speech merita fie impuscat (pentru ca le-a anulat sansele de a ravni la cei de dreapta), fie laudat (pentru ca a demascat PSD-ul in forma sa adevarata)... In fine, marea dezamagire am avut-o cand l-am auzit pe Antonescu vorbind. Initial l-am vazut bucurandu-se, zambind un pic amar dar totusi parand a fi pregatit pentru acest moment: credeam ca se bucura de scorul destul de bun obtinut, de faptul ca a luat mai multe procente decat ia de regula PNL-ul...Asteptam un discurs obisnuit, multumiri pentru voturi, mai ales catre tineri si asigurari ca nu vor dezarma din opozitie. In schimb a inceput sa atace, sa nu recunoasca infrangerea, sa spuna ca numaratoarea PNL-ului il dadea chiar pe el in fata lui Geoana (!!!), sa acuze frauda (aici e oarecum ok, desi ma indoiesc ca PNL-ul a fost sfant), sa atace televiziunile (cele care i-au acordat cuvintele cele mai favorabile)...O clipa am fost uluit, nestiind ce sa cred. Apoi mi-am dat seama ca minte, ca face o demagogie ieftina. Problema este ca imaginile astea raman intiparite. Ramane comportamentul final al candidatului. Iar al lui Antonescu a fost scandalul. Oare chiar atat de mult si-a intrat in rolul personajului din campanie?! Pentru mine ramane ceea ce am zis la inceput: "Era totusi raul cel mai mic dintre cei 3". Apoi, pentru ca dezgustul sa fie si mai puternic, dar si ca o identificare a celor doi actori dezamagitori am revazut discursul lui Antonescu inmultit cu 1000. Unde? La Vadim! Penibilul imbracat in straie umane! Sa spui tu, cel care are maxim 4% dintre voturi ca de fapt tu esti castigatorul alegerilor, sa acuzi fraude, sa spui ca poti scoate oamenii in strada, sa urli impotriva oricarui contraargument logic... O caricatura si el si mai ales cei care-l voteaza...Partidul Romania Moare. Mi-a parut rau ca Remus Cernea nu a reusit mai multe voturi decat Vadim. Ar fi fost un prim semn, o incurajare ca peste cativa ani poate vom reusi sa ne insanatosim. Cei 0,4% stransi din nimic de catre Cernea totusi ar trebui sa spuna ceva. Am sperat ca votul meu va conta, dat fiind lui Antonescu...Acum regret ca nu i l-am dat lui Cernea, singurul om care a parut integru de la inceput pana la final. Sper doar sa mai poata candida si pe viitor. In rest a mai aparut un Becali laudandu-si cei aproximativ 140.000 de votanti (alti multi prosti de pe lumea asta, sau altfel spus "Steaua presedinte!"), un Hunor parasit pana si de ai sai si multi-multi analisti innodand cuvintele intr-un ghem fara cap si fara coada mai ceva ca aceasta postare a mea! Singurul om care a reusit sa-si mai tina coloana dreapta a fost Sorin Oprescu. Un pic dezamagit si el, dat deoparte din reflectoare in mijlocul campaniei (dupa ce incepuse pe cote destul de bune), omul a venit exact cu discursul care trebuia (poate nu aplicat lui, dar oricum, cel care ar fi trebuit sa sune a morala prostilor): "Am vrut sa ofer un model nou de presedinte independent, fara clientele de partid". A mai spus ceva si el despre furt, despre minciuna si la final a rostit cuvantul care-i defineste cel mai bine pe cei care au luptat cu masti si cu manusi in acest joc electoral romanesc: LASITATE.

Oare nu cumva presedintele este oglinda poporului? Oare nu cumva puterea lui deriva din slabiciunea celor pe care-i conduce (de nas, din interes sau cu biciul)? Oare manualele de istorie vor putea suporta aceasta perioada a Romaniei sau o vor trece iarasi intr-o rapida succesiune de nume si date precum cele de la inceputul secolului al XIX? Asta avem: "fanariotism made in Romania".

Pentru mine viitorul nostru este cat se poate de clar acum, inaintea aratarii adevaratei fete a crizei: nu va fi bine.