joi, 21 aprilie 2016

Universul memoriei copiilor


Se intampla uneori ca un singur cuvant sa trezeasca o intreaga viata pe care ai uitat-o. Nu e deja-vu, nu e paranormal sau vreo existenta trecuta. E pur si simplu viata ta, pasaje importante din ea pe care le-ai abandonat cu desavarsire, pe nedrept, intr-un colt al memoriei. Iti dai seama brusc ca sunt ani, cel putin, de cand nu ai mai vizitat acele amintiri, le simti ca si cum le-ai fi lasat altcuiva. 

Chiar zilele trecute mi s-a intamplat asa ceva. Un coleg a pronuntat sintagma "universul facturarii". Tot jucandu-ma eu cu ideea asta precum cu un cub Rubik, tot sucind ideea de "universul" mi-am dat seama ca acest cuvant imi este cumplit de familiar, de drag. Iar apoi am facut alaturarea subconstienta: "Universul copiilor". In clipa urmatoare, a fost ca si cum as fi vazut aievea prima iubire, acei ani din copilarie, cu aroma lor de guma "Turbo" si minge de 33 de lei.

Sunt curios cati ati prins si cati va mai amintiti de acea revista. "Universul copiilor" a fost, cred, prima revista pentru copii aparuta imediat dupa Revolutie, a fost revista eliberarii noastre, a trecerii de la almanahul "Soimii patriei" la presa lumii noi. Cand toata lumea din jur citea presa era normal ca si eu, copil fiind, sa-mi doresc sa tin pasul, mai ales ca publicatia era perfect adaptata varstei noastre, era interesanta, inovativa si cuminte, in acelasi timp. Stiu ca citeam fiecare numar integral, de cate 2-3 ori, iar apoi, dupa cateva luni, iarasi dadeam iama in arhiva, pana faceam ferfenita paginile.

Lui tata trebuie sa-i multumesc pentru ca mi-a adus revista inca de la primul numar, saptamana de saptamana. Cred ca au fost putine editii pe care le-am ratat in acei ani. Cu greu pot acum localiza temporar acei ani. De prin 1990 si cred ca pana prin 1992 am tot citit-o, apoi cred ca a cam disparut de pe tarabe. 

Cu greu pot explica unui copil de acum cum era "Universul copiilor". Nu va imaginati ca era vreo revista glossy, nu va imaginati ca avea vreo 100 de pagini si nu stiu cate cadouri la cumparare, oricum pe vremea aia presa se cumpara fara a fi nevoie de momeli. Revista asta avea vreo cateva pagini, maxim 24 (cred), era in majoritatea paginilor color (mare lucru!) si venea pe o hartie ce parea reciclata. Acum pana si pliantele de la magazinul din colt au hartie mai buna si un layout mai atractiv. Dar "Universul copiilor" era pretios prin continut. Nu exista notiunea si stilul de senzational, nu specula foamea de consumatorism, exista in schimb stilul de "informational". Gaseai acolo benzi desenate in foileton, gaseai tot felul de lucruri interesante, informatii pe care azi le-ai share-ui pe Facebook, gaseai mici jocuri pe foaie, interviuri si articole despre celebritati nationale si internationale si multe altele de care nici nu-mi mai aduc aminte. Ganditi-va ca era cu mult inaintea vremii internetului si ca atunci 2 pagini in care aveai de exemplu poze-desene cu toate masinile de formula 1, insotite de cateva date tehnice ale echipelor erau pur si simplu o comoara! Chiar si acum mai am in memorie imaginea acelei pagini, desi cred ca la un moment dat schingiuisem foaia: decupasem toate masinile alea de acolo. 

Au trecut aproape 3 decenii de atunci, ritmul si stilul lumii pare acum cu totul altul. Totusi, imi doresc sa stiu ca ar mai exista ceva asa cum era atunci "Universul copiilor". Ceva temperat, cuminte, interesant si facut cu pasiune, menit sa creeze o relatie de prietenie cu micul cititor, nu sa-l vaneze, sa-l captureze, sa-l dirijeze. In presa scrisa cu siguranta nu mai exista asa ceva. In televiziune exista "Jurnal pentru copii" de la Digi24, dar parca pana si acesta e un pic mai distant; televizorul implica distanta, el nu poate crea acea relatie pe care o reuseste pagina scrisa. Poate ca cineva va detecta aceasta nisa, poate chiar manualele scolare ar fi bine sa incerce sa devina acest "Universul copiilor". Sau poate ca acum suntem mult prea departe spre a ne mai intoarce la acel univers...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu