Blogoree de BarLOG

Vitejia din Gruia

2012-01-31T10:03:00.000-08:00

In cinstea lansarii tribunacfr.ro , am facut aceasta grandioasa punere in scena istorica. Mai departe graiesc imaginile...sau sunetele. :)

La capat de 2011: Urmeaza statia... „Campionii patriei”?

2011-12-30T04:34:00.000-08:00

Va mai amintiti ce faceati anul trecut fix pe vremea asta? Probabil va faceati planuri, sperante, vise pentru acum fostul nou an, ajuns imediat, invechit de-a binelea. CFR-ul nu se simtea tocmai bine, era la vreo 12 puncte de un Otelul pe care mai toata lumea il considera ca avand rolul „iepurelui” din cursele de fond si la vreo 7 puncte, parca nu chiar atat de mari si multe fata de principala contracandidata serioasa, Timisoara. Increzatori, asa cum sade bine unor suporteri ai unei formatii cu vitrina doldora de trofee proaspete, multi am visat ca poate in acea iarna se vor apuca mai strans haturile echipei, se vor face transferurile absolut necesare, se va schimba atitudinea si ca vom reintra in lupta. Am defilat in cantomanente si in amicale, ne-am inchipui vindecati de toate bolile avute si neavute pentru ca sa dam cu bata in balta de la primele examene adevarate. Fiindca, ce-a urmat se constituie intr-o lectie ca, de la sine, lucrurile nu se indreapta niciodata.

Un sezon umilitor pentru o campioana en-titre, in care parca nu neputinta a durut cel mai tare ci „nevointa”. Lasam deoparte momentele precum tarlaua de la Buzau (in chiar primul meci oficial din 2011, cu Branestiul 1-1), trecem si peste arbitrajul jalnic de la CFR-Poli 1-2 (momentul in care ne-am dat seama ca ne-am facut doar iluzii) sau gafele de pomina ale portarilor, incepand cu Nuno Claro, trecand prin Minca si terminand tot cu Nuno. Cel mai tare au durut insa acele cateva meciuri in care echipa noastra a facut doar act de prezenta. Spun rapid, din minte, meciurile cu Gaz Metan (un 2-3 ca la ruleta), Otelul (acel 0-1 despre care si acum mai suspina Porumboiu) sau acea infrangere din ultima etapa cu Steaua, un 1-3 in care ai nostri erau deja plecati la plaja. Dintre toate cele intamplate in 2011, aceste momente sunt cele mai amare si scandaloase pentru sufletul oricarui ceferist si vor fi cu greu uitate peste ani. Ne-am vazut echipa plictisita de fotbal, multumita cu mediocritatea, fara chef combativ si fara nevoia de a lua altora puncte vitale. Nu stiu cum vedeti voi lucrurile, dar, pentru mine, in sport chiar nu se poate invinge intotdeauna ba, mai mult, nici n-ar fi de dorit poate sa fim mereu invingatori. Ar parea totul prea facil. Au si esecurile rolul lor, dau ritm, dau traire, sesizeaza probleme si dau solutii, te fac sa fii mai bun... cu conditia sa ai cu ce si sa lupti. Fiindca da, lupta, chiar fara izbanda are in ea la fel de multe valori admirabile ca si victoria; pierzi – castigi, important e sa ai constiinta impacata ca ai luptat. Putem spune asta despre cateva episoade din returul sezonului trecut?!.. Pedeapsa ne-am primit-o, putem spune, fiindca, prin jocul de-a acreditarile, asa cum am facut noi loc politicos Gaz Metanului in fata noastra, puteam noi, foarte lesne, sa mergem in Europa League, sa fim echipa europeana si nu doar romaneasca anul acesta. Erau mai multe tururi, usor n-ar fi fost, dar cred ca la cum s-a reconstruit echipa chiar era o sansa de un parcurs consistent prin grupele competitiei secundare europene, una care se potriveste mult mai bine staturii actuale a clubului nostru (chiar daca satisfactiile banesti sunt mai mici). Cel mai important: era obligatoriu sa nu abandonam, sa nu renuntam!

In prima parte a anului o putem spune clar: CFR-ul s-a facut de ras, de jos in sus si de sus in jos, fiindca toti au fost cel putin la fel de vinovati. Iar daca decizia punitiva s-a vrut amendarea fotbalistilor cu 25% din castiguri, atunci, in acelasi fel trebuia „amendate” si profiturile CFR-ului, vreo 25% luati si reinvestiti in recladirea temeinica a echipei. S-o fi facut asta? Am avut un antrenor care a aratat o serioasa limitare, Minteuan fiind o deziluzie, sub aspectul tacticii, al rezultatelor dar, mai mult, pe mine m-a dezamagit definitiv in 3 aprilie 2011, in momentul in care microfoanele de fond de la meciul de la Severin, Pandurii – CFR l-au surprins injurandu-si jucatorii: lipsa de pedagogie si respect. Obiectivul oficial anuntat atunci era „reconstructia echipei”, intinerirea lotului. Doar Bus ce a mai avut ceva sanse de a juca, restul au prins in cel mai bun caz experienta bancii rezervelor. Iar pentru toate aceste „merite”, Minteuan a fost pus sa carmuiasca adevarata decizie buna si importanta in viitorul CFR-ului: reinfiintarea CFR II-ului. De asta zic: nu va mirati ca momentan CFR II-ul este pe locul 11 al unei serii amarate de C, la 8 puncte distanta de U Cluj II (si un meci in plus), asta in conditiile in care poate ar fi trebuit sa avem asteptari ca in 1-2, maxim 3 ani sa rasara de acolo jucatori pentru echipa mare. Iata cum se strica un proiect atat de necesar, atat de mult asteptat! Eu inteleg ca la CFR conteaza si valorile umaniste, precum cele ale fidelitatii fata de club, fata de oameni, dar pentru toate trebuie sa existe si o limita: omul potrivit la locul potrivit, altfel directia va fi spre diletantism.

Dupa atata suparare in sezonul trecut, a fost clar ca se vrea revigorarea proiectului. S-au cautat solutii si putem spune ca, intr-o buna masura, ele au fost gasite. Probabil nu s-a investit cat ar fi trebuit in achizitiile de jucatori (tinand cont de ce ziceam mai sus, de profitul sezonului anterior) dar, s-a investit cu cap si din timp, au fost adusi jucatori urmariti, studiati, recomandati, nu doar ochiti pe DVD-uri si din vorbele impresarilor. Si chiar s-au facut afaceri foarte bune: in vreme ce contracandidatele noastre s-au alimentat de la echipele retrogradate sau aflate la ananghie, CFR-ul a adus jucatori care, in vremurile de dinainte de criza, ar fi valorat milioane, fiecare in parte, care nu sunt cu nimic mai prejos decat ce transferam acum 2-3 ani. Sougou, Weldon, Renan Garcia, Camora – jucatori care ar fi avut loc fara probleme si in echipa de acum 3-4 ani. Ca in fiecare an au fost aduse si valori poate necunoscute pana atunci dar si nume.

In primul rand vorbim de Costa, un antrenor care prin cariera de fotbalist imprumuta respect si atentie catre CFR. Ca simbol, are un rol esential pe blazonul nostru, la fel este foarte probabil ca acest statut sa-i confere si autoritate in vestiar. Aducerea lui si nu a vreunui antrenor consacrat din mediul diviziei noastre romanesti inseamna temelia unui proiect, inseamna o croiala, alta decat cea tipica, romaneasca. Chiar dar nu tot ce e de import e bun si, nu orice altoi dintr-un trunchi de succes prinde imediat, decizia de a ne orienta exclusiv catre Portugalia a fost corecta, fireasca. In ceea ce-l priveste strict pe Costa, daca la inceput cred ca am fost cu totii fascinati de eleganta sa, daca am crezut fiecare vorba a sa, de la ideea de „fotbal ca un spectacol” si pana la cea de sacrificiu al fiecarui jucator, treptat, poleiala s-a cam dus. In amicalele din vara CFR-ul dadea semne ca incearca sa se inchege. Daca la schitarea echipei conducatorii nostri s-au miscat foarte bine si imediat ce fluierat ultimul arbitru finalul sezonului deja au si inceput sa soseasca jucatori, incet-incet, din amicale lucrurile au inceput sa scartaie. Lipsea varful de careu, toate solutiile locale incercate erau modeste iar Weldon a venit tarziu si a primit drept de joc si mai greoi. In pofida tuturor acestora, in primele 2 meciuri, cu Astra (anuntata drept o mare echipa in actualul sezon) si cu Tg. Mures (in deplasare), chiar am crezut ca echipa macina foarte bine. Aveam joc de posesie uluitor (fata de cum fusesem „dezvatati” in ultimii ani), aveam pressing, aveam joc de echipa. Sufeream in zona careului advers, ne faceam cam greu ocaziile dar macar procentajele de reusita erau mult mai bune, se rata mult mai putin.

Ce-a urmat de-atunci incolo? Unii ar ridica din umeri, ar spune ca primele 2 partide au fost doar o aparenta, ca inca nu se legase nimic. Altii ar pune asta pe forma fluctuanta a echipei, cu multe suisuri si coborasuri pe tot sezonul, cu o oarecare concentrare mai mare la derby-uri si cu o aparenta delasare la meciurile cu echipele ce de-abia s-ar fi ridicat la nivel de B, in Romania, pe vremuri. Totusi, dupa 2 luni de cantonamente si inca 19 meciuri oficiale cred ca putem avea acum pretentia sa vedem o partitura, sa vedem o orchestra si nu o fanfara de lautari.

Ce cred ca s-a intamplat in caderea echipei? Am spus-o si de-a lungul turului: marele neajuns tactic al lui Costa este limitarea sa tactica, acest 4-3-3 din care nu il poate nimeni extrage. Orice tactica are avantaje si dezavantaje dar, mai ales, folosita repetat are antidot. A fost de-ajuns sa jucam contra lui Pustai si lui Grigoras, doi antrenori ce stiu foarte bine „cartea de bucate” a fotbalului ca sa ni se serveasca doua infrangeri cu 0-2 clare si de necontestat. Ca mai schimbam noi un jucator cu altul pe acelasi post, ca facem mici ajustari, ideea principala tot aia ramane: 4-3-3-ul in stil inflexibil. Ca nu joaca Bastos ci Ronny pe stanga, ca e Peralta, Bastos, Hora sau Celestino in centru, nu se schimba mare lucru. Adversarul trebuie sa stie doar cateva lucruri: blocarea flancurilor in defensiva, fiindca doar pe acolo incercam sa intram, joc de pase cat mai rapid si cat mai direct ca sa nu apuce ceferistii sa se aseze si sa urce in pressing si marcaj strict, daca se poate chiar si 2 la 1 la varful de careu. In conditiile in care cineva ne face astea, reactia imediata a jucatorilor nostri este sa intinda, pana la rupere, randurile. Oamenii de pe margine se duc tot mai mult catre flanc, in loc sa caute ajutor in centru, sa schimbe orientarea jocului pe zonele unde s-ar putea crea spatii, fundasii laterali nu gasesc niciun sprijin atunci cand urca, iar mijlocasii nostri nu sunt niciunul de viteza, sa intervina rapid in sprijin, sa fie astfel eficienti in apropierea celor din margine. De fiecare data cand adversarii au stat corespunzator in teren, am avut mari probleme. Nu avem plan B! Oare nu avem nici jucatorii cu care sa-l punem in aplicare? Nici vorba! Sougou chiar ar putea sa joace catre centru, la sustinerea lui Weldon, iar omul din stanga sa vina catre zona mediana si sa avem astfel un 4-4-1-1 de toata frumusetea, prin care, macar pe anumite zone de timp sa ne dam peste cap adversarul. Poate fi ca intr-o inclestare de sumo, daca vreti: acolo se poate impinge cu incapatanare, incercandu-se trimiterea in afara cercului, adversarul se propteste in picioare si e doar o lupta de greutate cu final incert. Dar, e mult mai spectaculos sa se retraga brusc priza in care se propteste cu toata puterea, sa-l faca astfel pe oponent sa cada singur pe „dohyo”, sub greutatea propriei tactici. Sa admitem oarecum ca in vara nu a fost vreme pentru asemenea subtilitati, pentru planuri principale si de rezerva. Acum insa, in cele 2 luni de pregatire de iarna este imperativa o dezvoltare tactica. Din punctul meu de vedere asta ar fi acum prioritatea 0.

Din ceea ce se vede, interesul conducatorilor este aducerea unui mijlocas ofensiv cu rol de creatie. In ideea in care De Zerbi va fi lasat sa plece va exista si spatiul in echipa dar si resursele financiare pentru a plati un jucator de valoare. Totusi, mi-e teama ca vizand doar acest aspect, nu si cel tactic, deja enuntat, vom cadea in propria capcana, fiindca aducem un om, nu un deschizator de conserve; niciun jucator nu ar putea sa se descurce acolo, pe zona centrala de unul singur, asa cum au fost pusi in repetate randuri mijlocasii nostri. Zona aceea centrala, de la 30 de m de poarta adversa este un camp minat in care din atac pozitional ai nostri nu trec niciodata. Ce fel de mijlocas trebuie sa gasim, de ce valoare, cu cat sa fie platit pentru a putea tine acolo de minge, a avansa sau a da pase filtrante? Siguranta cu care acum se declama „acoperim doar acea pozitie si am rezolvat totul” mie nu-mi prevesteste nimic bun. Doua motive. Unul, rationamentul tactic, deja enuntat, care, prin aceasta idee pare a fi lasat mult, deoparte si departe. Doi: nu doar acea zona este deficitara. Avem probleme serioase pe alte 2 posturi: atacant stanga si fundas lateral, sa zicem dreapta. Stilul nostru este dezechilibrat. Ori avem si pe stanga pe cineva pe profilul lui Sougou, ori incercam altceva. Cu improvizatii de genul Ronny sau Bastos nu functioneaza, acolo jucam mereu cu om in minus! Apoi pe partea dreapta, nici Panin si nici Lionn nu par a rupe gura targului. Dincolo, Camora este intr-adevar un mare castig dar, ce ne facem daca se va accidenta sau daca atinge limita cartonaselor (mai mult ca sigur ca din cele 16 etape ramase macar in 2 va lipsi pe motivul acesta). Nicoara a fost imprumutat, pe cine punem in loc? Improvizam cu Maftei, cu Rada pe zonele acestea, ii trecem pe cei de pe stanga pe dreapta si vice-versa? Avem echipa mult mai bine acoperita decat in alti ani, in care ne plangeam ba de portari (ce valoare este Beto acum, ce lectie despre importanta portii in fotbal!), ba de un fundas central – perechea Cadu – Piccolo este mult peste nivelul a ceea ce au adversarii, ba de fundasii laterali sau de atacanti. Luati unul cate unul jucatorii sunt competitivi, totusi, ar trebui sa eliminam jumatatile de masura, acolo unde sunt.

Solutia pe care o vad eu in acest caz? Nu e cazul sa intram real in licitatia asta laudaroasa pe valori indoielnice romanesti. Chipciu, Antal, Parvulescu, Popa (Vointa Sibiu – excelent!) toti ar fi interesanti, nu zic nu, dar sunt mult supraevaluati. Acestia ar merge doar tocmiti cu rabdare, „furati” ca liberi de contract. Intre timp ar trebui doar sa copiem solutia Beto. Porto ar trebui sa aiba solutiile nevoilor noastre. Un fotbalist dispensabil la ei este indispensabil la noi. Iar cum ei au iesit din Liga Campionilor aceste imprumuturi/plombari ar fi si ieftine si realizabile. Avem atuul Costa, avem relatiile de pana acum, avem colonia de portughezi, asa ca daca ar trebui sa fim Porto II, Romania, nu vad nicio problema. Sa ne vedem numai cu trofeul in maini!

Nivelul campionatului a scazut foarte mult. Echipele „de top” au ramas cam la fel dar au disparut surprizele. Anul trecut nu era nimeni sigur de victorie, in nicio etapa. Acum, cu adversari ca si Concordia, Mioveni sau Sportul punctele sunt ca si rezolvate, sunt cam multe echipe care chiar n-ar fi avut ce cauta intr-o liga I care se respecta. In tur au mai luptat cu ardoare dar, sa vedeti pe final de sezon, cand se va hotari si a patra echipa retrogradata (probabil Vointa Sibiu) cum va disparea interesul pentru rezultate. Esentiale vor fi asadar meciurile directe cu rivalele, cele in care pe de o parte ne-am descurcat onorabil, pe de alta parte am obtinut totusi prea putine puncte. Cea mai nedreapta infrangere a fost cea cu Dinamo, dar, la fel de bine putem spune ca victoriile de la Brasov si de la Sibiu nu sunt deloc meritate. CFR-ul nu a aratat nici constanta si nici forta care sa faca in mod clar diferenta, in primul rand pe gazon. Cea de pe tabela ar fi venit dupa aia. Iar la cum arata competitoarele, cu jucatori luati care de pe unde, resapati, readaptati, revigorati sau re...dusi valoric, echipa noastra n-ar trebui sa aiba nicio scuza de a nu se impune. Initial, poate pretentiile au fost de a castiga campionatul in urma acestui proiect intins pe 2 ani. Dar, la oportunitatea de acum ar fi aproape nepermis sa nu fim acolo, sa nu aparem macar la photo-finish.

Faptul ca CFR este intr-adevar temuta se poate vedea foarte usor din reluarea campaniei „Vocea Marlaniei”. Nu mai conteaza cat de evidenta este tenta partinitoare a comentariilor, nu mai exista conceptul de echilibru in presa, totul este multumirea celor 90% care sigur nu tin cu CFR. Ei sunt gata sa serveasca imediat „materialul dulce”, fara sa se gandeasca din mana cui vine, cum a fost preparat, daca are macar consistenta nutritional-logica. Cu cat CFR-ul a urcat mai mult cu atat campania s-a intetit. Nu s-a dat nimeni de ceasul mortii cand Hategan a gresit grav impotriva noastra la meciul cu Petrolul, pentru ca mai apoi, la cel cu Astra, pentru erori ce nu exista decat in regulamentul personal al unuia sau al altuia, sa se declanseze procesul de intentie. Au fost intr-adevar erori, cele mai importante off-side-ul fluierat aiurea la Wesley si faultul imaginar fluierat la Beto, la Sibiu. Atentie insa, niciunul dintre acestea nu se pot insa exprima in termenii gazetaresti de „goluri anulate”. Ambele „goluri” au venit la aproximativ 1-2 secunde dupa ce deja de fluierase. Dar mai conteaza? Noi zicem, noi auzim, cine mai are chef sa asculte argumente? Fiecare ii urmarim doar pe cei care ne reprezinta; noi, ceferistii, respigem din start orice vine din gura conducatorilor de cluburi bucurestene – drept este ca, la nivelul actual, avem toate motivele logice sa respingem fiecare cuvant. Nu confundati asadar ce se intampla acum in media cu un dialog. E o galceava. Un scandal pornit de dragul scandalului, daca se poate al diversiunii si nu generat de vreun arbitraj partinitor. Arbitrii sunt slabi, au fost promovati pe un nepotism crancen – cei care au facut asta merita sa primeasca toate ocarile – gresesc continuu, azi pentru tine, maine impotriva ta. Dar daca s-a ajuns sa se creada ca tocmai Craciunescu, dusmanul nostru vadit, aranjeaza arbitri convenabili CFR-ului, asta daca tine de minima ratiune si imaginatie, atunci tine cu siguranta de Star Trek. Altfel, in mod cert, de rea-vointa din partea emitatorului si de lipsa de discernamant de la receptor. Doar ca emitatorul la noi trebuie sa fie cat mai vocal, cat mai (dezvaluitor) socant, iar receptorul are un singur rol: sa fie „cat mai multi”.

Acum vreo 2 sezoane ne chinuiam sa cautam, sa scotocim dupa argumente. Acum totul ar fi inutil, atat de vadit este dezinteresul pentru orice rationament logic. Sunt deja 3-4 situatii in aceasta toamna in care am pus imagini in oglinda, din acelasi meci, chiar daca se joaca in nocturne lucrurile sunt clare ca la lumina zilei. Nimic nu s-a schimbat, „pseudo-analizele” gazetaresti sunt facute dupa scandaluri, nu dupa regulamentele de arbitraj. Solutia este sa nu ne mai pese. Fotbalul se va juca in continuare doar pe gazon, iar cu echipa pe care ne-o dorim, partial cea actuala, partial cu mici imbunatatiri, nu are cine sa ne invinga, chiar de-ar fi arbitrajul facut din studiourile tv. E distanta acum doar de un punct, avem sansa in mainile noastre, e de vazut insa daca se va gandi ca anul trecut: „eu atat imi permit sa risc pentru potul la care cred ca mai pot ajunge” sau va fi vorba de o idee mult mai ambitioasa: „sezonul acesta vreau sa inving cu orice pret”!

Va doresc, dragi CFR-isti, sa fiti/fim ultimii castigatori ai Campionatului Romaniei din calendarul mayas. Viteza maxima catre titlu!

Salata de boeuf - ca pentru sarbatori

2011-12-18T13:39:00.000-08:00

Pentru coada calului

Se spune (si se vede) ca intr-o tara nu indeajuns de indepartata a aparut odata o musca. Lipsita de vreo minima calitate, mica, negricoasa si laşă, nimeni nu i-ar fi dat vreodata vreo sansa de a ajunge cine stie ce bărzăune. Mediul din care venea era prea fetid pentru a putea fi suportat vreodata de vreo „sportosfera”, cu vreun elementar simt, olfactiv sau vizual – caci intelectual nu s-a indraznit a fi pretins. Insa, intr-o lume in care paianjenii si ale lor panze acaparau totul, iata ca si musca noastra, nebagata in seama, a ajuns ca dintr-o biata bazaitoare marginala sa se creada pe sine insasi indispensabila, ba mai mult, experta si in producerea mierii. Iar stupul real, deSTUPat de faguri si dominat de trantori, cei care conduceau „sportul-regina” a primit in mediul sau, fara a starni minima STUPoare, ceea ce devenise intre timp un respectabil muscoi cu despicatura in barbie. Ba chiar, simtindu-l cel mai trantor dintre ei l-au impins in fata. Si astfel, cel nascut pentru a trai pe cacareze a ajuns prin complicitatea ursitoarelor, pe metereze. Iar apoi, nu mica le fu mirarea cand vazura ca din corul lor de zumzete zâzâiala muscoiului nostru suna distinct, era mai vocal, beneficia de acea „behehelizare” specifica mediului de provenienta. Incet-incet bazaitul sau avea sa devina universal: se vorbea despre miere, insecta noastra celebra era imediat prezenta cu lingurita; se vorbea despre polen, imediat, intr-o imprastiere mistica, cu stranutare religioasa, muscoiul oranduia roiul, se vorbea despre planuri, despre constructii, acelasi personaj fagaduia faguri verzi pe toti peretii ştiubeiului. Toata prisaca era deja umpluta de omniprezenta trantorului nostru, iar viermii asa-zisi de matase, ocupati cu duzii si dudele de presa, teseau mereu panze scrise spre a sa adulatie. Nu mai conta cat de mult se zaharisisera toate produsele autohtone sau de import de care se atingea, nu mai conta ca un intreg roi de muste de campie (intinsa si preponderent sudica) ii copiase exemplul si se infiltrase in acest mediu, avand pretentii de albine (cum altfel decat ...) de bine. Nu erau in stare sa realizeze, sa adune sau sa umple „borcane nationale” in forma de cupa cu sau fara capac... dar daca albinele veritabile reuseau asta, ele, mustele, isi exercitau cu spor talentul specific de murdarire a oricarei sticle, oricat de transparenta ar fi fost. Dintre toate insa, cel mai mult le starnea zgomotul mierea de iarba veritabila, mierea inchisa la culoare, visinie. Asta trebuia murdarita mereu, de tot roiul de muste si cu barzaunele in rol de cap de formatie. Nu aveau ace reale, nu aveau ascutime, nici a formelor si nici a mintii, dar aveau zgomot. Si asta le era suficient!

Iaca, asta s-a intamplat si mai ieri, cand familia albinelor visinii a coborat sa adune din nou polen din campie, de sub nasul lor, dar acolo de unde ei, trantorii-muscoi, nu pot obtine niciodata nimic, fiindca nu au habar cum se realizeaza asta. Cum s-a reusit obtinerea si de miere dar si de mult lapte, pentru o combinatie relaxanta, de visare, ca de Sarbatori, nici nu prea are relevanta in aceasta poveste. Niciodata „cum” nu a fost subiect de discutie ci, mereu, de ce. Iata deci ca si de aceasta data, in loc sa ne bem linistiti paharul, ne-am trezit cu aceeasi musca in laptele nostru, mai hidoasa si mai agitata parca decat oricand, parca inecandu-se in spumele propriului zumzait. Nu putem spune Prisacii Federale decat: „Destul! Aduceti pliciul! Daca nu, n-aveti decat sa va asteptati ca tot mediul sa vi se umple din plin de balegar si ca mustele sa fie singurele care sa se simta bine imprejurul sau...”

Sa tragem paralelele necesare

De regula pornesc invers... In vacarmul acesta general cauzat de discutii extra-fotbal nu am mai pus demult arbitrajul chiar la inceputul discutiei. Daca ati remarcat, in ultima vreme pornesc prin a vorbi despre fotbal, despre CFR, despre ce se vede si nicicum despre ce se aude. Bruiajul acesta al contestarilor a devenit, asa cum am spus, un zumzait si nici nu prea merita sa-l luam in seama doar ca... Vedeti voi, de data asta mi s-a intamplat ceva deosebit, un element care ma face sa ma simt cu adevar revoltat si dezgustat.

Imaginati-va pentru o clipa ca nu vedeti o partida a CFR-ului live. Mai intai auziti vorbele despre meci, declaratii, cronici scurte si de-abia apoi, la distanta a unor ore bune, vedeti voi, cu propriii ochi, imaginile. Poate vi s-a intamplat vreodata? Mie nu, pana acum... Ei bine, spre rusinea mea, de aceasta data am fost pus in ipostaza mentionata. Din motive cam independente de vointa mea (sibiana) a trebuit ca la ora disputarii meciului sa fiu intr-un loc departe de cel familiar si, ca ironia sa fie mai perfida, sa dau peste un Dolce in locul unui Digi mult sperat. Deci, nicio sansa de a vedea meciul live ci doar acum, inregistrat – motivul pentru care si acest mic articol este scris mult mai tarziu. Acum puneti-va in postura mea: oricat am incercat sa ma protejez de extra-informatii despre meci, dorind sa iau macar un pic pulsul real al meciului, n-a fost chip. Peste tot, in fiecare articol de pe internet, aparea cate o referire la furtul secolului petrecut la Ploiesti si devoalat de Smecherlock Holmes-ul nostru de Bucuresti. Ba, mai mult, chiar si cei neutri, care n-au vazut decat scurte rezumate de la meci imi spuneau impresii sumbre despre CFR-ul meu. Ca doar asta era impresia formata publicului... Sa-i contrazic? Inca nu aveam argumente. Va dati seama cu cata strangere de inima m-am apropiat eu de inregistrarea meciului? Ma asteptam, dupa vorbe, sa vad chestiuni scandaloase, dovezi clare si fara de tagada. Nu mi-au trebuit decat 20 minute, primele, in care se intampla cam toate chestiunile importante, pentru a-mi lumina sufletul si constiinta, dar si pentru a simti un nemaintalnit dezgust pentru formatorii (pardon), DEFORMATORII de opinie.

Primul element pe care l-am remarcat inca inainte sa vad imagini: arbitrul Hategan. Cei cu memoria scurta, cei care folosesc CFR-ul pe post de Darts, sigur nu-si amintesc acest element. A existat chiar in acest sezon, acum nici macar doua luni jumatate, un anumit episod in care ei nu s-au putut lega de CFR, fiindca echipa noastra nu castigase. Ba mai mult, facuse un pas mare gresit, acasa. Cu Petrolul Ploiesti... Va amintiti, nu? Daca nu, cautati in scrierile mele impresiile de la acea partida: primul lucru veti remarca o caricatura a lui „Hotigan”. E greu sa cred ca ati fi putut uita acel meci, acel 1-1 in care la 2 faze absolut identice o data s-a dat penalty impotriva CFR-ului si o data nu s-a dat nimic pentru noi, ba, mai mult, in a doua repriza s-a anulat un gol pe motivul eronat al unui hent dovedit clar ca inexistent. Atunci n-a plans mai nimeni de mila CFR-ului, emisiunile au continuat cu un zambet parsiv in coltul gurilor ce vorbeau despre echipa noastra. Acum a fost de-ajuns sa vad ca se vorbeste despre acelasi Hategan (ajuns iata, sa ne arbitreze iarasi, atat de repede dupa acel episod revoltator) ca sa-mi dau seama de un lucru: daca a fost ceva, nu se poate acuza CFR-ul de furt, nu cu omul care ne-a luat atunci 2 puncte extrem de importante, iata, fix cele care ne-ar fi dus acum pe primul loc. Sigur, despre asta n-am auzit pe nimeni sa mentioneze; in furia lor nebuna neglijeaza faptul ca unii mai au si memorie (scrisa si vizuala). Cel mai important ar fi fost ca cineva sa-i traga „frana de gura” Dumnezeului prostilor si sa-i puna o intrebare simpla: „Dar, ce-a fost cu acelasi Hategan la meciul CFR-Petrolul?”.

Apoi am vrut sa vad imaginile. Intr-adevar, dura intrarea lui Nuno Diogo la Fatai. Chiar daca nu-i cu talpa inainte, chiar daca piciorul ajunge la capul adversarului din inertia miscarii, poate ca un arbitru cu foame de sange, de rosu, ar fi dat asa ceva, desi mi-e greu sa cred ca asta s-ar fi facut din minutul 2. Totusi, sa tragem paralele: peste nici 20 de minute notam o intrare dura a lui Fatai la Diogo, o talpa clasica, sanctionata tot cu galben. Apoi, in repriza a doua, acelasi gen de actiune, cu Goian atacandu-l pe Kapetanos. Tot galben. Deci, oare nu este echitate in decizii, nu s-a judecat cu aceeasi masura fiecare astfel de faza in parte?

Hent la Renan? Poftim?!?! Nici in campionatele scolare nu se da asa ceva! Minge venita din 2 metri, situatie in care mingea nu se indreapta nicicum catre poarta (dimpotriva), absolut nicio intentie de a atinge cu mana. Deci? Ne putem referi si la un alt „hent” cu Bastos primind tot asa mingea in mana, din apropiere, undeva la 30 de m, la care nu s-a dat nimic. Deci din nou aceeasi masura. Dar, ce-ar fi sa intrebam mai bine despre faza in care a tras Kapetanos si a cerut penalty! Vreti sa vedeti ceva? Mingea cade pe mana adversarului, care schimba directia unui sut ce era 100% pe poarta! Are cineva tupeul sa nu puna cele 2 faze in paralel? Da, are! Monologul isteric este singura cale de a comunica, de a acoperi orice altceva! Repet, dupa ce-am vazut rapid aceste cateva faze nu am mai avut nevoie de alte clarificari. Stiam ca tot circul a fost absolut gratuit si, demult n-am mai simtit atata dezgust pentru impresia deformata despre CFR a acelor neutri care stiau ca „Astra a fost invinsa de arbitri”.

Trec si la factorul de marlanie, tot mai prezent in limbajul Dumnezeului prostilor. Nu am sa caut citatele si nu am sa reiau calomniile si injuriile aduse celor doi arbitri de la ultimele 2 partide ale CFR-ului. Remarc insa ca sunt facute in direct, pe un post TV si ca, in mod normal, CNA-ul ar trebui sa intervina, din oficiu, macar cu un avertisment. Nu am inregistrarea acelui „discurs” dar daca as gasi-o as face personal sesizare. De ce sa sanctioneze? Personajul intervine „live” (de fapt este chemat sa intervina), sigur ca moderatorul nu poate banui ce are de gand sa spuna. Are insa obligatia sa-l opreasca ferm pe invitat imediat ce depaseste masura, sa-l faca sa retracteze. Sa zicem ca nu o face, fiindca un fanfaron autentic precum cel in discutie nu da inapoi verbal niciodata. Bun, asta se intampla acum o saptamana, la meciul Steaua-CFR. Atunci, pe ce temei ii este permis aceluiasi personaj accesul din nou „live” in emisiune? Se asteapta cineva ca el sa nu repete discursul?! „Vai, ce-ati zis domnu’ Becali! Sunt mironosita si nu ma asteptam, adica nu v-am mai auzit niciodata spunand una ca asta!!” ?! Realizatorii si moderatorii trebuie asadar sa fie sanctionati de CNA pentru aducerea repetata a unor astfel de elemente la microfon. Oare asta nu-i evident si pentru cei din CNA?

FOTBAL - Victoria in care n-am crezut

In sfarsit, ajung la fotbal! Cei care n-ati mai avut rabdare in cele 2 pasaje dinainte sper ca ati dat repede pe scroll si ati ajuns aici.

Recunosc ca mi se intampla sa ma si insel in privinta CFR-ului. Acum chiar nu m-am asteptat sa fie victorie. Erau prea multe elemente demne de luat in considerare pentru a lua ca varianta previzibila si multumitoare si un egal. Puteam vorbi despre precedentele partide cu Astra, in fiecare campionat avand probleme la Ploiesti, despre eliminarea din Cupa tot de acolo (e drept, cu echipa a II-a), despre egalul scos de Astra cu Dinamo in etapa precedenta, despre faptul ca aveam macar 3 absente esentiale – Muresan, Cadu si Weldon si, nu in ultimul rand, despre forma slaba din ultimele 5 din 6 reprize de fotbal. Punand toate astea ca un cumul oare merita sa ma amagesc cu ideea vreunei victorii? Nu e oare mai bine sa te astepti la ce-i mai rau si dupa aia sa ai motive de sincera si exploziva fericire?

Din punctul meu de vedere jocul CFR-ului la Ploiesti m-a incantat, date fiind conditiile. Pe un stadion plin de rugina si de noroi, contra unei echipe macar de statura U-ului, sa castigam si la scor si la faze si la impresia generala cred ca nu poate fi decat complet satisfacator. Iar daca ma gandesc si la teama cu care am privit titularizarea lui Kivuvu, Nuno Diogo sau aparitia in aceeasi linie a celor doua maini moarte din ultimele partide – Peralta si Bastos nu e loc de umbra de nemultumire pentru cum a mers jocul. Sigur, poate se putea mai mult, mereu e loc de mai mult. Se putea poate juca mult mai mult in pressing-ul de la inceputul partidei, cel care asa cum a produs un gol in 15 minute, ne-ar mai fi adus poate inca un gol pana la pauza. Poate ca, gandind astfel, n-am fi fost aproape de stop cardiac la ultima faza, cea in care Piccolo s-a trantit disperat pe langa minge la 3 metri de poarta noastra. Am avut iata nevoie si de un pic de noroc, din nou, dar, daca judecam in ansamblu, putem spune ca la ce ratari au fost la poarta lui Lung o victorie la 2 goluri diferenta era mai aproape de realitate. Sa spunem doar de ratarea dubla a lui Kapetanos (singur cu portarul) si Renan, pe recuperare, din minutul 2, de capul din 7 m pe langa poarta a lui Bastos, din minutul 38 (brazilianul nu mai are cand sa invete si jocul aerian) sau de imensa ratare din a doua repriza, cand Bastos l-a incurcat pe Kapetanos, cel aflat singur, doar cu un fundas in locul portarului, asta ca sa vorbim despre situatiile absolut clare. Asemenea faze nu am avut in ultimele 3 meciuri puse cap la cap! Sper sa nu devina un obicei, mai ales ca vor urma din primavara partide cu echipe mai slabe, vor fi mai multe ocazii si, daca mare parte din succesele de acum se datoreaza eficientei la finalizare, o echipa care rateaza cum am facut-o noi la Ploiesti ar avea mari probleme. Nu pot insa sa nu ma gandesc ca am avut pe foaia de joc un singur varf autentic, deci prea multe alternative nu erau. Totusi, ma asteptam ca un atacant speculativ precum Kapetanos sa nu rateze o situatie de singur cu portarul, perpendicular, in chiar startul meciului.

Cel mai important este ca meciul a fost castigat de catre mijloc. Asa cum ziceam ca acesta a fost principalul element deficitar cu Steaua, tot asa acum acolo s-a rezolvat totul. Sunt doua posibile explicatii pentru care ne-a mers jocul asa de bine: pur si simplu jucatorii au fost in mare forma (vezi omniprezenta lui Renan si recuperarile sale si ale lui Peralta sau siguranta - in general, mai putin la faza din minutul 87 – a lui Kivuvu), precum si ajutorul important oferit atat de cate atacanti cat si de catre fundasii laterali, acolo unde si Camora si Lionn au fost sesizabili. Pe de alta parte suspectez si o eroare majora a antrenorului advers, Selymes. Unde? Cum? Observati libertatea cu care Peralta manevra mingea. A avut de cateva ori timpul sa dea mingi filtrante, a avut spatiu, el, cel care pana si cu Vointa era mereu cu o umbra in spate. Nu vreau sa ma imbat (nici macar cu apa rece) si sa cred ca Peralta s-a scuturat de postura sa rebegita din ultima vreme. Ii atribui asadar succesul de a revitaliza mijlocul lui Costa desi... nu pot sa nu suspectez si precaritatea lui Selymes la partea tactica. Adica, o echipa cu jucatori precum cei ai lui Astra sa se lege atat de slab pe teren, nu se poate intampla de la sine, sau doar prin covarsitoarea superioritate a CFR-ului.

Remarc totusi o posibila solutie: specializarea oamenilor de la mijloc. Daca in formula Muresan-Renan-Peralta, toata lumea facea si faza defensiva si ofensiva, facea totul si mai nimic, iata ca in situatia Kivuvu-Renan-Peralta fiecare a trebuit sa presteze altceva. Kivuvu a ramas pe centru, retras, fiindca el doar asta face bine. Piccolo si Nuno Diogo au putut astfel sa stea un pic mai departat unul de altul (tocmai fiindca inchizatorul era mai aproape de ei), iar oamenii de pe flancuri au putut urca mai mult. Renan a facut acelasi box-to-box cu care ne obisnuisem, dar, avand mai multi coechipieri in jur a fost parca si el mai util, mai ales sus pe teren. Iar Peralta, avand mereu om sa-l suplineasca in defensiva in persoana lui Kivuvu, a putut sa-si vada mai bine de zone de creatie, a putut si sa faca pressing ofensiv, cu ceva succes. S-ar putea ca asta sa fie o solutie pe viitor, cu Muresan in rol de Kivuvu, dar fara a ne mai folosi de calitatile lui de pasator.

Pe un teren pe care Lionn s-a accidentat inca din minutul 2, poate era cam greu sa se joace in viteza. Totusi, de cel putin cateva ori, oamenii de pe benzi au iutit jocul. Au fost si centrari parca mai bune, mai ales Camora, Peralta, Renan si Sougou fiind de remarcat aici. Cu ajutorul lui Bastos am avut si ceva perioade de posesie, stilul a semanat un pic cu acela din primele etape, cel pe care-l regretam saptamana trecuta. Totusi, repet: si atunci a fost tot cu Astra si tot contra lui Selymes. Cand a fost Astra lui Sumudica – mare antrenor, ce sa spun – a fost imediat altceva.

Din punctul meu de vedere laureatul partidei ar fi Sougou, omul care putea in orice moment sa faca diferenta. A facut ce a facut si din nou a dat pasa de gol. Si tot din nou, asa cum au fost si in campionatele castigate, in care invingeam chinuit, dar invingeam, intr-un meci de asta de 1-0, golul a venit de la un fundas. Daca va mai amintiti, acum cativa ani erau unici marcatori Alcantara, Cadu, Galiassi... Dar asa trebuie! Asa castiga o echipa puternica, ducand fundasii in careul advers! Ce nu mi-a placut a fost titularizarea lui Diogo. Accidentarea sa si schimbarea cu Rada a aratat imediat mica diferenta dintre cei doi. Niciunul nu e la nivelul lui Cadu (si poate ca nici al lui Maftei), dar Nuno Diogo chiar e un real pericol pentru noi. Nici Piccolo nu a fost tocmai sfant, a gresit in cel putin 2 randuri, plus acea faza deja mentionata, din minutul 93. Totusi, parca italianul se vede mai mult si la lucrurile bune (iar aici nu vorbesc de gol, fapt absolut intamplator). Edificator este momentul in care microfonul de fond capteaza clara si raspicata o voce de pe banca CFR-ului, dupa o protejare a mingii de manual: „Bravo, Felice!”.

Beto mi-a parut, din nou, cam prea sigur pe el, prea agitat, cu miscari prea largi si ici-colo cu sarituri in contra-timp sau mult exagerate. Sper sa fie doar inca un comportament de show-man si sa nu-si fi luat iarasi nasul la purtare dupa evolutia contra Stelei. Pana la urma portarul ce nu ia gol nu se critica, doar ca ma preocupa un pic atitudinea sa parca prea superficiala.

Ei, dar dupa 2 minute de prelungire la cele 3 deja dictate, a venit si vacanta de iarna. Pana in primavara e vreme ca tot ce luam acum la prezent sa devina trecut. Vor fi meciuri de pregatire, vor fi alte atitudini, poate vor fi si transferuri. Trei posturi sunt momentan deficitare, in ordinea asta: mijlocas central – de creatie (daca pleaca De Zerbi se vor elibera fonduri salariale pentru aducerea unui inlocuitor de valoare), atacant stanga-centru (avem nevoie acolo de cineva de profilul lui Sougou, dar care, la nevoie, sa ii poata inlocui pe Weldon sau Kapetanos) si probabil inca un fundas lateral (nu stiu daca din Panin sau din Lionn facem de un fundas dreapta pe jumatate din nivelul lui Camora). Variante sunt, vor fi zvonuri cu duiumul, va fi vorbarie dar eu sper doar sa fie din partea CFR-ului atata minte cat a fost in vara, atunci cand au avut procentaje bune de succese la transferuri.

E chiar bine ca nu suntem pe primul loc – daca tot nu am fi avut avans major fata de urmaritoare. Poate ca un loc 1 in clasament, cu 1-2 puncte avans, acum ar fi indemnat la lasare pe tanjala, ar fi dus la prea multe vorbe, prea multa infatuare. E bine sa ramanem in trena, sa ne intarim si sa dam atacul final intre etapele 25-30 (de la returul cu Rapid). Atunci probabil se va juca tot campionatul.

Pana atunci e vreme si e chiar indicat sa ne decuplam macar cateva saptamani de la fotbal, sa ne luam gandurile de la tot acest venin infantil din mediul fotbalului romanesc, sa-i lasam sa urle precum lupii in padure si noi se ne preocupam de bun simt, de prietenie, de sarbatori si de ganduri cat mai bune.

Va doresc Sarbatori Fericite tuturor si un An Nou Minunat!

Mic anunt, mic denunt, mic enunt

2011-12-16T07:12:00.000-08:00

Urmare a unei plecari grabite de la locul meu de spectator se prea poate ca articolul despre meciul cu Astra (posibil egal) sa apara de-abia duminica seara ....

Fotbal cu mana/piciorul pe Biblie

2011-12-11T11:27:00.000-08:00

Demult deja Dumnezeu a fost transferat in fotbal. Fara impresari, doar cu impresii, in fotbalul din postul Craciunului religia e elementul decisiv, cea care hotaraste daca o echipa merita sau nu sa castige dupa cat de cucernice sunt personajele decisive de pe emblema gruparii. Avem ingeri pazitori (cliseu atat de drag presei), jucatori-tamaie, blesteme cu indeplinire in etapele urmatoare, aghiasma in loc de kelen si demoni, da, demoni, diavolii negri inzestrati cu fluier. Tocmai pentru exorcizarea apucaturilor pamantesti si chiar subterane ale acestora din urma, habotnicii nostri aduc mai nou ca argument juramantul pe Biblie. Fundamentalismul religios in fotbal este desavarsit. Nu mai scapa nimeni. Cine vrea sa promoveze prin metode oculte acum, va fi retrogradat, fara doar si poate, ulterior, in viata de apoi.

Lumea s-a adaptat vremurilor. In lumea asta in care fotbalul romanesc e in genunchi, in lumea celor drepti si zvelti, fotbalul se joaca tot in cruce, mai exact in crucis. „Lemn-Tanase” e azi sfant maine „Uciga-l toaca”. Apostol este mereu...apostol, avem Balauri, avem si Gheorghe iar emisiunile de sport sunt doar niste nesfarsite predici. Ale initiatilor, bineinteles. Totusi, trebuie sa recunoastem ca e o mare transformare. S-a ajuns sa nu se mai injure arbitrii ci sa fie pusi sa jure. Iar cum la Steaua Biblia e singurul obiect sfant din vitrina trofeelor din ultimii ani (pe langa un Pocal al Romaniei) atunci neaparat trebuie adusa in discutie justitia divina, cea care stabileste, in limbaj de Pinalti, „şini i di vină”.

Probabil ca in decursul transmisiunii tv ati putut crede ca si ceferistii nostri au fost cuprinsi de acest fior tainic religios. Daca i-ati zarit deseori pe jucatori si mai ales pe Costa privind in sus, crezand ca invoca Cerul, va inselati. Chiar atat de piosi nu au ajuns. Priveau doar spre cubul video din acoperis, cel care afisa scorul si, mai ales, timpul ramas de joc. Da, asta era starea, o implorare a scurgerii timpului, un greu drum al Golgotei in care sa ne obtinem crucea egalului, a X-ului pe care il cautam inca de la Cluj. Se putea mai mult? De ce atata chin? Obiectivul fusese fixat dupa derby-ul cu U: 7 puncte in urmatoarele 3 meciuri. Lacomia e un pacat, de ce sa cadem in el? Dar trufia? Care trufie? Poate aceasta: Cadu – „Steaua are cea mai slaba echipa de cand sunt eu in Romania”. Sau aceasta: Costa – „Rusescu? Cine e Rusescu?”. Aici am avut pacatul originar: felul in care am crezut ca o victorie a Stelei e un fruct oprit, in care, ca niciodata, ne-am desconsiderat adversarii. La ce ne-a folosit aceasta abordare? La disperarea din final, poate? La felul in care am rabdat asediile sperand ca minunea divina va fi de partea noastra? Intr-adevar, scotocind bine prin resursele ideatice mi-am dat seama ca putem fi un popor ales. Avem un decalog al poruncilor numai pentru noi. Mai trebuie doar sa parcurgem acest desert de fotbal si de incercari pana la Sfanta Tara a Preliminariilor Champions League.

Deocamdata insa sa vedem ce scrie pe tablele legilor:

- Sa nu ai alt Dumnezeu decat Paszkany. Antrenorii vin si pleaca;

- Sa nu-ti faci gol cioplit. De asta noi nu cioplim fotbalul, nu mai prelucram ci dam repede, in fata, din topor;

- Sa nu iei numele adversarului in desert. A fost seceta in ultima vreme dar inca nu suntem in desert. Si, apoi, noi nu luam pe nimeni cu noi. Trece o etapa, vine alta, jucam la fel;

- Adu-ti aminte de perioada de odihna. Aceste perioade apar mai in timpul meciurilor, cand echipa se intinde in spate si se relaxeaza usurel;

- Cinsteste-l pe antrenorul si pe capitanul tau ca sa ti se lungeasca minutele de titularizare;

- Sa nu ucizi .... sperante. De asta nu mai dam 2-0, ca la inceputul sezonului;

- Sa nu fii des_franat... sau franar. Pacat, franarii au fost des_campioni in ultimii ani;

- Sa nu o furi. Si, dupa cum vedeti, n-au furat-o;

- Sa nu marturisesti stramb... Cam simulam in ultima vreme (vezi tavalirea lui Panin din acest meci dupa un contact cu Nikolic), dar macar dupa meci avem puterea sa recunoastem senini asta;

- Iubeste-ti aproapele. Aproapele si apropierea este o chestiune tare relativa si, sigur este ca, in sine, Clujul nu e tocmai aproape de Bucuresti (la drumurile din Romania e chiar tare departe!). Despre Departele nu se specifica nimic. Deci nicio sansa sa iubim Steaua.

Vedeti, este deci indubitabil ca avand acest set de legi clare si bine definite, divinitatea a fost alaturi de noi. Barile si-au gasit explicatia. Ne-am scos! Iar cand ele au fost totusi prea departate una de alta, a aparut Sfantul Beto, mana de aur. Am indurat toate supliciile, toate caznele acestei partide, dar, nu-i asa, a meritat! Cutia milei cerea 7 puncte in 3 meciuri, asta s-a primit! Cui nu-i convine, sa tina cu Barcelona! CFR-ul e vrednic doar de lucruri pamantesti, gazonale chiar. Suntem in post, asa ca sa nu ne dedulcim la mai mult!

In tot acest climat mistic am ajuns si noi, suporterii ceferisti, pe stadionul Mantuirii neamului fotbalistic. O mana de oameni, vreo 200, intr-o mare de suporteri cuviosi stelisti ce au venit la derby, dupa recenta victorie cu Dinamo, buluc, ca la moaste. Sigur, inainte de a intra in turma de oite neratacite, un numar considerabil dintre ei aveau timp si crestineasca pornire sa ne binecuvanteze cu sfantul deget mijlociu. Primitori si primitivi, ca unii ce mai ieri jucau „in chirie” in Gruia. Interesant este ca abia acum vreo 2 luni am fost si in Giulesti. Amintirile acelui pelerinaj nu s-au sters. Acolo chiar nu a fost blagoslovire, fiecare si-a vazut de proprii idoli, nu a fost nimic din „dragostea” celor multi, celor atat de multi fani stelisti. Ceea ce ma face sa ma intreb: daca ei, stelisti, au constiinta faptului ca sunt atat de multi, cati pentru o religie nationala, ce nevoie au la astfel de manifestari fata de umilii si putinii din alte „secte”? Sa fie morala lor de vina? Sa fie predicatorii lor? Sa fie dorinta ancestala de cruciada impotriva oricarui nu doreste convertirea, nici macar fortata? Sincer: Cangrena nationala – un loc construit cu adevarat dupa standardele lumii civilizate dar poluat cu atata mizerie comportamentala...

Poate ca unii dintre noi au fost striviti de maretia ctitoriei. Ceferistii veterani insa, cei care au colindat Europa si marile ei stadioane, nu pareau deloc uluiti. Ca unul ce ma aflam pentru prima data intr-un asemenea loc pot spune „da, e un stadion la standarde europene” dar... cu ce pret? 213 milioane de euro ?!?! Ei da, asta chiar te lasa perplex! Sub nicio forma nu isi pot gasi justificarea mai mult de o treime, hai sa zicem, cu multa intelegere umana (pentru foamea vreunui construtor) jumatate dintre aceste fonduri! Stadionul e departe de a fi finisat in cele mai mici detalii, se putea lucra mult mai mult la aspectul sau exterior dar si interior. La banii astia chiar e cazul de pretentii. E un loc occidental, cu manifestari balcanice, cu costuri arabe, ca ale seicilor si, cu certitudine, cu metode romanesti de realizare. Ca unul venit dintr-un oras in care cea mai mare investitie publica, realizata vreodata, cu multe dificultati si pierdici de la nivel central, a costat 70 de milioane de euro (Aeroportul International Sibiu) nu pot sa nu ma simt strivit si umilit de luxul si risipa nationala... pardon, am zis nationala?! E vorba de Arena Bucuresteana, nicidecum nationala. In aceasta Ghencea de imprumut multe mi-au fost date urechilor sa aud. Cocotati undeva sus, sa sprijinim acoperisul, cu o vedere de Bird Eye View asupra arenei am vazut tot acel furnicar de stelute intunecate ce a variat intre 45.000 de bilete, 40.000 de estimari si vreo 30.000 de spectatori reali. Dar asta chiar este o performanta! Are cineva oi mai multe in tarcul propriului (ma rog imprumutatului) stadion? Nu as fi atat de acid in a-i categorisi astfel daca as fi vazut si altceva decat ostilitate prosteasca. Pornind de la sicanarile de la porti, unde cerberii de paza chiar vroiau sa controleze niste oameni evident pasnici, cu o anumita varsta, din varfurile degetelor de la picioare si pana-n crestet, de la Bucuresti pana la Cluj, trecand apoi la farmecul degetelor fluturate, la injuraturi adresate noua si rivalilor bucuresteni, la sanctionarea dincolo de fair-play a oricarui gest ceferist, la micile altercatii din tribune, chiar am simtit ca „dreptii stelisti” cam fluiera, de fapt, in Biserica. Adevarat, le-am dat si noi, ceata ceferista ocazia de sfidare. Profitand de acustica ultimului nivel, nu trebuia decat sa asteptam ca mingea sa ajunga la jucatorii gazda (fapt ce se intampla des, de altfel), urma un moment de tacere al galeriei lor speculat de catre noi cu un „C-F-R/C-F-R” temeinic. Urmau ei prompti la „cuvant”, cu al lor cor de fluieraturi (semn ca ne si auzeau) si era inestimabil sa ii vezi astfel fluierand pe propriul atac. Macar cu atat sa le fim si noi, visinii, recunoscatori.

Cel mai grav episod a fost insa acel al ruperii tricoului lui Beto. Marturisesc ca nici nu imi inchipuiam posibil asa ceva, de asta am si ratat initial momentul, nu focalizasem pe norocosul care a primit acel valoros cadou de la cel mai bun jucator al meciului. Din fericire colegii de galerie au fost mai vigilenti astfel incat am adunat si legat si eu cateva detalii de la locul faptei, mai cu coada ochiului. Intre timp au aparut si pozele pe gsp (un sincer „bravo” fotoreporterului), cred ca toti au putut sa vada lucruri si chipuri. Probabil niste stelisti se cred acum eroi, dar, ce ar trebui ei sa stie: in primul rand „ungurii” carora Beto le-a facut cadou tricoul sau de joc aveau la ei un steag al Portugaliei. Asta se vede simplu si pe pozele publicate. Apoi, ca un element de detaliu, asta urmaream eu atunci: in momentul in care Beto s-a intors cu spatele la locul acelei infractiuni, mergand spre vestiar s-a intalnit si s-a imbratisat cu unul dintre fratii Costea. Daca departarea nu m-a facut sa ma insel, cred ca era exact Mihai Costea. Asta apropo de dusmania din teren, relativa la dusmania din tribune. Am numit gestul de rupere al tricoului o infractiune? Am exagerat? Am vorbit cumva in termenii lui Craciunescu? Nici vorba! Faptul acela ESTE o infractiune: distrugere in dauna avutului privat. Tricoul intrase in posesia cuiva, iar ceilalti l-au deposedat si l-au distrus. Ia sa vedem ce scrie in Codul Penal: Art. 251 Distrugerea. Aliniatul 1: „Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia ori impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui bun, precum si inlaturarea masurilor luate, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda”. Asadar: avem chipuri, avem martori, avem poze, avem o parte vatamata. Sper doar ca acel fan ce avea steagul portughez in mana sa aiba curajul de a depune plangere pentru ca sa poata exista o pedeapsa absolut meritata. Sau macar cineva sa-l ajute/sa-l sfatuiasca sa faca acest demers. Nu conteaza ca este un tricou, o masina, o locuinta sau un magazin. E distrugere, e huliganism. Fapta este o infractiune, iar faptasii, dincolo de a fi suporteri, sunt iata infractori, nu merita indulgenta.

Ne intoarcem la fotbalul pur? De ce nu? In primul rand a fost un meci de fotbal si da, judecand dupa numarul de ocazii, de evenimente, cred ca putem vorbi despre un spectacol placut ochiului. Acelui ochi nu incruntat, nu incrancenat ci al celui neimplicat.

Un raport al marilor ocazii de gol de 9-3 pentru Steaua, cu tot cu iuresul din final. Cam atat am numarat eu. In conditiile astea egalul nu ar fi tocmai echitabil. Si, tinand cont ca am si zis deja ca Beto a fost cel mai bun jucator al nostru nici nu este just. Steaua merita sa castige. A avut atitudine mult mai pozitiva, a avut curaj doar ca, asa cum noi am pierdut acel meci cu Dinamo (cel in urma caruia am fi fost campioni de toamna), tot asa le-a venit acum randul lor sa constate cat de nedrept e fotbalul. Sa spunem ca am avut avantaj si ca de aceea ne-am retras, de aceea a existat aceasta desfasurare a partidei? Nu ar fi demn din partea noastra. Sa vorbim despre minutele 0-15, despre 75-85, atunci cand scorul era egal si raportul numeric din teren asijderea. Cine ataca? Cine avea mingea? Cine vroia sa castige? Ca am dat gol la prima ocazie, bravo noua. Ne-am tinut apoi in şa intr-un rodeo mai mult al puterii decat al sigurantei pe lucrul pe care-l faceam. Steaua a vrut sa castige, noi am vrut egalul. Cine ar fi meritat asadar egalul? Cine ar fi meritat victoria? Raspunsurile vin de la sine. Ce nu inteleg este de ce ne-a trebuit egalul. 2 puncte pierdute, unul castigat. Era vorba ca lotul Stelei e cel mai slab, chiar ai nostri au spus-o. Era vorba, mai acum 3 saptamani, ca asta e cea mai buna formatie a CFR-ului de cand exista proiectul. Tot ai nostri au afirmat-o. De ce sa jucam, asadar, la egal sau, cel mult, la o tactica de guerilla? De ce o astfel de tactica la o echipa ce vrea sa castige campionatul, sa arate ca e mai tare decat toti ceilalti? Fiindca.... Fiindca e mai usor, fiindca e mai sigur, fiindca e mai convenabil. Dar tot fiindca de fapt nu se rezolva/decide nimic, fiindca am tremurat ca Vasluiul cu Lazio, fiindca de fapt nu suntem atat de grozavi pe cat ne place sa ne inchipuim si, mai ales, fiindca de fapt echipa nu mai joaca aproape nimic ca un tot unitar, ca o echipa. Etapa a XVII-a si constatam asta. Unde e oare CFR-ul din primele etape care atunci cand avea 1-0 se apara mentinand posesia mingii, facand pressing, facand in cele din urma 2-0, descurajandu-si adversarul si aflandu-se in minutele 90 cu perioade de pase de peste un minut? De ce atunci s-a putut si acum nu? Ce a cedat in angrenaj? Cel putin un lucru, sesizabil: coordonatorul de joc. Dar mai e inca unul asemanator: coordonarea. Cei 11 de pe teren nu mai stiu juca precum o echipa. Ceea ce am observat si in precedentele situatii, impotriva celor slabi, s-a confirmat si acum: fiecare jucator se misca exact dupa cum stie, ca un tamplar, improvizeaza, schiteaza si executa, cara de unul singur. Rar se intrevede altceva. Echipa? Nici vorba! Un set de jucatori care sunt insa intr-adevar valorosi, daca chiar si in aceste conditii reusesc sa se tina bine, macar sa nu piarda.

Nu se stie juca altceva sau nu se vrea? Partea cu vrutul am suspectat-o la inceput. Credeam ca este efectul bascaliei ceferiste. Era un derby dar nu era obligatoriu sa batem asa ca sa-i lasam pe ei sa se chinuie... Cand insa temperatura a crescut, cand au inceput sa apara cartonasele, goluri, deja muschii s-au incordat. Iar cand au venit cele 2 cartonase rosii atunci intr-adevar am avut o echipa. 9 contra 11 stelisti. In acele 10 minute chiar au jucat, s-au dublat, si-au dat sufletul pe teren. Intrebare logica: de ce nu puteau juca asa din start? Fiindca de fapt nu stiu cum. Ultimele minute au avut ceva special: mingi aruncate de stelisti in careu, incercau sa puna cat mai repede presiune pe noi. Asta ne-a ajutat, nu mai tinea neaparat de vreun plan tactic. Dar ia sa fi cerut ceva faze clasice, fixe, invaluiri, un joc mai asezat al stelistilor. 10 minute erau suficiente in conditiile de ieri. Nu aveam nicio sansa! Ce se greseste?

Sa facem un studiu de caz: Muresan. Unii il pun la zid, il considera principal vinovat. Altii ii iau apararea, il poleiesc cu aur. O spun inainte de toate: am avut 3 jucatori stralucitori in acest meci: Beto, Camora si Cadu, in aceasta ordine. Restul: plus si minus sau doar mult minus. Sa ne intoarcem la Muresan. Ce gasim la el in primele minute. Este depasit de 3 ori usor de adversar. O data suteaza Prepelita in bara dintr-o zona in care de regula Muresan trebuie sa blocheze, alta data e depasit si ia primul cartonas galben cand nici nu trecusera 10 minute. Care era problema? Muresan juca de unul singur. Nicio urma de coordonare cu Renan sau cu Peralta. El trebuia sa fie cand pe stanga, cand pe dreapta, sa blocheze si sa recupereze totul, sa se sacrifice facand si astfel de interventii de galben. Faptele sale bune nu ies in evidenta asa usor, se spune „deh, o alta minge pierduta de stelisti la mijloc”. Greselile insa se vad imediat. Pe langa cele 2, in prima repriza a mai fost o data Gabi Muresan depasit extrem de simplu de catre Bourceanu stand apoi la mila sutului stelistului de la 18 m perpendicular pe poarta. Ce s-a schimbat in a doua repriza? Renan a inceput sa fie mai activ, a inceput sa treaca mai des chiar si catre dreapta, Peralta si-a dat seama ca degeaba tine de minge asa ca s-a refugiat si el in centru, iar Muri a fost lasat in sfarsit sa-si faca treaba bine. De asta nici n-au mai fost ocazii steliste multa vreme in a doua repriza. A fost admirabil respingand absolut fiecare centrare din faza fixa, ca si cum noi nu am mai avea alti oameni pentru treaba asta. Muresan la cum a jucat pana la eliminare a aratat ca era indispensabil si ca, chiar si nervos, chiar si cu cartonas, trebuia sa joace, pur si simplu fiindca nu avem om pe profilul lui. Poate Kivuvu, dar...se risca cineva cu el? Iar apoi, observati, imediat ce Muresan a fost eliminat ce s-a intamplat cu centrarile in careul nostru. Renan nu poate respinge in aer, Piccolo si Cadu sunt jucatori mai mult de blocat omul direct. Cine sa respinga? Noroc ca nu am dat foarte multe faze fixe din jurul careului caci altfel dintr-o lovitura de cap ne venea infrangerea. Muresan a avut deci o evolutie ce putea fi buna, daca ar fi tinut doar de el. Nu a fost ajutat in prima repriza, deci acele greseli ar fi nedrept sa i le imputam doar lui. Ce a gresit insa doar el a fost modul necontrolat in care a jucat in partea a doua, acel cot la Tanase care trebuia sa fie al doilea galben si modul in care s-a pierdut cu firea in minutul 85. Intr-adevar, acolo a fost faultat, nu o data ci chiar de 2 ori. O data din spate si o data un atac dur din fata. Balaj a gresit ca n-a dat fault pentru CFR, dar gestul lui Muri este o greseala imensa care-i vine doar in carca lui. Un jucator la experienta lui nu face asa ceva intr-un astfel de moment, intr-un asemenea meci. Muri este din punctul meu de vedere elementul cel mai edificator pe care putem face analiza CFR-ului in acest meci: material bun, sclipiri, posibilitati de a-l pune in tot felul de sisteme tactice dar, in cele din urma, incapacitate de a-i folosi calitatile la turatie maxima. De la cine cer asta? Nu cumva de la antrenor?

Am priceput destul de usor ca jucam la contraatac. Cu Sougou in mare viteza pe dreapta chiar era bine. Pe partea cealalta Bastos, fluctuant dar parca mai bun decat de obicei. Adevarul este ca Steaua nu e o sperietoare. Au probleme enorme in aparare, in primul rand de viteza, probleme pe care noi le-am fi putut specula la maximum. Nu au reusit sa blocheze nicio centrare, aveam si flancurile la indemana. Daca tot vroiam joc de contraatac era insa bine sa avem toti jucatorii de viteza. Nu doar Sougou ci si Weldon si Hora. De ce in centru s-a mers cu Kapetanos si Peralta? Kapetanos a dat gol. O ocazie, un gol. Restul? Zero. Poate sa spuna cineva ca, luand exemplul lui Weldon din Giulesti, intr-o seara ca asta in care nici nu a fost frig, Weldon nu ar fi facut mai mult? Alerga mai mult adversarii, facea mai multe spatii. Era joc de contraatac. Iar in spatele lui, Hora. Aveam astfel macar 4 oameni sa tina de minge in fata, putea sa faca si un-doiuri nu sa ne tot chinuim cu sageti la Sougou sau Bastos. Peralta a fost preferat pentru aportul sau defensiv? Nici cal, nici magar. Iarasi am tinut cu dintii de acest 4-3-3 plictisitor, iarasi am avut jucatori care faceau totul si nimic. Sa fi lasat in fata fundasilor cei 2 inchizatori clasici, Renan si Muresan, ocupati in principal cu defensiva, ne permiteam apoi sa-l punem pe Hora in fata. In loc de 4-3-3 am fi fost poate cu un 4-2-3-1, mult mai elastic, mai mobil, adica exact moartea echipei fragile defensiv a Stelei. Zau ca te doare sufletul de efortul si potentialul zadarnic ale lui Sougou, cel care e disponibil mereu de cate ceva, exact ca Weldon! Noi am jucat cica stil de contraatac cu Peralta si Kapetanos in centru. Teoretic suna bine, practic ati vazut ce-a iesit. Si, ce e mai interesant este ca daca tot am avut norocul sa ajungem cu foarte bine pana la pauza, se puteau rezolva atunci lucrurile. Ilie Stan a facut 2, apoi 3 schimbari, noi una singura. Asa a venit egalarea. Costa a mutat „ora fixa” pentru schimbari din minutul 60 in minutul 70. Nu conteaza ce misca adversarul, noi stam ca trenul pe sinele noastre, ca doar de asta suntem CFR?! Sfanta incapatanare! Aveam solutii berechet: Weldon, Hora, Celestino si Ronny. Doar Ronny a intrat si, initial a parut ca e o mutare buna, tinea de minge. Priviti faza golului incasat de noi:

Observati miscarea lui Ronny in aparare? Singurul de acolo care isi face bine treaba e Camora, depasit insa intr-o situatie de invaluire, 2 contra 1, fiindca Ronny, proaspat intrat in teren, nu a considerat ca e necesar sa alerge. Muresan, ajunge sa fie omul care sa blocheze centrarea de pe extrema, din stanga?! Priviti-i pe Renan si mai ales pe Peralta. Acum intelegeti de unde vine golul? Era minutul 75, doar un sfert de ora de inteligenta si am fi avut o victorie gigantica. Mijlocul, vechea meteahna! Cand vroia oare Costa sa faca ultimele schimbari in clipa in care Steaua deja avea 4 oameni de atac, la 1-0 pentru noi? Adversarul muta, muti si tu. Celestino cred ca de-abia astepta. La fel si Hora. Se putea scoate Kapetanos, se punea Sougou in centru. Totul pentru viteza, totul pentru a bloca felul in care Steaua se arunca disperata in atac. Iata doar cateva motive pentru care cred ca dincolo de tot ceea ce s-a vazut cu ochiul liber, daca nu s-a vazut suficient, Costa e foarte blamabil pentru inca un episod tactic total inadecvat.

Desigur, avem rabdare. Am invatat de la Galati sau de la Gaz Metan ca un antrenor este eficient doar din al doilea, al treilea sezon. Este insa CFR-ul un club de statura si posibilitatile celor 2 enumerate mai sus? Repet, nu m-ar deranja daca as vedea ca nu ne atingem obiectivele din cauza neajunsurilor unor jucatori. Dar cand vad mlastina gandurilor, o tactica anosta si un joc de echipa sublim si, evident, lipsit cu desavarsire, parca nu am speranta ca, vreodata, Costa se va transforma intr-un „tocilar al tacticii”, al ideilor geniale.

Altfel, gafe individuale au fost cu duiumul. Pasele complet aiurea, orbesti, ale lui Renan (chiar daca lungimea lor era de sub 10 metri), felul in care Panin cadea mereu ca pe gheata pe iarba cand era depasit de Tanase (cel putin 2 situatii doar in prima repriza), sau ca pana si lui Piccolo, un specialist al pozitionarii, i s-a luat fata de 2 ori, o data la ratarea imensa a lui Rusescu (sut peste poarta) si o data stand total defazat la lovitura de cap tot a lui Rusescu, atunci cand mingea s-a dus in bara. Cine e Rusescu, domnule Costa? Cel care daca nu era ridicat in slavi de toata presa dupa meciul cu Dinamo sigur avea un moment de glorie cu noi. Alt moment jenant? Cornerele, fazele fixe. Observati acolo, va rog, cum revin on-side jucatorii care bat aceste lovituri. Bastos are cate un offside din astfel de pozitii la fiecare meci.

Am trait in acest meci prin efortul celor 3 jucatori. Cadu, cel care oprit tot ce s-a putut pe centru, Camora, cel care a inchis perfect, aproape singur, flancul stang (probabil ca e chiar cel mai bun fundas stanga din tara in acest moment) si, mai ales pentru final, Beto. Ce-ar zice acum Helmut Duckadam de Beto? Portughezul din poarta noastra a avut si noroc, ca orice mare portar, dar, dincolo de interventiile pe care el le face uneori mai spectaculoase decat sunt, a avut precizie la retinerea mingii, din nou comunicare si dirijare foarte buna a apararii si, mai ales, macar 2 reflexe intr-adevar extraordinare pe final. Cel mai important dintre toate, acela din minutul 94, un sut intors, saltat, din interiorul careului mare, probabil cea mai buna parada a lui Beto de pana acum la CFR: cea mai importanta, cea mai pretioasa.

Cartonasele? Daca l-am pus pe Cadu pe locul 3 in topul celor mai buni jucatori ceferisti tocmai din cauza asta am facut-o. Nervozitatea excesiva. Din nou si din nou. Si capitanul si ceilalti jucatori comit astfel de gesturi. Proteste, atentia mai multa catre arbitru decat catre minge. Tine oare de seriozitate, de infumurare sau de frustrarea de a nu ne merge si de a nu sti cum sa ne facem jocul? Sigur, nu poate Cadu sa-i tina in frau pe ceilalti, dar ii poate dirija. Pe mine ma alarmeaza ca atunci cand se incercuieste arbitrul cu proteste, Beto este cel care vine sa ii indeparteze pe jucatori, iar Cadu e varf de lance la atac. Psihologia e cumva materie straina la CFR? Ceva chiar ar trebui rezolvat aici. Altfel, nu il acuz pe Cadu pentru cartonasul rosu incasat de Weldon ci cred ca brazilianul ar trebui amendat pentru gest. Va lipsi cat atacantul? 2-3 etape? Cadu lipseste si el. Muri la fel. Cu cine batem Astra? De fapt, batem? Oare nu vom acuza absentele si vom merge si acolo la egal?

Cat despre arbitrajul lui Balaj, mare scandal acum media, mi se pare maximum de tembelism atins anul acesta. „Diapazonul Becali” a dat tonul si corul celor fara de „Diazepan” din presa il urmeaza pe 1000 de voci. Haideti sa vorbim barbateste despre arbitraj, vreti? De-acord ca Gabi Muresan merita eliminat. Nu cred ca in prima repriza, chiar daca a comis 3 faulturi repetate. Doar unul a fost de galben, fara dubii. Restul erau doar pe stand-by. La fel, de-acord cu faptul ca in minutul 65 l-a lovit pe Tanase, mai mult din neatentie. Acolo era clar de galben si de rosu. Bun, dar stai cuminte Jiji, nu te agita! Tu si ceilalti netoti uitati prea repede o faza. Minutul 54, uite asta:

Geraldo intra catre Peralta. Nu-l atinge in plin cu crampoanele (ar fi fost de rosu direct), dar il prinde un pic cu picioarele din spate. In plus, e o „saniuta”, rateaza total mingea. Galben mai clar decat asta nu prea vezi. Si ce crezi, nea Gigi, revolverule revoltat? Geraldo avea galben deja. Era minutul 54. Nici macar comentatorul tv nu a putut ascunde posibilitatea ca Geraldo ar fi trebuit sa incaseze al doilea galben. Deci cine pe cine a iertat? Sigur, tembelismul e fara de margini. Eu astept ca ceea ce „Chivuta Becali” declama la televizor, sumele acelea sa le poata si proba, altfel... mai bine schimb pe OTV. Sau, ca orice om normal, mai bine inchid televizorul. E doar un aparat, obosit si el, saracu’, de atatea ineptii. Sa fim intelesi: Balaj a arbitrat echitabil. A dat poate un mic plus gazdelor, la acele faze neimportante (poate un fault dar prea usor, unul prea greu etc) dar la deciziile mari a fost cat se poate de impartial. Din punctul meu de vedere este fara absolut niciun dubiu cel mai bun arbitru roman. Sunt sigur ca Weldon merita rosul incasat, Balaj nu e Alexandru Tudor sa exagereze, sa lase o echipa cu 2 oameni in minus doar ca sa iasa el in evidenta, doar dintr-un spirit de sadic al fluierului. Ba chiar la cum au fost bruscati acolo arbitrii de catre ceferistii scapati de sub control se putea lasa mult mai rau. Eu am vazut cu ochii mei un fanion cazand din mana unui asistent aflat in zona. Sa-l lasam asadar pe Balaj pentru alte derby-uri si sa intrebam: cine calmeaza echipa? Singura? Terapie de grup? Team-building? Cred ca e nevoie de ceva in plus. In loc sa avem omogenitate mergem in jos, pe tobogan, parca din rau in mai rau de la o etapa la alta. Am zis deja: sezonul asta e a lui Costa. Daca l-am indurat anul trecut pe Minteuan acum cred ca putem muri cu Costa de gat. E proiect pe macar un an, trebuie sa il duca la capat. Tot ce mi-as dori sa-i transmit este: „Costa, fii animal! Intra din nou in ei!” (dupa meciul cu Petrolul, daca bine imi aduc aminte, s-a intamplat asa ceva si, cel putin pentru cateva etape parca ne-a fost mai bine).

Nu inchei acest articol inainte de a demonta un neajuns al transmisiunii tv. Probabil ca n-ati vazut decat stelisti in tribune. Ceferistii erau cocotati in inelul de sus, acolo unde camerele probabil ca nu vedeau. In plus, fiindca cei de la paza scotoceau intens pana si in praful de pe papucii suporterilor clujeni, ceferistii n-au ajuns in formula completa decat un pic dupa inceputul meciului. Destul cat sa spuna comentatorul doar atat de fani: „sunt si vreo 50 de suporteri ceferisti la meci”. Si asa a ramas pana la final. De fapt erau cel putin 200, multi veniti de la Cluj dar chiar si din Bucuresti, chiar si bucuresteni care tin cu CFR-ul. Da, exista, nu sunt verzi si nu au antenute. Chiar exista si sunt oameni admirabili! Las insa imaginile obtinute prin amabilitatea KVSC sa vorbeasca, sa intelegeti poate din ele ce inseamna compania unui grup civilizat si sa va sfatuiesc ca daca veti avea vreodata ocazia sa faceti o deplasare pentru CFR sa nu ezitati. Puteti pierde partida (caci CFR-ul va mai si pierde) puteti pierde ceva bani, poate timp pretios, dar, stiti cum se zice: nu stiti ce pierdeti cu adevarat!

Amin!

10 ani

2011-12-05T09:13:00.000-08:00

Un vagon de noapte dintr-un tren pe ruta Sibiu - Piatra Olt. Singurii pasageri in el, doi chitaristi isi incepeau calatoria spre festivalul de folk de la Calafat. Aveau "armele" cu ei si pentru interminabilul drum de pe calea ferata romaneasca doar ele le puteau fi aliate. Nu existau I-pod-uri, nu existau I-phone-uri, nu exista decat I-nspiratie.

Au scos chitarile, au zdranganit o vreme... La moda era, in acele vremuri, "Adio" al celor de la "Gaz pe foc"... Pe urma, pe o Vale a Oltului oarba de bezna, pe ideea muzicala a unuia, au inceput sa construiasca, sa progreseze, sa creeze o linie sonora, chiar acolo, pe linia ferata. Cuvintele inca nu erau, dar aveau sa vina singure, peste cateva zile, in mai putin de o ora, adica intr-o clipita.

Era inceput de decembrie, 2001. Era acum 10 ani...

MI-O VENI mintea la cap/ Cand echipa am sa fac?

2011-12-02T23:27:00.000-08:00

Termometrul spune -5 grade Celsius ... la umbra. Daca se mai poate vorbi de „termometru” si nu de „frigometru”. Frig rau, dom’le! Iti ingheata mainile si nasul, iti ingheata ceaiul in paharul de plastic bocna si el, iti ingheata CFR-ul pe buze, numai campionatul nu vrea sa inghete nicicum ci isi duce cu o incapatanare polara planul, pana la sfarsit, spre marea „desfatare” a strainilor zgribuliti prin partile noastre. Facem oare din fotbal un sport olimpic de iarna? De fapt, daca ne uitam mai bine, e o intreaga Olimpiada de iarna ce se desfasoara sub ochii nostri atunci cand vine decembrie: avem fotbal bob cu bobul, arbitraj artistic (proba individuala si pe perechi), declaratii lucide ca dupa „Saniuta”, jucatori ce alearga si dribleaza de parca ar fi la „cross-country” (cu schiuri de 2 metri in picioare), probe de slalom al logicii dar si de coborare in ridicol si, desigur, foarte mult curling in emisiunile tv. Mai lipseste bulgareala, dar asta e deja brevetata pentru vecinii nostri de la sud de Dunare, bulgarii. Noi ne putem consola cu „mamaligareala”.

Fotbalul in frigider n-o fi inventia noastra dar, cu certitudine, e incapatanarea noastra. Altadata turul se termina in primele zile ale lui decembrie. Acum mai sunt inca 2 etape de jucat?!? Pai da, ca sunt multe etape si n-au cum sa le mai ingramadeasca. De ce-s atat de multe runde?! Deoarece sunt multe echipe; asa-zise echipe, fiindca oare cate din ele sunt adevarate? Sportul, Chiajna si acest Mioveni chiar ocupa degeaba timpul de emisie. Etapele cu ele reprezinta doar o cursa cu obstacole, ca la hipism, doar-doar darama cineva vreo bara din 20 de situatii. Era clar ca CFR-ul trebuia sa faca „HOP!” si sa treaca mai departe. Pe frigul asta insa nimic nu mai iese, picioarele se incalzesc mai greu, oasele trebuie protejate de contactele dure, iarba naturala, inghetata, are defectul celei artificiale. CFR nu e echipa de frig. Noi mergem in Austria doar vara iar iarna ne-o petrecem nu in cantonamente montane ci in Turcia. Nu putem juca decat daca facem focul, focul se face mai greu, trebuie frecus mare pana sa ajungem sa ne incalzim putin. Asa a fost si cu Mioveniul, aceasta echipa sponsorizata (si) de „firma”, „Servicii edilitare Mioveni”, o adevarata expunere si aruncare a banului public in fotbal. Am facut focul, ne-am jucat cu el, era sa ne ardem, dar pana la urma nu-i loc de ură ci de „Ura” cand vine caldura.

Vai, insa cat chin! Intr-o intreaga prima repriza am avut impresia ca vad „Cotele apelor Dunarii”, ma rog, ale Somesului: „Cfr sencsontsentsentimetr – gheata la mal”. „Sentimetr”sau ... sentimente. Bastos, zerozerozerosentimetr – stationeaza mereu. Mijlocul nostru, „centcentcentsentimetr – pod de gheata”. Beto – „centquatrevingtscinqsentimetre – creste (in ochii nostri) multi centimetri”...

De ce oare atata gheata, de ce atata indolenta in startul partidelor cu echipele mici? Sa fie asta un semn de labilitate motivationala a echipei, un dop la care Costa nu a parut decat rareori ca are tirbuson? De data asta a avut, pitulat pe undeva prin buzunare. A avut si disperare, a avut si turbare, in aceeasi masura cu care a avut proasta inspiratie in alegerea garniturii de start. Sa motivez: disperare – fiindca niciodata nu l-am vazut sa faca inlocuiri tactice de prin minutul 30. De regula, astepta pana in minutul 60, oricat de mult lancezea jocul. Turbare? Fiindca cei de la tv dadusera transmisiunea la stadion de vreo 5 minute, echipa Mioveniului era pe gazon dar ceea visinie intarzia sa apara. Sedinta prelungita si, cred, dupa CUM au inceput sa alerge ai nostri in a doua repriza, vulcanica. De data asta antrenorul a reparat ce a stricat mergand pe aceleasi clisee tactice: „nu-i bun Peralta? Urmatorul in centru e Bastos, de-abia am loc si de Ronny in teren”. Sau: „stau adversarii aglomerati, dam mingi in adancime, pe flancuri, peste ei. Nu conteaza ca terenul e inghetat sau ca in centru, apoi, la centrare, e doar Weldon si ca tactica asta n-a mers deloc la Sibiu. Noi sa jucam ca pe tabla tactica, acolo unde nu-i frig, nu-s denivelari, adversarii sunt doar niste jaloane si unde oamenii din centru fac minuni”. Cand insa intr-o repriza intreaga raportul ocaziilor cu Mioveniul e 2-2 cred ca se impune pentru echipa prea blajina luarea taurului de coarne de catre antrenor, scoaterea lui la lumina. Inca 2 episoade ca astea si cred ca animalul din portughez va reveni la suprafata, Costa va deveni un soi de Minotaur.

Cele 2 reprize ale acestui meci sunt 2 versiuni perfecte ale unui „Asa NU” – „Asa DA”. Daca omul care a gandit prima planuit-o si pe a doua, intelegem cat de tare a stalcit-o initial. Am trait periculos asa, se putea intampla, de pilda, ca in a doua repriza sa luam un gol care sa incurce rau jocul (ca-l luam in prima, era timp berechet sa revenim). Altfel, cu determinarea de dupa pauza, cu Muri si Renan venind din nou in pressing pana spre careul advers si cu fundasii laterali aparand in sfarsit langa mijlocasi, mai devreme sau mai tarziu sufocam oponentii. Au fost de-ajuns 7 minute in care ei de-abia sa mai vada mijlocul terenului pentru a sparge gheata. Meritul mai mare este ca de la 1-0 tot s-a mai stat sus, s-a jucat in continuare in aceeasi idee, astfel ajungandu-se la un scor ce ascunde marile probleme din prima repriza. In sine acele probleme nu sunt o noutate. Este foarte simplu: luam doar meciul precedent, cu Vointa si il aplicam ca un sablon peste prima parte a acestuia. Cu deosebirea insa ca Vointa e mult mai bine organizata decat aceasta echipa artificiala, „de forma” a Mioveniului, in care Dica, Rica (pardon, Neaga) si Tanasa, altadata visul oricarui patron de fotbal bucurestean isi traiesc apusul de elefanti, sunt monstri din ce in ce mai putini sacri, pe bani predominant publici si cu siguranta mai multi decat ar lua niste tineri dornici de combat si de afirmare. Puteti sa ma acuzati de lipsa de respect dar, din tot ce-am vazut pana acum, Mioveniul mi s-a parut „cea mai de umplutura” echipa din Liga I. Chiar ar fi fost tragic sa pierdem puncte cu ei. Eram insa pe calea cea „buna”. Acelasi joc fara idei, cu predilectie pentru mingi lungi si inalte, in care prima actiune dusa pe jos a fost de-abia in minutul 38, cand intrase deja Hora in locul „suparatului pe sat”, Bastos. E interesant cum se alege sistemul de joc si cum in centru intra doar Peralta sau Bastos cata vreme in tribune iau loc cuminti De Zerbi, Celestino sau iertatul Sare. Hora a fost acum o solutie de moment, a fost bun fiindca avea disponibilitate sa fuga, dar folosirea lui in mijloc, aproape de Muresan si Renan, intr-o partida cu un adversar puternic ar fi o sinucidere tactica. Sunt curios asadar (si temator) pentru situatia cu Steaua, acolo unde, afirm de acum, cea mai bun varianta mi se pare mijlocul puternic, greu de trecut, din meciul cu Dinamo.
Nu trebuie foarte multe lucruri pentru a pune in oglinda cele 2 reprize. Eu folosesc doar aceste 2 imagini, capturate in prima si in a doua repriza (ba inca la 1-0 deja in a doua!) ca sa fie cat mai edificatoare schimbarea de atitudine de la pauza. Trebuia doar scuturata complacerea, trebuiau impinsi cu forta oamenii in atac, pe principiul „luam 2, dam 5”. De ce, dintr-o data, dupa pauza au inceput invaluiri in flanc, de ce Sougou si Ronny au reusit sa vina tot mai mult cu mingea la picior catre careu? Fiindca se creau superioritati zonale in care adversarii erau atrasi si depasiti. A fost de-ajuns ca centrul de greutate al echipei sa avanseze cu 10-15 metri pentru ca tot jocul sa basculeze favorabil. Imi aduc aminte de Lionn. In startul sezonului (atunci cand mai prindea inca echipa) dar mai cu seama in amicale, il criticam fiindca se uita pe sine prin atac, fiindca neglija apararea. Sigur ca in meciuri tari asta ne-ar costa teribil dar acum, intr-un asemenea episod de pus si tinut adversarul in corzi, atributul sau ofensiv nu putea sa fie decat un avantaj. La fel si Nicoara cel folosit mai mult in atac decat in aparare la CFR. De ce oare in prima repriza nu a ajuns niciunul la mai mult de 35 de m de poarta adversa (cu exceptia situatiilor in care aruncau de la margine)? Eroare tactica sau lipsa de interes din partea unor jucatori ce aveau marea sansa de a prinde din nou echipa, dupa atata timp. Mai plauzibila parte prima varianta, nu? Nu, nu-l fac pe Lionn erou fiindca a dat un gol, fie el si superb. Aia de fapt nu era treaba lui ci a jucatorilor de atac. A lui este insa sa vina in fata, sa faca acele triunghiuri mijlocas-atacant-fundas de banda de superioritate, sa invaluiasca si sa centreze oridecate ori are ocazia. Totusi, e clar ca e prieten cu mingea si ca impotriva echipelor mici (adica in 50% din cazurile returului) va fi o solutie. Nu si pentru ultimele 2 meciuri teribil de grele de acum, cu Steaua si cu Astra.

Macar in spate lucrurile s-au linistit. Beto a redevenit „zen”, chiar la timp, pentru ca avem nevoie de el la lucru, Cadu si Piccolo par a se fi cimentat ca si cuplu (oricat de mult nu i-a conveni, poate, asta lui Costa). Cu doar ei 3 rezolvam cu Mioveniul toata apararea, de asta cred ca asemenea meciuri sunt doar de asalt, de asediere.

Mijlocul este cu doua fete. Poate fi foarte eficient la recuperare. Asta ramane cea mai buna posibilitate a noastra de a „construi” ocazii. Din pacate, Muri nu poate pasa in stil Peralta iar Renan nu-si prea asuma astfel de idei. In fine, a treia piesa e mereu schimbata, inca se cauta. Eu zic ca Celestino ar trebui sa fie aceea. Costa schimba Peralta – Bastos, desi niciunul nu-i „S+M” pentru etapele din iarna asta.

In fine, in atac, Weldon si Sougou par serios afectati de iarna. Poate de frig, poate de perspectiva (reala) a unor accidentari teribile in frigul romanesc. Nu-i nimic, in etapele de iarna, de regula, Kapetanos devenea mai util la Steaua. Singurul pe care-l vad insa temerar este Ronny. Au fost cateva situatii in care alerga in prima repriza in disperare sa faca jocul de recuperare, apoi se intoarcea si ridica mainile a deznadejde vazand cum coechipierii nu il sustin, nu isi inchid si ei partile. Asa limitat cum pare uneori, Ronny face de toate: alearga, cauta poarta, incearca sa vina mai aproape de omul de pe banda. Cu toate aceste lucruri bune, banda stanga cred ca la CFR trebuie sa fie una a viitorului. Acolo astept cu nerabdare sa vad promovat un tanar, fie ca va fi Rui Pedro (cel care e tot mai rodat de catre Costa) sau Negrut, de la CFR II.

S-au dat 3 goluri. Par multe. Par spectacol. Impotriva cui? Partea buna este ca dam cam un gol la 2 ocazii mari. Partea proasta este ca nu avem prea multe ocazii impotriva unor formatii mici. Partea buna este ca reusim sa ne ingramadim des adversarul. Partea proasta este ca dupa ce aceasta a fost tactica din startul sezonului (atunci cand cica echipa nu era inchegata) intre timp partea asta cu pressing-ul s-a defectat. Bine este ca se poate recastiga din timp. Rau este insa ca nu totdeauna va fi timp si poate uneori nici sansa.

Interesant este ca toate golurile s-au dat de catre oameni care sunt sau ar fi in mod normal rezerve. Hora, cel care a schimbat ideea jocului si care, pentru asta, ar trebui sa fie omul meciului, a centrat decisiv la primul gol, Lionn, cel de care chiar uitasem, al doilea si Kapetanos – inca un gol, simplu de data asta, asa cum ii plac lui – din postura de rezerva.

Ca ne-a mai ajutat si Dica e adevarat. Dica cel care n-a dat decat un gol pentru CFR, in semifinala aceea CFR-Dinamo, 2-1, acum si-a dublat performanta. Nu stiu daca merita batjocorit pentru „reusita” desi acela a fost punctul de cotitura al partidei. Totusi, nu pot sa nu ma uit la acea faza a loviturii libere, sa privesc cum Dica tine singur zona aceea din careu, cum in spatele lui sunt 3 ceferisti gata sa dea catre poarta si sa nu-mi dau seama ce vraiste era in tabara Mioveniului. Daca e pus Dica sa respinga cu capul de pe scurt, vina nu-i a lui. Antrenorul isi merita pedeapsa.

Dupa meciul asta se pot trage concluzii si confuzii (sau, pentru cei raciti de-a binelea, infuzii). O concluzie ar fi ca CFR poate, ca sunt solutii si pe banca, ca totul tine doar de croiala echipei, fiindca doar din schimbari se fac doar returusi este doar „management de criza”. O confuzie poate fi titularizarea si in meciul cu Steaua a unora ce azi au fost utili (ma refer aici la Hora si Lionn). Concluzii sunt si privitoare la „a venit momentul sa batem Steaua in deplasare?”. Cred ca da, cred ca e perfect realizabil. Valori au si ei si noi, dar noi ar trebui sa avem si sa aratam forta, sa punem plugul de iarna la centru. Urmeaza o saptamana cu foarte multa galagie, stiti de cand? Incepand de miercuri, la 1-2 zile de la derby-ul Dinamo-Steaua. Sincer, sper ca zgomotul naucitor si subiectiv sa fie iarasi la nivelul celei de la CFR-U, sper sa fie cat mai josnica linia de comunicare, sa-i inraiasca daca se poate cat mai mult pe jucatorii nostri. Sa faca asadar presa ce nu poate face Costa....

In final, ca o concluzie, o mica poezioara despre momentul de turnura al partidei:

Iarna pe olita

(George Cosh-book?)

A-nceput de ieri sa cada

Cate-o pasa-acum a stat.

E pauza. S-a fluierat

Jucatorii or sa vada,

Mare sfat.

Nu e soare, nu e bine

Si din Costa iese fum

Este vai de ei acum,

Jucatorii, fiindca vine,

Ca din tun!

Ei se fac mici, cat ganganii

Si de frica tremurand

Explicatii neavand

Ca un card de oratanii

Stau la rand.

Colo-n colt, acum apare

Un Bastos al nimanui

Ce-a iesit zicand "F*tu-i"

Cand pierduse la schimbare

Locul lui.

Langa el, in adapost

Hora, Muri si Renan

(Zgribulit si aerian)

Impreuna n-au mai fost

De vreun an.

Sufla-n pumni, chiar cu manusi

Si tot tremura Beto

Consolat ca si Eto'o

Are ger mai mare totusi

Pe la rusi.

Si scosi ca din frigider

Sunt doi pui prea congelati

Modou, Weldon parca-s frati

Iubesc un calorifer

Degerati...

Dardaie intens Lionn

Turture se simte el

Si-i trece un gand tembel

Ar servi, de n-ar fi om,

Antigel.

Doar pe unul n-afecteaza

Si acela e Nicoara

Soarta lui e mai usoara

Caci el jocul tot trateaza

Intr-o doara.

Cadu spune cel mai clar:

"Este frig crunt acolo

Stiu, ca n-avem incotro

Da nu e deloc, trazni-l-ar

Piccolo!

Jorge, fa rectificare

Ca noi nu stim sa jucam

Si chiar vrem sa castigam

Doar ca fara de miscare

Inghetam."

S-otareste rau si Costa

Si se face foc si para.

Incalzindu-i ca in vara.

Uite-i, gata de riposta

Pentru-afara.

Costa isi spune invatul

Bate-njura, da din maini:

"Dragilor, sunteti pagani?

Ia sa vad acum dezmatul

Fiti deci caini!

Clocoteste tot vestiarul

Barbati devin ei din fete

Si se rascolesc in ghete

De victorie-i gol paharul,

Este sete!

"Ce-i pe hol atata gura?"

MI-O-VENI idei mai tari

Ceferistii-s armasari

Parca trece-adunatura

De tatari!

Pusi insa pe fapte mari!

Mecca venita la pelerin

2011-11-27T22:40:00.000-08:00

Albusibiu si CFR-ul jucand la Sibiu. Va dati seama ce inseamna asta in sufletul unui biet „credincios”? Sa vina Mecca la pelerin? Ceea ce era o „fata morgana” mai acu’ 2 ani, azi a devenit infaptuire. CFR-ul intrand pe gazonul din Parcul Sub Arini! Cu siguranta, cei mai buni fotbalisti ce au calcat pe aici in ultimii 15 ani. Toata seceta si tot dorul de „Inter Sibiu” adunate in mine atatia ani s-au razbunat intr-o mare revarsare. Era o teribila utopie acum vreo 2 ani sa cred ca voi vedea vreodata CFR-ul aici. Avem doar o „samanta de echipa”, stadionul se gandea daca sa mai stea pe structura sa sau sa pice, nocturna era doar in serile senine, cu luna plina. Stadionul devenise un templu parasit iar Sibiu un „ghost-town” pe harta fotbalului romanesc.

A doua utopie are radacini mult mai vechi, vreo 20 de ani in urma. Mi se parea imposibil fiind un pusti, fan al echipei la care erau Majearu, Mihali sau Dorinel Munteanu sa tin vreodata cu vreo echipa vizitatoare, atunci cand joaca impotriva formatiei locale. Anii au trecut, am inceput sa-mi dau seama ca, de fapt, casa mea e Ardealul, nu doar Sibiul si ca, intr-adevar, CFR-ul reprezinta lucrul bine facut ardeleneste. Asadar, pentru mine, CFR-ul juca azi acasa, iar asta o afirm cu toata parerea de rau pentru Vointa. Da, sunt atasat si urmaresc si formatia sibiana, dar, in lipsa oricarei asteptari de performanta de la ea, rolul echipei locale este pentru mine de a mai face sa tresara numele de Sibiu atunci cand se citeste un buletin sportiv (si-asa nu-i baga nimeni in seama) si, mai ales, de a rezista cumva fotbalistic dar mai ales financiar in prima divizie. Daca ar fi in prima liga si la anul care vine, inseamna ca voi vedea si atunci CFR-ul aici. Acesta este micul meu calcul meschin, aceasta a fost postura individuala a fanului care din vesnic oaspete la Cluj devenise astazi gazda. Bucurie mai simpla si mai mare e greu de gasit. Iar cand meciul e duminica si cand destinatia e un oras magnetic-turistic precum Sibiul e lesne de inteles de ce atatia ceferisti s-au pornit azi pe drumuri. La Sibiu am avut imensa bucuria de a afla cea mai mare galerie de deplasare a CFR-ului pe care am vazut-o eu la un meci de campionat. Orasul meu colorat in visiniu... Fac o marturisire de terorist ratat, fara plan pus la punct: aproape ca am vrut sa iau pe toata lumea (inclusiv echipa) ostatici, sa nu mai plece de aici!

Dati-va asadar seama cum asteapta un suporter momentul, care ar putea sa ramana singular in care isi vede echipa in propria „sufragerie”. Fiindca, dupa cum se misca lucrurile, sunt mari sanse ca Vointa Sibiu sa retrogradeze sau, parca mai probabil, sa nu mai gaseasca nici sustinerea financiara milostiva si modesta de acum. Imi cunosc bine orasul, imi cunosc bine si echipa locala. Stiu ce poate Vointa la fel cum pot prevedea traseul sau, existenta sa profilata acum doar meteorica. Echipa ce in iulie era pe buza desfiintarii sa aiba bazele pentru a dezvolta un proiect durabil? Dati-mi voie sa nu cred asta: cu vorbe se fac multe, cu fapte putine. Asta este Vointa. O pietricica ce se chinuie sa intre in papucul oricui ar veni, se incapataneaza sa reziste si sa subziste. I-am urmarit cu atentie insa si stiam ca asa cum cu ei s-au chinuit rand pe rand, Steaua, Rapid, Otelul, Dinamo ne va veni si randul nostru. De asta am si facut dese trimiteri la finalul ultimului meu articol catre acest meci. Stiam precis ca ne va fi greu. Cat de greu insa ramanea la voia momentului. Mi-ar fi placut sa inteleaga si altii asta, mai ales cei din interiorul clubului. Sa ia mai in serios acest meci (precum si cel ce urmeaza, cu Mioveniul), sa faca ceva mai mult decat declaratiile obisnuite, de complezenta, la adresa

Vointei si sa se concentreze mai mult pe studiul adversarului, pe motivarea jucatorilor. Sa fiu cinstit nu mi-ar fi placut nici ca CFR-ul sa vina aici si sa striveasca, sa aplice vreun 5-0 prin care sa ne rada de pe harta. As fi vrut si m-as fi asteptat totusi la o victorie de parcurs, normala, la o disputa in care sa se vada de ce un jucator precum Cadu castiga singur cat toata echipa Vointei la un loc. Sau macar sa vina si sa le arate concetatenilor mei, ardeleni si ei, care e diferenta intre echipele din Bucuresti si constructia (nu doar „proiectul”) de la Cluj. Sa arate Weldon de ce marcheaza meci de meci, sa isi aduca aminte Peralta ca a fost la Inter si pe terenul fost al Interului sa despice un pic apararile, sa stea sa „hodineasca” si Beto, un meci linistit, fara sa fie deranjat cu zeci de pase la portar.

Cel mai important: toate cheile erau la CFR nu la adversar. Vointa a jucat acelasi stil de la inceputul campionatului, o carapace pe care doar un nebun ar schimba-o.E unicul mod de a supravietui al unei echipe ce si-a adus cu ea fotbalistii din B si chiar din C. Cine a fost in situatia sibienilor si a incercat altceva, uitati ce pateste: vedeti doar Chiajna, Mioveni, echipe cu bugete superioare Sibiului. De ce nu le iese? Fiindca se intind mai mult decat le este plapuma. La Sibiu lucrurile sunt asezate, asa, pe cam cat se poate. Echipa sta si se apara iar daca e sa si marcheze un gol, cumva, nimeni nu se supara. Este usor de vazut ca, pana acum, echipa nu a luat decat maximum un gol in jocurile de acasa, ca joaca un sistem greu de gasit in fotbalul actual cu 3 fundasi, un 3-4-3 in faza de atac care se transforma in 5-4-1 sau 4-5-1 pe aparare, ca singurele lor valori mari fotbalistice ar fi Iulian Popa si Dalbea, restul fiind cu „termenele de garantie fotbalistica” depasite, fotbalisti de 30+ sau altii de umplutura. Singurul jucator pe care chiar il apreciez fara rezerve este „septarul Popa”, un mijlocas care, o spun cu toata increderea (sau naivitatea), ar avea loc la CFR, un jucator care trebuie obligatoriu urmarit si luat de la Vointa pentru multele sale calitati rare: tehnicitate, dribling foarte bun, disponibilitate la efort, sut si pasa decisiva. De pilda Popa ar fi la momentul de fata peste tot ceea ce are CFR-ul pe partea stanga de atac, acolo unde Bastos sau Ronny se chinuie din rasputeri sa fie improvizatii eficiente. Urmariti-l asadar pe baiatul asta si acum, felul cum joaca pentru Vointa dar si traseul sau viitor. Daca peste ceva vreme va ajunge la vreun club bucurestean si va da randamentul pe care eu i-l prevad veti stii ca cei de la noi viseaza cai portughezi verzi pe pereti. De la Sibiu ar putea fi luat destul de ieftin cat sa devina o afacere intr-adevar buna.

Am enumerat adversarii de marca din campionat care s-au chinuit cu echipa sibiana tocmai pentru a vedea cate meciuri inregistrate stateau la dispozitia oricui dorea sa vada un pic „cine este si cu ce se serveste Vointa”. Erau cel putin 4 exemple care suprapuse dadeau un sablon clar de joc. Asa cum toata lumea stie ce joaca CFR-ul, tot asa Vointa putea fi o carte deschisa. Ei sunt exact opusul nostru. Daca la ei sistemul de joc este extrem de elastic perfect functional, in vreme ce jucatorii, luati individual, au probleme sub aspectul valorii fiecaruia in parte, la noi, la CFR, jucatorii sunt intr-adevar valorosi dar sistemul, punerea lor in mecanism, unul cu altul, scartaie cu cat ne afundam mai mult in sezon, da tot mai multe rateuri, blocaje. Cum NU trebuia sa se joace cu Vointa? Nu trebuia sa se intre in sistemul lor, unul bazat pe mingi la bataie, pe forta. Am facut asta? Priviti numarul de pase date direct catre varfuri de catre fundasi. Un mod exasperant de a ne reaminti de caznele sezonului/ sezoanelor trecut/trecute. Al doilea lucru care trebuia sa-l evitam: izolarea jucatorilor. Acele pase in adancime pe flanc nu aduceau mai nimic cata vreme am fost la egalitate numerica. Bun, sa zicem ca jucatorul dejuca offside-ul pe margine, sa zicem ca-si depasea adversarul in viteza (lucru destul de usor de facut). Ce se intampla mai apoi? Peralta inota la mijlocul terenului. Muresan si Renan se aflau mult mai in spate, fiindca ei sustin constructia, foarte probabil de la ei sa fi venit de fapt pasa lunga, Weldon era pazit cu sfintenie de catre unul dintre fundasii centrali disponibili. Omul nostru care tocmai prindea mingea nu avea decat sansa fie de a juca pe cont propriu, fiind atacat de 2 adversari (unul fundasul central care-l lua in primire, in banda si al doilea un mijlocas lateral care se retragea pentru a forma linia de 5 oameni ai Vointei de pe faza de aparare), fie sa centreze, doar-doar Weldon bate de unul singur pe toata lumea. Dar acolo incepeau conditiile: centrarea trebuia sa fie perfecta, altfel era culeasa de portar. Weldon trebuia sa-l depaseasca pe Grigore, un fundas de 36 de ani, cu o experienta si seriozitate la care inca nu a ajuns Cadu. Cumva un om de pe celalalt flanc sa ajunga si sa sara la cap. Cine, Bastos?! Nu trebuia sa ramanem dispersati in teren, trebuia sa joace fiecare, 2 cate 2, 3 cate 3, exact cum comunica pe teren Weldon si Sougou, mereu se simt unul pe altul, mereu tin aproape. Ori la noi, ganditi-va cum s-a stat. Fiecare cu parcela lui de teren, fiecare virtuoz dar cu dopuri in urechi, nu-i auzea si pe ceilalti. Daca nu merge jocul de constructie sub nicio forma ce ne mai ramane? Fazele fixe. Au fost cornere, au fost lovituri libere. Nimic deosebit. Schema cu Sougou prelungind pe spate nu functiona: Sougou era in tribune. Mai era si dijmuirea pe lovituri gresite, unde Bastos, Muri sau Renan ne arata o mare acuratete in a lovi primul jucator. Asa ca singura speranta era o lovitura libera decisiva: penalty sau chestia aglomerata de care am beneficiat noi. E reconfortant sa te bazezi pe asa ceva in rezolvarea unui meci cu o candidata la retrogradare, nu?! In conditiile in care a abordat Costa partida doar asta era urmarea logica. Iar aici, observati, am scos din calcul un lucru destul de probabil, ca adversarul sa muste din noi. Nu uitati, in prima repriza a meciului, Vointa a avut mai multe (si mai clare) ocazii decat CFR-ul, a avut acea frenezie in momentul in care se apropiau cu mingea de careu.

Cum ar fi trebuit abordata partida? Foarte simplu: liniile urcate mult pe adversar, poate chiar exagerat de mult. Cu Muri, Renan si Peralta mergand imediat dupa Weldon, sibienii ar fi fost obligati sa arunce mingile mult mai rapid in fata. Ca toate echipele mici ei sunt disciplinati, nu se complica deloc. Cand vine adversarul se lanseaza mingea rapid in fata, exact pe principiul jocului de forta. Problema este ca la noi doar Weldon venea la pressing avansat. Se putea astfel plimba posesia un pic, stanga-dreapta, se putea aseza deschiderea in adancime si tocmai de asta se aducea astfel mingea la noi in teren.

Cuvantul-cheie in acest meci ar fi fost „recuperarea rapida”. Cu cat se petrecea mai sus pe teren cu atat sansele sa dam peste cap adversarul ar fi fost mai mari. Au fost 3 situatii in prima repriza in care Bastos sau Renan au recuperat sus. Fundasii sibieni nu mai apucau sa se puna in dispozitiv (luati in calcul si varsta lor 30, 30 respectiv 36 ani) si se creau acele spatii de joc pe care, de regula, Vointa incaseaza golurile. In sprijinul afirmatiei mele urmariti si faza din care s-a iscat acea pasa la portar sub presiune a Vointei. Exact o rupere de asta de ritm cu o pasa printre spre Kapetanos. A fost suficienta disperarea de pe final de meci ca sa se renunte la ideile preconcepute cu care s-a intrat de la vestiare. Nu trebuia riscat indelung. Doar pana la primul gol. Dupa aia toata carapacea s-ar fi deschis. Important era sa se faca dintr-un meci care mergea spre maxim un gol, un meci cat mai deschis. Vointa nu avea niciun interes spre asa ceva, CFR-ul trebuia sa dea tonul. Au dat....tontul. Se vor putea spune multe despre acest meci, ca X, Y sau Z au jucat prost. Sunt necunoscute acestea, ca la matematica. Altceva mie imi este insa perfect clar: Costa nu si-a facut temele bine. Macar daca si le-a facut, fiindca, la cum a intrat CFR-ul azi in teren mi s-a parut ca e o tactica facuta „la comanda” pentru Vointa. Nici nu-si puteau dori ceva mai convenabil!

Ca si cum asta n-ar fi fost suficient, a mai fost si ideea absolut aberanta a ridicarii mingii de pe gazon. Nu e masa de biliard gazonul la Sibiu dar nici foarte rau nu este. Chiar se putea incerca un joc la firul ierbii. O minge ridicata inseamna foarte multe miscari pentru a o controla. Mai degraba ar merge devierea. Dar daca mingea ajunge la Weldon, la cine sa devieze, el, mereu pierdut intre fundasi. Lui Ronny i s-a dat azi postul sau preferat, cred (dreapta). S-a lipit de tusa si acolo a ramas. Nici vorba sa faca efortul lui Sougou de a veni des si catre careu. Pe partea cealalta Bastos si-a facut numarul obisnuit, a driblat de cateva ori, putea sa scoata astfel adversari din joc si sa dezvolte faze bune daca.... ar fi avut la cine sa paseze. Asa se putea duce doar de unul singur. Cat de tembela a fost tactica puteti vedea si din numarul de situatii in care Panin sau Camora au ajuns catre atac. Mai multe centrari decat Camora a dat Cadu, cel care nu stiu cum se face ca e prins deseori in lateral, in zona de atac. Ce cauta oare pe-acolo? Brambureala! In fine, cea mai dureroasa, a fost tocmai anestezierea lui Peralta. Mijlocasul nostru mereu prelua mingea, se intorcea, se rotea, fix cat sa fie ajuns sau incercuit de 2 sau 3 adversari. Prin felul in care a jucat Peralta ne-am demonstrat apelativul de „franari”. Nu am vazut macar o deviere din prima, macar un un-doi, un da si du-te. Viteza, ruperi de ritm – ioc! Nu, Peralta a jucat mai batraneste decat o face un mijlocas de inchidere. Muresan are genul asta de miscari dar el o face in cu totul alta zona a terenului si, spre meritul sau, mai mereu ramane cu mingea la picior. Ce n-am inteles este de ce s-a asteptat cu om in minus toata prima repriza, Peralta fiind o gaura pe teren. A fost schimbat, observati, in eternul minut 60. Niciodata Costa nu face o schimbare imediat, la pauza. Sa fie „super-stitie”? Sau super-lipsa de idei? Culmea, l-a scos exact cand aveam om in plus si cand adversarul nu-si mai permitea sa preseze asa mult la preluarile lui Peralta. Cand l-a scos iarasi jocul a inceput sa lancezeasca. Daca pana atunci, de la pauza incolo, Vointa de-abia mai avea posesie, dupa intrarea lui Hora iarasi s-a trecut la stilul bezmetic. Si asa ar fi ramas daca n-ar fi facut singura mutare inspirata: Rui Pedro in locul lui Bastos. Ar trebui sa urmariti miscarea tanarului asta in minutele in care a aparut pe teren. Pasa spre Kapetanos care a obligat sibienii sa dea la portar exact de la el a venit. A fost singurul care a parut ca vrea sa inventeze pasa pe jos. Avem jucatori tehnici, avem brazilieni. Astia sunt experti in fotbalul de sala. De ce-i punem (sau de ce-i lasam) sa dea pase pe sus?! In momentul de fata, in locul unui antrenor care vrea sa inchegere relatiile de joc, as intra cu lotul CFR-ului in sala si vreo saptamana doar asta as juca: fotbal de sala, sa-i invat pe jucatori sa se simta intre ei, sa-si dea pase cu ochii mintii nu cu binoclul. Daca e cineva responsabil pentru chinurile echipei de azi atunci numele sau este doar Costa. Nimeni si nimic altceva. Poate ca pe teren a fost 1-0 pentru CFR desi cred ca admitem usor ca de-ar fi fost egal nu ar fi fost nedrept. Intre antrenori insa azi a fost Pelici (antrenor Vointa, pentru cei care nu stiu) – Costa 4-1. Cea mai penibila situatie a fost atunci cand, cu om in plus, in 30 de minute am avut doar 2 ocazii (cu indulgenta le numesc astfel).

Jocul a fost lamentabil. Nivel de divizia B. Greseli de divizia B, incepand de la modul in care s-au luat cartonasele, de la felul in care s-a „dat la picioare” in stil de matineu (fundasii sibieni au si asta in fisa postului) si greseala care ne-a adus de fapt golul, pasa la portar prinsa de Miron. Singurele lucruri care pot fi notate la capitolul fotbal era modul in care mereu gazdele porneau mai decisi catre minge, felul in care Popa (acelasi Popa de care tot vorbesc) i-a driblat si pe Muri si pe Cadu, i-a invartit pe toate partile si doar faptul ca era „calaret singuratic” in spatiul nostru, in a doua repriza a facut sa nu avem parte de o „seara tragica ceferista”.

Nu-i putem acuza pe jucatori de evolutie proasta, luati individual, unul cate unul. Fiecare a incercat sa joace ce-a putut, ce-a stiut mai bine. Pe cont propriu, fara prea multe greseli. Ici-colo una mai grava la Piccolo, o minge pierduta la Renan, 10 la Peralta.. Aproape nimic insa sa fi fost fatal, cu exceptia giumbuslucului lui Beto, la care voi reveni imediat. Acum trebuie sa spun inainte de toate ca ideea de joc insasi a fost total aberanta. De data asta n-am sa vorbesc despre fiecare individual, fiindca pur si simplu nu am ce. Vorbesc despre ei, astfel, atunci cand vad si o echipa. Acum insa in prim-plan iese dezastrul produs de Costa. Prin felul in care s-a miscat echipa, ca un intreg, am simtit ca pur si simplu si-au batut joc de multii fani ce au venit sa-i sustina, i-au umilit. Putea sa fie o sarbatoare, puteau sa joace ca la Targu Mures de pilda, in debutul sezonului. Au jucat insa la nivelul de B la care, din pacate, Vointa Sibiu admit ca inca este. Bine ca am avut acea lovitura picata din cer. Bine ca macar la astfel de faze s-a decis ca bate doar Renan, cel care mereu stie sa traga tare si pe jos. Si, ca norocul sa fie complet, bine ca a fost mingea deviata exact cat a trebuit si exact unde a trebuit. Iar apoi, vai, ce rusine, am terminat meciul ca si Dinamo, etapa trecuta, cu Vointa atacandu-ne in valuri. Deci, cine sunt adevaratii castigatori morali ai meciului? Nu ma puteti acuza de subiectivitate (tin cu CFR-ul, nu uitati) daca voi spune ca „sibienii”. Nu va faceti griji: la fel a patit Sibiul si cu Steaua si cu Rapid, semn ca in fotbalul intern este o criza acuta de antrenori. Pai cine? Lucescu Jr, Ilie Stan, Ciubotariu si, cu sau fara voia Dumneavoastra, Costa?! Asta in vreme ce antrenori ce par competenti, gen Grigoras, Pustai sau chiar Pelici se chinuie cu loturi de „pesmeti”...

Sa ajungem un pic si la cele mai comentate subiecte. Gafa lui Beto si arbitrajul. Beto a avut circumstante atenuante saptamana trecuta. Oricine greseste, am acceptat. Avusese cateva etape la rand momente de show, capatase incredere exagerata, a gresit, bun, i-a trecut. Asa am crezut. Nu ca n-ar fi buna increderea, din contra! Doar ca increderea in exces face din jucator un increzut. Asta a fost Beto azi. Minge venita usor catre el. Accept faptul ca a pus stop pe ea. Sa nu cumva sa-i sara din gazon aiurea. Acolo a avut deja un moment de degajare. A ales insa iarasi driblingul in fata lui Popa. Are timp pentru inca 2 degajari. Nu face asta ci iese ca un showman cu mingea la picior, dar stiind adversar in spate. Iar ce-a urmat dupa aia e lamentabil. A dat mingea gresit, poate i-a fugit piciorul dar...stiti ce? Avea tot timpul din lume sa se ridice. Daca vroia sa-si asume greseala chiar avea timp sa se ridice, sa se repozitioneze. Era victima doar a vreunui lob totusi greu de executat de la cei 35 de metri la care era sibianul. A ales mai lejer sa simuleze. Nu prea cred in ideea accidentarii puternice fiindca daca chiar de-abia mai putea calca pe picior atunci nici macar kelenul ce i s-a dat din belsug nu cred ca avea cum sa-i dea sprinteneala pe care Beto o avea pe final de meci, adica la vreo 15 minute de atunci. Iar daca Beto chiar avea probleme la glezna nu cred ca in minutul 80 Costa facea a treia schimbare riscand ca in orice moment sa recidiveze problema la Beto. Eu merg pe ideea unei simulari parsive, e drept, cu efect, dar total rusinoasa. Iar daca vorbim de efect, atunci sa nu uitam cauza: Beto si a sa hazardare. Pe de o parte e rau ca are astfel de momente. Nu sunt cauzate de lipsa de valoare ci de lipsa de respect, fata de echipa, fata de suporteri. El jongleaza practic cu soarta noastra. Un gol acolo, la acea faza si acum eram la 6 sau 7 puncte fata de Dinamo. Pe de o parte insa e bine. Evoluand asa nu cred ca Porto il va vrea inapoi cu disperare. Poate il avem si la anul, asa imperfect cum este. Cand ca perspective de inlocuire ranjesc Minca si Nuno Claro parca iti vine sa te legi cu lanturi de bara doar sa nu plece Beto. Pe de alta parte a facut si lucruri bune, nu atat parada de pe final de meci (care, sa fim cinstiti, a fost sub bara dar fix pe centrul portii), cat mai ales partea de comunicare cu apararea. Sunt cel putin 3-4 situatii in care mingi care in epoca „Nuno Claro” erau bubuite in corner sau out au ajuns linistit la Beto datorita felului in care isi face el loc spre balon vorbind cu coechipierii, coordonandu-i.

Arbitrajul. Nu e prima data cand il vad pe Petrescu. Va dau un sfat. Inainte de inceperea meciului uitati-va la „mutra” arbitrului. Da, termenul de „mutra” e corect. Cititi-i pe chip inteligenta sau smecheria, imaginati-va cum a ajuns el acolo, in prim-planul arbitrajului, cand sunt atatia altii pe la divizii inferioare ce nu sunt niciodata promovati, indiferent de calitati. Priviti-l pe Petrescu si veti intelege. Nu pentru acest meci, neaparat. L-am mai avut la centru si mereu a arbitrat la fel. Meciuri scapate de sub control (aici la Vointa-CFR au fost cel putin 3 momente in care s-a ajuns la incaierari), greseli flagrante dar si micile detalii.Din peluza spuneam la cald ca 1 din 2 decizii a fost gresita. Acum, ca am vazut si ceva secvente de inregistrare, sunt mai indulgent: 1 din 3 decizii a fost gresita. Nu este admis ca atatea dueluri sa fie judecate anapoda, dupa ureche. La un moment se da fault la un tip de contact, in altul nu, desi contactul e identic. Cel mai aberant e la duelurile aeriene unde „Radu mamii” (sau a unchiului, ca-i nepotism probabil) fluiera ca la ruleta ruseasca. Nu conta cine sarea spre minge si cine refuza duelul obstructionand. El fluiera doar dupa un algoritm absolut aleatoriu. Traiasca cine l-a promovat! Faza „golului sibian” – asa-i va ramane numele ca si in cazul de la CFR-Vaslui cu „golul lui Wesley” (desi se fluierase eronat offside cu 2-3 secunde inainte ca Wesley sa traga la poarta) – arbitrul a fluierat imediat ce Beto a cazut, ceferistii s-au oprit. De asta am convingerea ca daca Beto vroia sa continue si coechipierii ceilalti ieseau sa blocheze golul nu era tocmai iminent. Dar da, ramane o greseala si fiindca era pe final de meci, minutul 73 si scorul era 0-0 poate fi catalogata drept viciere de rezultat. Sa si fie catalogata asa, macar sa-i fie pedeapsa pe masura pseudo-fluierasului. Dar asta n-ar fi tot. Mai sunt si alte faze tari in discutie. Pasa la portar cred ca a fost suficient de evidenta ca sa nu poata fi contestata. Greseala e a lui Miron, putea sa incerce si alte variante, avea tot timpul pentru asta. Cum am spus, greseala de divizie inferioara, nu de B, mai exact de D. Faza cu Panin si Tatar in marginea careului, judecata, cred, corect. Dar, a fost o faza in minutul 30, la un corner al CFR-ului. Piccolo a avut rolul lui Sougou, a venit sa prelungeasca acolo si s-a vazut clar cum este imbrancit din spate, fiindca pozitionarea in peluza iti da si asemenea avantaje. Reluari – ioc, penalty dictat – nici atat. Iar eliminarile.. A noastra, din pacate, destul de corecta. Primul cartonas galben luat de Camora fost indiscutabil, iar la a doua simulare a cazut in pozitia „avion” cerand faultul. Problema este insa la eliminarea lui Beza, de la sibieni. Nu sunt ferm convins ca aia era pozitie de contraatac si ca ala fost fault si nu mai mult o obstructie. Cred ca acolo al doilea galben a fost cam pripit, chiar daca exista circumstante pentru asa ceva. De regula nu se rupe echilibrul unei partide asa usor. Totusi, concluzionand, nu se poate spune ca „CFR a castigat cu arbitrii” (o s-o auzim des) decat daca cel care afirma asta are un interes a o face. „CFR a castigat si datorita unor erori de arbitraj” – asta ar suna corect. Corectitudine – ce chestiune desueta!

CFR a castigat norocos, asta e clar. Si-a luat punctele, ca la Brasov, atunci si pe merit, oarecum. Acolo insa norocul l-am platit imediat, cu Dinamo. Mi-e teama insa ca scadenta la ce am luat acum va fi nu cu Mioveniul (unde daca nu batem se va rupe Cerul – mai stiti, 2012 se apropie?!) ci cu Steaua, peste 2 etape. Iar Vointa? Fiind echipa mica nu are parte la centru de Balaj sau macar de Tudor. Trebuie sa suporte astfel de „arbitrii-pampers”. Ce reclama ei azi cu CFR-ul au patit si cu Rapidul (tot genul acela de arbitraj naucitor), au mai prins momente jalnice si cu Vasluiul si mai ales cu executia de la Petrolul. Sunt curios daca fanii acelor echipe vor judeca acum CFR-ul. E frig, mustele nu rezista pe caciuli, stiu. Steaua a avut etapa asta o faza pe masura celei avute de noi. Sigur vor fi acum moralistii-sefi. Ca asa trebuie la noi. Nu conteaza ce spui, important e zgomot sa fie, sa nu se auda contraargumentele! Pacat insa de Vointa. Ceferisti, tineti cu Vointa „de aveti ocazia”. Le suntem datori macar fiindca sunt ardeleni si fiindca azi le-am luat punct pe nedrept (punct, nu puncte!). Si, ganditi-va si la mine: vreau sa vina CFR-ul si anul viitor la Sibiu!

PS: Pentru cei care ati umblat ieri pe strazile vechi ale Sibiului, ar trebui sa ascultati si un pic de "culoare locala". Scrisa in Sibiu. Iar acum lasati-i pe altii sa zica ce-or vrea despre CFR!

UaU ?!

2011-11-20T11:25:00.000-08:00

Ei, da! E un titlu cu doua taisuri. Putem exclama a entuziasm sau putem boci ca un bebelus ce si-a pierdut suzeta. Meciul si rezultatul derby-ului cu U este folositor pentru ambele porniri, depinde de care parte a baricadei te afli. Fiindca, cel mai greu dupa un astfel de meci este sa ramai rece si sa nu judeci emotional.

Toata saptamana de scandaluri si scandari ce au prefatat derby-ul au suprapus si sporit inflationist tensiunea reala cu una mai degraba artificiala. Intr-o etapa in care intalnirile par dezechilibrate, inclestarea de sub Feleac a aprins toate mintile, televizoarele si nocturnele. Pentru o saptamana CFR-U Cluj a avut rangul unui Steaua – Dinamo, a razbatut peste toate celelalte “stiri de specialitate”, de genul celor cu care mai e cotatia lui Tanase in mintea lui Becali, ce mai zic fotbalistii miraculosi ai lui Dinamo intre doua miute de antrenament sau de cate ori se vad la un pahar de vorba Copos si Porumboiu…

S-a vorbit si s-a scris neasteptat de mult dar nepermis de rau despre noi, iar controversata decizie a CFR-ului in legatura cu biletele a constituit pretextul perfect. Ce mai conta ca si Astra Ploiesti, la distanta de doar cateva saptamani facuse acelasi gest (ca principiu) la “skandenbergul de la Ploiesti” ? CFR-ul era bun de prins in offside. El constituia o miza, Astra nu fusese una. S-au “vorbit vorbe”, nu sport, nu fotbal. Problema a fost intoarsa ca un cub Ruby in repetate randuri desi era evident faptul ca pentru presa culoarea se potrivea perfect, din start, intotdeauna. Deci de ce atatea miscari? Ce sa se demonstreze? Sa se demonstreze cat de mult e fotbalul doar un alibi si cantitate neglijabila pentru ceea ce se vrea a fi presa sportiva si, poate mai grav, cat de dezechilibrate se pot face stirile (nu articolele de opinie) in presa sportiva. Mi s-a parut cel putin interesant sa vad felul de “presa de partid” in care ziarele tratau pana si cele mai insignifiante subiecte, mereu cu sageti alb-negre in maini si mereu cu CFR-ul in rol de tinta de Darts. Poate ar fi prins si bullseye-ul cu maximum de punctaj daca nu se ingramadeau toate mainile deodata impotriva noastra, fiindca astfel, categoric, n-a mai fost loc de sageti in acel spatiu altfel prea stramt vizat, oricat de buna era tintirea. Ceferistii, dupa aceste repetate atacuri identice si-au facut anticorpii necesari si ultimele pregatiri pentru derby cred ca si le-au facut chiar in liniste, zgomotul devenise unul “de fond”, sesizabil dar, mai mult de atat, neglijabil.

Indraznesc chiar sa afirm ca tot “linsajul” la care a fost supus CFR-ului a avut mai mult efecte benefice: s-a creat senzatia ca gesturile visiniilor sunt cele ale unora care se tem, care apeleaza la tertipuri pentru a-si aseza mai bine asternutul. S-a dat iluzia unei false puteri rivalilor, poate transmisa direct jucatorilor adversi. Iar realitatea din teren le-a cam taiat craca. Exista totusi o diferenta clara valorica in favoarea CFR-ului, una de care trebuia sa se tina seama in pregatirea dinaintea primului fluier, iar faptul ca studentii au iesit la joc in primele minute le-a fost fatal: toata partida a insemnat pentru ei o cursa de urmarire pe tabela, disperata si neputincioasa. Pentru asta cred ca trebuie sa multumim cel mai mult celor care au creat toata zarva asta atat de utila noua. Iar acum putem savura bonusul: saracia de stiri de dupa meci (adica exact de dupa momentul in care se aduna cele mai multe informatii) spune totul despre amaraciunea pricinuita de victoria deplina a CFR-ului. Acum citim mai multe din „ce nu se scrie”, aflam mai multe din tacerea lor. Tot ce mai urmeaza pe langa, mici sicane ce au legatura cu organizarea evenimentului si nu cu dreptunghiul verde in sine, in mod normal, analizate cu calm ar trebui sa cada in ridicol. Ceea ce ramane dupa ziua de ieri ar trebui sa fie: CFR – U Cluj 3-1 si, eventual, CFR – U, 5-1 la mari ocazii de gol. Dincolo de asta raman doar vorbe pe care nici macar hartia nu le va tine minte…

Am intarziat cu scrierea articolului, stiu. Dar e vorba ca am fost la fata locului. Nu puteam sa lipsesc de acolo. Era mica mea datorie morala. Pret mare la bilet? Pentru un fan fotbalistic un CFR-U trebuie sa aiba macar valoarea pe care o are un concert pentru un rocker. Chiar daca nu dau dreptate felului in care a pus Paszkany problema, un sambure de dreptate tot exista. Calculati de asemenea in efort, asa cum stiu multi acei care au facut aceste experiente si banii pe care un fan din afara Clujului ii da pe drum (inca o data pretul biletului) plus riscul si oboseala unei intoarceri in miez de noapte pe drum cu o ceata ca laptele. Eram insa constient de tot si pregatit sa dau banii de bilet ca un mic suport pentru club, desi, recunosc, de ei mi-ar fi placut mai mult sa-mi pot cumpara materiale promotionale cu CFR. Dar, ce-i drept, mi-am rezolvat pana la urma biletul, punand mana pe una dintre acele invitatii la care cred ca ar fi putut ajunge orice fan cat de cat constiincios al echipei. Clubul nu a lasat pe nimeni de izbeliste, nu a vrut banii nimanui, a vrut doar ca amenintarea fortei, timorarea spectatorilor obisnuiti sa nu existe. Stiu ca nu exista un consens nici in randurile ceferistilor in interpretarea acestei decizii, dar sa ne respectam viziunile: eu cel putin, am sustinut decizia de la aflarea ei exact datorita motivului securitatii. Se va putea spune: „Uite, n-a fost nici un eveniment nedorit”. Foarte adevarat. Nu a fost, dar in aceste conditii si nu in altele. Se poate spune ce ar fi fost acum cu stadionul plin ca in primavara? Acum fanii adversi erau de cel putin 3 ori mai putini, acolo pe tribuna a II-a, unde nu exista decat „plasa” oamenilor de ordine. A sesizat cineva ce s-a intamplat la primele goluri ale CFR-ului? Jucatorii nostri se duceau sa se bucure, ca de obicei, in grupuri separate, in ambele parti ale terenului: unii cu cel care marcheaza si ceilalti cu antrenorul sau cu cel care da centrarea de gol. Nesansa sau proasta inspiratie a jucatorilor nostri a facut ca si Cadu si Weldon sa se duca in acelasi loc: in fata sectorului ocupat de U-isti. La primul gol a zburat un celular (adica de vreo 7 ori greutatea unei brichete), la al doilea destui spectatori au coborat spre primele randuri sau au incercat sa ajunga la oamenii de ordine din lateral (aveau ceva de impartit si cu cei din zona de dincolo). Acum intrebati-va ce s-ar fi intamplat daca, la fel ca in primavara, acel sector era ticsit de adversari, nu din orice categorie, ci cu suplimentul numeric al celor ce nu-si permit sa dea mai mult de 100 de RON pe un bilet. Cati oameni de ordine ar fi fost necesari? Isi asuma cineva riscul si consecintele unor eventuale evenimente, gen suspendari de stadion pe multe etape, amenzi, daca nu cumva chiar pierderea meciului cu 0-3. De ce sa se riste inutil doar „de dragul” adversarilor si de ce va zice lumea? Suntem organizatori, stadionul e privat, avem dreptul de a decide pentru noi. Totusi, nu uitati: suntem printre stadioanele din tara care n-au fost niciodata suspendate. Asta spune ceva. Mai bine grija excesiva la securitate decat incidente. Iar faptul ca astfel atmosfera a fost una pasnica, laudata de observatori si laudabila, din punctul de vedere al oricarui suporter, cred ca e dovada cea mai clara ca decizia a fost corecta. Sa ne amintim doar de ultimele minute ale partidei cand tot stadionul isi canta favoritii, chiar si U-istii (bravo lor!), cand fiecare revenise pe ceea ce ar fi trebuit sa conteze de la inceput: echipa proprie si nu in primul rand rivalii.

Am fost acolo si am trait momentele de dinaintea partidei, cele care au de-a face cu apartenenta la grup si mai putin cu fotbalul, in sine. Am putut merge fara probleme prin oras cu insemne ceferiste, am vazut reunirea sustinatorilor CFR in Piata Mihai Viteazu, am urcat cu ei cat de cat in ordine, am cantat cu ei atunci cand am simtit ca ma reprezinta si am clatinat din cap dezaprobator atunci cand s-au depasit limitele civilizatiei. Am spus dintotdeauna ca inteleg ca e vorba de fotbal, ca inteleg ca asa se comporta de regula oamenii. Dar oare sunt lucruri care chiar nu se pot schimba? Ajuta cu ceva faptul ca-ti injuri rivalul (de fata cu el sau in absenta lui)? Nu e mai bine sa-l lasi sa priceapa singur lucrurile si sa astepti ca echipa (pe care ti-o incurajezi non-stop) sa rezolve ea problema? Un 3-1, de exemplu e cea mai buna unealta impotriva adversarilor. Restul, pricep ei... Vulgaritatile chiar nu duc la niciun viitor concret. E ca un balansoar al trivialitatilor. Ei injura, noi injuram. Ce castigam? Cativa oameni care considera ca „asta e un mod de viata”. Putem contoriza insa cati suporteri pierdem, cati oameni nu mai vin cu familia (si cu copiii) la stadion? Nu avem nevoie de ei? Ca ziceam de un balansoar. Imi aduc aminte ca acela era un loc predilect pentru una din farsele copilariei, probabil o stiti si voi, poate ati practicat-o: te dadeai cu cineva pe balansoar, dupa care, deodata, fara sa-l anunti, atunci cand erai tu jos il blocai, il tineai un pic in aer si te dadeai rapid deoparte facandu-l sa cada de sus, sa se sperie bine. De asta am zis ca vorbim de un balansoar al vulgaritalor: oare ce s-ar intampla daca noi, deodata, ne-am opri din asta? Nu i-am lasa suspendati in aer, nu s-ar face singuri de ras, nu ar cadea tot mai „de sus” cu fiecare grosolanie pe care o vor spune in plus, dincolo de ceea ce deja noi clamam? E o parere, e o optiune de civilizatie. Altfel, e clar: derby-ul e frumos, cere pasiune, ingeniozitate, cere sacrificiu, dar, vedeti, cred ca e loc intotdeauna de mai mult.

Un alt element care a cantarit in ecuatia derby-ului si a atmosferei de pe stadion cred ca este si vremea. Noiembrie friguros, o trecere prea rapida de la vara, lume zgribulita in aerul rece de pe noapte. Una e sa se joace etapa pe la ora 22 in septembrie si alta in noiembrie-decembrie. Ma gandesc acum la stadioanele din Rusia mereu cam goale in perioada de iarna. Cine, in afara de impatimiti, de fanatici, alege sa-si petreaca cateva ore intr-un asemenea frig? Cati indura vremea infofoliti pana la buze si cu un ceai fierbinte in maini? Cu toata lacomia pentru bani si drepturi tv cred ca cel putin de la jumatatea lui noiembrie orele de joc ar trebui eventual regandite. Vremea chiar poate fi un element prognozabil dar si direct implicat intr-un asemenea eveniment. Un exemplu clar a fost ceata care a tinut suspansul asupra desfasurarii meciului pana in ultima clipa. Era parca prea pacat sa fim sabotati astfel, sa se reia toate ritualurile organizatorice si a doua zi. La un asemenea eveniment de gala, la o astfel de asteptare infrigurata (la propriu si la figurat), ceata n-a fost pana la urma decat o cortina. Iar cortina se ridica fix la momentul gongului, asa a fost si in Gruia.

Cine crede ca doar Steaua – Dinamo exista in Romania ar trebui sa vada derby-ul Clujului. Poate ca nu vorbim de milioane de fani dar nici nu exista dispersie. In Bucuresti mai tin unii si cu Rapidul, grosul fanilor echipelor e totusi in tara (nu in Capitala). La Cluj insa parca totul e visiniu sau rosu, nu pare sa fie spatiu de o alta optiune, e ca un cazan sub presiune, mai ales ca exista o dorinta enorma de revansa din partea „challengerilor”. Centura de campioana e cea care conteaza si deocamdata ea e la CFR. Ceilalti au „doar” 40 de ani de cand n-au mai batut in Gruia, ar fi pentru ei si pentru fanii lor o izbanda echivalenta cu pasul pe Luna. Cred, de asemenea, ca un event pentru o echipa din Cluj poate fi complet doar cu 3 conditii: castigarea Campionatului, a Cupei si a derby-urilor cu rivala. In 2007-2008 CFR-ul a reusit asta complet. Acum 2 sezoane, n-a avut cu cine. Dincolo de vorbe, victoria asta are valoarea unui trofeu neoficial. Cred in consecinta ca ea il va tine pe Costa in functia de antrenor pana la primavara, indiferent de ce ar urma in etapele ramase

Este normal ca ambitia exista si poate are chiar proportii exagerate. Dar, asa cum veti constata voi, ceferistii, in etapa urmatoare, la Sibiu, exista o diferenta intre vointa si putinta. Ambitia nu tine loc de dribling, nu tine loc de plasament in teren ci, din contra, poate prabusi caracterele mai slabe, ii poate trada pe cei care incearca mai mult decat ii tine valoarea. Din start, era suficient sa citesti numele de pe foaia de joc ca sa intelegi de ce Ungurusan, Grecu, Abrudan, Szukala nu sunt echivalenti cu Piccolo, Cadu, Camora, Panin ca sa facem doar o comparatie simpla, doar la nivelul apararilor. Exact ca in Liga Campionilor, cum simteam impotriva echipelor mari. Nu-i destul sa vrei, trebuie sa ai si cu ce. Din acest moment al discutiei, toata ideea de derby adevarat este un pic luata in deradere de modul in care s-au prezentat adversarii. Nu se poate sa pui pe cele doua talere ale unui cantar doua masuri cu asa o diferenta de greutate si sa speri ca ceva il va inclina catre tine! A mers in primavara, in cu totul alte conditii, dar de-ajuns. Ieri niciun motiv din lume nu l-ar fi iertat pe Costa daca nu ar fi castigat, avea toate armele necesare. Trebuia doar un pic de studiu (iar cele 2 saptamani de pauza competitionala erau ragaz suficient pentru asta), putina inspiratie (in a nu gresi fatal) si nitica inversunare pe care au asigurat-o in cantitate suficienta ziarele si toate vorbele din jur (multumim inca o data). Urmarea s-a vazut imediat din startul meciului. Zadarnic incercau U-istii sa dezvolte un joc de pase, degeaba incearcau sa fie pozitivi si sa incerce cat mai mult poarta; cand CFR-ul aducea mingea in jumatatea de atac situatia devenea foarte complicata pentru echipa mai slaba, pusa in situatia de a face fata unor dezavantaje majore in duelurile 1 la 1 si, chiar si cand erau la minge, aveau de infruntat un pressing la care nici Dinamo, acum 2 saptamani n-a prea facut fata. Iar asta nu se facea cu furie de taur ci cu calm, cu stiinta a ceea ce face fiecare si cu increderea ca la un moment dat vor exista erori ale adversarului. Cata vreme visinii si-au respectat valoarea si au incercat sa fie pozitivi in stil U n-a avut nicio sansa. Singurele momente cu probleme au fost cele de dupa pauza cand parca o mana invizibila ii tinea pe Peralta, Muresan si Renan in propriul teren, catre o protejare de scor ce nu era necesara. Ceea ce a urmat dupa 3-1 a dovedit ca precautia excesiva numai buna nu este echipei ce beneficiaza de un asemenea avantaj de lot.

Argumentul de consolare al U-istilor ca au avut posesie superioara, nu tine. Pasele lor au fost mai lente, un joc de constructie intins pe tot terenul, evident, mai mult timp la minge. Ar fi interesant insa de vazut posesia pe zone si mai ales in treimea de atac. CFR-ul si-a schimbat un pic stilul de joc cu mingea, special pentru aceasta ocazie. Daca in primele etape, avand avantaj, pasau minute in sir, intre mijlocasi si fundasi, incercand sa scoata si sa rasfire pe teren adversarii, acum si din cauza ca recuperarile se faceau mai sus s-a mers mai mult pe ideea folosirii vitezei, pe lansari, pe fuga si pe depasiri, asta tocmai fiindca apararea U-ului este repetenta comparativ cu pozitia ocupata acum de ei in clasament. CFR a incercat rezolvarea rapida a fazelor, U a pasat mai mult, de multe ori chinuindu-se sa gaseasca solutii de la mijloc in sus. Asta e explicatia posesiei. Ceea ce conteaza este impresia generala lasata, acolo unde s-a vazut clar de partea cui era puterea efectiva si, eventual, fazele de poarta construite. U - maxim 2 (golul lor nu intra aici, fiind cadou). CFR - 5 sau 6 (nici golul 3 al nostru nu intra aici). Cine a vazut meciul stie singur ca a numarat zeci de recuperari ale mijlocului nostru, ca atacul a schimbat partile si s-a gasit foarte dezinvolt, asta in vreme ce de la U doar Tony a parut din acelasi material si, ici-colo, suturile lui Cristea – cel care la CFR n-ar avea loc intre titulari, nici cu a sa Bianca in carca. Asadar, cu exceptia sfertului de ora de dupa pauza terenul a fost inclinat intr-o singura directie. Daca Beto nu le facea acel cadou fix inainte de pauza sunt sigur ca se termina rau de tot pentru ei. De fiecare data cand diferenta a ajuns la doua goluri parca formatia U devenea resemnata, isi accepta limitele, iar daca vorbim de minusuri atat de mari intre combatanti deja derby-ul devine o formula plina doar de sensuri dar nu si de continut practic.

Costa si-a facut bine treaba, incepand cu mult dorita reintoarcere a lui Piccolo. Italianul nu a fost perfect, a avut stangacii dar, foarte important, toate acelea nu au fost decisive, erau situatii in care mai era cineva in spate. In interventiile decisive i s-a vazut clasa. Incet-incet isi revine la forma din sezoanele precedente. Prin comparatie, Cadu a pierdut dueluri aeriene cu Tony sau a pierdut de cateva ori omul din marcaj la faze fixe, situatii in care adversarul avea doar de finalizat corect. Niciunul nu a jucat perfect dar, meritoriu, mult mai bine decat cuplul Cadu-Diogo de la precedentele infatisari. Cadu a mai avut o mica problema. Titularizarea lui Peralta pe zona din fata lui. Din cei 3 mijlocasi dispunerea e clara, cand ne aparam: Muresan ia centrul, Renan zona din stanga si Peralta pe cea din dreapta. Renan se duce langa Camora si acolo e o linie „Maginot” a noastra, Muresan e gardianul de pe centru iar Peralta, chiar daca e mijlocas ofensiv e obligat uneori sa vina si sa inchida intre Cadu si Panin. Aici e problema noastra cea mai mare si asta poate fi sesizabila atunci cand jucam cu echipe ce au un mijloc competent. Cand vom juca impotriva echipelor mai slab cotate atunci poate fi folosit si Peralta sau De Zerbi, se poate face aparare in zona mijlocului doar in 2, neschimbatii Muresan-Renan, dar cand jucam un meci mai important (cum va fi in curand cel cu Steaua) atunci probabil ca Celestino ar trebui sa fie solutia buna. Caci de pasatori nu ducem lipsa: Muresan si Renan au dat azi niste pase de mare efect, nu au fost chiar cu nimic sub Peralta sub aspect ofensiv si nici Celestino nu s-a aratat in precedentele partide a fi o piesa slaba. Dar doar pentru acest neajuns nu il pot acuza pe antrenor. Felul in care si-a impins echipa sus este, dincolo de rezultatul pragmatic, de laudat; eficienta dar si felul in care a fost folosita pentru o decizie finala unanima in favoarea CFR-ului. Ar trebui remarcat Costa si pentru primul gol, cel care de fapt a rupt lacatul, o schema clasica deja a CFR-ului, avand cu Sougou inspirat si atletic, un foarte bun executant de faze fixe, Renan si, restul, jucatori de forta care pot gasi spatii de a marca. Antrenorul se cuvine laudat pentru ca si-a atins obiectivul. Poate nu a mai jucat echipa atat de frumos ca impotriva lui Dinamo, insa, vedeti….rezultatul este cel care ne arde acum. In startul sezonului gandeam si altfel. Atunci mai era vreme…

Eroii acestui meci sunt, in viziunea mea, Renan, Camora si Weldon. De ce? Fiindca n-au gresit aproape nimic. Renan e bataia de inima de la mijloc si in cel putin 3 situatii a si construit faze importante, de regula cu lansari catre Sougou. Weldon, pentru felul naucitor in care se misca pe teren, pentru cum danseaza pe picioare, un balans perfect chiar si cand este atacat de aparator. Cat despre golul dat de el, ceva imi spune ca nu e tocmai al lui. Reluarea e cam neclara, dar, din ce vad eu, Weldon da pe langa mingea care sare in poarta dintr-o maneca neagra, adica din Ungurusan, cel depasit in saritura de atacantul nostru. Iar Camora – cred ca ati vazut cu totii. Daca mai avea si aport ofensiv ar fi facut chiar jocul perfect. Pe langa ei ar mai fi trecut Sougou, cu aport de “assist” la toate golurile: prelungirea cu capul la primul gol, centrarea din viteza (si ce faza in viteza!) de la golul 2 si recuperarea esentiala din picioarele lui Szukala de la golul 3, ceva aproape echivalent cu ce a facut Tony cu Beto, la gafa noastra. Daca mai adaugam si repetatele depasiri pe flanc ale lui Grecu, intors de nenumarate pe toate fetele de Sougou, chiar nu ar fi niciun motiv sa nu il nominalizez pe senegalez intre premianti...doar ca… Offside-urile, din nou. 6 am numarat eu. Si n-ar fi un dezastru daca ele ar veni din pozitii de alergare catre poarta, acolo unde daca scapa o data e pericol enorm, deci se merita s incerce. Insa, din nefericire, mai toate aceste greseli il gasesc pe Sougou cu fata catre poarta noastra, nu simte sa se retraga in spatele fundasilor imediat ce mingea nu mai e la el, sau cand situatia cere joc de posesie. Deocamdata Sougou nu poate fi folosit decat cu mingi lansate, fiindca altceva nu stie juca. Cu echipele ca Vointa si Mioveni va merge asta…dar cu Steaua?

Muri a facut si el o “tona” de recuperari. Privindu-i eficienta a reusit ce se cheama in baschet un “double double”, atat pe defensiv cat si pe ofensiv. El si Renan sunt jucatorii pe care U nu i-a avut, nu a avut mijlocasi box to box autentici. Daca nu erau alte momente mai devreme sau mai tarziu acolo se rupea jocul, asta era cheia si tot de aici ideea de decalaj valoric prea mare pentru a vorbi despre un derby.

Ronny si Panin au fost jucatori ciudati. Unul nu s-a prea vazut la minge (desi juca in atac), celalalt a fost intrebuintat doar sporadic. Dincolo de asta insa, miscarea celor doi in teren a asigurat functionarea intregului mecanism.

Ar fi ceva de vorbit si despre golul 3 al nostru. Ca tot a fost avancronica meciului “scaldata” in sange de U-ist donator, am fi putut vorbi la acea situatie de un caz de tetanos. Asa vorbim de Kapetanos. Am avut ceva strangeri de inima atunci cand l-am vazut introdus pe teren in locul rapidului Weldon dar am priceput ca acea schimbare era cauzata probabil de vechea accidentare a brazilianului. S-a nimerit bine. A fost omul potrivit Kape pentru acea recuperare Sougou si pasa simpla (mereu pasa, nu sut) a lui Peralta. Grecul merita lauda pentru ca a rezistat tentatiei de a trage din primul moment, semn ca nu mai e atacantul doar speculativ de pe vremea Steaua, a driblat si si-a asezat mingea pentru un culoar si mai bun. Are meritul de a-si fi tinut firea si de a fi rezolvat meciul chiar acolo, pe loc. Din nou din postura de rezerva, ca pe vremea Steaua. Ce-ar fi daca l-am redescoperi asa? Omul ce intra pe final, cand situatia cere sa facem schimbari la atacanti si are golul in jambiere.

Cat despre Beto si a sa greseala, recunosc, il asteptam cu o eroare. Credeam ca va fi insa o faza la care sa spun “a iesit pe sub minge”, “nu s-a pozitionat bine”. Dar nu asa, atat de stupid. Ce e de spus? Se intampla! Doar ca, in ultimele 5 partide, Beto al nostru a avut de 3 ori momente in care a driblat atacantul ce venea pe el. Portarul nostru e un showman, desigur. Isi asuma riscuri (multe deloc necesare) si greseste astfel. Acolo era final de repriza, tocmai il laudam fiindca vorbise cu Camora sa-i lase mingea si, in loc sa se tranteasca pe ea a vrut sa mai castige 2-3 secunde, sa traga de timp. Intentie si “rasplata”. Un gol care ii poate fi iertat, dar doar ca idee generala, la cat a facut in alte meciuri. Pentru ziua de ieri insa, putea sa scoata pe banda rulanta restul suturilor (a si facut-o in 2 randuri); daca de la 2-0 el i-a adus pe adversari in joc, vina e a lui si vad ca si-a asumat-o, atat prin declaratii cat si prin gesturile din timpul meciului. Meritul pe care i-l atribuiam eu lui Beto nu era ca scoate mingi imposibile ci ca e un portar sigur, cu joc eficient de picior, care prinde tot ce e de prins, care coordoneaza apararea. Face astea foarte bine, doar sa nu sufere de un exces de incredere, de un preaplin de sine. Asta nu ne-ar ajuta.

3-1, asadar. Poate fi 3%-1%, conform sondajului IRES, despre suporterii celor 2 echipe, fiindca “Universatilitatea” si “Universalitatea” lui U este contrazisa mereu de statistica. Ei sunt buni se pare la zgomot, mai ales ca au si portavocile perfecte, de conjunctura: mass-media. Altceva, nu mai conteaza ce se mai aduce in discutie, fiindca e lipsit de greutate. Important este ca meciul s-a desfasurat bine, ca CFR a castigat fara drept la contestatii, ca n-au fost probleme organizatorice, ca arbitrajul a fost atat de bun incat nici nu e nimic de spus despre el. Ba ceva este: de ce nu e inca un arbitru din

Romania

macar cu o clasa (nu cu 3-4) sub Balaj?!

Urmeaza un meci special pentru mine. Prima data cand CFR-ul ma viziteaza, la Sibiu. Unul dintre motivele pentru care tin si cu Vointa este acesta: daca ei rezista vad CFR-ul in orasul meu. Asta e miza. Totusi, fiindca stiu destul de bine posibilitatile echipei locale pot spune ca ne putem astepta la o partida foarte complicata. Daca meciul cu Mioveniul ar trebui sa-l bifam lejer, cel cu Vointa va insemna multa munca. Nici Steaua, nici Rapid, nici Otelul si nici Dinamo n-au avut viata usoara cu o echipa serioasa asa cum e cea din Sibiu. Va puteti astepta sa fie mai greu decat la Brasov. Sper Costa sa isi faca bine temele, sa vada deficientele de viteza si avantajul folosirii unui sistem 4-3-3 contra unui 3-5-2, transformabil in 5-4-1 cam cum joaca Vointa. Miza este sa nu mai pierdem puncte, chiar daca nu ne vom apropia prea mult de Dinamo pana la primavara. Sa fim doar sub distanta de 3 puncte fata de ei si sa asteptam ca totul sa se rezolve in meci direct. Nu mai conteaza acasa, deplasare. CFR-ul are bilant mai bun in acest sezon in meciurile din deplasare, de mirare, nu?

Asadar, grija la dozarea bucuriei de dupa derby si mare grija la Vointa. Va astept la Sibiu!

Wicked Game sau Nuno Reloaded

2011-11-06T00:05:00.000-07:00

Unde sunteti, o voi zei ai pragmatismului?... In ce templu va beti nectarul batjocurii, stand relaxati si insensibili, cu castile pe urechi ori la suete cu domnisoara Fortuna, nepasatori la muritorii ce se dau de ceasul mortii (cum altfel?!) incercand sa rastoarne ceea ce implacabil le haraziti? Cum ingaduiti voi ca un razboi epopeic sa fie decis de catre un cal troian, de un calcai al lui Ahile si nu de iscusinta si vitejia eroilor? Cat va mai rabda Athena, cea careia ii compromiteti stradania de a promova intelepciunea, cine sa mai creada in logica gandirii umane si nu in forta perfida a viperei hazardului, cu a sa fulgeratoare muscatura letala? O, voi zei, v-ati uitat la meciul nostru hotarator sau ati stabilit dinainte scorul, schimband apoi pe vreun X-Factor inspre delectarea muzelor? Voi zei chiar va pricepeti la fotbal sau doar va implicati fiindca va este in fisa postului?! De ce nu puteti lasa forta barbateasca sa triumfe, de ce adversarului ce se preface mort pentru a scapa de lovitura finala i se ingaduie sa puna de la pamant o piedica prin care sa rastoarne mestesugul luptei? De ce fuseriti Iliada si Odiseea intr-o singura saptamana, de ce oferiti atatea lectii deodata? Cine sa le cuprinda si priceapa pe toate? Hadesul sa va fie casa, Styxul sa va fie cale, muriti voi zei nedrepti!

De la Brasov si pana la Cluj nu-i cale asa lunga. Totusi, nu credeam ca intamplarea de luni va parcurge chiar atat de repede calea aceasta pentru a fi prezenta din nou si in Gruia. Stiam insa ca va veni o zi cand ne vom reintalni cu ea, cand va trebui sa platim ceea ce am primit cadou atunci. Dar de ce dobanda de derby?! De ce 3 puncte castigate si azi 6 puncte pierdute? Ca cele doua intamplari sunt legate o dovedeste chiar si numai coincidenta minutelor in care s-a rasturnat soarta: 79-80 si 90+, asta dincolo de stilurile de joc, de situatiile mai clare azi decat luni de a inchide jocul definitiv. Pragmaticilor ce glorificau CFR-ului pentru norocul inuman de la Brasov le-a fost dat raspuns azi in modul cel mai cinic cu putinta. Cred ca oricine ar fi dat o victorie nemeritata cu o echipa de dupa mijlocul clasamentului pe una absolut invrednicita in acest derby. Viata ar fi mers mai departe, comentariile s-ar fi facut pe baza punctelor cuvenite si nu cu “dar”-uri pentru consemnarea in subsidiar a realitatii din teren, impresia, perceptia si palpabilul ar fi mers ingemanate si nu astfel, fiecare in contradictoriu. E greu sa se admita ca o echipa pierde un astfel de meci in care pur si simplu a fost o menghina pentru adversar, la fel cum e greu sa se creada ca situatia se va mai repeta vreodata. E clar, daca CFR-ul va mai juca vreodata asa cum a facut-o azi nu are cum sa piarda. Daca ne gandim ca astazi a fost “viteza de croaziera” (si nu ceva exceptional) atunci sunt sigur ca mergand candva, la luni distanta, in Stefan cel Mare, in deplasare, in aceleasi conditii punctele scapate azi vor fi recuperate. Rar de tot am vazut in Romania ca intr-un derby, formatia care conduce in a doua repriza sa aiba forta de a face pressing in treimea adversarului, de a-l tine in corzi in stilul lui Bute. Doar ca, pana la urma si Bute va fi invins si pentru asta va fi nevoie doar de o intamplare, doar de o scapare pentru ca tot ce l-a facut campion sa fie pus la timpul trecut, chiar daca forta si priceperea vor exista si se vor mai putea manifesta inca. Asa si aici unde unanim, de la ceferisti, trecand prin comentatori mai mult sau mai putini obiectivi si chiar pana la dinamovisti, toti admit, de voie sau de nevoie superioritatea CFR-ului. Toti, mai putin tabela si clasamentul… inca.

Repet: daca ce am vazut azi nu a fost doar o zvacnire (favorizata probabil de o prestatie slaba a adversarului), daca asta poate fi CFR-ul chiar si atunci cand totul ii e impotriva, chiar exista motive serioase sa credem in el. Pe cat de amarat eram dupa victoria jalnica de la Brasov, pe atat de increzator as fi dupa infrangerea revansarda de sambata. Singura teama este ca daca in cateva zile, de luni pana sambata s-au schimbat atitudini si obiceiuri proaste, s-a luat aminte si s-a rezolvat ceea ce n-a mers, asta nu e o garantie ca din noiembrie pana, sa zicem, in februarie toata structura echipei va fi sudata. Dar daca se va intampla asta, atunci in afara de cateva momente episodice nimic n-ar mai trebui sa ne mai puna probleme.

De saptamani intregi spun ca derby-ul CFR-Dinamo va spune exact care e diferenta dintre cele doua echipe, ca se va tomografia in teren starea lucrurilor precum si chiar parcursul de pana acum. Cred ca acum e clar pentru toata lumea ca CFR minus Dinamo da cu plus. Cum se explica atunci momentele in care noi, urmandu-i in programarea etapelor, intalneam mereu adversari parca mai tari decat cei de care tocmai trecusera ei? Daca ne gandim la cele 2 fete ale echipei noastre din aceasta saptamana explicatia poate fi foarte simpla: forma si intamplarea. Nimic necurat, asa cum poate se suspecta. Era prea devreme in campionat pentru jocuri de culise. Pur si simplu asa de mult variaza echipele romanesti de la un meci la altul; un Petrolul ce azi pierde cu 1-5 maine e in stare sa se tina scai de orice adversar. E fotbal, e posibil orice, iar derby-ul nostru de azi chiar a demonstrat asta.

Pot fi furios dar nu pot fi trist. Trist esti cand stii ca nu te mai poti ridica, furios esti atunci cand esti ranit dar deplin constient de forta ta. Pot asadar sa consider o mare nedreptate ce s-a intamplat azi dar pot in acelasi timp spera ca la adapostul neluarii in seama de catre cei care azi au triumfat norocos situatia va bascula, nu de pe o zi pe alta ci in timp. Pot fi impacat cu ideea ca asta era un meci pe care trebuia sa-l pierdem, caci totul a tras a merge pe dos. Accidentari, gol luat rapid, minge la o palma de 3-1, doar un surub lipsa in mecanismul nostru si apoi intoarcere de scor chiar inainte de final. Pot sa accept fatalitatea asta si pot sa admit ca s-au facut lucruri bune, ca CFR-ul a evoluat si in teren dar si in timp.

Nu i se poate reprosa lui Costa faptul ca nu a gandit, ca nu a incercat. Sa remarcam cele 4 schimbari de la start (e drept, doua cauzate doar de terminarea suspendarilor). A incercat si chiar i-a reusit sa reimprospateze echipa. Cu mici poticneli angrenajul chiar a functionat, cresterea randamentului fiind sesizabila de la acele prime 10 minute cu deja 3 ocazii si pana la posesia prelungita. Ca nu e perfect si ca a uitat sa schimbe exact acea piesa ce azi a cedat exact cand lumea era a noastra, asta e iarasi adevarat. Dar este tributul pe care-l platim pentru ca antrenorul nostru sa inceapa sa judece cu mintea si nu cu inima. Rand pe rand favoritii sai fie au confirmat, fie, dupa puncte cedate mult prea usor, au fost schimbati sau ajustati. Daca se mai rezolva 1-2 lucruri atunci chiar vom ajunge la maximum cat poate scoate antrenorul de la echipa. Restul e treaba conducerii, fiindca mai sunt doar cateva etape si apoi se pot umple gaurile din intregul lor. Accidentarile au aratat unde e fragilitatea, deoarece, ca un facut, exact pe posturile cu probleme ne-au fost scosi din lupta titularii: atacantul central, atacantul extrema stanga si fundas lateral. Pentru oricare altele am fi avut solutie de rezerva (poate cu exceptia portarului – si el deteriorat). Felul in care s-au produs aceste accidentari cred ca spune multe despre implicarea soartei in meci: Diabate se pune in pozitie de recuperare, Weldon intra puternic in el, normal jucatorul ce receptioneaza lovitura trebuie sa fie accidentat dar, ce sa vezi, dinamovistul isi revine, atacantul nostru insa ramane avariat din cauza caderii gresite. La fel la Lionn, un pic impins de catre Danciulescu, are 10 variante de a cadea si o nimereste fix pe cea mai proasta. Interesant este ca amandoi acesti jucatori ai nostri se ridica dupa contactul cu kelenul, trag din dinti, se vede ca sunt conectati la joc, la miza, sunt eroici (ca si ceilalti), dar la primele fortari corpul ii tradeaza. Vine si Ronny la rand si Hora e completa. Nu pornesc de la ideea gresit enuntata de anumiti comentatori ca vina pentru accidentari este a preparatorilor fizici. Nu, daca era vina lor, atunci acesti jucatori folositi 100%, meci de meci, s-ar fi accidentat demult deja. Este doar efectul unei zile in care tot ce trebuia sa se intample s-a petrecut.

Cu 3 accidentari nu mai e loc de schimbari tactice. Iar daca echipa a jucat astfel chiar si in aceste conditii inseamna ca a fost bine croita. Nimeni nu putea sa faca mai mult, cum nimeni nu putea sa-l apere si pe Beto de intinderea care l-a facut sa ia atat de usor (pentru el) ultimul gol. Totul a fost ca intr-un film de groaza in care, rand pe rand, psihopatul macelareste victimele, una dupa alta. Diferenta intre un 2-2 cu jumatate de echipa lovita si acest 2-3 o face insa prostia, o face exact acel pariu incapatanat al lui Costa, singura sa eroare dar, iata, esentiala: Nuno Diogo. Nu se poate spune ca judecandu-l pe aparator dupa statutul sau nu ar fi fost motive sa prinda candva lotul CFR-ului….dar doar pe banca de rezerve, cel mult. Cata vreme Piccolo e inca la noi si cand Maftei reintra in “picior” la CFR II, cred ca portughezul nu are ce sa caute in teren, mai ales atunci cand se iau ultimele 3-4 partide ale sale si sunt puse sub lupa: cate dueluri aeriene ratate, cate pozitionari defectoase, cate imprecizii la minge.. Piccolo, ca orice italian, are arta apararii in sange, niciodata n-ar fi tras de tricou inutil sau sa fie depasit fara apel la blocaj. Culmea, la Brasov, Felice chiar aratase ca desi pe taramul Traciei nu mai are trac, ca era destul de sigur pe el ca sa fie preferat lui Diogo. Oare ce l-a tinut pe portughez in echipa? Sa fie nationalitatea? Sa fie constanta in titularizare (cu sau fara merit)? Sau sa fie blestematul de nume “Nuno”, cel care urmareste ca un duh rau CFR-ul? A fost Nuno Claro, cel care ne-a mancat siraguri intregi de meciuri, acum e Nuno Diogo cel care preia stafeta si care prin aceste erori de azi s-ar putea sa ne fi distrus un campionat. Sa nu ii prind pe sefii de la CFR ca-l cumpara pe Nuno Viveiros ca le rup… intentiile! Cum a gresit Diogo cred ca vede toata lumea, chiar si el insusi (judecand dupa reactia sa si de la penalty dar si de la golul final). Repet, spre deosebire de toate celelalte elemente care ne-au stricat jocul, acestea puteau fi prevazute prin apelul la memoria celorlalte evolutii. Cine n-a facut-o sa plateasca oalele sparte. Sau, macar, daca atunci cand a gresit fata Rada a fost imediat schimbat, acum astept sa vad daca Nuno Diogo are si creditul in alb pe care l-a avut candva Nuno Claro – cel pentru care nicio gafa nu era imposibila – sau se va produce schimbarea.

Sigur, Nuno Diogo poarta responsabilitatea la 2 goluri. La al treilea, la primul gol incasat, vinovatii se pot vedea usor si pe filmare. Sunt acei care ridica mana. Unii cred ca fac asta pentru a cere offside. Nici vorba! Tocmai asta fac: isi recunosc vina. Cadu si Lionn, depasiti in viteza de catre sprintenul si tanarul Danciulescu. Mai mare dragu’ ! Din fericire Lionn a fost inlocuit – nu pare ca si-a revenit la forma de fotbalist, iar Cadu a avut sansa sa mai faca si niste lucruri bune, sa bata un penalty ca la fotbal in sala, sau sa ia o minge de pe capul adversarilor, in aparare. Mai multe despre aparare nu se pot spune fiindca, spre lauda echipei, nu s-a dat ocazia dinamovistilor sa se apropie. Cinci ocazii au avut dinamovistii (cu indulgenta) – 3 goluri. CFR-ul cel putin 9, plus alte multe situatii in care nu au gasit pasa potrivita – 2 goluri. E tot ce trebuie spus sub aspect statistic pentru a explica..

Partea cea mai elocventa a superioritatii noastre a fost in a doua repriza, dupa golul de 2-1. In avantaj si in pressing, ca o echipa mare! Cu aceasta ocazie m-am cam lamurit si cum sta treaba cu presiunea asta. Trebuie sa ai contra cui s-o faci. Una e cand e derby si alta cand joci contra Ceahlaului. Una e cand adversarul incearca sa construiasca, cu pase pe jos si alta cand, apropiindu-te de el, adversarul arunca mingile in fata, doar-doar iese ceva. Lipsind si motivatia de la un derby, e clar de ce, contra unei echipe mici si avand o aparare cascaval ca a noastra e mai bine sa fim cuminti si sa abordam partida un pic altfel. Acolo e nevoie neaparat de un om creativ la linia de mijloc, fie ca vorbim despre De Zerbi sau Peralta, nu se poate merge cu acest “plug” de 3 mijlocasi de constructie defensiva reconvertiti profesional. Ce meciuri cu echipe slabe mai sunt? Cu Vointa si Mioveni! Cand insa avem derby, se poate sta in pressing, adversarul este cel care vine cu mingea la noi, trebuie doar sa avem oamenii necesari sa i-o luam. Muresan, Celestino si Renan si-au facut foarte bine treaba sub acest aspect. Chiar daca la primul gol lansarea lunga a lui Catalin Munteanu a venit din zona lor, aia se poate nota la situatii de joc, ingrosate de eroarea din spate. Problema celor 3 nu este nici sa tina de minge, lucru pe care il fac excelent ci sa dea acele pase in fata, decisive. De cele mai multe ori l-au cautat pe Sougou si zona lui de fuga de langa tusa, asta a fost solutia convenabila. Cand insa Renan a intrat mai aproape de zona varfurilor si a dat pasa mai scurta l-a pus pe Sougou in situatia de 1 la 1 cu portarul – vezi golul 2. La Gabi Muresan s-au notat deja obisnuitele recuperari si respingeri de fundas central (mult mai sigur decat Diogo), iar la Celestino, pe langa cateva faze frumoase, am vazut si 2-3 greseli grave, pase la adversar. La el trebuie sa avem intelegere, e doar la al patrulea meci, dar nu pot sa nu remarc ca in general in derby-uri este element-cheie, joaca foarte bine (la fel a jucat si cu Vasluiul).

In fine, in atac, ar trebui sa-l laudam pe Sougou, pe care doar offside-ul si nu adversarul il opreste si pe Ronny, pentru golul si pentru 11 m scos. Deocamdata chiar daca nu imi place, el e singura solutie pe care e in stare s-o vada Costa (mai sunt si altele) pentru zona aceea si, mai bine, are o alta forma fata de cea care l-a facut la un moment dat rezerva. Cat despre “buba” din centru…Kapetanos nu se poate spune ca n-a incercat. A participat la faza de la primul gol, a mai deviat cateva mingi, dar pentru un om de careu, in situatia in care si jucam un astfel de joc de centrari, evolutia lui e slaba. In prima repriza, in 35 de minute avute la dispozitie, nu a atins mai mult de 5 ori mingea, iar in a doua daca era sa fie cineva la minge erau ori Hora ori Sougou. Kapetanos trebuie sa fie primul pe lista curateniei din iarna, e un “covor” ca nu mai merge nici aspirat, nici batut. Efectiv nu se mai potriveste cu mobilierul! (asta ca sa nu fiu complet iresponsabil in afirmatii si sa spun ca el insusi e un mobilier, un sifonier din lemn greu de stejar ce zgarie parchetul la fiecare mutare). Kape nu s-a potrivit nici la jocul de aglomerare a careului, nici la cel de contraatac. Oare nu cumva o fi mai bun in aparare, sa zicem, pe postul de fundas central?! Iar Hora, fasnet ca de obicei, a incercat ceva, abil si interesant, dar mereu blocabil in ultimul moment. El are scuza ca a fost obligat sa joace pe stanga, locul pe care nu-l vrea nimeni din lot. Ce bine este sa nu prea avem ce vorbi despre fundasii laterali si despre portar, cei care au fost solicitati cel mai putin! Normal, atunci cand mijlocul face toata treaba murdara. Beto a fost iarasi omul nostru de degajari, de data asta insa la pase venite in spate cu mai multa noima, in situatii cu adevarat complicate si nu doar din lipsa de idei. A incasat el un prim gol imparabil, dar dintr-o miscare pe care cred ca Danciulescu, la toate cele 200 de goluri ale sale, nu poate spera sa-i iasa mai mult de 1 din 10. Si asta e o diferenta. Lor le intra un astfel de gol, la noi se plimba mingea pe linia portii. La ultimul exista cert suspiciunea ca era accidentat. Omul care vroia sa joace in continuare cu pometele spart nu putea sa fie rapus doar de o intindere, insa putea fi redus la statutul de portar absolut conventional. Ce m-a revoltat a fost momentul accidentarii sale. Portarul nostru la pamant, in careul mic, iar un dinamovist, cu mingea la picior la mijlocul terenului s-a gandit ca cea mai sportiva cale de a egala (fiindca atunci era disperare mare de solutii la ei, la 1-2) ar fi sa traga de la mijlocul terenului. Da, fair-play-ul e orientativ, nu-i asa?

Cea mai umilitoare ipostaza pentru ceferisti n-a fost in timpul meciului ci dupa. Daca chiar atunci toata lumea din studiouri spunea raspicat ca CFR a fost totusi mai buna trebuia lasata si continuata aceasta idee si nu sarit la beregata arbitrilor. Am inteles ca jucatorii din teren aveau dreptul sa creada ca acea faza ciudata de 3-1 virtual a fost gol. Din teren se vede intr-un fel, Niculae spunea ca si Beto era convins ca a fost gol valabil. Dar cei care vad reluarile, mai ales cea din lateral? Cu toate stop-cadrele nu se poate spune ca mingea a depasit linia portii. Vorbim doar de miscarea ei in aer, inainte sa fie deviata de Balgradean in bara, fiindca de acolo lucrurile sunt clare. Chiar daca ar fi fost gol, detectabil cu sublerul probabil, tot n-ar fi trebuit sa-i rastignim pe arbitri. S-au castigat finale mondiale la astfel de faze. Daca ar fi “vrut” golul sa existe cu adevarat atunci avea grija sa atinga si un pic de plasa a portii. Pacat, acela a fost singurul moment de sclipire a lui Kapetanos din ultimele 6 meciuri. Cat despre acuzele ca nu a fost penalty la Nuno Diogo, sa-mi fie iertat… Un aparator nu are voie sa puna mana pe tricoul adversarului nici macar pentru a vedea din ce material e facut. Nu trebuie neaparat sa vrea ca atunci, pe loc, sa traga de el ca si cum ar face schimb de tricouri fortat. Calculul e simplu: chiar daca n-a fost atat de vizibila si decisiva ca la Ronny, tragerea a existat. “Case closed”, vorba unui personaj tipic romanesc. Ce a gresit intr-adevar Tudor este ca a fluierat intr-o maniera bulversanta. Atipic pentru el este ca s-a zgarcit la cartonase in faze clare, de la simulari si pana la crampoane puse pe adversar cu intarziere. Mai notez ca prima repriza a facut-o harcea-parcea cu stilul sau de arbitraj de baschet. Mai ramanea sa indice tabela si greselile personale ale fiecaruia jucator ca totul sa fie clar. Tudor ramane mereu fata de idee de personaj al meciului un “wannabe”. Ba chiar el a furnizat faza meciului, in viziunea mea, o chestiune teatrala de un comic total, pe care regizorul transmisiunii a cam scapat-o. Iat-o aici:

Revenim la 4 puncte fata de Dinamo. Ei si? Acum 2 etape erau 5! Noi sa jucam asa cum am facut-o azi si vom reusi sa castigam in primul rand derby-ul cu echipa marginita doar la Cluj, apoi sa adaugam la zestre punctele obligatorii (dar grele) de pe parcurs si, poate, cine stie, poate nesansa de azi isi va schimba parerea tocmai la Steaua. Chiar si invins si chiar daca nu-s “Canuta om sucit”, eu sunt multumit, aproape mandru de ceea ce a aratat echipa noastra. De ce n-as fi? CFR-ul a aratat ca e din alt material, chiar daca are un Scarlatache deghizat in Nuno Diogo si chiar daca nu are (in teren) un bunic sa povesteasca pase precum Catalin Munteanu. Intrebare: la Dinamo ar fi jucat oare ca titulari De Zerbi, Rada, Nicoara, Peralta sau…. Piccolo (nu, asta nu e de dat, ne trebuie noua!). Ei, poate ca in partide ca cea de azi rezultatul sa fie inversat de valoare dar asta nu va fi la nesfarsit. Cu un cap pe umeri (atentie la declaratii, domnilor din loje), cu simtul obiectivitatii in selectia jucatorilor, cu o munca mai atenta la CFR II (acolo avem plantati cativa puieti interesanti) cred ca avem jucatori cat sa facem 2 loturi, una de campioana si alta pentru a fi macar pe locurile de Europa League. Asta cu si fara centrimetri pana la gol, cu si fara una-doua faze fluierate anapoda, “fara si fara” Nuni de oricare ar fi ei…

Sindromul sacilor in caruta

2011-10-31T22:56:00.000-07:00

Cand omul are toti sacii in caruta se cheama ca-i gospodar… Nu mai conteaza cum i-a urcat acolo, ce calitate are faina din ei, ca ii scartaie caruta sau ca nu are boi cu care s-o urneasca ori chiar si faptul ca sacii nu sunt ai lui. Omul nostru poate sa zambeasca linistit a harnicie, sa dea bine in poza. Fotografia surprinde doar momentul nu si trecutul sau viitorul…

Asa arata si CFR-ul nostru la “poza clasamentului” de azi. Dupa ce tot sezonul trecut am stat pe la mijloc acum mai ca ne-ar lua cu ameteli de la inaltimea la care suntem cocotati. Aproape ca nu mai are nicio importanta cat si cum am gafait pana am ajuns aici, ca prizele de catarare ne sunt subrede sau ca nu avem nicio tehnica de alpinism. Daca noi nu mai putem urca macar putem spera ca vor cadea altii. Pana la urma am castigat un campionat, acum doua sezoane, fiind chiorul din tara orbilor, deci poate ca nu-i cazul de procese de constiinta. Daca privim meschin, in binomul “obiectiv-indeplinire” spunem ca stam bine. Daca incercam insa sa adaugam faptele la sansa avuta de cateva ori drept aliat si sa ne gandim la perspectivele continuarii in aceeasi forma atunci avem serioase motive de ingrijorare.

Cred ca ar trebui s-o afirm direct: CFR-ul nu a mai facut o partida buna, completa, de vreo 5 etape, de la victoria cu Vasluiul. De-atunci aproape fiecare meci a avut la final, dupa declaratiile multumite si impaciuitoare un mic spatiu de respiratie in care se putea adauga acel dezamagit “Da, daaar….”. Iar azi, pentru cei care au memoria meciului acest “dar” este si mai prelung. De-acord, nu e nimeni vinovat pentru noroc! Nu suntem nici primii si nici ultimii care-l avem. Ba, la cat am patimit in trecut, poate e o compensatie, poate ca este esential sa-l avem, poate ca e ingredientul absolut necesar cu care se prepara campionii. Totusi, faceti un exercitiu de imaginatie: sa zicem ca durata partidei ar fi fost ca la rugby, 80 de minute. Cum ar fi aratat starea noastra de spirit acum, ce am fi spus? “Lamentabil, infrangere in fata locului 13 din campionat, fara nicio ocazie reala, fara nicio idee. Ne-am departat de varf si in halul asta de joc nu avem cum sa batem in derby.” Acum putem vorbi mai lejer, ne si vedem lideri saptamana viitoare pe vremea asta, ne gandim ca echipa a aratat forta daca in 10 minute a incropit o victorie si ca daca macar vreo 20 de minute putem sa apasam la fel pe acceleratie, Dinamo nu are cum sa scape nejumulita. Oare? Echipa noastra (daca pot numi astfel cei 11 care n-au legat nimic intre ei aproape tot meciul) a aratat groaznic la Brasov. Spre marele necaz al celor ce ne tin pocinogul succesul ne-a picat pleasca. Dar oare fiind impostori ai victoriei putem spera la mai mult? Eu tind sa neg asta, nu se poate sa mearga la nesfarsit asa. Ori punem toate piesele la locul lor si facem mecanismul sa mearga ori cand ne va fi lumea mai draga vom ramane cu sacii in drum…

N-ar fi poate atat de frustrant oportunismul care ne aliat daca am vorbi despre situatii echitabile. Dar nu suntem intr-una din acele ipostaze in care sa ne privim adversarul de la aceeasi inaltime, in care lupta sa fi avut motive sa fie dreapta. Exista un decalaj in favoarea noastra, un avantaj pe care ni l-am facut prin investitii, prin experienta, prin obiectiv si…. care nu se vede pus in practica. E descurajant felul chinuit in care ne scoatem victoriile, orbecaiala cu care ne apucam adversarii de categorie clar inferioara. Cui va spune ca tot ceea ce conteaza e ca am invins azi, voi avea toate motivele sa-i arat ca asta s-a intamplat doar cu doua goluri norocoase. Un sut, bun, intr-adevar, al lui Celestino, pe care un portar “incalzit” ar fi trebuit sa-l scoata data fiind distanta si o lovitura de gratie venita chiar la ultima minge aruncata la disperare, dupa ce in 90 de minute 20 din 20 astfel de incercari nu ne-au iesit. Daca mai scotocim dupa ceva cu greu putem descoperi o faza a lui Hora, o mica deviere a lui Piccolo si… cam atat. Asta e istoria unei lupte in care am avut norocul ca adversarul sa-si rupa gatul cazand singur in craterele obuzelor noastre aruncate fara tinta precisa. Eficienta e cea care conteaza dar ea nu poate acoperi maniera bezmetica in care ai nostri au vrut sa castige azi. Sunt sigur ca antrenorul Costa a avut un plan doar ca, din pacate, asta nu s-a vazut deloc in teren. Macar daca ar suprapune sablonul sau pe realitate, macar daca ar observa faptul ca schimbarile au transformat radical coeziunea echipei, daca ar extrage seva tactica din ce s-a intamplat azi si ar aplica-o la urmatoarele partide, atunci da, am spune ca pe langa puncte, lectia desprinsa azi e mare castig. Sunt insa sceptic in privinta asta, cand in 12 episoade am avut mereu aceeasi distributie fixa. Nu il vad pe Celestino jucand prea curand alaturi de Muresan, pe Hora preferat lui Bastos, chiar daca azi ei au fost cei care prin dorinta sau prin iscusinta au schimbat fata jocului. Asadar, dati-mi voie sa fiu neincrezator, sa afirm ca am castigat cand am fi meritat poate cel mult egalul si ca a fost infiorator cum in compania unei echipe de mijloc-subsol a campionatului am reusit “performanta” sa nu avem nimic inchegat o prima repriza si chiar mai mult. Si sa fim convinsi ca daca Brasovul nu dadea dovada de naivitate in zona centrala, nici in 180 de minute nu reuseam sa egalam.

Sunt multe lucruri pe care nu pot sa le pricep nici in ruptul capului. De ce mijlocasii si atacantii se vad de aproape doar la poza de grup de la start. De ce atacantii fac pressing de la careul advers iar mijlocasii doar din propriul teren. De ce arata liniile noastre ca un sandwich fara nimic intre felii, doar paine goala. De ce dam 100 de pase inapoi la Beto ca si cum portarul ar putea da o pasa decisiva si nu doar o degajare sub presiunea adversarului… De ce o echipa care a jucat altceva in primele cateva etape a ajuns acum sa se chinuie astfel, de ce schimbarile se fac doar din minutul 60-65 incolo chiar si atunci cand e clar ca nimic nu merge, de ce un teren pe care joaca Weldon si Pele Buga nu se inclina spre brazilianul veritabil, nu spre cel contrafacut din porecla.

Vinovatii sunt pe teren, dar complicele lor e pe banca. Am zis-o si cu alte ocazii: jucatorii nu se titularizeaza singuri ci sunt pusi in teren de cineva care-i monitorizeaza atent, zi de zi, ii cunoaste pe fiecare mai bine decat isi stie propriul buzunar. Asadar cum de nu si-a dat seama Costa ca tot ce avea nevoie acum echipa era un aer proaspat ?! Zicand asta nu ma refer la schimbarea lui Cadu cu Piccolo, fortata de conjunctura ci la acele mutari nefortate de nimeni ci doar planuite, functie de determinarea celor uitati pe banca atata timp, ca niste jucarii prafuite in cutia lor, nefolosite de nimeni. A fost evident ca avusesem ceva pe banca si nu in teren in momenul in care Hora a intrat in locul lui Bastos. Cu sprinteneala lui, cu felul in care acoperea terenul, romanul a fost primul pas spre insanatosirea jocului, pe prinderea mai rapida a mingii de la adversar. Ca tocmai atunci a picat si golul brasovenilor nu e vina lui. Eu observ doar ca in momentul schimbarii echipa a avut o mica tresarire. Nu se poate vorbi de faptul ca Hora era odihnit si Bastos deja consumat de minutele jucate. Nu l-a impiedicat nimeni pe Bastos sa alerge in primele minute, sa fie al treilea om la pressing, sa vina intre linii util dar si abil. Problematic este ca nu e prima situatie in care se comporta astfel. In urma cu o saptamana a fost exact la fel. Asadar de ce nu a fost Hora titular si, s-ar fi comportat ca un Bastos daca era sa fie titular? A doua inlocuire: Peralta-Celestino. Pe argentinian nu-l pot banui de lipsa de implicare. A incercat sa tina de minge, a fost tavalit in repetate randuri de adversar dar chiar nu a gasit zone de pasa. Fiecare minge lansata in adancime l-a prins pe Sougou in offside, semn clar de cat de bine stam la sincronizare. A trebuit sa vina Celestino, sa ajunga in zonele de unde de regula Peralta ridica neincrezator privirea sperand ca doar-doar va fi vreun tricou visiniu vizibil dar, in loc sa paseze sa traga (excelent) la poarta. Acel Felgueiras, portarul competent al Brasovului, cel care a scos macar 2-3 astfel de suturi (daca nu si mai grele) contra lui Dinamo tocmai acum a dat gres. Neincalzit, nefolosit, neatent. E drept, sutul lui Celestino (vazut deja si cu alte ocazii) este unul la care chiar ar trebui sa ne uitam mai atenti. Asa cum mai nou Renan a inceput sa bata loviturile libere la fel Celestino ar trebui folosit acolo in centru, cel putin pentru specialitatea asta a sa. Atunci cand nu merg pasele, macar ar merge suturile. Fara curajul lui din minutul 80 deja banuiesc ce s-ar fi intamplat, luati exemplul de la egalul cu Petrolul. Inca 1-2 minute brasovenii ar mai fi tras cumva de timp, ai nostri ar fi intrat in criza de timp si ar fi inceput sa arunce mingile catre Kapetanos si Weldon prinsi in menghina aparatorilor. Ar fi urmat o zbatere surda si un rezultat amar. Asadar, pentru curajul sau, pentru ca i-a iesit, pentru ca a intors soarta, dar si pentru executia curata eu pe Celestino l-as desemna omul meciului. Nu vad asadar niciun motiv pentru care el sa nu fie titular la derby-ul cu Dinamo, sa le blocam centrul pentru a putea pravali atacul peste ei.

Sunt de-acord ca si Costa are meritul schimbarilor, mai ales a celor disperate – vezi Kapetanos in locul lui Panin – dar problema este ca tot cu el pe banca echipa si-a dat 70 de minute cu stangul in dreptul, fara suturi la poarta, fara mingi folosibile, fara cornere, fara nimic. In terenul brasovean iarba nu era calcata. Cred ca tema de discutie este ce fel de stil si-a dorit CFR-ul azi. Cu atacuri pe flancuri? Da, la inceput, Camora in cateva randuri dar si Panin au urcat mult pe zonele lor pentru a da centrari. Numai ca acolo doar Weldon era tinta iar ca sa castige duelul si sa mai si trimita mingea periculos trebuia o potrivire aproape “stelara”. Ce s-a mai incercat? Mingile lansate pe Sougou. De fapt aici intram in miezul tumorii tactice. Pentru ca Sougou sa prinda o astfel de minge sunt necesare 3 elemente: sa fie spatiu suficient pana la linia de fund, pentru ca atacantul nostru sa faca preluarea si sa aiba loc sa-si depaseasca adversarul; sa fie mingea aruncata corect (lucru care se mai intampla) si, cel mai important, ca Sougou sa nu fie in offside, chestiune la care, dati-mi voie sa spun “este cizma”. Sunt perfect intelegator ca in astfel de meciuri un atacant e prins in offside. Dar de cel putin 5 ori? O data e prins de faza, a doua oara nu se astepta chiar atunci la lansare, a treia oara e doar offside milimetric …. insa sunt atatea situatii in care Modou chiar ar fi putut sa previna offside-ul “kilometric” cu “fanta de lumina orbitoare”, sa se retraga mai des dupa linia de aparatori si sa nu iroseasca astfel orice incercare a noastra de taiere a apararii. Parca si Traore statea mai bine la acest capitol! Priviti doar golul din minutul 90 si la “modul Modou” in care Sougou era sa strice si acea faza, el fiind in offside dar nesimtind deloc asta. Tinand cont ca el “din asta traieste”, din aceste depasiri in viteza ale adversarului, cred ca se impun antrenamente serioase cu el, chiar daca la varsta asta nu cred ca-l mai schimba cineva. Macar sa se obisnuiasca, sa se simta si sa se sincronizeze cu mijlocasii, sa reusim artificial cumva (chiar asa, caznit) ceea ce altii reusesc prin fler, natural.

De ce n-a mers jocul de pase? Care joc de pase? De cate ori au combinat Muresan, Peralta si Renan intre ei? De cate ori a ajuns mingea utilizabila la ei si cu invaluiri, cu optiuni de pasa pe langa? Rar de tot sau deloc, daca ne gandim la optiunile de pasa filtranta, in fata, intre liniile adverse. Miscarea noastra in teren este ZERO, este un dezastru la acest capitol. E si normal ca in asemenea conditii un mijlocas neriscand sa piarda mingea paseaza in spate, catre fundasi care, la randul lor, la primul pas al atacantului advers catre el dau catre portar. Sincer, aproape ca nu-mi mai doresc sa-l avem pe Beto in poarta. Un astfel de portar inspira la lene din partea fundasilor. In loc sa-si asume ei riscuri prefera sa dea inapoi la omul cu manusile. Cat de bun ar fi Beto in jocul cu piciorul sunt lucruri pe care categoric nu le poate face. De pilda, sa degajeze mai lung decat ar fi facut-o fundasul. Mingea in spate la portar inseamna imediat continuarea alergarii adversarului catre Beto. Pe un portar nu trebuie sa-l impresori din 3 parti pentru a gresi, ca pe un fundas. Sunt de-ajuns 2 oameni in pressing ca sa-l inchisi, sa-l obligi sa degajeze precipitat. Cum face asta? Grabit, fara elan, de jos… Chiar daca Beto are joc foarte bun de picior asemenea degajari nu pot fi nici lungi si nici bine tintite. Mingea ajunge cel mult pe la mijlocul terenului unde deja adversarul vine sa conteste saritura la cap. Asadar, de ce 10 pase inapoi la portar? Ca sa nu riscam si sa scoatem adversarul la joc, sa-l intindem pe teren? Gresit. Adversarul trimite doar atacantii, cei care oricum tot prin zona aia ar sta, iar riscul… e de-ajuns sa ne amintim de primele minute cand cu mare noroc Beto a obtinut un out de poarta intr-o situatie in care se balbaise. Dupa Chiajna, dupa Ceahlaul, azi chiar mi-am dat seama ca ai nostri exagereaza cu aceste pase la portar, ca e lipsa de idei, de curaj si harnicie din partea fundasului in a cauta solutii in fata, e o lene tactica ce transforma situatii in care noi ar trebui sa construim in degajari sub presiune. Atunci de ce nu degajeaza Beto direct, din careu, din autul de poarta? E o tactica inepta care cred ca la absolut orice analiza si-ar putea dezvalui ineficacitatea. Trec minute astfel, nu intram in terenul advers cu mingea, nu avem ocazii, iar cand primim si gol, brusc, ne trezim ca prin simpla graba, prin nevoia de a gasi solutii rapide, incepem sa jucam fotbal. Oare chiar nu-si da nimeni seama ca nevoia asta poate fi implantata inca de la inceput?

Tot din cauza lenei acesteia s-a dus si bruma noastra de joc combinativ din inceput, atunci cand am detectat o usoara tentativa de tinere de minge in zona Renan-Bastos-Camora. Bastos trecea un pic catre centru, omul de pe acea parte venea dupa el, iar Camora avea loc astfel sa urce. Cata vreme insa marele obiectiv era centrarea inghesuita nu era loc de prea mari sperante. Cat despre frumoasa noastra linie de mijloc, croita special pentru a recupera mingi, a fost redusa doar la Gabi Muresan si la un Renan parca mult prea sters. Iar cand Muresan a ratat interceptia in terenul advers s-a nascut golul brasovean, unul la care Nuno Diogo era fara urma de logica la 10 metri mai in spate decat Piccolo, prost plasat si cu zona mare intre ei, deci nicio sansa sa incerce iesirea la off-side sau deposedare, cat despre viteza celor doi, alergatori fara minge in a-l prinde pe “celebrul vitezist” Cristescu, parca am revazut faze de la recent incheiatul Campionat Mondial de Rugby cu aripa sprintand lejer spre terenul de tinta ajunsa doar cu privirile de adversari.

De la Brasov stralucesc Viveiros (ce calcai i-a iesit in repriza a II-a!) si Chipciu, jucatori care daca nu ar fi deja sigur supralicitati de lacomii patroni de

Romania

ar reprezenta o varianta de studiat pentru CFR, dar restul echipei este una modesta, locul in clasament nefiind mincinos. Asta s-a vazut si la golul lui Weldon, unde mingea aruncata bine de Gabi Muresan (de ce sa mai tii pe teren mijlocas ofensiv, daca cel defensiv poate da mingi de astea?) a fost ajunsa lejer de Weldon, cel care a aratat cum simte un atacant veritabil jocul la off-side. Din nou Weldon. Weldon cu Rapid, Weldon cu Vaslui, Weldon cu Ceahlaul. Ce eficacitate, cate puncte si cat de importante, ne-a facut aproape de unul singur! Golul asta de pe final a fost o surpriza si un cadou, fiindca daca era egal nu cred ca cineva se declara indignat, dupa evolutia de pe teren.

E bine ca avandu-l pe Alexandru Tudor ca arbitru am reusit sa nu incasam cartonase. Daca nici Gabi Muresan nu a luat galben asta chiar e de mirare, de consemnat. E foarte important sa nu avem suspendari pentru meciurile ce vin. A luat insa Camora, cel care se apropie de limita. Ma gandesc cu cine il vom putea inlocui atunci cand va lipsi? Sau jucam ca in formula de azi, de pe final de meci, cand cu un 3-4-3 am reusit 2 goluri in 10 minute?! Oare asta nu spune suficient despre ce ar insemna sa mai jucam si altceva?

Stam nesperat de bine in clasament. 66% dintre meciuri le-am castigat, avem intr-adevar statistici de potentiala campioana. Daca ar merge insa si jocul asa… Vine totusi momentul adevarului, cel in care nu mai putem spune “Petrolul a fost nimicita de Dinamo si pe noi ne-a impiedicat” sau “Brasovul s-a tinut tare cu Dinamo, iar cu noi a pierdut” (nemeritat).. Vine momentul in care turnesolul acestui derby va spune exact ce-i cu noi, unde suntem si ce putem. Cu un astfel de joc ca cel de la Brasov nu imi fac iluzii de victorie, mai ales daca se va merge pe ideea “am castigat, nu mai conteaza”. Are relevanta si inca enorma! Jocul nostru scartaie din toate incheieturile, iar o ascundere a problemelor in spatele clasamentului si a stirilor cu “CFR-ul amenintator in spatele lui Dinamo” nu ne va ajuta deloc sa schimbam ceva. E nevoie de o schimbare in ideea noastra de joc daca vrem victoria, daca vrem cele 6 puncte de la derby. Altfel, putem spera la un derby egal, asa cum sunt cele mai multe in campionatul nostru. 0-0-ul sfant… Asta e nivelul intern. Dar, oare, nu cumva tocmai ca sa evite aceasta mediocritate CFR-ul a adus fotbalisti straini?

Fotbal fara (horo)scop?

2011-10-22T17:24:00.000-07:00

A vorbi despre meciul cu Ceahlaul starneste o cantitate de sila egala cu cea impregnata adanc in sufletele celor ce au vazut supliciul din aceasta dupa-amiaza. Se poate porni pe diverse paliere, sa spunem “bogdaproste” pentru puncte si sa acoperim cu declaratii ieftin-triumfaliste senzatia ramasa, de cat de usor putem fi impiedicati sau, dimpotriva, se poate taia marul stricat parca tot mai aproape de cotor si se poate face un capat de lume din ceea ce inseamna de fapt 3 puncte. E o victorie, pana la urma, nu e indicat nici sa fim mofturosi si vesnic nemultumiti cu ceea ce inca avem, fiindca aceasta stare va rezona apoi tot mai adanc in toate straturile clubului. Dar oare chiar e nevoie sa despicam firul in patru rusinoasa infatisare de azi, sa umplem analizele de truisme vazute pana si de fanii de balet, sa sfartecam aproape toata echipa ca sa ajungem la concluzia ca de fapt miezul ei e cam gol – macar, comparativ cu celelalte “capre”, asta e o trasatura tot mai prezenta in fotbalul romanesc actual…De ce sa tinem la sangele rau pe care ni l-am facut si care oricum nu va trece pana la proba contrarie si sa nu incercam macar o dializa alegorica. In ce fel? Simplu: pornesc de la ipoteza ca faptul de a nu fi avut parca niciun scop azi a fost prevestit de catre horoscop, inca de dimineata. Cum? Ia fiti atenti aici. Citim ca la gazeta (ordonat de firul ideilor) pe semnele zodiacale:

Rac - CFR-ul.

Astazi veti misca mereu inapoi. Veti incerca sa inaintati ochind doar in spate, privind numai in urma. Ati fi putut fi tigru, ati fi putut fi dragon dar astazi aveti o stare de crustaceu. Inotati asadar atat cat va va ajuta fluxul si apoi incercati sa faceti fata refluxului atat cat sa nu esuati pe tarm. 90 de minute de pase inapoi vor fi exact ceea ce aveti nevoie pentru a va atinge obiectivul: acela de a fi un rac desavarsit.

In dragoste va merge bine, fiindca v-ati indragostit de fermecatorul portar si de al sau joc suav de picioare, drept pentru care toata atentia va va fi indreptata doar spre el. Nu intreprindeti nimic in faceri, afaceri si prefaceri fotbalistice pe teren! Nu are niciun rost, e sambata, este week-end, mai bine va odihniti. In sanatate, cele mai sanatoase sunt punctele, desi puteti acuza socuri cardiace la anumite momente alarmante ce ar putea sa survina.

Pesti – A doua repriza complet tacuta a echipei.

Intr-adevar, astazi veti fi ca pestele…pe uscat. Nu dati vina pe nimeni fiindca pentru a da vina trebuie sa stiti cauza. Cand 45 de minute nu ajungeti decat o data (si atunci pur intamplator) in plasa adversa inseamna ca nu va pescui nimeni de pe urma dumneavoastra. Jocul asta e un peste stricat si pute de jur-imprejut. Nu aveti decat sa sperati ca solzii alunecosi vor face sa alunece pe langa, doar norocos, toate pericolele din jur si sa va pastrati prospetimea in conserva. In dragoste nu va faceti iluzii, nu va veti intalni mai deloc … cu mingea, dar, de fapt nici n-o doriti. Astazi sunteti complet preocupat doar de propria persoana sa mai oferiti si altora ceva. Pescuitul de puncte oceanic portughez n-are decat sa functioneze de la sine…

Capricorn – Problema interiorizata

Daca acum o saptamana vi s-a parut ca aveati o stare de indispozitie fotbalistica, de fapt, nu v-ati inselat. Nu, acele stari nu erau cauzate de o pauza prea mare de activitate, de un trai prea lejer la Chiajna. Problemele erau reale chiar si atunci, oricat de mult control ati incercat sa afisati. In clipa in care va retrageti in carapace fie ca va e bine si aveti avantaj de 1 sau 3 goluri, inseamna ca sunt probleme la exterior. Linia de aparare nu trebuie sa stea la marginea careului si o stiti foarte bine. E clar o problema de sanatate interna si ar fi bine sa va faceti rapid un control. Nu se stie niciodata ce anticorpi aveti la pastrare, de atata timp pusi deoparte. Ar fi bine sa primeniti mediul ambiant, sa creati o stare de neliniste interna, de competitie, fiindca in clipa de fata pare ca fiecare e perfect multumit cu ceea ce are si se zgarceste sa dea mai mult. Imediat ce vede un avantaj facil obtinut singura grija e sa-l pastreze. Calculul acesta nu face bine, e zgarcenie de la munca. Cum se obtine un 1-0 usor in anumite meciuri, se poate scoate si 2-0-ul si 3-0-ul, in acelasi stil. Trebuie doar curaj si un pic de risc, mai ales la inceput. Cine nu risca nu va castiga, nu?

Berbec – incapatantul Costa

Azi ar fi o zi buna pentru o schimbare. Nu, stiti bine ca n-o veti face, dar zic si eu asa, ca horoscop, ce ar fi bine. Haina pe care ati croit-o si pe care o purtati deja de atatea saptamani incepe sa se roada cam tare in coate. Purtati o haina nu un sarcofag, nu uitati asta. Cand va e cald si bine, descheiati-va la guler, adoptati o alura occidentala evoluand doar in terenul advers. Daruiti celor din jur cat de mult se poate – nu uitati, v-ati prezentat drept un showman, asadar creati acel spectacol! Pe de alta parte, cand va e frig, incheiati-va mai bine. Acea marime 4-3-3 la care tineti asa mult nu se poate purta oriunde. A o adapta la toate partiturile ar fi o manelizare. Tineti minte, asadar, atunci cand vreti neaparat sa va aparati, transformati 4-3-3 macar in marimea italiana 4-5-1 si asigurati-va ca umbrelele de pe flancuri opresc ploaia … de centrari in careu. Da, acei doi “nasturi” de pe margini fac toata diferenta, tin bine pantalonii apararii, fiindca nici cei din spate nu sunt mai buni. Ei nu pot bloca nimic singuri. Fara ei in forma exceptionala se intampla ca azi cand tot felul de “pietricele” intra pe sub haine… Imbracati-va cu gust, asadar, dar in primul rand nu uitati sa va asortati cu peisajul. Renuntati la stereotipuri, la scheme repetate si esuate una dupa alta, cum ar fi cornerele batute si inabusite scurt, aproape… Incapatanarea dusa la extrem e o boala si…. costa, domnule Costa!

Zodiile de iarba:

Leu – Beto, leul ranit

Astazi trebuie sa aveti grija la corzile vocale. Veti racni continuu si, dezarmant, pare ca nimeni nu va va auzi sau asculta. Degeaba va veti comporta ireprosabil caci colegii de la locul de munca nu va vor sustine. Asa ca va trebui sa va descurcati singur, sa va folositi toata energia, sarind din bara in bara intr-o zi in care, din cate stiati, ar fi trebuit sa fiti stresat doar cu jumatate de norma. Nu va faceti griji. Consumatorii stiu foarte bine ca sunteti indispensabil si ca fara dumneavoastra toata firma si-ar fi dat cu firma-n cap azi, bineinteles. Ba o centrare curbata pe poarta, ba o saritura peste adversari, ba o mica racheta interceptata si pusa la sol…Singurul motiv personal de satisfactie este ca cei din jur incep sa vada tot mai clar ca sunteti un leu adevarat si ca ar trebui sa fiti desemnat fara echivoc “regele animalelor”. Decizia este tot la un animal..

Gemeni (sau Germeni) – Aparatorii centrali

Azi veti avea o zi infioratoare. Mai bine nu iesiti din casa! Nimic din ce veti intreprinde nu veti reusi. Sunteti foarte predispusi la erori. Nu veti avea vlaga, nu veti reusi sa impingeti postul de observatie mai sus, pe teren, chiar daca doar de dumneavoastra tine asta. Daca vreti sa strangeti echipa si s-o impingeti in fata e esential sa va duceti mai aproape de ei, in sus si ca macar o data la 2 situatii sa incercati sa va asumati responsabilitati, sa va folositi mintea si ochii nu doar sa pasati mecanic, repetitiv, in spate. Racul poate fi transformat intr-un aligator, ADN-ul e la voi. Pe finalul zilei va veti uita la un film cu toate prostiile fatale facute doar intr-o singura repriza.

La final macar veti putea spune: “Am fost norocos”. Nu uitati, in curand ar fi cazul ca macar unul dintre dumneavoastra sa plece intr-un mic sejur, concediu, pe banca de rezerve. Aveti nevoie sa iesiti din monotonia, din rutina titularizarilor.

Scorpion – Weldon

Un adevarat scorpion este un pradator: are o sansa – ucide. La fel veti fi si dumneavoastra azi. Putine oportunitati veti intalni in cursul zilei, dar atunci cand se vor ivi, cu flerul binecunoscut pe care-l posedati nu aveti cum sa le ratati. Va place sa va implicati si in ajutorul altora de aceea toata ziua veti face multe lucruri bune: veti ajuta niste batranei din aparare sa treaca faza (capul va e mai lucid ca al lor, de asta respinge mai bine), veti ajuta un prieten intr-un moment important (cum ar fi devierea pentru Sougou de la faza “di pinalti”) dar, mai ales, veti avea un moment individual de glorie. Adversarii va stiu frica de asta si actioneaza oarecum pripit (isi da drumul prea repede la schimbarile de directie) atunci cand sunteti in preajma lor, gata pentru a prada. Daca sanatatea va fi la cote maxime azi si in urmatorii ani, atunci nu e nicio primejdie nici in dragoste: publicul va iubeste!

Sagetator (sau "Sageatator") – Sougou

Aveti viteza in sange! Azi veti avea ocazia s-o folositi. Veti avea suficiente culoare pe care sa faceti atletism. Miscarea e sanatate si e sanatoasa! Daca s-ar misca si ceilalti ca dumneavoastra, ce chestie ar fi! Deocamdata stiti insa ca sunteti unic si ca nimeni nu va poate inlocui, nici vorba Hora – cel care e din ce in ce mai des doar un titirez. Aveti viteza si sunteti viteaz, trebuie doar sa va intinda cineva arcul.

Taur – linia de mijloc care a vazut mereu rosu in fata ochilor

Astazi sunteti lipsit de idei. Ca atare, veti cauta mereu solutiile simpliste cu eficienta cu tindere spre 0. Nu aveti curaj sa plecati singuri inspre zari adverse, oriunde va uitati sunt doar straini, niciun coleg. Veti incerca mereu sa mergeti pe laterale, va veti declara invinsi pe centru, fara nici macar o constructie cladita pe-acolo! In cele din urma “Seful” va intelege si va va da o scutire de la ultimele minute ale coridei. Trebuie sa luati atitudine, sa puneti piciorul in prag. Sunt deja 2 saptamani de cand nimic nu mai straluceste acolo, in mijlocul echipei si sunteti toti din trupa mediana la fel de vinovati de asta.

Varsator – Publicul

Astazi va veti varsa si va veti revarsa...naduful. E si normal, nimeni nu are rabdare nelimitata! Mai intai cateva picaturi de nemultumire, apoi fiindca va simtiti sfidat veti deveni tot mai vocal. Da, totul are o masura! Intr-o vreme priveati anumite gesturi “de rac” ca pe o siguranta, acum insa se vadeste ideea ca de fapt e o lipsa de solutii. Varsatorul nu poate tolera incompetenta, nu se poate multumi cu putin cata vreme a avut parte si de mult. Sanatatea este lezata de aceasta stare nervoasa dar macar dragostea nu va este afectata; aveti inca incredere, chiar si in lipsa rabdarii.

Balanta – Ceahlaul

Ce ciudat va treziti azi sa jucati! Brusc va simtiti plin de viata, de energie, de curaj! Acum doar cateva zile erati intr-o moleseala “din-amovibila” din care nimeni nu va mai dadea sanse. Ce ciudat redeveniti tocmai acum la nivelul la care faceati de pilda egal in deplasare la Brasov. Si, cel mai ciudat de pus in balanta este ca fenomenul acesta e repetitiv. La fel a sucombat la vremea lor si Petrolul. Chiar si zodiile au voie sa se indoiasca de coincidente, nu credeti? Balanta insa isi mentine increderea. Mai sunt doar 2 saptamani pana o vom putea noi insine testa, sa vedem exact care e “efectul Dinamo”. Balanta va fi intre noi si ei si va cantari cu precizia uneia de aurar.

Fecioara - arbitrajul

Dumneavoastra sunteti mereu neprihanit. Nestiutor, nepriceput, nepotrivit, nedemn de acea pozitie dar….. nepatat. Veti reusi si azi sa starniti furtuni in pahare cu apa, apa chioara fara pastilele atat de necesare unora cu mintile infierbantate.

Dati motive suficiente unor discutii, care au chiar si temei de realitate – asta, evident, pentru cei care stiu sa caute realitatea, nu s-o primeasca de-a gata, de la altii. Dar, cine se poate supara pe o Fecioara? Cu inocenta si cu simtul dreptatii nu faceti decat sa judecati ceea ce vi se pare ca vedeti: o bricheta, o impingere de baschet, o compensatie ca sa nu lasati pe nimeni suparat…. Asadara, cu ce drept sa va condamne altii ecusonule FIFA? Poate doar daca…. nu mai sunteti de mult fecioara…

Probabil ar mai trebui zodii, mai sunt cativa ramasi pe sub cer, pe sub constelatii, dar pe dinafara fotbalului. N-au decat sa-si caute/inventeze si ei o zodie, dar neaparat una norocoasa – daca se poate portugheza. Eu imi aduc aminte de doi “Scorpione”, un Piccolo si un De Zerbi care ar mai trebui lasati sa demonstreze daca merita sau nu sanse, inainte de a fi lasati sa plece in iarna… Azi chiar nu aveau cum sa incurce pe nimeni. Pentru meciul de azi ramane gustul amar ca diferenta reala dintre CFR si Ceahlaul a fost fix de un “pinalti”. Exista totusi o diferenta de loturi care sa ne dea dreptul sa afirmam ca victoria e oarecum meritata, dar ramane si impresia de final, cu dezarmantele erori din apararea noastra si cu cele 4-5 ocazii la 0 din ultima jumatate de ora. Macar televiziunea a incercat sa ne ridice moralul titrand sus, la scor : CFR-CHL (Chelsea?!)...

Gata, s-a terminat perioada boema. Gata cu derby-urile de mucava, cu nou-promovate. 7 puncte din 9 si, puse cap la cap, doar vreo 45 de minute convingatoare. Acum vine examenul brasovean, un meci mai apropiat de nota celor dintr-un campionat echilibrat, unde vom putea vedea mai clar unde ne situam. Acum suntem incruntati. Din ridurile astea sper sa iasa si ganduri, idei, nu doar nervi. Chiar e nevoie de o “solutie de avarie: pentru situatii ca cea de azi. Altfel riscam iarasi ce a fost azi sau, chiar mai rau, sa avem fotbal de “horror-scop”.

Blast Off

2011-10-16T13:24:00.000-07:00

Chiajna, 15 octombrie, ora 9.30 seara. Tocmai ce s-au oprit dusul rece si vantul in rafale ce au avut menirea de a-i tine acasa pe cei ce nu vroiau neaparat sa vina la stadion. Comentatorul TV nu observa insa asta si spune ca ploua in continuare de cateva ore. Evident, “de-acolo de unde este el nu se vad asa de bine fazele de joc”, deci probabil nici vremea si, dupa cum se pare, el e om de sport, nu meteorolog. Macar el sta bine mersi in cabina lui de transmisie, dar pentru muritorii de rand din tribune frigul unei ierni timpurii este vecinul fiecaruia. O vreme ideala pentru prins o raceala, un stadion golas, o atmosfera de supliciu nicidecum de deliciu, un meci pe care CFR-ul trebuie sa-l castige daca vrea sa mai vorbeasca la viitor in acest sezon. Luxul de a pierde puncte cu echipele mici a fost deja comis cu Petrolul (noua favorita surpriza a arbitrilor, ce chestie fix DUPA meciul cu Dinamo), acum trebuie sa calcam pe pasii lor si sa asteptam doar acele cateva ocazii numite derby-uri in care cu mana noastra sa ne ajutam in a ne catara de varf. Campionatul acesta nu mai seamana cu cele trecute, nu mai e disputat, nu mai e surprinzator. Nu vor fi necesare 70 de puncte pentru a fi incoronati ci probabil 80+. Acum sunt prea multe echipe de umplutura, prea multa mediocritate, ne intoarcem la polarizarea saraci-bogati existenta si vizibila la inceputul deceniului trecut. Macar e sport popular, e loc pentru toata lumea la masa primei divizii, chiar si pentru cei ce nu vizeaza decat firmiturile. Iar pentru cei puternici nu mai ramane decat tabietul de a juca fotbal si de a invinge mult prea lejer, de a bifa inca o etapa, inca niste bani, inca un an, inca o treapta coborata in ochii celor ce privesc sportul asta, intern si extern, si compara. Fotbal fara orizonat, asta avem.

Barem arena comunala din Chiajna straluceste inca a nou. O baza sportiva ce impresioneaza si umileste orasele romanesti, moderna pana in toate detaliile, cu un soi de sala polivalenta inglobata cam bizar dar totusi reusit, implinit, intr-una dintre tribune. 6000 de locuri din care nu se ocupa decat maximum vreo 600-700 si asta chiar daca pe bilet scrie “CFR” si mai jos, mai ales “Pret 00.00 Lei”. E totusi o comuna, dar una privilegiata, o mica lipitoare pe langa marele sac de bani numit Bucuresti. Asta nu-i un lucru rau neaparat, chiar daca peste tot vezi “reclama” cu Primaria Chiajna, semn ca banul public tine si sustine. Bine ca se poate face macar intr-un loc din

Romania

asa ceva, decat sa fie egalitate in neputinta, fiindca altfel banii tot s-ar risipi, o stim bine. Dar sunt atatea comune care si-ar dori echipe in Divizia A, nu? Comunele fara astfel de sanse de aur nu trec vreodata de pragul diviziei C, nu viseaza la o alta tribuna decat un damb inalt de pamant, nici vorba sa spere la o astfel de baza sportiva exceptionala pentru

Romania

, dar absolut obisnuita in tarile “colege de UE”. Cred ca ceferistii se simt ca in Austria, ca in stagiul de pregatire din vara, poate de asta si par linistiti si increzatori in ce au de facut la Chiajna…

Baza sportiva a fost croita bine. Doar ca, intretinerea ei pare deficitara. De pilda terenul este bun, gazonul este bine pus dar prost intretinut. Poate e asta o tactica a gazdelor dar iarba este categoric mult prea inalta. Iar cum a mai dat si ploaia inainte si cum termperatura coboara spre inghet, crampoanele fac mic gauri in gazon, aduna smocurile ici-colo. Asta se va vedea si in timpul meciului cand de prea multe ori mingea sare din jucatori ca din colt, fara a mai pune la socoteala cum suturile pe jos devin greu de prins chiar si pentru un portar beton. Din cate am vazut insa echipa gazda e pe principiu “sfanta centrare a lui Petre Marin”. Experienta il ajuta pe fostul progresist-nationalist si stelist sa centreze bine si cam pe asta se bazeaza tot jocul lor schematic. Treaba cu gazonul este insa incurcata pentru visinii. Rand pe rand au sa alunece toti, de la Weldon, Bastos si Sougou si incheind cu Muri. Cei din fata au inceput partida cu o pereche de ghete si crampoane si au terminat-o cu alta.

Echipele si-au facut incalzirea si s-au refugiat la vestiare parca nemaidorind sa iasa de acolo. E de inteles – ce cald si ce bine trebuie sa fie acolo. Rezervele noastre isi ocupa locul pe banca infofolite bine in paturi. Ma gandesc la Rusia sau la o luna decembrie. Nu mai avem sezon de toamna si primavara nu din incompetenta FRF-ului ci fiindca au disparut aceste anotimpuri. Fanii locali au contenit sa mai vina, sunt destul de putini, probabil meciul e la mare concurenta cu o nunta ce are loc in aceeasi seara in comuna. Acum se asculta povestile crainicului stadionului, cel care le expune pe larg pasii gresiti ai formatiei de portughezi si brazilieni ai CFR-ului din acest sezon, Medias, Tg. Jiu, “doar un egal la Rapid”, Petrolul incercand sa transmita astfel doza necesara de incredere, apoi le spune ceva despre motivatia speciala a celor cativa “concordisti” care vor vrea sa ne arate ca am renuntat prea usor la ei: Vitinha, Galiassi si Trica (ciudat, eu stiam ca Trica a renuntat la noi). In cele din urma se indura sa intre si echipele pe acordurile unui imn mai mult incropit decat creat si imposibil de cantat, sa zicem, de catre o galerie. Macar oamenii s-au adaptat modei pana in cele mai mici detalii. Nici galeria locala nu e prea numeroasa, domina doar cu o toba fondul sonor fiindca pe asemenea frig nici de urlat nu-ti vine, daca nu te cheama Beto.

Privesc echipa noastra. Reflectoarele nocturnei cauta toate chelia lui Muresan, cel pe care Costa il vrea arma surpriza azi. Sunt ceva dubii in privinta alegerii lui Bastos pe stanga in detrimentul lui Ronny (cel obisnuit acolo) dar, in rest, echipa pare sa fie gandita in varianta sa optima. In sfarsit din nou Muri-Peralta si Renan, daca nici acum nu avem mijloc atunci cand? Fluier de inceput, cateva pase de tatonare, 2-3 intorceri catre Beto, ceva pase la firul smocurilor pentru a vedea cum sare mingea si apoi aruncare in pressing. Dar nu ma apuc sa va povestesc ceea ce stiu ca ati vazut deja! Zic doar ca in momentul in care s-a apasat butonul “Pressing” a fost ca si cum am fi apasat butonul de initializare de la o racheta: “Blast off”. Primul pressing gospodaresc al lui Weldon l-a facut sa greseasca pe Gospodinov. Al doilea pressing a facut ca mingea sa fie recuperata de Renan, pasa in centru la Weldon si deschidere rapida catre Sougou pentru golul 2. Apoi o perioada de lancezeala si prin minutul 20 iarasi s-a iesit in pressing. Suficient cat in 5 minute sa le rasturnam iarasi sistemul defensiv si sa gaseasca Panin acel arc pentru sageata Sougou. Da, e meritul CFR-ului ca a profitat de nauceala adversarilor si ca inca inainte sa se aseze acestia in ghete era deja 2-0 pentru noi, iar apoi la 3-0 obiectivele de la acest meci erau cu totul altele. Dar mai e ceva: in toata prima repriza CFR-ul a avut 4 ocazii, din care 3 in pozitii in care s-a ajuns 1 la 1 cu portarul advers, toate acestea finalizate, exact ce nu se intampla in “era Traore”. Asta in vreme ce adversarii au avut doar in prima repriza 7 ocazii, toate ratate, dar despre asta vorbim un pic mai jos.

Sa nu ne imaginam ca meciul a fost castigat inca inainte de a incepe. Recunosc ca nu am avut stomacul necesar sa vad toata partida Dinamo-Chiajna din urma cu 2 saptamani dar atat cat am “telespectatorizat” am priceput ca a fost rost si de un pic de chinuiala pentru marele lider al campionatului. Este asadar meritul nostru ca partida a fost rezolvata in 10 minute, cat s-au pornit motoarele navetei CFR atat cat sa ajunga pe orbita. De acolo s-a vrut parcurs de siguranta, cu doar cateva indicatii de baza: fara accidentari si fara cartonase. Primul lucru pare ca s-a indeplinit, chiar daca rand pe rand Sougou, Camora si Gabi Muresan au acuzat dureri. Al doilea insa a fost deficitar. Doare cartonasul galben incasat de Panin, cand scorul era deja 4-0, in ideea ca el e meci de meci titular si ca la un moment dat s-ar putea ca tocmai sanctiunea de la Chiajna sa-l tina o runda deoparte. Si desigur, mai enervanta este fapta lui Ronny. Rosu direct cand mai erau 3 minute, un “omor prin imprudenta” pentru care va fi categoric sanctionat mai mult de 2 etape. Asadar urmeaza meciurile: Ceahlaul, Brasov si…Dinamo. Ei, pentru moment Bastos a aratat clar de ce el ar trebui sa fie pe stanga si nu Ronny dar sa ne gandim ca poate la un moment dat in etapele astea Bastos va avea si el niste probleme. Ramanem descoperiti si toate astea de la un cartonas luat absolut meritat pentru o fapta prosteasca. Dincolo de aceste linii directoare era insa imperativul sigurantei castigarii meciului. Dupa 2-0 dintr-o data linia noastra de recuperare a coborat din terenul lor pana fix la 35 de metri de poarta noastra. A inceput ploaia de centrari, fiindca doar Camora si Panin nu putea bloca la nesfarsit, au inceput inexactitatile la respingere si doar urletele lui Beto si o leaca de noroc cu care este el dotat a facut ca de la 2-0 sa nu se faca 2-1 si sa intram cumva in corzi. Apoi de la 3-0 relaxarea a fost totala si asta a fost predominanta meciului. Sper ca fundasii nostri centrali sa se ascunda sub aceasta scuza fiindca daca prestatia lor de ieri a fost “pă bune” (ca tot am fost in sud) atunci trebuie trase semnalele de alarma. Dincolo de faptul ca la 3-0 intreaga echipa nu a excelat, nu s-a mai omorat cu firea pentru efortul fizic, fapt oarecum de inteles cand priveam la tabela, nu pot accepta insa acele erori majore pe situatii de baza. Nu-mi aduc aminte de un meci recent in care omul marcat de Cadu (Baltoi in cazul asta) sa fi castigat intr-o singura repriza mai mult de 3 dueluri in careu – graitoare este ultima faza cu parada nelumeasca a lui Beto, cand Cadu isi privea relaxat adversarul in ochi, fara sa sara, fara sa marcheze, fara nimic. Si daca ar fi fost doar atat, dar show-ul sau a continuat si in a doua repriza cam in aceleasi coordonate. Daca va vine sa credeti, asta n-a fost punctul de minim atins de vreun ceferist. Nu,(no) Diogo cu cele 3 semi-lufturi ale sale (dintre care macar unul putea sa fie lejer autogol) si cu o sumedenie de dueluri ratate (cam din aceleasi cauze ca si Cadu) chiar intrece in ridicol prestatia de fundas central a capitanului. Piccolo? Unde esti? Iti faci bagajele deja?! De pe partea lui Petre Marin au curs centrarile. Explicatia e simpla: acolo fundas era doar Camora. Daca pe dreapta langa Panin a venit in cateva randuri si Sougou, pe Bastos tot nu l-a lasat inima sa se retraga in aparare. In fata apararii Peralta si Renan nu sunt foarte eficienti atunci cand apararea se face in adancime, in terenul nostru. Ei sunt doar oameni de “pana la careu” nu si “in careu”. Acolo zidul de “BETO”n a fost Muresan, cel care a contrat cateva suturi periculoase. Si, sa dam Cezarului ce-i al Antonio-ului, Beto a fost omul fara de care nu terminam prima repriza cu mai putin de 2 goluri incasate. Nu atat interventiile sale directe (continuate si in repriza a doua) dar mai ales modul in care a dirijat si chiar condus apararea, felul in care si-a trezit si certat coechipierii cand se aparau doar de forma sau cand, de pilda, la degajare, Weldon, Sougou si Peralta erau toti cu spatele la poarta, in aceiasi zona, miscandu-se alene, nicidecum conectati la meci. Mai sunt inca 24 de meciuri in care ne putem bucura de linistea pe care o da un portar mare. Apoi vom ramane cu lectia sa.

Putem spune ca in acest meci au punctat decisiv Weldon si Sougou, cei care au conlucrat perfect la primele 2 goluri dar eu, pentru felul in care a stralucit, a excelat, l-as nominaliza pe Beto. E ciudat ca la un 4-0 sa acorzi acest titlu portarului dar Beto chiar e omul care cred ca da sansa ca aceste rezultate sa se intample. Intervine si spectaculos si eficient si doar pe finalul meciului am remarcat faptul ca incepuse sa-si piarda concentrarea, seriozitatea – de inteles, stia ca zeii sunt cu el…

De cu totul alta maniera se manifesta jucatorii atunci cand stiu ca au lasat acasa poarta inchisa. Tine in primul rand de factorul mental. Daca Beto ar fi jucatorul nostru si nu doar imprumutat el ar trebui in acest moment facut capitan fiindca chiar este peste Cadu la comunicarea aceasta, dincolo de relatia directa ce priveste fiecare faza de joc in parte. Factorul tactic insa ii ramane lui Costa si a fost si el prezent intr-o masura imbucuratoare si datatoare de sperante pentru etapele ce vin. Acest 4-3-3 cu Bastos pe stanga e de fapt o gaselnita, este o adaptare a unul 4-4-2 dezechilibrat. Bastos chiar e util pe stanga, cu venirile sale catre centru. El nu ataca poarta, nu se comporta ca un atacant, ca al treilea atacant, asa cum se vede la Sougou, cel care una-doua ajunge langa Weldon sau asa cum facea Ronny. Nu, Bastos preia si incearca sa puna mingea intre liniile de mijlocasi si fundasi ale adversarului. Este acel mijlocas coordonator, mai rapid decat De Zerbi, cam la fel de tehnic ca el si cu simtul portii dezvoltat. Care e diferenta intre Bastos in centru si Bastos la margine? Esentiala! In mijloc in momentul preluarii sunt 2 oameni in jurul sau. Trebuie sa se demarce pentru a primi pasa, sa judece rapid pentru a nu pierde. Pe lateral lucrurile sunt mai usoare. Fundasul lateral nu se arunca direct asupra omului cu mingea, cei din centru ajung mai greu sa stranga. Bastos are timp sa preia, sa priveasca, sa gandeasca, sa plece pe spatii nu atat de aglomerate ca in zona centrala. Cum nu avem chiar nicio solutie pe stanga e clar ca Bastos trebuie sa ramana acolo chiar daca in felul acesta noi nu avem flanc stang. Bastos pleaca din acea zona spre centru, Camora nu are de ce sa urce fiindca jocul nu e in partea aia si nici Renan nu e suficient de prezent in jocul de constructie ca sa-l ajute. Nu imi fac griji insa ca putem fi blocati asa, doar pe dreapta. Am vazut ieri ca pentru cateva minute fusese trecut Sougou in stanga. Deci exista o mica mobilitate a solutiilor.

Apoi e de remarcat felul in care se inteleg Weldon si Sougou, cum curenteaza si cum nu rateaza. Imediat ce au fost schimbati amandoi si au intrat rezervele in teren am vazut diferenta negativa. Ronny cu cei din jurul sau chiar si cand aveau contraatacuri 4 contra 3 sau 3 contra 2 reuseau sa se incurce in solutii. Cu cei 2 titulari lucrurile sunt insa simple. Weldon sta perfect pe picioare, controleaza mingea si cand era contestat cu forta de catre adversar iar la Sougou cred ca s-a vazut suficient pare ca ar avea “Nitro” atunci cand fuge. Linia de mijlocasi centrali nu a fost grozava ieri. Ma asteptam ca cei 3 magici de la mijloc sa tina mai mult de minge dar se pare ca aceasta tactica e activa doar cand conducem la mai putin de 2 goluri. De la 2 in sus acceptam orice ne ofera adversarul si privim cu un ochi la Sougou, mereu in blockstart. E de laudat insa Renan, cel pentru care pun si acest mic videoclip. El este adevaratul executant de lovituri libere si acum cred ca ar trebui sa fie preferat mereu la astfel de faze. Muri da 1 din 2-3 periculos, Renan insa are un stil de lovire a mingii cu adevarat brazilian. Priviti aceste mici mostre ce se gasesc pe youtube ca sa fiti convisi ca ceea ce face el nu este doar fortuit.

Ma aflam ieri in spatele portii la lovitura din minutul 49 si am vazut cum mingea a vrut sa vireze stanga-dreapta dar siretul lui Renan efectiv nu i-a dat voie sa se mai razgandeasca in aer. S-a dus ca o torpila falfaind in aer, prea mult pentru un portar de “valoarea” lui Gospodinov (deja cu picioarele inmuiate). Partea cu adevarat frumoasa este ca Renan poate chiar si mai mult de atat… Mai e interesant si Panin, cel care macar in 3-4 situatii a ajuns la limita careului advers, perpendicular pe poarta, asteptand combinatii ca un mijlocas de atac. La varsta lui are un randament fantastic la efort si chiar cred in el ca mai poate avea inca vreo 50 de meciuri pentru CFR, poate fi un Petre Marin pe stilul si aspectul Clujului.

La 4-0 era un moment in care rezervele puteau sa fie introduse. Ronny a intrat mai devreme iar Kapetanos si Celestino cam tarziu. Lor ar fi trebuit sa li se dea o sansa mai devreme si probabil ca am fi numarat azi si golul 5. Cei doi chiar au vrut sa arate ceva doar ca atunci cand au intrat ei ceilalti erau deja satui cu ce obtinusera deja.

De la Chiajna nu pot sa spun ca am remarcat ceva deosebit. Naivi in aparare si poarta, harnici la mijloc dar avand nevoie de un Trica macar cu 5 ani mai tanar. Nu i-a ajutat nici partea tactica, nu au citit nimic din ce joaca CFR-ul si apoi degeaba au primit mingea o repriza intreaga daca au ratat en-gros. Mai mult, la pauza Dinita si-a dat proba completa de incompetenta. Mergand pe principiul ca gaina care face oua de aur are in interior un tezaur, tot asa si antrenorul Concordiei s-a gandit ca daca a dominat in formula cu 1-2 atacanti, cu 2-3 atacanti va da CFR-ul peste cap. L-a scos pe Muzac si l-a introdus pe Mihalcea urcand totodata toate liniile langa el, astfel incat in aparare ramaneau doar 2-3 oameni stingheri. Sigur ca in atac pana la urma tot fundasii lor au contat mai mult, preponderent din faze fixe si doar cand le-am dat noi voie dar schimbandu-li-se centrul de greutate de la centru pierdeau mingea foarte usor. Daca atunci isi propuneau ceferistii sa faca scor puteau repeta ispravile de la inceputul primei reprize. Din fericire Sougou si Weldon au ales variantele intelepte, sa se protejeze pentru alte meciuri. Tocmai de aceea afirm ca acela era momentul propice pentru schimbari ofensive, pentru Ronny, pentru Hora, pentru un joc in viteza de contraatac. Ce a mai fost de remarcat a fost elementul de culoare (la propriu si la figurat) numit Bogza, fundasul inalt al Chiajnei, cel care ajutat de linistea perfecta de pe arena isi putea astfel face auzite doleantele catre tusierul care nu ridica fanionul cand cerea el: “Sa moara mama arbitre, sa moara mama!!!”. Ce sa-i faci, reflexele din fotbalul mic nu se curata usor…

Pana la urma este pentru noi o victorie calda obtinuta la rece. Din pacate, vad ca aceasta caldura (sau poate e de vina raceala?!) da iarasi in fierbanteala fiindca iarasi privim si vorbim prea mult la titlu uitand ca mai pot aparea episoade Petrolul, ca in aceasta etapa arbitrii au devorat alte starvuri dar vor veni cu siguranta inapoi asupra noastra. E ca un parcurs hipic cu obstacole si trebuie sa ne potrivim foarte atenti pasii doar la urmatorul. Urmeaza Ceahlaul pe care va recomand sa-l studiem cu totii foarte bine maine seara fiindca impresia mea este ca-i peste Petrolul. Altfel, structura echipei noastre pare asezata acum, pare finisata este mai mult decat o schita dar mi-e sincer teama de momente in care vom avea iarasi de revenit de la 0-1. Fiindca atunci cand dam gol e simplu, dar cand luam stim cu totii ce usor ne pierdem cu firea.

Pana la urma, concluzionand scurt despre un episod peste care vom trece rapid, ceea ce-a fost ieri Trica nu ne strica si nici concordia n-a insemnat discordia...

Participiu participant

2011-10-16T00:36:00.000-07:00

Descoperit Chiajna de dincolo de harta , vazut meciul pe viu, la 4D (dimensiunea a 4-a - frigul), urlat "C-F-R" si primit victoria, gasit drumul inapoi spre casa, obosit, facut cronica de-abia duminica dupa-amiaza... Multumit pentru rabdare si intelegere.

Bateti-l PE TROLUL ce strica duminici !

2011-10-02T19:31:00.000-07:00

Niciodata nu pariati pe CFR, mai ales pe victorie. Eu nu o fac niciodata. De pilda, atunci cand sunt eu convins de victorie ma temperez repede gandindu-ma ca la fel ca mine sunt inca vreo cateva mii de ceferisti si, ca la fel de simplu, aceeasi atitudine e si in interiorul vestiarului. De acolo si pana la „marea surpriza” neplacuta, pana la „bomba din Gruia” e nevoie doar ca aceasta complacere sa fie ingrosata de superficialitatea tratarii meciului si, iata, portia de pelin e completa.

Asa cred ca s-a privit acest meci. Acea umilinta in „prime time”, Petrolul – Dinamo 1-5 la inaugurarea cadoului public ploiestean cred ca ne-a ramas tuturor in minte, cred ca ne-a aprins imaginatia, incat pana si cei mai pesimisti credeau in macar un ecart de 2 goluri. Am pornit seara cu clasamentul in mana, tintind spre Dinamo si a lor distanta regulamentara de o victorie si saltand totodata virtual CFR-ul peste Rapid si U. Pana la a avea noi 19 puncte mai erau totusi 90 de minute, adica sigur mai mult decat o formalitate. Ceva imi spune ca aceeasi stare de supraincredere era si in vestiar, liniste si armonie ca la o partida de pescuit de puncte duminicala. CFR-ul l-a uitat complet pe „pe trolul” care avea sa strice toata armonia, pana la urma o echipa de acelasi esalon, urata, nou-promovata, ciupitoare de fotbal sau cum o mai fi.... Bine macar ca am primit gol rapid si ca astfel s-a dat alarma din timp fiindca altfel sunt temeiuri serioase sa cred chiar ca am fi pierdut. Oricum, un punct sau niciunul tot cu buza umflata ramanem dar face bine doar la iluzia puterii de a fi facut jumatate din drumul necesar invingerii unei autobaze tipice.

Desigur, putem gasi motive, scuze si acuze, putem sa ne turnam cenusa in cap si sa ne simtim cu plumb in picioare. Nu va ajuta la nimic. Important este sa privim episodul de azi cu proiectie spre ce va fi sa vina. Este asadar o intamplare ce s-a petrecut azi? Poate ca da, poate ca nu. Depinde doar de noi sa tragem concluziile bune, sa nu se mai repete intru totul (asta fiind chiar culmea indolentei!) dar, la fel de bine sunt absolut sigur ca schije asemanatoare unor momente de azi ne vor mai lovi, fie ca vorbim despre arbitraj tip „Ray Charles” (asta ca sa ii dau inca prezumtia de inocenta), fie de un „pumn” neasteptat pe tabela ce ne taie respiratia, fie de o minge nu tocmai rotunda, atata vreme ce sare mai mereu favorabil celorlalti. Azi prea s-au ingramadit toate deodata si poate e bine ca am facut acest „3 in 1” acum si nu altcandva. In ciuda acestui fapt tot ne-am ales cu un punct si o lectie pretioasa, atat de pretioasa incat il face acum pe Costa sa ne promita campionatul, ca si cum ar fi gasit vreo descoperire arhimedica. Probabil ca la fel ca orice lucru si acest dezastrul de la inceputul lui octombrie are parti rele (vizibile) si parti bune, poate doar banuie.

Haideti asadar sa purcedem pe o abordare maniheista separand cele doua laturi inadins fiindca mi se pare ca pot fi extrem de usor diferentiate intre ele. Si, de ce sa punem in fata raul? Sa vedem binele mai intai.

La ce ne-ar folosi un egal in loc de o victorie, in debutul unei serii de meciuri aparent mai usor de abordat? Simplu! Sa ne trezeasca! Mai bine dam acum 2 puncte si, le luam pe restul, beneficiind si de cele 2 saptamani de pregatire temeinica, decat sa ne trezim „pe pana” (cum este evident acum ca am fi patit) taman cand ar trebui sa fim la turatie maxima. Poate asadar Costa realizeaza acum ca in Romania exista o diferenta enorma intre echipele mari si mici, intre cele care au constiinta faptului ca vor victoria si cele care intra cu autobuzul pe teren, ca abordarea trebuie sa difere radical. Nu se poate juca pe aceleasi principii si, mai rau, fix cu acelasi prim 11, intr-un meci cu Rapidul si apoi intr-unul cu Petrolul, la fel cum nu s-ar putea nici invers. Probabil Costa e obisnuit cu un sport al campionilor in care fiecare vrea sa castige. Ei bine, iata ca la noi gaseste unii pentru care egalul, ciupeala sunt reusitele supreme, orice este peste astea e dar de la Dumnezeu. Poate ca 4-3-3-ul lui Costa se vrea ofensiv, se vrea orientat si impotriva acestui antijoc, acestui „stat la cutie” pe 2 randuri de aparare ca un camp minat. Greseste antrenorul CFR-ului. 4-3-3-ul pe care l-a incercat el pana acum este unul bazat pe posesie si in primul rand pe viteza. Pentru asta ar trebui nu doar tehnica ci si mari spatii pe teren. Iata de ce impotriva unei „testoase romane” aceasta tactica era falimentara, din start. Am irosit zeci de minute incercand sa facem ceva cu asta, cu ideea de joc, improvizand ba o centrare, ba un un-doi, ba un mic slalom. „Bun, ma veti intreba, dar care e lucrul bun din asta?!” O sa fiti surprinsi poate: simplu, faptul ca am reusit sa dam gol. Ba chiar poate am fi meritat sa reusim mai multe, daca era voia hazardului sau a „haţiganului”! Asta dovedeste in primul rand ca echipa intr-adevar are forta de joc daca chiar si falsand reuseste sa „cante” (nu si sa incante) ceva. Ca golul lui Weldon-De Zerbi si alte cateva mici ocazii pe patrundere si solutii individuale fac parte din pachetul de variante corecte cu care ar fi trebuit abordat acest joc este deja altceva. In conditii normale cred ca reuseam sa invingem si aceasta „autobaza X 2” – fiindca avea avantaj, trebuia de 2 ori depasita – ce ne-a stat in fata. Mai important ar fi insa ca antrenorul sa fi deslusit exact cum trebuie luat, cu fulgi cu tot, acest tip adversar las: dezechilibrand propria echipa, asezand-o mai apasat in fata, folosind cele 2 cai prin care se poate rezolva o astfel de situatie: tehnica sau forta. Din prima avem destule variante incat sa credem (si am vazut chiar si azi asta) ca se poate intra direct printre linii, prin centrul apararii adverse. Din a doua, am cam uitat acei oameni pe banca dar tot ar fi utili acum, un Kapetanos (pe langa Weldon), daca tot centram macar sa avem catre cine; sau un Muresan si poate chiar si Celestino (sa incepem apararea eficienta direct la mijloc, in terenul advers). Bate si ... ti se va deschide! Costa are acum aceasta lectie in portofoliu trebuie sa invete ca in campionatul romanesc echipele mici exista, trebuie luate ca atate si ca ele sunt foarte periculoase daca incerci sa lupti clasic, cavalereste. O scuturare puternica a vestiarului, un „mergeti si-i faceti praf” si mai cu seama dotarea cu arme adecvate ar trebui sa rezolve problema. Ne vom convinge imediat, caci urmeaza Chiajna si Ceahlaul, adica echipe de acelasi tip.

Paradoxal poate chiar si arbitrajul din seara aceasta poate fi trecut la lucruri bune. Ca a fost „viciere de rezultat” dupa toate normele dambovitene este un truism pe care nu stiu daca are rost sa-l mai dezbatem. Era destul o faza ca sa protestam. Acum avem chiar doua grave la dispozitie, basca una dintre ele care poate fi pusa in oglinda, de genul „la ei s-a dat, la noi, situatie identica, chiar mai clara – nu”. Iata simplu si la obiect (sper) cele 2 faze un pic mai incetinite decat s-au obosit televiziunile:

Nici nu mai are rost sa ne mai legam de toate celelalte mici chichite conform carora la fiecare faza de joc discutabila (out, fault sau duel un pic mai tare) decizia era inclinata catre ploiesteni, ca au primit cam 10 % din partea arbitrului, de asta nu mai spune nimeni, ne foloseste doar noua ca sa stim siguri ca arbitrajul nu a fost slab calitativ, prost, de-a dreptul – ar fi trebuit sa aiba greseli de ambele parti, ci a fost „cu tenta”, spus pe sleau! Dar lasam termenul de „arbitraj vicios/viciat” (cu vicii sau cu servicii) dincolo de Carpati si sa explic de ce cred ca poate fi un castig pentru noi, macar sub aspectul imaginii, daca nu si al eliberarii de taraboi si de presiune asupra arbitrilor. Da, e adevarat: am platit cu 2 puncte ca sa ne disculpam de tot scenariul testut cu atata spor de catre cei care se temeau real de noi. Nu mai vorbim ca suplimentar a mai aparut si acest scandal din arbitraj in care exact cei care ne acuzau pica cel mai prost. Balanta este apasata acum „contra CFR”. Daca va fi apasata si mai rau vom castiga poate imaginea de victima, iar publicul se coalizeaza cu aceasta de regula. Nu stiu daca de compasiune am avea nevoie dar ar prinde bine, cu atat mai bine cu cat daca nerusinarea fluierelor nu va atinge proportiile de azi tot am putea sa si castigam. Si poate, de ce nu, la un moment dat chiar se va produce fenomenul invers in care noi sa fim ajutati real. Acum, pe de alta parte daca se va gresi iarasi pro-CFR avem plasture pentru gurile prea slobode; pastrati asadar imaginea de azi – de-acum cand vom mai fi acuzati de avantajul arbitrilor vom arata poza lui „Hoţigan” (cu „ţ” prelung). Lansez si o tema retorica de gandire pe care va rog s-o tratati in contextul „chivutismului” vazut nu mai demult de acum 2 saptamani: Intrebati-va ce s-ar fi intamplat daca CFR-ul ar fi fost beneficiara acestui arbitraj azi si nu Petrolul...

Sa trecem acum la partea rea. Evident aici notam sec scorul si ecartul marit din clasament. Acum devin imperative victorii pe linie in urmatoarele meciuri si, cel mai important, succes si in intalnirea directa cu Dinamo de la inceputul lui noiembrie din Gruia. Doar asa ne putem vari singuri inapoi in jocul titlului, orice alta variante fiind echivelente probabil cu ratarea titlului pentru care am sacrificat totul. Zau de n-ar fi pacat de echipa asta, de lotul actual, sa nu castige campionatul!

Partea cea mai proasta este ca am consemnat azi cateva erori majore daca nu chiar limite ale lui Costa. Atat de rau juca echipa noastra in prima jumatate de ora incat imi venea sa urlu ca la handbal sau baschet: „Costa, cere time-out!”.

Pentru mine e clar ca echipa a fost croita rau. Nu se putea, asa cum am mentionat, sa afisam exact aceeasi linie de titulari ca si cu Rapidul. Macar daca atunci ar fi mers atunci, dar n-a fost cazul nici la Bucuresti. De ce deci perseverenta in greseala? Apoi, dintr-o sumara investigatie la adresa adversarului s-ar fi vazut ca Petrolul nu-i tocmai Rapidul. Ca tot sunt echipa de „petrolisti romani” aplica tactica „petrolistilor arabi”: au nevoie de vedete (orice vedete accepta sa vina la ei) ca sa-i invete si pe autohtoni fotbal. Asa apar la Petrolul foste nume clasice ale campionatului nostru, fotbalisti pe care-i credeam retrasi din activitate dar care iata se mai tin in „pragul pensiei”. Oprita, Vali Negru, Florentin Dumitru, Pompiliu Stoica... Mai lipsea doar Petre Marin pe care insa il vom bifa etapa urmatoare la Chiajna. Cu un astfel de adversar trebuia oare abordat meciul ca si cu Rapidul?! Oare studierea tehnica a Petrolului nu a scos nimic in evidenta? Posibil sa se fi ramas in viziunea lui Costa pe un mijloc format tot din Peralta-Renan (si mai putin spre deloc Bastos) tocmai pe considerentul ca nu vom fi atacati si ca langa acestia doi ar fi urmat sa urce alternativ mult mai mult fundasii de banda. Degeaba! Ce nu a inteles Costa este ca cel putin pentru campionatul romanesc mijlocasul la inchidere este sfant! Iar cand ai si un Muri (desi nici Celestino nu pare de lepadat) e chiar un pacat strigator la cer sa nu-l folosesti. Sa zicem, poate n-ar fi fost atat de util in a da pasele pe care le-a dat Peralta dar cu totul altfel ar fi tratat acea minge picata din ceruri la care argentinianul a facut un 11 m prostesc! Asta ca sa nu adaugam si eficienta obisnuita la recuperari avansate ale lui Muresan comparativ cu slabele performante de azi ale celor doi de la mijloc. Si cine spune ca nu era un loc in teren si pentru Peralta, ca nu trebuia repozitionat?! Unde? Un pic mai avansat, bagat in gura lupului, intre cele doua linii adverse. Pase de schimbare a jocului de pe o parte pe alta poate da si Muresan, poate aseza si el jocul. Pase filtrante precum Peralta .... doar De Zerbi. Ce-ar fi fost oare ca si De Zerbi sa apara azi titular, langa Peralta si amandoi la sustinerea apropiata a lui Weldon? De ce De Zerbi? Tocmai fiindca adversarul era mult mai lent. De unde faceam acel loc disponibil? Bastos, Ronny, unul dintre cei doi care s-au tot perindat pe-acolo prin centru au fost cel mult inutili, ca sa fim indulgenti. Am remarcat incercarile disperate ale lui Costa de a-l duce uneori iarasi pe Bastos pe stanga, de a-l pune pe Ronny aproape cu Weldon, de a incerca sa evitam cumva nucleul aglomerat al petrolistilor, de a-i depasi pe flanc si de a centra.... pentru cine?! Degeaba i-au demonstrat jucatorii in teren ca cea mai buna solutie era direct prin lanul de adversari. Nici Weldon, nici Ronny si nici Bastos nu puteau fi deposedati si, mai mult, tot asa s-a nascut si golul nostru, din momentul de scanteiere a lui Weldon. Chiar daca azi brazilianul n-a marcat ceea ce a facut la acea faza cu pasa pentru De Zerbi valoreaza cat un gol...

Costa nu a vazut nimic din toate astea, a incercat si iar incercat hranindu-se din sansele ratate, din suturi blocate, din zeci de cornere batute ori prost ori fara sansa, in loc sa incerce ceva cu adevarat radical dar in concordanta cu capacitatea tehnica a jucatorilor nostri. Cum ar fi fost de pilda ca la acest meci sa incerce cu totul altceva? Cum ar fi fost ca in loc de Peralta-Renan, linia celor 2 mijlocasi centrali sa fie compusa din Muresan si Celestino, doar 2 oameni care ar fi facut ca eficienta cat toata „linia Marginot” a petrolistilor! Renan sau Peralta pe banca? Nici vorba. Peralta, tocmai am spus: in fata, central, langa un virtual De Zerbi. Renan? Daca ati urmarit provenienta lui el in Portugalia juca fundas stanga si, la fel de bine, poate juca mijlocas stanga. Viteza are, centrare are. De ce sa nu-l fi pus pe el sa se ocupe de partea stanga, cuplu cu Camora. Sau, sa ne amintim, mai avem pe banca un Nicoara, intr-o vreme mare speranta acolo, in stanga, ofensiv. In felul in care am jucat, am aruncat la cos partea aceea a atacantului de banda stanga si asta e cu atat mai pacat cu cat Camora a prins o zi mare, a facut de toate si ofensiv si defensiv. La fel, din spate, Nuno Diogo si Cadu – au riscat uneori dar au compensat prin rezultatele muncii lor. Totusi lor nu le pot ierta situatiile in care au ratat Vali Negru (in prima repriza) si Oprita dupa pauza, ambii jucatori pe care macar teoretic trebuiau ei sa-i marcheze. Amandoua situatiile au fost la 1-0 pentru ploiesteni si ar fi putut ingropa definitiv meciul. Cand spunem despre ghinion sa ne gandim si ca daca era sa fie cu adevarata contra noastra soarta se facea 2-0 si era gata. Un pic dator in aparare a fost si Panin dar si el s-a scos cu o rata de 1 din 2 centrari bune.

In fata, repetentii in acest meci sunt Bastos si Sougou. Primul inca netrezit dupa somnul din Giulesti, din etapa trecuta. Dupa o serie de mingi irosite se pomeneste in unghi mort si fara sa se uite ca in centru asteapta Weldon si Sougou o pasa simpla trage cu ochii inchisi in cel mai pur stil „Traore”. Oare da cineva 6 milioane pe Bastos? Il dam chiar si la pachet, cu si fara filtru! Sougou a dezamagit crancen. A fost un incurca-lume perfect. A facut off-side-uri inutile, s-a jucat cu mingi in fata portii, a facut prima depasire a adversarului direct de-abia prin minutul 70 si la jocul aerian a fost doar aerian. Toate astea in vreme ce un E. Kone de-abia asteapta pe banca sa arate ce poate/stie.

In situatia in care ploiestenii aveau ambii fundasi centrali avertizati inca din minutul 30 mi se pare la fel de inexplicabil de ce nu am fortat mai mult acolo, pe jos, pe langa ei. Orice imprudenta insemna rosu... Ma scuzati, am uitat ca arbitra Hategan si era pornit contra noastra! Oricum, cu toate eforturile lor nu cred ca fundasii lor ar fi putut opri un De Zerbi in zi mare cum a fost azi, operand in fata lor. Cata vreme nu se apropia finalul de meci, cata vreme Petrolul nu a tras de timp „romaneste”, cata vreme mintile aveau inca un dram de luciditate, De Zerbi a fost „magico”. Golul i-a fost lucrat de catre Weldon insa sutul din prima al lui Roberto tot are valoarea sa deosebita intr-o partida in care toti ceilalti se intreceau in ratari. Mai impresionant a fost sutul de pe loc peste doar cateva minute cu o minge care a coborat pe plasa portii. Apoi intrand in vrie constructia noastra de joc De Zerbi a fost nevoit sa iasa in stanga, pierzandu-se in driblinguri lipite de tusa si centrari greu de ochit. Am fost periculosi atata vreme cat am tinut mingea pe jos, cu pase scurte si rapide. Cu foarte putin noroc (sau fara ghinion) la cele 4-5 ocazii mari avute puteam da si noi golul izbavitor. Asa am avut doar stilul otravitor. Probabil ca evolutiile jucatorilor nu le poate controla Costa. Dar faptul ca ei sunt titulari sau rezerve, da. Iar evolutiile individuale palesc intotdeauna in fata tacticii de grup. Renan de pilda nu s-a vazut individual in mod deosebit dar aportul sau la ideea de joc a fost notabil. Pacat insa, cumplit de pacat ca s-a programat echipa pe tactica „Rapid” si nu pe rezolvarea poate mai urata, mai browniana, „Petrolul”.

Un singur jucator contravine ideii de mai sus, un singur post e mai mult individual decat colectiv: portarul. Beto a fost 99% impecabil. Penalty aparat, asa cum a putut, in vreme ce coechipierii cautau pijamalele de somn. Degajari de 50 de m direct la piciorul coechipierului. Suturi grele prinse direct de la contactul cu gazonul. Ma gandesc cu groaza la scorul de 1-3 care s-ar fi inregistrat azi cu oricare dintre ceilalti portari ai CFR-ului. Beto creste in ochii mei de la un meci la altul, literalmente pare ca umple tot mai mult poarta noastra. Cu inca 5-6 ca el am putea castiga si noi o Europa League, „doar” atata e diferenta dintre noi si o echipa de top europeana.

In plus, altele spulbera adversarii facili, noi ne chinuim si incepe sa ne fie cel mai teama de echipele mici. Daca esecurile cu Pandurii si Gaz Metan au avut o oarecare acoperire, acelea fiind formatii cat de cat onorabile ei bine, cel mai trist este ca Petrolul putea si trebuia sa fie invinsa.

Distantei de 5 puncte dupa 9 etape din clasament dintre noi si lider nu ii gasesc nicio parte buna gandindu-ma ca tot asteptand revirimente riscam sa patim ca si sezonul trecut mergand mereu in jos in timp ce promisiunile cresteau. Iertati-ma, domnule Costa, dar sper sa fiti convins de ce spuneti! De ce nu s-a castigat o formatie inainte de acest meci, de ce doar dupa el? Sper ca stiti ce faceti atunci cand proclamati echipa campioana fiindca pare mai degraba o incercare disperata de a domoli spiritele celorlalti exact atunci cand chiar dumneavoastra pareti a fierbe launtric. Lunile de miere s-au cam terminat, prima nota proasta la catalog o aveti azi pentru punctele irosite in fata unui adversar pe care trebuia sa-l batem chiar si asa, 11 contra 14. De ce? Fiindca asa fac campionii!

PS: Ferice de cei ce au fost pe stadion si au fost iertati de un comentariu infect din partea lui Ionut Angheluta, acest X-Factor al Digisportului. Pe langa faptul ca a reusit sa ma scoata din sarite prin flash-back-urile sale spontane despre „arbitraje CFR” – asta exact cand era fortat sa recunoasca asa, cu jumatate de gura, jupuirea ce tocmai se desfasura in teren –, ca a repetat aceleasi si aceleasi chestiuni de fiecare meci (de data asta a uitat totusi sa ne spuna din nou de unde vine numele lui Camora), ma gandeam ingrozit la modul real si puternic in care influenteaza astfel de specimene telespectatorii cat de cat neutri, mai nestiutori din fire, care chiar pun pret pe informatie, pe ceea ce le zice „Topescu de la tv”. Doar o singura urare am a-i face: „Lua-te-ar Etno TV!”.

Pretty Well Done („Remiza de trenuri pentru dificile vremuri”)

2011-09-25T15:40:00.000-07:00

„Bine v-am gasit, inimi ceferiste relaxate! Recunoasteti, ati fost puse la incercari intense ieri! V-a fost greu, ati tremurat, ati asteptat, v-ati frant odata cu sperantele pentru ca sa reinviati la resuscitarea defribilatorului Weldon. Acum aveti tihna, acum aveti asteptari pentru saptamanile ce urmeaza si nu spaime ca in ultimele 7 zile cardiace!”

Nu cred ca exagerez momentul actual daca spun ca meciul cu Rapidul, in deplasare, poate fi considerat cel putin sub aspect valoric cel mai greu meci din campionat pentru CFR. Aruncand o privire de ansamblu asupra capacitatilor fotbalistice ce au mai ramas prin Romania, CFR-ul si Rapidul ies un pas in fata celorlalte. Mai sunt desigur Dinamo, Vaslui, Steaua, insa nimeni nu are colectii complete de jucatori adevarati ca echipele ce s-au infruntat ieri. Adaugand si pozitiile din clasament si trendurile ascendente ale celor doua formatii cred asadar ca am temei sa afirm ca acesta a fost derby-ul principal al actualui sezon. Un meci de „a fi sau a nu fi” sau... in caz de egalitate de „vedem mai departe”.

Daca tot am stabilit in ultimele saptamani ca CFR-ul are fata si material de campioana in acest sezon cred ca asteptarile pentru un rezultat util erau indreptatite, asta mai ales fiindca doar in urma cu 3 zile se renuntase unilateral, din partea clubului, la un trofeu important pentru a da totul in acest meci. In consecinta cred ca singura cale de a sterge amaraciunea cauzata de eliminarea din Cupa, unica situatie in care suporterii ar fi inteles acest troc era victoria in Giulesti. Asa insa, consider ca am dat Cupa doar pe continuarea unei promisiuni, nu pe o certitudine. Un egal, fie el si in deplasare, nu presupune impiedicarea adversarului. Dupa cum s-a jucat ieri, dupa cat de echilibrate au fost fortele nu cred ca in Gruia ne va fi deloc usor in retur cu aceiasi adversari si ceva imi da de inteles ca si la acea vreme ne-am multumi cu o noua remiza. Punand cap la cap elementele acestea cred ca pe fondul supararii generale cauzate de abandonul din Cupa este un pic exagerata bucuria manifestata de oficialii ceferisti la finalul meciului. Nu e de fapt nicio victorie, n-am invins pe nimeni, este doar fericirea celui caruia i-a suierat glontul pe la ureche, a celui ce rasufla usurat. Zau ca mi-ar fi placut putin mai multa temperare, tocmai ca sa putem cantari mai echilibrat principalul lucru bun pe care l-a aratat aceasta partida: CFR-ul are totusi puterea de a reveni (partial, daca nu a castigat) atunci cand este condusa de catre un adversar puternic, are deci la randul sau valoare nu trateaza o partida de fotbal de 90 de minute ca la regula mortii subite „castiga cine da primul gol”. Da, acest lucru ar fi intr-adevar de apreciat, dar pana la a afisa atitudinea triumfalista ar mai trebuie sa mai pastram niscaiva distanta.

Am intarziat mult aceasta cronica, stiu, dar factorul uman si-a spus cuvantul. Motivul este simplu: am fost acolo, la fata locului, pe antichitatea atat de valoroasa numita Giulesti. Am parcurs si eu precum ceilalti fani distanta aproape interminabila creata doar de drumurile depasite ale Romaniei, am suportat vantul puternic si uscat bucurestean, am primit ca pe o onoare dominarea acustica a celor 6000 de rapidisti veritabili contra celor 40 de ceferisti, m-am bucurat de trairea extraordinara a unui meci special de fotbal (pe care nici televizorul 5D nu o poate reda) stiind ca pe teren in orice clipa e egalitate si ca doar ceea ce se intampla acolo conteaza pe tabela, restul e doar traire, suflet. Nu sunt un expert in materie de stadioane si deplasari dar pot recomanda si garanta oricui ca o prezenta pe Giulesti e un cadou ce ti-l poti face tie, iubitor de fotbal, indiferent ce echipa ai sustine. Un loc in care orice spectator canta continuu laolalta cu galeria, in care pana si noi, ceferistii aveam uneori tentatia sa intram in corul general, in care fiecare isi focalizeaza sufletul pe apropierea fata de echipa preferata si nu pe dusmanirea adversarului. Surprinzator de putine trivialitati pentru un stadion in care atatia isi spun cu mandrie „ultrasi”, meritorie ambianta pentru ei dar si pentru blazonul clubului pe care-l sustin. Asa se aduc oamenii la stadion! Pacat doar ca „farmecul vietii” n-a putut umple tribunele (atatea cate pot primi suporteri si nu potcoava ce sta sa se prabuseasca), pacat ca probabil s-a tinut cam mult la pretul biletelor, unul ce pare totusi cam mare pana si pentru veniturile „de Capitala”. Am fost acolo de cand s-au incalzit muschii lui Beto si fentele lui Weldon si pana ce a palit nocturna, s-au oprit reflectoarele si microfoanele iar pe teren s-au demontat portile. Am trait asadar pe viu un spectacol despre care nimeni nu poate spune nici macar o vorba urata. Fotbal si atat!

In astfel de circumstante infrangerea poate ca ar avea gust mai putin amar si ca victoria justa ar avea valoare dubla ar fi satisfactia fara umbra de a incununa cu aplauze o minunata reprezentatie de gala. Nu stiu sigur cum ar fi niciuna nici alta, fiindca doar egalul l-am gustat. Asta e acel rezultat care lasa loc discutiilor. Cum ar fi fost daca am fi pornit altfel, daca n-am fi inovat tactic? Care ar fi fost deznodamantul daca am fi avut putin mai mult noroc sau, dimpotriva, daca plumbul din ghetele noastre nu trecea dupa pauza in cele ale rapidistilor? Discutia se poate prelungi fara rost, cert este ca ne-am atins obiectivul normal pentru acest meci, am tinut Rapidul aproape. Iar pentru faptul ca am si aratat forta revenind pe tabela se poate spune englezeste „pretty well done!”. Destul de bine asadar dar nicidecum un rezultat si o prestatie care sa ne faca sa dam declaratii pe ton de victorie. Sa nu transformam un egal intr-un triumf mai ales in conditiile in care eu raman convins ca se putea mult mai bine. Toate piesele erau la locul lor pe tabla ca sa putem castiga, sa putem spune inca din etapa a X-a „CFR incepe sa ia avans”. Se pare ca preferam stilul impiedicat, ca inca mai suntem expusi sincopelor cata vreme mai sunt atatea de reglat si experimentat. CFR a facut toata pregatirea de vara pe o formula pusa in practica in primele etape: 4 fundasi, 3 mijlocasi (dintre care unul inchizator, unul box to box si unul cu orientare ofensiva) si cei 3 atacanti ca sa faca iuresul din fata. De ce a trebuit tocmai intr-un derby, avand tot lotul valid, sa experimentam altceva? Incerc si banuiesc ce a vrut Costa sa realizeze dar vazand macar in ultimele 20 de minute cat de mult s-a schimbat stilul si cum tineam adversarul la respect in clipa cand in sfarsit am introdus mijlocasul defensiv, pot spune ca ieri chiar se putea abtine de la teste de laborator. Costa cred ca a pornit pe o idee simpla: vrem mingea cu orice pret. Vrem sa o avem, sa pasam, sa frustram rapidistii tocmai ca sa se deschida si sa ne ofere noua spatiile pentru atacanti. Probabil se astepta ca Lucescu sa studieze jocul nostru si sa fie si surprins de disparitia inchizatorului clasic, sa ii intinda aceasta capcana in timp ce noi ne-am fi facut de cap cu mingea la picior si cu 3 mijlocasi tehnici. Prin replica lui Lucescu insa, Costa a picat singur in propria sa capcana. Antrenorul rapidistilor nu cred ca s-a uitat atat la CFR ci la echipele care ne-au pus probleme in etapele antrerioare. A fost de-ajuns sa vada inregistrarile cu Gazul si cu Pandurii ca sa gaseasca antidotul pentru ce-ar fi trebuit sa joace CFR-ul in mod normal si, cu atat mai mult, in conditiile acestei inovatii nefericite, acel antidot s-a transformat in somnifer pentru o intreaga echipa. Cheia lui Lucescu? Aglomerarea la mijloc! Avand 2 fundasi laterali competitivi, Ezequias si Rui Duarte (daca nu chiar foarte buni) el a putut bifa ca rezolvata problema atacurilor noastre pe flancuri doar prin tinerea celor doi aparatori mai retrasi. Trecand asta, restul discutiei se concentra la mijloc. Imperativul antrenorului: spatii mici intre rapidisti. Este exact ceea ce au facut Pustai si Grigoras la vremea lor. Iar pentru ca tot planul sa reuseasca mai era nevoie de un singur ingredient: raspunsul ceferist sa fie gresit, sa fie macar o piesa care sa nu functioneze, sa avem din cauza asta inferioritate in zona mediana. Spre ghinionul nostru cel la care a cedat in intreaga constructie a lui Costa a fost tocmai cel mai important in acest sistem, omul de legatura intre mijloc si atac, Bastos. El ar fi trebuit sa fie mereu mobil, sa primeasca pase pe care sa le distribuie catre Weldon sau catre flancuri sau macar sa tina de minge pana urcau ceilalti doi din linie, la sustinere. Ce-a facut insa Bastos a fost o veritabila bataie de joc. Sunt curios daca au reusit camerele tv sa surprinda jocul fara minge a lui Bastos, atat pe faza de aparare, cand nici macar o data nu a reusit sa coordoneze o iesire „in haita” la pressing (cheia de presiune asupra Vasluiului, de pilda) si mai ales pe faza de posesie, cand se ascundea relaxat in spatele lui Apostol, lasandu-l pe Peralta sa incalzeasca mingea de pomana si uitand ca dupa Peralta el trebuia sa fie urmatoarea statie pe traseul mingii. Foarte rare au fost situatiile in care Bastos al nostru s-a deranjat macar sa iasa pe vreun culoar de pasa, nu a stiut nicicum sa se lipeasca macar pe o margine sau pe alta, sa creeze cumva superioritate pe flanc daca pe centru nu ii iesea nimic. A reusit la un moment dat un dribling in cascada din terenul nostru dar faza aceea s-a oprit la centrul terenului. Daca imi permit sa etichetez pe cineva ca „lamentabil” pentru ce a aratat ieri atunci Bastos este acela si este inexplicabila evolutia lui atata vreme cat in ultimele meciuri il laudasem sincer, cat se parea ca fusese revitalizat de catre Costa. Verdictul pentru el e simplu: scuturat pana isi revine! Jucand asadar in 10 oameni, ramanand doar cu 2 la mijloc contra 3 si chiar contra 4, nu era nicio solutie pentru a putea avea centrul terenului, cu atat mai putin pentru a combina, pentru a avea mingea. In locul lui Costa as fi operat mutare in minutul 10 cand deja devenea evidenta problema. Chiar nu pot intelege ce s-a vrut: de bine ca a revenit Peralta el trebuia sa joace pe postul pe care a fost antrenat o vara. Argentinianul putea fi foarte usor trecut in locul lui Bastos si chiar daca nu era mai mobil macar de la el aveam sperante ca tine mult mai bine de minge, ca simte mai bine jocul, ca are aport sesizabil la faza defensiva si ca ii e mult mai usor sa ii dea pase filtrante lui Weldon de la 10 m distanta decat de la mijloc catre careu, cum a incercat in disperare de cauza. Iar ca sa fiu mai clar, ceea ce a fost nevoit ieri sa joace Peralta, acel distribuitor de pase scurte si laterale catre Cadu, Panin sau Camora, putea linistit sa faca si Muresan si asta s-a vazut de indata ce s-a facut modificare respectiva, pe final de meci. Tot dezastrul si toata seceta de fotbal din prima repriza acolo isi are „izvorul”. O echipa ce nu tine de minge nu se poate strange intr-o zona sau alta de teren, nu poate construi superioritati. De asta Sougou primea mingea si era mai mereu singur intr-o zona sau alta, de asta Ronny cauta de 10 ori pana isi punea mingea pe dreptul ca sa poata centra de pe partea lui stanga. Asta e motivul pentru care ar fi trebuit sa depindem doar de norocul ca singura faza reusita sa ne intre si sa nu fie bara, la centrarea MINUNATA a lui Panin catre Sougou. Si, cu aceasta ocazie, am mai observat un lucru deloc de neglijat: chiar si luati individual jucatorii ceferisti sunt mai buni atunci cand sistemul echipei merge. Din a doua repriza si mai cu seama dupa intrarea lui Muri dintr-o data pasele au inceput sa se lege mai bine, Renan a inceput sa fie vizibil pe teren, Sougou a gasit continuare de pasa, eficacitatea individuala a jucatorilor si cea a sistemului de joc se influenteaza direct, reciproc.

De ce leg revirimentul echipei de pauza? Fiindca, pe cat de mult a gresit Costa in startul partidei si cat de norocos a fost Lucescu oferindu-i-se practic CFR-ul pe tava, pe atat de „romaneste”, de fricos a gandit rapidistul repriza a II-a. Pasul in spate al gazdelor a fost evident, ne-au invitat pe ei. Ceea ce ii functionase foarte bine in prima repriza dintr-o data a dat singur la o parte. De ce sa schimbi oare ceva ce merge perfect? Doar Lucescu stie. Probabil doar din comoditatea specific romaneasca de a conserva un 1-0 in loc de a forta spre un 2-0 decisiv. Sa te retragi in aparare sperand la ceva contraatacuri atunci cand ai ca varf principal pe Pancu mi se pare nu inexplicabil ci prostie, pe de-a-ntregul. Lucescu si-a dovedit „clasa” exact prin aceasta greseala de la pauza. Altfel, nici ei n-au stralucit cu mai nimic. Principala lor grija a parut initial sa blocheze CFR-ul si apoi sa adapteze din mers un joc si un stil de atac. Dar am avut si noroc, i-am prins intr-un moment prielnic pentru noi in care Herea si Alexa le erau suspendati, amandoi jucatori ce in conditiile de ieri ar fi inclinat decisiv balanta pentru Rapid. Mai ales Herea, pe zona de atac ar fi fost cred cel care l-ar fi activat si pe Pancu. Asa, atacantul lor n-a miscat deloc, a trecut o data la inceputul reprizei a doua de Nuno Diogo pe un inceput de contraatac, dar, edificator pentru viteza lui (de fapt pentru lipsa lui de viteza) s-a vazut prins din urma. Roman si Deac nu au fost grozavi. Roman a dat de un Camora in forma foarte buna, fiind blocat din toate pozitiile, cu tot ajutorul lui Rui Duarte, iar lui Deac Panin ii cunoastea probabil si numarul de la ghete. Ar fi putut ei mult mai mult, ar fi putut sa speculeze zona moarta din spatele lui Peralta, unde chiar am fi avut probleme. Ar fi putut fi avansat acolo Teixeira si sa incerce mai mult astfel decat sporadice suturi. Asa au incercat cand si cand cu Rui Duarte sa avanseze langa Roman si sa creeze cumva superioritate, fara prea mari probleme pentru noi. Avand insa 1-0 din senin aproape, acela parea batut in cuie, daca nu am fi avut noi cei doi jucatori decisivi de atac, Sougou si Weldon si n-am fi incercat mai mult in flancul drept, acolo unde Burca si Ezequias intampinau dificultati. Iar cand si Apostol a cedat in centru, atunci a venit acel foc de artificii, succesiunea de pase rapide Peralta-Weldon-Sougou-Weldon si golul extraordinar al atacantului adus gratis, dar care prin acea miscare, pivotare, mi-a amintit si depasit chiar reusitele mult prea costisitorului Fabbiani. De-ajuns o faza sa se ajunga la 1-1 si ca ambele echipe sa se declare multumite si impacate cu ideea egalului. De unde noi avansasem sensibil peste rapidisti am facut pas in spate, am intins mana Rapidului sa se ridice, a inceput sa se simta zona din spatele lui Peralta de unde a plouat cu suturi de evidentiere a calitatilor lui Beto asa ca a venit lacatul cu Muresan (tot asa de util probabil si Celestino) si ambii antrenori si-au intins mana in semn de remiza.

Interesant este ca am inscris iarasi in repriza a doua, ca si cu Vasluiul, ca si cu Sportul si ca si in multe alte ocazii. Asta spune ceva despre pregatirea fizica a jucatorilor, despre concentrarea lor la joc cat si poate despre efectul pauzei si miscarile de mobilizare ale lui Costa in vestiar. De asemenea tot mai sesizabila in situatii de criza a jocului este variatia celor doi jucatori de flanc: imediat Ronny trece pe dreapta, Sougou intra pe centru langa Weldon, Bastos ar trebui sa mearga in stanga si mijlocasii sa urce mai mult. Se sta asa cateva faze apoi se revine la planul initial. Uneori astfel apar situatii interesante. Urmariti si pe viitor, de fiecare data atunci cand Ronny apare in dreapta lui Sougou... Cert este ca avem si o mare problema in atac. Pe cat de bine ne-am rezolvat partea dreapta si centrul, pe atat de mare este golul lasat in stanga. Ronny e doar o solutie de compromis. E nepermis ca titularul de pe acea parte sa nu poata centra din alergare din cauza ca nu poate da cu stangul in minge! Vazandu-l acum pe Deac la Rapid (cu fluctuatiile sale de forma pe care le are) ma gandesc daca n-ar fi fost potrivit sa fi insistat mai mult pentru a ne pune si noi un om pe stanga cu joc tipic de tusa. Folosind insa doar resursele pe care acum le avem, din ce-am vazut in meciul de Cupa si Kone ar fi mai potrivit acolo sau, din incercarile din primele etape, Bastos poate juca in zona, pe stanga, cu focalizare pe venirea sa catre careu – mai ales ca acolo, in flanc, nici nu e nevoie sa simta atat de bine jocul, trebuie doar sa dribleze si sa priveasca spre poarta.

E greu sa se faca acum o analiza individuala a jucatorilor CFR, mai ales daca am stabilit ca randamentul fiecaruia a fost direct afectat de tactica slaba, ulterior buna. Ceva s-a vazut insa: Panin, extraordinar in conditiile in care a jucat titular si ieri si cu Astra si cu Vaslui. Camora, pe partea cealalta, chiar daca este facut vinovat pentru gol s-a descurcat mai mult decat remarcabil tinand cont de cata presiune a avut pe el. Iar la gol, vazand acum reluarile imi dau seama ca sub anumite aspecte are alibiuri. Ca a respins slab – nu a respins el, mingea inalta a picat in capul lui Pancu. Iar daca mingea a avut aceasta traiectorie inalta atunci de ce fundasul central a stat fara om in loc sa stranga langa atacantul advers, de ce a fost lasat tot fundasul lateral sa sara la cap? Acolo asadar ar fi si vina lui Diogo. Ramane ca iarasi am luat un gol dintr-o balbaiala, mereu cadem victima propriilor noastre gafe. Totusi Nuno si-a spalat mai tarziu vina prin prestatia excelenta mai ales din a doua repriza. Nu a ajuns chiar la nivelul lui Cadu dar tot a dovedit ca acum el este intr-adevar solutia de titular. Cat despre Cadu, nimic de comentat asupra lui. Nu se complica deloc, simte jocul excelent, repara si greselile coechipierilor, oricare si de oriunde ar fi si, un lucru interesant, in conditiile in care e Beto in poarta el nu mai are responsabilitatea coordonarii liniei de fund, Cadu e mult mai tacut. Revenire la normal, asadar. Linia de mijloc nu poate fi evaluata decat la pachet, acolo niciunul nu poate juca de unul singur. Sunt de notat incercarile lui Peralta, pasele incercate catre Weldon sau Sougou dar si recuperarile sale, iar la Renan aportul defensiv semnificativ dar si, din nefericire in ultima vreme, absenta lui tot mai pregnanta in atac. Nu stiu de ce nu il folosim mai mult, nu ii folosim mai mult sutul. Avem o idee fixa de pilda la lovituri libere, cele de pe partea stanga sa fie executate mereu de catre un dreptaci. A fost o astfel de faza importanta in chiar finalul primei reprize cand in loc sa incercam o executie a lui Renan, un suteur formidabil, l-am lasat tot pe Bastos sa faca transformare de rugby (ca tot e in plina desfasurare cea mai impresionanta competitie din sport, Mondialul de rubgy).

Sougou are o problema cu incalzirea, isi intra cam greu in rol, dureaza un pic pana ia pulsul adversarului, pana ii testeaza balamalele. Dupa care insa devine util desi nu e chiar acel Semedo la care visam. Atuurile sale sunt viteza (dar doar fara minge la picior) dar si procedeele de atacant clasic, un pic de forta, lovituri de cap (asa cum a demonstrat mingea trimisa bine dar ghinionist, in bara). Alte dezamagiri ale partidei au fost Ronny (nu-si gaseste nicicum locul in teren si, pe partea sa nu reuseste niciodata sa-i faca un culoar si sa-l traga si pe Camora dupa el, in fata) si De Zerbi (exilat pe stanga, la carpeala lotului, fara viteza sau forta si fara sa mai insire adversarii directi - daca va continua asa primavara nu-l va mai prinde la Cluj).

Iar acum sa vorbim despre premianti. Sunt doi si sunt pe buzele tuturor ceferistilor. Weldon si Beto, evident, nu aveau cum sa nu monopolizeze atentia. Imi e foarte greu sa-l numesc pe vreunul dintre ei omul meciului, fiindca amandoi au fost in felul lor hotaratori pentru soarta derby-ului. Weldon credeam ca va avea parte de o primire speciala din partea fundasilor adversi, avertizati acum de ce poata varful nostru. Da, a avut, dar ce folos. La duelurile aeriene, la mingile in adancime, mereu Weldon e primul la minge, chiar face si treaba unui varf impins desi varsta si fizicul nu-l recomanda la asa ceva. Jocul sau exceptional aerian este folositor si in aparare. La faze fixe la poarta noastra a preluat pozitia pe care in trecut statea Traore si are de respins tot ce trece prin coltul careului mic. Numai in meciul acesta a respins 3 centrari periculoase. In fata este mereu in cautare de culoare de alergare creeaza mereu deruta pentru cel care-l marcheaza. Varsta nu-l impiedica la viteza dar il ajuta la experienta fiindca se pare ca face aceste lucruri doar din instinct. Nu prea pierde mingi, mereu gaseste o cale de continuare, face ceea ce ar trebui sa faca un pivot. 3 meciuri si 3 goluri, Weldon cred ca devine un star de Cluj, la fel de mare cum era Y. Kone in zilele de glorie. Iar la gol, preluarea din instinct cu fundas in spate, rasucirea si sutul impresionant din mijlocul unui careu plin de rapidisti reprezinta exact sclipirea individuala prin care puteam reveni in joc. Ma intreb in cate feluri ar fi putut Kapetanos strica faza aia...

Iar acum Beto, cel mai drag mie prin felul in care acum rezolva cea mai mare problema a sezoanelor la CFR. E al doilea meci si de-abia pot consemna o eroare la o degajare la care mingea i-a venit sarita. Astept inca 2-3 partide sa decretez clar dar deocamdata pare in mod cert cel mai bun portar din campionatul Romaniei din ultimii ani, undeva peste nivelul lui Lobont din zilele sale de glorie. Pacat ca jucand asa de bine nu il vom putea pastra dar, chiar si asa, sa ne bucuram de fiecare minut in care ne incanta cu prestatiile sale. Poate ca dupa ce va pleca tot ne vom alege cu ceva: lectia conform careia cel mai important post dintr-o echipa este acela al portarului si ca acolo va trebui sa investim si in continuare temeinic. Nu mai merge cu caricaturi. Claro, Minca sau Stancioiu arata extrem de trist pusi alaturi de acest Beto, un portar adus ca de pe o alta planeta. Nu pot sa nu-i admir felul in care dirijeaza si da directie apararii. Stie ce face, stie de fiecare data ce executa. Da degajari la distanta cu precizie de jumatate de metru de tinta cautata. De-abia vantul din a doua repriza l-a impiedicat sa puna 3 mingi, una dupa alta pe pieptul lui Sougou. In plus, Beto isi simte extrem de bine careul. Urmariti iesirile lui la mingile inalte, oriunde ar fi in 16 metri. In plus, in repetate randuri, iese in spatele fundasilor pentru a degaja ca un libero. E drept, e un pic artist si artistic, cam amplu sau cam nebun in reactiile de pe teren dar asta e si o dovada a faptului ca e conectat total la meci, ca nu-l vom vedea dormind in post, cum stim noi cine. Ii place sa impinga in picioare pe saritura (a se vedea ultima parada la sutul lui N. Grigorie) sa declanseze rafalele aparatelor foto dar ce-i al lui este al lui: detenta. Urmariti cu atentie acea faza la care Beto se ciocneste cu Panin. Lasam deoparte faptul ca mai mult de jumatate dintre portari la astfel de faze si de caderi scapa mingea din maini in picaj. Beto se loveste de Panin, cade peste el, dar mingea nu ii iese din manusa. Totusi, observati cum se lovesc cei doi: genunchiul lui Beto ajunge la fruntea lui Panin?!? Ce detenta de voleibalist este asta!? Cat despre felul in care prinde mingile cred ca sigur la mijloc e un truc, lipici pe manusi sau manusi de baseball. Ceva trebuie sa fie. Ieri a fost un sut bomba a lui Burca la care orice portar ar fi trebuit sa puna pumnii sa boxeze. Beto al nostru a prins, deasupra capului (ca sa ne amintim acum numai cum Daniel Fernandes a gresit fatal la Tg. Jiu la un astfel de faza). Nu atata ca mingea i-a inghetat in manusi dar mai ales traiectoria acelei mingi. Tineti cont ca vantul batea considerabil, inspre poarta noastra. Pentru mine e clar ca Beto e un portar dintr-o alta lume, o cu totul alta clasa, ce nu stiu inca este cate meciuri ne va rezolva de unul singur si, la fel, care ii sunt limitele. Astept sa vad la el primul gol parabil pe care-l va incasa. Deocamdata valoreaza la cluj cat un Cech jumate’.

Interesant este ca posturile pe care desemnez acesti jucatori sclipitori ieri sunt exact cele de spre care spuneam la inceput de sezon ca sunt cele mai descoperite si, totodata, cele mai importante. Iata cum acoperindu-le atat de bine, chiar si fara ca restul echipei sa joace deosebit, ne-am rezolvat un meci. Lucru acesta nu poate sa nu fie remarcat si laudat pentru cei ce in sfarsit au cimentat lotul.

Dupa meciul de ieri chiar ca nu poti sa mai vorbesti la final despre arbitru. Totusi, doar ca o observatie, mi se pare si acum ciudat ca la un meci in care joaca o echipa bucuresteana sa fie desemnat un arbitru din Bucuresti (si asta se intampla inca frecvent). Cum de este permis acest lucru? Chiar daca n-a fost scandal legat de Tudor acum, insa, doar la nivel de principii cred ca ar trebui sa fie o problema. Nu cred ca vreo echipa din Cluj ajunge sa fie arbitrata de un clujean. Altfel, Tudor nu a avut un meci complicat, echipele chiar si-au vazut de fotbal. Mai rar un meci condus de el la care sa nu ploua cu cartonase galbene sau sa nu tune cu rosii. Asta spune totul despre meciul pe care l-a avut in mana. E drept ca a fluierat destul de repede ori contact, poate ne-a mai enervat dar la concluzii se poate spune ca si-a facut treaba foarte bine. Si la asta l-au ajutat si antrenorii. Unul sus, in inaltul tribunei, injurandu-l poate numai prin sms iar celalalt, Costa al nostru, chiar civilizat. Un antrenor care se preocupa doar de jocul echipei sale, care vorbeste doar cu jucatorii si ii lasa in pace pe arbitri. Asa s-o tina mereu! Cat despre competentele sale manageriale inca e prematur sa ne pronuntam. Avem un stil de joc deja, avem ceva idei suntem sus in clasament si cu cateva exceptii rezultatele sunt multumitoare. Pretty well done si in privinta lui. Totusi, are anumite momente cand ramane blocat pe unele idei tactice, pare cam usor de citit de catre adversar, nu pare un strateg genial. Asadar altul cred ca este insa punctul sau forte: forta si priceperea de a fi un lider, un model, de a capacita la maximum jucatorii (revenim la ideea golurilor din a doua repriza, nu?), de a ii face mai responsabili pe teren. Da, poate ca a contat numele lui la venirea anumitor jucatori care chiar fac diferenta in campionatul nostru, dar nu fiti siguri ca pana si un Weldon, Sougou sau Renan, condusi de un altul ar mai fi avut acelasi aport la munca echipei. Deocamdata a construit o echipa si pentru asta Costa merita felicitat. Pentru rezultate de-abia acum deschidem catalogul. Sa-l vedem, de pilda, in cele 3 meciuri practic usoare ce vin acum: Petrolul, Concordia Chiajna si Ceahlaul. Toate 3 nou-promovate. Si fiindca 2 meciuri sunt acasa cred ca e imperativ sa luam 9 puncte. Daca ar fi asa, atunci chiar putem privi cu un ochi si catre clasament. Suntem acolo, suntem in plutonul fruntas. Suntem feriti de accidentari mari, nu par a fi inca scandaluri (vizibile) in vestiar, adversarii ne acuza intr-o spirala conspirationista demna de emisiunile Uraniei, dar asta arata in primul rand ca se tem real de noi si, secundar, ar trebui sa ne ambitioneze si mai mult. Inca 2-3 saptamani de admirat pe „Well Done” si ar trebui dupa aceea sa fim si fanii lui Very Good!

Se lucreaza...

2011-09-24T18:45:00.000-07:00

De-abia revenit de la Bucuresti cu tolba plina de kilometri, oboseala si impresii de la fata locului...
Permiteti drumetului sa ia o pauza de reincarcare a acumulatorilor pentru a evita o remiza alba de relatari si, mai tarziu decat de obicei dar oricum inainte de apusul soarelui, va aparea si cronica obisnuita

CFR 1.5

2011-09-21T17:29:00.000-07:00

„CFR 1.5 - cu astia nu poti sa-nvingi”

Dupa cum stiti, clubul nostru se lauda, in sfarsit, a fi posesorul a doua echipe inscrise in campionate. CFR 1 si CFR 2. Astazi, cu ocazia bifarii prezentei sumare prin Cupa, am descoperit o a treia echipa, intermediara intre cele 2: CFR 1.5. Una ce nu-i nici cal, nici magar, ce aminteste de trofee desi n-ar fi in stare sa se apropie de vreunul, ce impune respect, dar e doar de aspect, ce pare a avea tot ce-i trebuie insa tocmai de aia asteapta ca victoria sa-i vina de la sine, sa pice cumva din cer. Priviti lista titularilor de azi. Toti, dar absolut toti, prezenti in lot, ca titulari chiar si in era Minteuan. Acum intelegeti? CFR-ul asta 1.5 este de fapt CFR-ul acela chinuit care ne-a scos din minti in sezonul trecut. Nicio idee, niciun joc colectiv, nici viteza, doar valoare, forta, orbire si, la un moment dat, o greseala prosteasca, un gol caraghios ce da peste cap toata truda. Cred ca acum intelegem foarte usor de ce sunt 7 titulari adusi doar de cateva luni in echipa de start, in meciurile importante. Fiindca acestia, cei vechi sunt condamnati la a nu putea niciodata sa realizeze ceva, doar ei de capul lor. Cei nou-veniti au adus fiecare ceva din prospetimea, din munca ce i-a recomandat spre transfer la CFR. Da, aceia sunt CFR-ul anului acesta, cei cativa in care ne punem reale sperante la locuri fruntase in campionat! Iar cei de azi, mai ales prin ce au demonstrat acum, merita sa ramana mult si bine rezerve, scoase de la naftalina doar cand s-o mai accidenta vreunul. Indraznesc chiar sa afirm ca, dupa cum joaca, daca CFR 1 e echipa de divizia A si CFR 2 e de divizia C, atunci cei de azi, cu toata pompa si cartile de vizita ale fiecarui nume, alcatuiesc impreuna doar o jalnica formatie de B. Cine sa-i bata pe marii Muresan, De Zerbi, Kapetanos?! Tiganasu, Matei, Udoji?!

Nu incep prin a arunca vina pe umerii lui Costa. Lui ii ajunge ca maxima pedeapsa ranjetul smecheresc victorios al lui „Jumulica”, acest nou Piturca ce se profileaza in fotbalul romanesc – sa-l aiba ca „tehnician” echipele dupa chipul si asemanarea lui. Sa te bata Sumudica..... cred ca e umilinta suficienta, n-are rost sa mai rascolesc si eu...In alta nota, nu e tocmai vina lui Costa ca cineva si-a permis sa puna CFR-ul sa joace luni – miercuri – sambata. Inteleg ca Vasluiul venea dupa Europa League si, cum trebuia sa faca si audienta TV interna, nu se putea decat luni seara. Dar de ce trebuia noi sa jucam miercuri si nu joi? Incurca pe cineva daca derby-ul Rapid-CFR era pus duminica? Echipele trebuie sa suporte dictatura televiziunilor, sa se vicieze competitii sau ar trebui sa fie pe dos? Sa admitem totusi ca noi am avut doar o zi de pauza intre meciuri si Astra vreo 3, ca printr-o imperechere ciudata unii jucau acasa contra echipelor de divizia C (ce s-a intamplat cu vechiul format care spunea ca mereu se joaca pe terenul celei mai slab cotate?!), iar noi in deplasare contra unora care vor in Europa League. Sa admitem ca avand la orizont si meciul esential cu Rapidul singura solutie era rezervele care, nume mari fiecare, odihnite perfect, antrenate cot la cot cu titularii si dornici sa manance pamantul doar pentru a-i demonstra antrenorului ca-i judeca gresit, ar fi putut bate pe absolut oricine din Romania, chiar si pe CFR-ul 1, de care vorbeam mai sus. Sa recunoastem acum la fel de sincer ca fiecare dintre noi a crezut in sansa echipei de a invinge, in pofida tuturor vicisitudinilor de programare. Si, la fel ca toata lumea, cand am vazut numele de pe lista de start chiar am visat ca desi sunt aceiasi din trecut, au invatat ceva nou de la antrenor de la climatul instaurat...

Ei, as! Sincer, n-ati mai vazut meciul de azi de cel putin 4-5 ori sezonul trecut? Stati sa va dau indiciile perfecte pentru identificare: inceput in forta, ici-colo dominare dar fara prea multe faze, o greseala caraghioasa, un gol de tonti, fie ca e gol de portar (cel mai des), fie vreo grava eroare prin aparare, deficit si apoi pierderea oricarui ax de joc, mingi plouate, minute ce se scurg implacabil, graba de final, tragerile de timp, comentariile jubilante la tv anuntand acelasi fluier final declansator al oftatului. Recunoasteti etapele astea?

Nu puteam sa pierdem asa. Asta e cel mai enervant. Nu putem fi invinsi decat batandu-ne singuri. Sa ne amintim succint de cate ori, chiar la Ploiesti, cu Astra, aparea din neant cate o gafa a lui Nuno Claro, o eroare grava de marcaj, se facea 1-0 si pana la final alergam bezmetic doar-doar egalam. Sezonul actual – la fel: la Pandurii gafa de portar, totul s-a rasturnat. Cu Mediasul, la fel, goluri luate pe sub nasul nostru. Asta doare de fapt cel mai tare: vedem ca suntem mai buni, gandim ca e normal sa fie asa data fiind diferenta de cota dintre jucatori, vedem cum rand pe rand fiecare ceferist ia un pic reflectoarele cu cate o „pirueta de fotbalist”.... si dintr-o data, trosc!, pica golul in poarta noastra, in hazul general al celor ce ne antipatizeaza. Iar asta e doar prima parte. Dupa aceea ne comportam precum un ciclop lovit drept in ochi. Orbecaim nervosi si disperati o solutie, pe care nimeni si nimic n-o gaseste. Faptul ca azi nu s-a reusit egalarea, ba mai mult, tot ca de obicei, nici nu am avut cine stie ce faze (doar 2-3 in toata a doua repriza!), ma face sa cred ca e de fapt o chestiune simptomatica a echipei, ca nici echipa de titulari nu ar putea face mai mult. Da, suntem zmei, jucam entuziasmant atunci cand ne iese si marcam primii. Cand insa luam gol, meciul e compromis. Astept cu mare nerabdare, asa cum am zis si mai demult sa vad prima intamplare cand vom intoarce scorul impotriva unui adversar macar decent. Atunci de-abia vom fi o formatie ce merita campionatul si nu doar un profitor al sanselor.

Ma dezamageste, evident, iesirea asta din Cupa si asta e grav... Supararea trece de regula mai usor decat dezamagirea... Ar fi fost superb ca CFR-ul sa ridice Cupa Romaniei pe Cluj Arena, ar fi fost un alt episod ca cel din 2008. Am fi putut sa proclamam ca suntem stapanii Cupei, sa amenintam iarasi cu succese consecutive. Asa insa, pana vom mai reusi vreun triumf va fi uitat deja toata lumea de noi, de fostul monopol. Totusi, macar putem observa ca anul asta am fost mai hotarati. Nu am mai pierdut inutil timpul cu aceasta Cupa, nu ne-am apucat sa batem in saisprezecimi pentru a iesi apoi prosteste in optimi. Mai bine asa, campionatul e inca bine, cald, ne induplecam sau ne amagim cu ideea ca tragem doar la titlu, ca si cum inca cinci meciuri si un trofeu ar fi pus in pericol real acest deziderat. O echipa ce se simte puternica nu admite renuntari...

Sa zicem totusi ca am avut ghinion, ca am picat sa jucam in deplasare cu un astfel de adversar, unul dintre primii 6-7 din campionatul nostru ca valoare a lotului. Cum ar fi fost sa picam cu Steaua sau Rapid si apoi sa suferim ca nu i-am batut cu echipa a II-a? Sa admitem si ca a trebuit sa folosim rezervele, ca nu aveam incotro si ca, privind partea plina a paharului, i-am dominat, constant, apasat, dar din pacate fara folos. Sa luam acest meci si ca un test in ideea in care de-acum incolo vom cunoaste foarte bine ce pot rezervele si titularii si de ce nu trebuie sa mai fie dispute intre cine ce si cum sa joace. Totusi, am vaga idee ca nici nu s-a vrut foarte mult azi. Nu se poate sa introducem in minutul 65, ca solutie de revigorare a echipei, un debutant, tanar pe deasupra, Rui Pedro si sa admitem sa jucam cu acelasi Kapetanos, mana moarta, cand pe banca era Weldon. Iar daca tot era vorba de odihnit jucatori, atunci cum de exact Panin a fost singurul dintre cei integralisti luni ce a fost pus sa joace si acum?

Stiti, de fapt am o vaga idee ca nici nu s-a prea stiut ce se vrea. Ca s-au pus jucatorii in sablonul unicului 4-3-3 si ca apoi s-a incercat o adaptare din mers. Daca Muri a aratat ca vrea sa atace, a fost pus el mai in fata si lasat Kivuvu sa sparga „seminte...le” de atacuri ploiestene. Daca De Zerbi a trecut de cateva ori pe dreapta, a fost fixat acolo la nesfarsit, desi nimic din aptitudinile sale nu-l recomanda pentru un 4-3-3 in forma actuala, cu viteza si foarte multa fuga cerute. Hora a fost pus in spatele varfului, bazandu-se poate pe ideea ca stie si el sa dea goluri. Cand s-a vazut ca e ineficient, a facut rocada cu Kone, in vreme ce cred ca oricine isi dadea seama ca De Zerbi, cu stilul sau de pasator ar trebui sa fie in centru si celor doi tineri ramasi pe benzi sa li se dea tricourile lui Weldon si Ronny – sa fuga de sa manance brazdele de langa tusa, sa iasa la pressing. Un element s-a vazut pe toata durata partidei: lipsa pressing-ului, acele zvacniri catre minge care puneau presiune pe adversar. Acum in afara de Muresan, nimeni nu a iesit sa recupereze rapid. Nu pot aceste rezerve sa faca pressing sau nu stiu? Muresan si-a facut treaba, a luat cartonasul galben pentru care a si faultat intens, poate sta linistit. Sincer, asteptam mai mult de la el dar nici nu stiu daca el a avut habar ce trebuia sa faca pe teren, tinand cont ca pana si el a ajuns in situatie de varf de atac, unu la unul cu portarul advers (fix in acelasi talmes-balmes cum a mai patit tot el la Nationala). Hora si De Zerbi au jucat precum lautarii, dupa ureche, nu dupa partitura. Singurul care mi-a placut intr-adevar a fost E. Kone, cel care a incercat si a si reusit destul de multe, fiind singurul care arata acea viteza de miscare pe teren a titularilor. Poate ca ar fi dat si gol daca nu se vara sa-l incurce Kapetanos, ca „maslina in lapte”. Faptul ca tocmai pe E. Kone a fost schimbat in a doua repriza m-a ajutat sa pricep de ce era gresit pentru mine a spera ceva de la meciul de fata. Cu el si cu Ronny (cel care imediat a rupt monotonia) poate ca ar fi fost altfel, poate am fi dus meciul in prelungiri. Am remarcat insa lipsa de gandire in joc, chestiune mult mai mai veche: am dat mingi lungi repede-repede dupa ce am luat golul si am incercat sa pasam scurt catre finalul de meci. Exact pe dos cum se obisnuieste in fotbal. O fi fost tactica asta? Si, de fapt, pe cine sa dam mingi? Pe Kapetanos, cel care s-a obosit o jumatate de repriza sa se miste peste tot in teren, sa fie util, pentru ca dupa aceea sa se inmoaie irecuperabil, fiind om in minus pentru CFR? Ce nu pot suporta insa la el si la De Zerbi sunt fitele de mari fotbalisti care, la prima atingere a adversarului isi dau drumul fara sa induioseze pe nimeni. Daca preocuparea lor principala ar fi mingea sunt sigur ca echipa ar fi mult mai mult ajutata. Nu cred totusi ca mai pot ei invata lucruri despre respectul, sportivitatea si implicarea acum, la batranete.

In aparare, numai de bine... Am inteles ca daca Panin a fost folosit inseamna ca acolo, pe dreapta, de fapt nu avem solutii de niciun fel, iar pe partea cealalta chiar daca se intrevedea un meci dezastruos pentru Nicoara, a remontat incet-incet prin contributia in atac dar, nicicum Camora nu e sub presiune. In fine, in mijloc, mult asteptatul Piccolo a fost cam „piccolino” azi, gresind grav la primele sale faze. Sunt curios sa stiu ce-a fost mai intai: iesirea din forma si apoi pierderea locului de titular sau invers? In fine, Rada, cel pe care acum toata lumea in blameaza, a fost slab, dar nicidecum atat cat sa i se atarne de dupa gat placuta „CFR a pierdut din greseala lui”.

La acea faza vreau sa ma refer. Gol penibil, intr-adevar, dar din vina cui? In viziunea mea, doar intr-o foarte mica masura din cauza lui Rada. El putea evident sa actioneze de capul lui, din instinctul de fundas, asa cum face mereu Cadu, fara sa astepte nicio indicatie de nicaieri. Din clipa in care Rada l-a vazut pe Minca, iesind ca pentru a juca mingea cu piciorul, am inteles ca pot fi probleme, acolo a fost „inceputul de gol”. De-aici toata vina este a portarului atat de laudat acum 2 zile. Acelasi profil ca si Nuno Claro: un meci bun, 1-2 pe care le mananca. La astfel de faze cum este cea de la gol portarul are datoria sa dirijeze. Nu e mare filosofie sa-i strige fundasului la minge s-o degajeze. Fundasul nu are ochi la spate si, fiind central, nu se poate intoarce sa vada cine il urmareste. Asadar el se bazeaza doar pe portar, cel care fiind cu fata este cel care coordoneaza. I-am imputat mai demult si mai curand (chiar luni) lui Minca faptul ca nu isi controleaza deloc careul, ca nu pare a vorbi deloc cu coechipierii. Poate la cornere si centrari mai merge si asa. Insa la un gol decisiv ca cel de azi vina se intoarce doar asupra lui. Din punctul meu de vedere el este aproape in totalitate vinovat de golul tamp pe care l-am primit. Daca la 27 de ani ca portar nu vorbeste, atunci chiar cred ca aceasta e o meteahna irecuperabila. Va invit totusi sa-l urmariti pe Beto, la urmatorul meci, cum preia comanda apararii. Imaginati-va asadar ce-ar fi facut Rada daca Beto era in poarta iar apoi indicati corect cine e vinovatul la gol, la ruperea echilibrului intr-o perioada in care Astra chiar nu ne-ar mai fi pus alte probleme.

Sunt sigur ca se vor plati oalele sparte, ca Paszkany si cei din jur nu vor inghiti asa usor infrangerea, mai ales in momentul actual, cand atatia au intrat in „Corul vanatorilor” dirijat de Porumboiu. Sunt la fel de convins ca scurt-circuituri ca cel de azi se vor mai repeta si inca foarte curand. Pregatiti-va nervii, CFR-ul mai are multe de pus la punct. Probabil ca ar mai fi multe de disecat despre acest meci insa, de data asta, am sa fac un lucru care nu ma caracterizeaza, oprindu-ma vremelnic aici. Daca pe fotbalisti nu i-a interesat si nu s-au ostenit prea mult pentru acest meci de ce sa ma intereseze pe mine, de ce sa ma ostenesc eu si de ce sa te obosesc pe tine, cititorule?! Ramane doar sa asteptam cuminti pardina din Giulesti, acolo unde chiar vor vira decisiv in clasament. Daca si acolo pierdem, atunci prevad.... doar o toamna ploioasa....

Pe intelesul tuturor: CFR-istii fura... mai buni

2011-09-19T22:29:00.000-07:00

Derby in Gruia - poate derby-ul momentului in fotbalul romanesc. Nu vorbim de cote de public, de valori date de impresari ci de ceea ce bunul simt al fiecaruia ar trebui sa ne spuna: CFR-ul si Vasluiul au cele mai valoroase loturi. Si asta se vede si in joc. Vreti exemplu? Comparati un derby Dinamo-Rapid 0-0 cu perioada in care s-a mentinut acelasi scor la meciul de azi. Nu se poate sa nu sara in ochi diferenta de viteza dintre un taler si celalalt al balantei, succesiunea rapida a celor doua careuri (inca un pic si credeam ca suntem in campionatul national de fotbal in sala), cantitatea mult mai mare azi de executii tehnice, „prietenia reciproca minge-picior” ori de orientare constanta, la fiecare faza, catre poarta. Intr-un campionat in care televiziunile sunt disperate ca nu au cu ce incropi rezumatul meciului, un astfel de derby pica fix ca un balsam.... pentru cei care n-au emigrat inca in campionate straine. Cine culege dupa un astfel de meci doar mizeria inseamna ca doar pe asta o intelege si ca doar in asta merita sa traiasca. Dar sa nu sarim prea devreme in cocina ce se revarsa „cu naturalete” in deschiderea stirilor sportive de azi. Haideti mai bine sa mai zabovim o vreme asupra a ceea ce ar fi fost de pus in rama la un astfel de meci: foarfeca de fundas in careul advers, Nuno Diogo, curse nebunesti cu finalizari utile – Bastos, deposedari de electromagnet – Cadu, invaluiri de pelerin(a) a careului advers – Camora, suturile lui Renan si Celestino, joaca lui De Zerbi sau driblinguri stil Adailton, sclipirile (tot mai stinse o data cu trecerea timpului si oboseala) ale lui Sanmartean si Wesley ori deposedarile interesante ale lui Balaur si Milisavljevic. Adunam toate astea si ne dam seama ca pana si un spectator neutru ar fi avut ce culege dintr-un asemenea spectacol, ar fi vazut si altceva decat galbenul cartonaselor, rosul sangelui si desele prim-planuri cu arbitrul sau combatantii cu baionete in varful ghetelor. Da, asta inseamna derby, asta inseamna ritm de fotbal european, asta inseamna in definitiv valoare.

Pentru CFR asta inseamna direct 6 puncte. Dupa startul de campionat mai mult sau mai putin lansat, acum echipele trec la viteza de croaziera. Stroke-ul de acum este cel care va hotari cine are dreptul sa spere la sprint pe final. Sa batem asadar toate echipele slabe si sa nu pierdem derby-urile... iar daca le mai si castigam, sa privim cum, incet-incet, intindem clasamentul sub noi. Deja nu se mai poate vorbi despre rodarea, despre sudarea ci doar despre asudarea loturilor. Iar CFR-ul pare o echipa inchegata. Exista acum dublaj apropiat valoric pe aproape fiecare post, exista relatii de joc, scheme, exista surprize pentru adversar, de fiecare data: se pazesc de suturile lui Renan sau Muri si vine Celestino sa bubuie mingea catre plasa. Se bucura ca au scapat de Peralta si ca De Zerbi nu duce 90 de minute si evolueaza Bastos ca amandoi. Se accidenteaza portarul-vedeta si se trezesc ca cel care intra e in mare forma, ba mai mult, nici nu pot ajuge la el din cauza fundasilor de otel (ca tot e metal de campioana la noi). Iar in atac, cele 3 varfuri sunt total imprevizibile, cu Sougou facand mereu naveta catre mijloc, cu Ronny si Weldon alergand in draci, continuand traditia „semedoiasca” in Gruia. Singurul lucru constant este acelasi 4-3-3 dar, ce folos, daca putini adversari au antrenori capabili sa inteleaga ce-i cu chestia asta numita „tactica”. Si uite asa, in etape in care toti cei de la varf (mai putin Pandurii – noul Otelul?!) se impiedica, recuperam deficitul de puncte, uite asa urcam si dam semne ca am vrea sa evadam curand din pluton. Sigur, mai vine un mare derby saptamana viitoare cu Rapidul, probabil cel mai greu meci din turul asta, in care, pe hartie, ne-am multumi si cu un egal, dar, dupa aceea, chiar ar fi cazul sa adunam roadele de toamna. Pana atunci insa, primiti o echivalare a CFR-ului cu Barcelona, o „poza” trasa la distanta de doar 2 saptamani: Barcelona – Ac Milan 2-2, Ac Milan – Lazio 2-2, Lazio – Vaslui 2-2, CFR – Vaslui 2-0. Reconfortant, nu? Messi stie asta, i-a spus cineva?

Sa disecam un pic partida de azi. Motivul principal pentru care lucrurile au stat asa si nu altfel? Hizo il stie! De fapt, ar trebui, acum, tardiv sa il stie si sa-l recunoasca, fiindca, dupa cum am vazut azi echipa Vasluiului, antrenorul lor nu a dibuit nicidecum ce este si cum se mananca „un CFR”. Pot enumera rapid o succesiune de erori comise de catre sibianul meu Hizo, antrenor de moda veche si...cam depasita. Una ar putea fi folosirea fix a aceluiasi lot de joi, de la Roma. Echipa care castiga nu se schimba... doar ca ajunge sa mai si oboseasca. Admit totusi ca din varii motive nu prea avea alternative la dispozitie. Astia erau, cu astia defila! Dispunerea lor insa a fost un dezastru. Hizo a dat, ca felii dintr-un tort, zona dupa zona CFR-ului tot mai flamand de victorie. A intrat in clestele nostru ca si cum nici nu ar fi banuit care este. A incercat sa aglomereze centrul terenului, folosind cei 2 inchizatori, unul slab, Zmeu si celalalt cam sters, Pavlovic. Pacat, mare pacat de mandretea aia de linie de mijlocasi ofensivi Adailton-Wesley-Sanmartean, daca in spatele lor se arunca asa ceva. E ca si cum ai incerca sa construiesti la o cladire, etajul III direct peste I. Ce n-a priceput insa Hizo, gafa cu cei 2 inchizatori era ca de fapt CFR-ul tocmai aceasta auto-derutare astepta. Nu au fost putine ocaziile in care cei doi fie somau din cauza ca nu era nimeni prin zona, fie, atunci cand intra Bastos, se invitau reciproc, lasand spatii mari intre ei. Pe langa asta, aportul mijlocasilor defensivi pe flancuri era extrem de redus, deliciu pentru atacantii nostri de pe laterale! Iar cum in atac antrenorul vasluian nu a avut grija sa ii impinga mereu pe cei din atac dintr-o parte in alta, lasandu-i deseori sa joace mai mult central, sa se ingramadeasca inutil in centru. Astfel, n-a mai fost nicio problema si pentru fundasii nostri de banda sa iasa tot mai curajos in atac, sa faca superioritati in zonele acelea, sa scoata faulturi disperate sau sa dea centrari cu duiumul. Dupa parerea mea, din punctul de vedere ceferist cred ca cel mai august personaj pentru noi azi s-a numit Hizo, cel atat de priceput in a juca azi cu negrele si a ne oferi noua prima miscare. Aceasta diferenta de joc, cum este cea zugravita de mine, ar putea fi contrazisa de caseta tehnica a partidei, nu tocmai dezechilibrata. Citesc undeva: raportul ocaziilor 8-6. Foarte adevarat, dar sa ne amintim cand au venit multe ocazii ale Vasluiului, bara, suturile scoase de Minca... In mare parte pe final de meci, cand deja scorul era 2-0 si cand CFR-ul nu a mai avut alte situatii mari de gol. Asadar, pana in minutul 75, cata vreme meciul a fost nedecis, cine a dominat clar? Nu-i vorba, a avut si Vasluiul ocaziile sale, generate insa pe miscari individuale ale celor 3 mari vedete ale sale. Daca echipa asta ar fi completata cu inca 3-4 ca acesti mijlocasi, daca ar avea un antrenor care sa-i faca sa si joace, atunci chiar ar fi extrem de buni. Asa, sunt doar cu sclipiri, fara ardere continua. Au facut egal la Lazio, bravo lor, dar sa ne amintim ca au fost egalati si erau foarte aproape sa piarda, cu un om in plus pe teren, lucru, ma scuzati, cat se poate de romanesc...

Sa revenim la ale noastre insa. Doar forma slaba a lui Weldon a facut ca pana in minutul 20 sa nu avem 1 sau 2 goluri in fata! Au fost cel putin 3 ocazii (mai ales acea situatie de 2 contra 1 cand ar fi trebuit neaparat sa paseze catre Ronny, liber cu toata poarta in fata) pe care un varf de careu le-ar fi negociat altfel, cu mult mai multa atentie. Weldon este insa altceva, se vrea un atacant de tot terenul si da, se arata util asa cum este. E cel care vine sa schimbe locurile cu cei de pe margine, cel care stie si sa alerge si sa se plaseze bine in careu e cel care rateaza situatiile clare pentru a surprinde cand nimeni nu se mai asteapta. Probabil Kapetanos ar fi marcat atunci, la inceput de joc, doar ca avandu-l pe el in teren cu siguranta nu am mai fi avut numarul de actiuni cu participarea varfului impins, am fi pierdut pe alocuri un om in atac si nici nu ar fi reusit o desprindere din marcaj cu rotire in jurul adversarului cum i-a iesit lui Weldon la golul 2. Sougou si Ronny au colaborat bine, au alergat excelent, atat pentru mingile aruncate in spatele aparatorilor cat si pentru pressing-ul ofensiv. Poate ca ar fi trebuit sa apara mai des, alternativ, cand unul cand altul in careul cam depopulat de visiniu, dar macar au fost atenti si eficienti cata vreme au avut de lucru in zona lor. Nu stiu de voi dar pe mine m-a incantat Bastos, mereu gasind cate un culoar de patrundere, de sut, mereu artagos. Daca n-ar fi fost „cei 3 C” sigur il numeam pe el omul jocului. „Cei 3 C”? Camora, Celestino, Cadu. E greu sa justifici de ce la un astfel de meci cei mai buni ii alegi din compartimente defensive. Fiecare a facut insa ceva special. Celestino a aratat ca exista un inlocuitor pentru Muri, clar peste Kivuvu si, la fel, mai bun decat rebelul Sare. A mai si gresit, mai ales la inceput, dar dupa ce a intrat in paine a inceput sa se roteasca frumos in mecanismul de joc. Surpriza a fost atunci cand a incercat poarta. Aveam deja destui suteori, de toate felurile: de finete – De Zerbi, Rada, Bastos, bombarier – Renan, Muri, acum cand l-am vazut si pe Celestino, cred ca putem vorbi despre un arsenal. Il adaug la lista de „C-uri” si pe Camora, pentru felul in care de la Pereira incoace nimeni de pe pozitia lui nu a mai fost atat de activ in ofensiva ca el. La inceput a avut niscaiva probleme cu Adailton dar dupa ce batranul brazilian a obosit, Duracell-ul nostru de-abia se incalzise. A avut cateva sprinturi decise pe zona lui, cu putin mai mult noroc si curaj putea scoate mai mult din ele. In fine, favoritul meu pentru azi este Cadu. Daca n-ati auzit pronuntandu-se Temwanjera este doar vina lui Cadu, cel care l-a deposedat din orice pozitie. E greu sa comentezi ceva la o astfel de evolutie fara eroare pana tarziu catre final, cand in sfarsit a fost depasit intr-o faza de Wesley. Pentru astfel de prestatii ar trebui sa se acorde in cronicile de meci nota 9, poate chiar un 10 indulgent. Da, a dat chiar si gol, el fiind mereu rezerva noastra de sange rece la penalty-uri. Singura problema este ca ar trebui sa fie mai atent pe viitor la astfel de executii. A avut noroc ca Cerniauskas nu si-a facut temele, altfel, orice portar din campionatul nostru ar trebui deja sa stie ca Ricardo Cadu bate in momente de cumpana a meciului mereu tare si pe centru. Ceva ar trebui lucrat acolo, ar trebui sa avem un executant alternativ.

Nu am cum sa uit nici de Renan, omul bun la toate la mijloc si autorul azi a unor centrari de foarte mare calitate – nu degeaba are paternitatea pentru cel de al doilea gol. Ca tot vorbeam despre jucatori cu si fara dublaj pe post, cred ca Renan este unul dintre cei care poate fi foarte greu inlocuit in sistemul de joc. Noroc ca nu prea da semne ca ar avea de ce sa fie inlocuit, nu apare la aschieri, la contactele dure si nici nu cere galbene. Panin a fost probabil cel mai putin vizibil ceferist, iar faptul ca pe partea cealalta, Camora a fost atat de activ, producand un dezechilibru stanga fata de dreapta, il pune intr-o lumina mai proasta. Desigur, nu e Panin un mare talent, un jucator la prima tinerete, insa ce e de apreciat este ca ideea de joc o realizeaza bine: isi pune in cap sa stea in aparare, sa inchida acolo in spate, reuseste asta. El nu pleaca la atac decat dupa ce inchide in prealabil „casa”. Diferenta de activitate ofensiva intre Camora si Panin mai poate avea o explicatie: oamenii din mijloc. Atunci cand era Peralta la mijloc el trecea preponderent spre dreapta, acolo, pe teren, Renan ramanand pe stanga, zona in care se simte bine brazilianul. Acum insa si Bastos se simte mai bine tot usor stanga, de acolo si vine mai bine catre poarta. E normal asadar ca cei doi mijlocasi sa combine mai mult acolo si, fiind mai aproape de acea banda sa creeze superioritate, sa integreze si fundasul de pe acea banda in combinatii. Totusi, multumita tacticii cu 2 inchizatori ai lui Hizo, a fost foarte usor ca dupa atragerea jocului si a adversarilor in stanga sa urmeze mereu schimbarea de parte, pe dreapta lui Sougou, acolo unde se creau spatii mari neacoperite. De asta nici nu a fost nevoie atat de mare de Panin, cata vreme aceste pase de-a latul mergeau catre Sougou sau, cand era in zona, Bastos.

Initial, vazand lotul, am spus ca se face o mare eroare mizandu-se tot pe Nuno Diogo, cel atat de nesigur si la Galati. Probabil nu a avut nimeni curaj sa riste cu Piccolo, care n-a mai jucat de atata vreme si, probabil, din aceasta cauza si-a cam iesit din forma. Italianul va fi folosit in meciul de Cupa si, posibil, dupa derby-ul cu Rapid ar putea fi integrat din nou in lot....daca se vrea asta. Vechiul Piccolo era cu siguranta pe masura lui Cadu in executii, ar fi blocat totul in jur si, in ideea in care ma asteptam ca Vasluiul sa atace mai mult central el si Cadu ar fi betonat apararea. Diogo prin ce aratase in etapele precedente parea mult mai lent, mai usor de depasit. Iata ca realitatea a contrazis temerile mele. Diogo a fost constant, bun, a maturat putinul care ii scapa lui Cadu, cel aflat, vorba baschetbalistilor „on fire”.

In privinta portarilor probabil s-ar tinde acum, dupa ultimele impresii de azi, sa ne intrebam daca n-ar fi mai bine sa jucam cu Minca (proprietatea clubului), decat cu imprumutatul Beto. Nu pot spune ca am prea multe de reprosat lui Minca, mai ales dupa un astfel de meci, cu 4-5 interventii foarte bune, cel putin 2 goluri clare scoase de el. Lucru mai rar vazut, in 2 randuri a avut chiar cate 2 interventii succesive, pe aceiasi faza. Ce s-a intamplat e simplu: omul a prins curaj, incredere, de la o situatie reusita la alta si daca ar mai fi durat jocul inca 30 de minute am mai fi vazut multe de la el. Postul acela este unul in primul rand de moral. De ce nu se poate el compara totusi cu Beto? Pentru amintirea gravelor erori pe care le-a facut pana acum dar si pentru jocul de picior firav, cat mai ales pentru faptul ca nu se impune in teren. Daca pe Beto, in startul jocului, il auzeam urland de la Sibiu (evident, microfoane de fond foarte bune), o liniste suspecta s-a instaurat dupa ce Minca a intrat, urmata imediat de cateva situatii nelinistitoare la centrari in careu, cu portarul nostru inghetat pe linia portii. Nu stiu cine va apara in Cupa, probabil tot Minca, Daniel Fernandes pierzand duelul pentru lotul de joc, dar Beto, dupa cele 3-4 zile cat cere repararea unui pomete spart, ar fi bine sa fie el titularul la Rapid. Jocul sau de picior, increderea pe care o raspandeste se vede si pe teren; cata vreme a fost el in poarta, foarte multe mingi se intorceau catre careu, fiind apoi degajate bine in fata. Dupa ce s-a accidentat, degajarile noastre au fost mai timide, mai precipitate. Cat despre Beto, mi-a placut nebunia lui, incapatanarea cu care nu vroia sa iasa de pe teren desi era evident ca nu putea juca asa, sangerand, nu l-ar fi lasat niciun arbitru din lume, fie el de fotbal sau... box. Beto e din categoria celor care isi lasa o doaga in vestiar. Judecand acum impactul sau cu Wesley putem spune ca a avut noroc. A fost foarte aproape sa fie lovit in tampla si, intr-o etapa cu atatea contacte dure si accidentari, doar o reeditare a cazului „Astafei” ne-ar mai fi lipsit. Acel duel aerian se putea lasa foarte rau, asa, pometele si inlocuirea cu Minca e cel mai mic rau posibil. Tragem linie si vedem ca un intreg lot a jucat in general bine, ca gasim premianti dar nu gasim repetenti. Asta inseamna multe, inseamna ca echipa chiar functioneaza ca un tot.

Arbitrajul? „Monstra de arbitraj” cum „fortuit” a spus mai marele vasluian e doar pentru minti bolnave, care inghit pastilele de comentarii si nu iau tot tratamentul meciului. Cea mai mare greseala din acest meci ramane acel off-side semnalizat gresit vasluienilor, in startul reprizei a II-a. Off-side si nu gol anulat, fiindca Minca deja se oprise in momentul sutului, la o faza care era cam in lateral de poarta, deci unghi ce se putea micsora si mai mult, fara fluier. Dar, daca e s-o luam asa, Vasluiul a avut 2 goluri anulate, fiindca acelasi gen de faza s-a repetat peste vreo 20 de minute. Eu stiam ca la mingile sutate dupa fluierul arbitrului se da galben... Sa zicem. Greseala ramane greseala, sa cautam acum o alta... Penalty-ul la Sougou? Anexez acest video, sa vedem daca au fost circumstante de penalty.

A intins Balaur piciorul? Si-l retrage inainte sau dupa ce jucatorul nostru trece de el? E imprudenta din partea lui? Isi lasa Sougou piciorul in spate? Dicteaza arbitrul imediat penalty sau are cateva clipe scurte de ezitare, ca si cum s-ar fi consultat cu tusierul? Sa spunem altfel: contactul lui Weldon din prima repriza, mica piedica la Ronny, din a doua repriza si apoi contactul cu Sougou, toate cu mici-mici clauze de penalty, adunate laolalta fac de o lovitura de pedeapsa, ba si de dobanda ei. Cea mai clara a fost, evident, situatia la Sougou, cel pe care daca ar fi simulat prosteste, avand deja cartonas galben si riscand in mod real rosu nu l-as fi iertat prea usor pentru pierderea din mana a acestui meci. Dar daca arbitrajul era partinitor, de la inceput, nu ni se dadea oare penalty din chiar prima repriza, cu prima ocazie avuta?

Restul arbitrajului? Recunosc, la televizor in desfasurarea pe rapid a fazelor au fost cel putin 3 sau chiar 4 situatii in care am crezut ca suntem avantajati. La reluari insa (bravo Digi pentru unghiuri) se vedea ba un tricou al lui Bastos un pic tras, ba un varf de bocanc vasluian ce devia mingea, ba o „chestiune bulgareasca” a lui Milanov – e acea faza la care Hizo, trimis in tribune, a sfidat un stadion intreg luandu-si pentru sine un minut de plimbare (fara nepoti dupa el) pe iarba din Gruia – macar si pentru acest fapt pot spune ca satisfactia scandalului de dupa meci, a ofuscarii sale este inegalabila. Chiar au fost cateva faze cu mici controverse dar, dupa ce se vad reluarile tuturor acelor mici faze de joc, impresia despre arbitraj se schimba radical – de foarte buna calitate, foarte atent la detalii. Intr-adevar, primele 2 faze de penalty nu erau de fluierat, dar la Sougou s-a produs acea imprudenta, care schimba tot intelesul fazei.

Si apoi, scorul n-a fost 1-0 si 2-0, un fapt nu tocmai de neglijat. A existat un dezechilibru clar in teren pe care il poate neglija doar lasitatea unor oameni cu vechime in fotbalul nostru circar. Tot scandalul de dupa are menirea sa ne faca sa ne cerem iertare ca am castigat un meci pe care totusi l-am controlat, sa ne para rau ca am obtinut victoria si ca am fi fost mai impacati sa pierdem. Cine plateste oalele si capetele sparte ale vasluienilor? Sa ne amintim oare cum si-a spart capul Wesley, la o faza la care doar portarul nostru a atins mingea? Sigur, ambii jucatori au urmarit acolo mingea doar ca, vedeti dumneavoastra, imprudenta se plateste in fotbal, Gardos a aflat asta ieri. Din acea faza se contorizeaza doar capul spart? Probabil din aceasta cauza, umbland acum cu capetele sparte, vasluienii se cred „frati de soarta” cu Dreptatea, in Romania. Dupa tot scandalul premergator meciului, bobarnacul CFR-ului a fost atat de tare incat nu s-au ales doar cu un cucui. Iar daca teasta este sparta de ce sa nu sparga si timpanul, nu? Daca Iancu a luat o pauza sezonul acesta, se pare ca Porumboiu se simte dator sa strice si el orele de liniste de dupa fiecare partida. Acest Petrica din fundul (economic al) Moldovei va mai urla de cateva ori „Lupul, Lupul!”, pana cand va intelege la urma tot satul ca are o problema la coloana vertebrala si ca singurul cu miscari si priviri de jur-imprejur de lup este chiar el. Azi insa ii inteleg nevoia imperativa de a se afla pe primul loc al stirilor (macar la asta sa fie si el lider), acoperind cu patetism o infrangere mult prea mare si amara ca s-o poata inghiti. Motivul pentru care a sarit asa ars si a aratat intregii lumi „buba de pe capatani” este cat se poate de logic: o examinare mai atenta, completa, asupra jucatorilor vasluieni ar fi aratat ca, dupa un astfel de meci şifonant, ei au plecat din Gruia nu doar cu capetele sparte ci si, un pic, rupti in fund...

Inspiratia, Gratia, Turatia vs. Conspiratia, Natia si Aberatia

2011-09-09T23:19:00.000-07:00

„Bine te-am regasit, draga Mitica al mass-media sportive! Doar tu poti sfida orice norma de elementar bun simt, de sportivitate si poate chiar si de logica, doar tu poti pune dupa un derby al ultimelor doua campioane ca tema de dezbatere conspiratia si nu inspiratia, doar tu poti promova nebunii cu ale lor fapte, fiindca doar tu poti rade de ei, ca si cum, poate, chiar ii iei in serios! Bravo, iti spun tie, baiete, ca dupa un astfel de meci pui neaparat in titlul, chapeau-ul sau cel tarziu in lead-ul textului vorbele ce primeaza faptelor. Asadar, Bravo Tie (fiindca „cinste” iti e un termen necunoscut) pentru cum perpetuezi si imbunatatesti fiasco-ul unui National Arena fotbalistic in National Cangrena al presei sportive!”

Pentru cei care chiar au vazut meciul trebuie sa fie stranie aparitia in acelasi text a unor termeni precum „blat”, „campioane”, „0-4”, „Porumboiu” (a jucat cumva Vasluiul?!), atat de mult si atat de sus in corpul articolelor referitoare la acest meci. Totusi, pana la urma, avem o presa care pune pe primul loc impresia si vorba in fata faptei. Asadar ne puteam astepta fie la acest gen de abordare tabloida, fie la cea novice, cea care judeca doar prin „ochelarii scorului”. Daca nu scapa intre timp acel „Oiu” de la Vaslui porumbelul, atunci cu siguranta ati fi citit ceva de genul „CFR a zdrobit Otelul”, exact asa cum citeam acum cateva saptamani dupa acel 5-0 scos de Dinamo la Medias. Acest gen de abordare eludeaza respectul cuvenit unui eveniment sportiv; unul dintre combatanti (din fericire, acum CFR-ul), apare mare si tare, celalalt neputincios, nepriceput, stropsit... Mai conteaza detaliile esentiale, de genul omului in plus pe aproape doua treimi din meci, curajul celuilalt de a nu se inchide chiar si in aceste conditii si de a incerca sa rastoarne meciul chiar si cu riscul unei infrangeri la scor? Trebuie o doza consistenta de naivitate jurnalistica (ca sa nu-i spun chiar si „diletantism”) ca sa se ia scorul ca unica realitate a unei partide de fotbal.

Sa nu fiu inteles gresit. Este demna de toata lauda aceasta victorie cu 4-0 a CFR-ului la Galati doar ca....si de-ar fi fost una cu 1-0, aprecierea cuvenita nu ar fi trebuit sa difere cu mai nimic mai mult sau mai putin, fiindca, sa nu uitam, am jucat totusi pe terenul campioanei en-titre, am invins in deplasare o formatie ce pleaca acum catre Champions League chiar si fizic (cu gandul a plecat total de cel putin 2-3 saptamani, daca nu chiar 2-3 luni). Haideti asadar sa evitam capcana scorului si sa luam in calcul, asa cum fac de fiecare data si „golurile” necontorizate de tabela si sa nu ne falim excesiv cu acest scor rotunjor. Sa nu scapam din vedere ca, poate, diferenta dintre acest 4-0 si un eventual 1-0 chinuit este data chiar de accidentarea posibil foarte grava a lui Ronny. Din punctul meu de vedere, la fel ca la meciul Mediasului, mai sus amintit, avem de-a face de fapt cu 2 partide in una singura: una pana la momentul cartonasului rosu si alta, galopul unei echipe, dupa. Pentru mine ar fi fost mai imbucuratoare acea victorie chinuita si muncita pana in ultimul minut, m-ar fi ajutat sa vad mult mai clar mecanismul CFR-ului in conditii de echilibru si, mai mult, nu m-ar fi pus pe ganduri posibila pierdere de termen lung a jucatorului care parea acum unica solutie convenabila pentru Costa pe flancul stang. Asadar sa nu cautam doar rezultatul de pe tabela ci sa asteptam si rezultatul medical de pe tabela spitalului la care a fost dus imediat omul nostru, fiindca, mie acel contact dintre Silviu Ilie si Ronny mi-a amintit cam prea mult de o celebra si groaznica accidentare a tunarului (pe atunci) Eduardo in contact cu Martin Taylor de acum vreo 3 ani (revedeti pe youtube cei care aveti stomac pentru asa ceva). Poate ca imaginile nu au fost horror ca in secventa amintita insa stilul in care crampoanele galateanului au poposit pe Ronny si zbaterea de mai apoi a ceferistului ma fac sa ma intereseze mai mult acest aspect decat faptul ca a fost 4-0 sau de ce va „hotari opinia publica”, dupa interminabila porcaiala – ca a fost sau nu blat. E clar ca avem nevoie de Ronny deoarece daca pe flancul drept avem solutii cu duiumul, pe stanga niciuna nu este perfecta (nici chiar el nu era, de fapt, alegerea naturala). M-a durut insa zvarcolirea brazilianului nostru si m-a enervat teribil revolta tupeista a galatenilor atunci cand Kovacs a aratat cartonasul rosu cel evident, cu Silviu Ilie spumegand (tot el!) de furia oarba cu care rupsese adversarul.

Acel minut 32 a marcat de fapt sfarsitul meciului, asa cum fusese el planificat si inceputul unei binemeritate razbunari ceferiste, in urma careia protestele necontenite, nervii neputinciosi si probabil fitele de campioni ale galatenilor s-au termperat intr-un final in care singura necunoscuta era unde va ajunge contorul scorului. Haideti asadar sa tratam cum se cuvine partida, cu cele 2 parti ale sale total distinctive.

Prima parte a dovedit un CFR destul de promitator. A contat si golul fortuit, fiindca s-a pornit efectiv de la 1-0 pentru noi, o chestiune care a cerut rearanjarea instantanee a intregului plan tactic al celor doua combatante. Golul n-a picat insa tocmai din cer ci din „cer-intele” de atata vreme ale noastre: un atacant central potrivit sistemului nostru de joc, adica nu doar puternic ori cu munca de pivot greoi dar mai mult inclinat spre viteza, spre schimbari rapide de pozitii, spre eficienta. Iar Weldon este asa ceva! Daca n-a fost suficient de bun in Portugalia este un argument minunat pentru a fi cel mai potrivit in Romania. Asadar golul din secunda 50 se datoreaza nu atat lansarii obisnuite de inceput de meci, a lui Cadu – una mai mult de sondare a adversarului – cat vitezei, fortei si profesionalismului lui Weldon cel care impreuna doar cu Ronny au dejucat o intreaga aparare. Trecerea lui Weldon pe langa Sergiu Costin (capitanul campioanei) a fost aproape o bataie de joc la adresa nivelului nostru fotbalistic si face toti banii care au fost sau nu au fost dati catre Benfica! Frumos, mai apoi, gestul imbratisarii colective cu Costa – am vazut astfel unde e liderul si sufletul echipei. De la 1-0 cu formula 4-3-3 nu ma mai asteptam sa pierdem cumva ci mai mult ma gandeam la o reeditare a partidelor din startul sezonului, cele cu Astra sau cu Tg. Mures, a conservarii avantajului prin joc de posesie.

Ei bine, in acest interval de 30 de minute, altfel destul de arid in faze de poarta, am incercat sa radiografiez jocul echipei si cred ca la acest segment trebuie sa facem referire atunci cand analizam evolutia de la Galati. In primul rand, ca impresie sumara a lipsit acea soliditate din jocurile de la inceput. Linia de recuperare nu a mai fost atat de eficienta, treptat-treptat ea a coborat in terenul nostru. Avand si avantaj pe tabela posesia nu a mai fost unicul deziderat ci controlarea ritmului si a eventualelor pericole. In mare masura a reusit acest lucru, cu singura mentiune ingrosata si subliniata ca singurul pericol nu a venit dinspre inafara ci, ca o rotita ce se invartea aiurea in mecanism, tocmai din interiorul echipei: Nuno Diogo. Portughezul a „reusit” cel putin 4 stangacii in doar 30 de minute, cea mai grava la incursiunea lui Antal, cu sut pe langa poarta noastra. Cum Rada are si el la activ mari greseli, cum Diogo pare o bomba cu ceas, asteptand eroarea decisiva, de ce sa nu-l reinstauram pe Piccolo in perechea de fundasi centrali de Champions League de anul trecut? Acum daca tot l-am gasit pe Camora si daca Panin pare o plomba foarte buna pe zona sa, de ce sa ne mai punem singuri piedici? O mica urechere si pentru Gabi Muresan, cel care in acelasi interval a lasat de 2 ori spatiu prea mare in spatele sau iar gafa cea mai mare a fost respingerea mult prea moale din interiorul careului nostru. Acolo insa conteaza si aportul inexistent de recuperare in propriul teren al lui Bastos, prin lipsa de clarviziune a jocului de echipa, combinata si cu posibila pierdere a lui Ronny cred ca ar trebui pus de-acum sa joace acolo, in stanga, pe flanc. In centru sunt oamenii completi, cei utili pe tot terenul, asa cum ar putea fi si Celestino, cu multa rabdare din partea noastra. Acestea au fost motivele pentru care a trebuit sa avem rabdare cu fotbalul si sa stam la umbra acelui 1-0 in prima parte. Lucrurile cu adevarat imbucuratoare au fost vadite si in acest inceput de joc. Cel mai mare castig pare Beto, un portar cum nu credeam ca vom vedea vreodata la noi. Tehnica excelenta de prindere a mingii din toate pozitiile, siguranta pe sine data probabil tocmai de valoare, aparenta comanda asupra liniei de fundasi precum si un joc cu piciorul nesperat de precis (atat de bun incat la inceput am crezut ca e doar nimereala la degajari) fac din Beto un posibil „cel mai bun portar din campionatul nostru”. Sa nu ma grabesc insa, e doar inceputul evolutiilor sale. Iar daca va fi intr-adevar pe-atat de bun precum pare atunci, fiind doar imprumutat, nu vad cum l-ar putea prinde si sezonul viitor tot la noi. Insa, pentru moment, anul acesta problema vesnica a portii deja pare rezolvata. Bravo celor ce s-au trezit, in sfarsit! Celalalt lucru de care chiar putem fi multumiti este cresterea si mai mult a vitezei de atac. Weldon e din aceiasi specie cu Sougou, amandoi pot face schimb de locuri foarte usor, acum cred ca vom putea ataca fix cu aceiasi viteza pe aproape toata latimea terenului. As fi curios sa-l vad pe Sougou trecut pe stanga, ca solutie de moment si adus pe dreapta E. Kone, un fel de Hora cu mai multa viteza si atentie. Singura scadere in atac in aceste conditii de azi am vazut-o la jocul aerian. Nu se mai justifica deloc centrarile pe sus, atacantii nostri fiind doar decenti la acest capitol si nu exceptionali.

Cu bune si cu scapari, totusi, cele 30 de minute au fost oarecum controlate de CFR. Spun asta fiindca, desi s-a jucat mai mult in terenul nostru, fazele cu adevarat grele au cam lipsit, iar cele pe care de obicei le faceau periculoase portarii nostri de data asta au fost anihilate de Beto. Era normal ca galatenilor sa le creasca tensiunea si nervii. Gestul de rosu mi se pare perfect explicabil dat fiind conditia unor jucatori ajunsi pe nepregatite campioni, carora le lipseste siguranta propriei valori, deci si rabdarea de a presa constant, de a nu-si pierde luciditatea. Iar daca Silviu Ilie – e drept, doar la 23 de ani inca – cu gestul sau si mai ales cele care au urmat (stiind probabil foarte bine, singur, cum a lovit) este international roman atunci sa nu ne miram de „urnele cu cenusa” in care ajunge fotbalul romanesc. Lipsa de respect si de asumare barbateasca a erorilor nu duce la nimic bun. Sau poate ar trebui cumva judecat faptul individual intr-un cadru un pic mai larg, sa extindem cumva discutia si asupra mediului de acolo in ansamblul sau, luandu-ne dupa relatarea comentatorului TV a faptului mizerabil ca spectatorii campioanei galatene aruncau cu diverse obiecte dupa Ronny cel care se zvarcolea inca pe targa?

Cum spuneam, din minutul 32 a inceput un cu totul alt joc, dar nu unul relevant pentru etapele ce vin. Cu un om in plus CFR a avut si posesie si goluri si sclipiri... A avut si pressing, chiar de la careul advers, a avut si viteza, a avut si putin noroc. Aici au aparut in sfarsit pasele filtrante (absente in situatia de echilibru numeric), luminoase, doua dintre ele transformate chiar in gol din situatii de 1 la 1. Celalalt gol, al lui Weldon este de alta natura. Norocos, greseala in primul rand a lui Grahovac dar, poate, este o greseala cauzata de frica pe care adversarii i-au prins-o deja. Ei, in teren il simt cel mai bine, asadar sa nu ne mire de ce omul direct ezita sa-l atace decisiv sau de ce Grahovac era aproape convins ca atacantul nostru va centra util in fata portii. Cele mai frumoase momente au fost insa cele de recuperare, acele sageti ce zvacneau din linia noastra de mijloc. CFR-ul isi pescuia mingile in terenul advers precum un urs grizzly somonii din rau. Poate de acolo, din aceasta usurinta de recuperare s-a nascut si ideea de non-combat a adversarului dar... asta e doar pentru necunoscatori; noi, ceferistii, am mai vazut asa ceva, in primele etape. Atunci cand toata echipa, la unison, va tinti si va reusi o astfel de recuperare, la orice scor, din primul pana spre ultimul minut sunt aproape convins ca nimic nu ne va mai sta in cale. Deocamdata insa, pana la coeziunea lotului se mai intrezareste ceva drum de parcurs. A fost insa placut, adevarata victorie, sa ne auzim echipa aplaudata de spectatorii adversi la ultimele faze reusite, a fost recunoasterea fara tagada a superioritatii.

Acum devine important ca asta sa se vada si saptamana viitoare. Va fi o chestiune de prestigiu cavaleresc, de moral, de ambitie pentru noi, cei din jurul echipei, sa dam o lectie, sa fim palma care bate gura ce vorbeste prea mult. Porumboiu isi trimite vorbele sa joace in campionat in locul echipei sale. Ii urez doar sa duca modelul „Iancu” pana la capat. Deocamdata pare pe drumul cel bun. Sa-l vedem cand i se vor pensiona „adailtonii” si cand „wesleyii” isi vor fi facut plinul financiar ce va pune in loc. Nu m-as indoi niciodata ca „boierul moldav” e doldora de franci doar ca mai nou vad ca pune pe masa doar teancuri de vorbe luate de prin buruieni. Sa fim macar o clipa logici, rationali si intr-o singura intrebare retorica sa rezolvam toata chestiunea: blat la inceput de sezon, cu scor de 4-0 si cu un jucator posibil pierdut tot anul?! Asteptam mai bine dovezi sau....sanctiuni la adresa celui ce lanseaza acuzatiile, fiindca, Porumboiu, in focul sau verbal a cam sarit linia diplomatiei, a temperarii, a spus cateva vorbe pe sleau care vor fi cu greu retractate oricat ar incerca vreun avocat sa distorsioneze sensul frazelor.

Episodul acesta in intregul sau se vrea de fapt o „editie noua revizuita si adaugita” a celui de la Bistrita din sezonul trecut cand inca CFR-ul era temut in campionat. Nu ma indoiesc ca asta e tema de lucru si acum, o incercare de indarjire oarba a jucatorilor nostri. Daca insa Costa va fi destul de abil sa se foloseasca de linistea pe care ti-o da siguranta valorii, de oboseala pe care vasluienii o pot acumula in Europa League si de cele 9 zile pe care le are la dispozitie pentru pregatirea jocului sunt sigur ca ne putem astepta la un nou „blat”, „furt de arbitraj” sau conspiratie in mintea unuia care scoate aurul doar din malai.

Si, fiindca nu se cuvine sa termin cu referire la acest personaj as vrea ca ultimul cadru al acestui articol sa surprinda tot echipa. A fost nevoie de portar, de atacant central – s-au adus. A fost nevoie de inlocuitor pentru Peralta, s-au facut transferuri (sa vedem daca si utile). Mai e inca ici-colo de lucrat dar trebuie sa remarc ca cineva lucreaza acolo, gandeste logic. Acest 4-0 i se cuvine intr-o oarecare masura si lui/lor, acelui personaj/acelor personaje.

Regim de internet

2011-08-25T03:34:00.000-07:00

Din motive moldovenesti, basarabene, se prea poate ca pentru prima data in ultimii 2 ani sa fiu nevoit sa intrerup sirul cronicilor CFR la meciul cu Sportul. Revenim in forta dupa!

Calmante gratuite pentru CFR!

2011-08-22T17:48:00.000-07:00

Cuvantul puternic din acest titlu cred ca este „gratuit”. Fiindca, daca aceste calmante nu ar fi pe nimic, „la promotie pe degeaba” nu le-ar lua nimeni de la CFR.

Probabil ca am suferit cu totii un exces de optimism, de a vedea doar lucrurile bune cu doar cateva saptamani in urma. Totusi, in logica unei fizici nu prea relative, iata ca exista o constanta a normalului in tot si in toate, fiecare lucru face exact atat cat dai pe el. Ei bine, intreb: cat am dat noi pe transferuri in acest sezon?... Da, atunci poate ca e normal ca macar uneori exact atata sa faca! „Cumparaturi gratis” au facut si altii, unii cu mai mult, altii cu mai putin noroc. E un fel de „goana dupa aur”, fiecare cum are norocul, depinde fiecare de locul unde sapa. Pepite oricum nu gaseste nimeni, nu in noroiul de la noi. Dar atunci cand toti ne laudam cu valori scapate de altii cam suspect de usor, cred ca e normal ca de fapt sa avem o competitie intre cautatori in gunoaie, nu de aur. Cred ca asta trebuie sa pricepem in noile conditii ale fotbalului nostru: nu mai sunt jucatori capabili sa faca oricand diferenta cu plus, stralucind, ci doar in minus, doar gresind, jocul pe gazon e un razboi de uzura, s-a produs intr-adevar o apropiere a valorilor dar una in jos. Oricat ne-am bizuit noi pe ochiul unuia sau al altuia care ne ajuta sa alegem si sa discernem in acest „casting de jucatori gratis” cred ca am ajuns din nou la concluzia amara a oricarui pacalit: „daca o afacere e prea buna ca sa fie adevarata, atunci, cu siguranta, e inselatorie.” Un minim de investitie e necesara in orice afacere. Pe gratis, nici norocul nu te cauta!

Judecand dupa piata transferurilor din aceasta vara, dupa cum ne zgarcim de mai bine de o luna sa ne luam atacantul vital – asta ca sa nu mai vorbim de alte posturi pe care sigur am fi gasit solutii mai bune decat cei adusi pana acum – cred ca intr-adevar strangem cureaua, dar, lucru grav, nu de la mijloc asa cum s-ar cere ci direct pe gat. Iar faptul ca ne sufocam, s-a vazut azi. Intr-o competitie trebuie mereu sa ai acel ceva care sa faca diferenta. A avut azi CFR asa ceva? A dat macar impresia ca ar avea dar ca, din varii motive, nu-l arunca in lupta, ca l-a uitat acasa? Nu! A fost doar surprinsa, neputincioasa, fara solutii si fara arme secrete. Dar, ceva a avut; o reactie de care cred ca toti suporterii s-au dezgustat anul trecut: enervarea. Partida de la Tg. Jiu, dincolo de reitarea complexului de care suferim acolo a repus in scena povestea de insucces de anul trecut de la Sportul Studentesc, Vaslui, Rapid (astea fiind din tur), ca sa nu mai amintim si de succesiunea de episoade dramatice de acasa, din retur. Dupa 15-20 de minute de cazna ineficienta fetele au inceput sa prinda cute, ochii au inceput sa vada in gol, mainile sa se ridice in aer, rabdarea s-a evaporat, un intreg castel de carti s-a prabusit sub ochii nostri. Da, exact ca in episodul cu Gaz Metan! A mai fost nevoie doar de o greseala individuala, de o fisura cauzata de catre un „inlocuitor de jucator valoros” ca sa se scufunde totul. Povestea o stim, nu e noua, doar ca nimeni nu se astepta sa se petreaca chiar asa de repede si in acest sezon. Cred ca toata lumea spera ca mult clamata conducere priceputa, liderul, generalul de pe banca sa poata face doar un gest, macar furat din repertoriul lui Mourinho si sa ii faca pe cei din teren sa stranga randurile. Iertati-ma, dar azi eu n-am vazut decat un nou Minteuan, o echipa cu insistenta, inteligenta si sansele de succes ale unei insecte lovindu-se continuu de un geam, fara a pricepe de ce nu avanseaza.

De aceea diagnosticul meu pentru o astfel de criza vizeaza nervii. Aceiasi inexplicabili, neproductivi si, tinand cont de vechimea bolii, poate netratabili. Labilitatea mentala a echipei este acum o trasatura de baza. Am fost si eu pacalit in primele saptamani in a crede ca a disparut. Era usor pentru echipa sa fie relaxata, dezinvolta, atata vreme cat toate ii mergeau struna. Dar sa ne amintim la momentul fiecarei acele victorii cat am suferit pana am ajuns in avantaj pe tabela. Cand nu a fost sa mearga pasienta totul s-a rasturnat pe noi. Si totul a debutat cu enervare, apoi cu ruperea oricarei idei de echipa, pase lungi, proteste la arbitrii, urmate de gafe, in cascada si inevitabila infrangere, ca si cum n-ar fi fost nimic altceva de facut. Va spun sincer: mi-e teama de cei ce spun sau dau impresia ca nu exista solutii! Inseamna ca ei intr-adevar nu le au!

Si data trecuta Costa a pierdut razboiul acesta al psihicului echipei. Dar nicidecum atat de clar ca azi. Televiziunea cu ale sale prim-planuri are si partile sale bune: s-a putut face astfel o comparatie perfecta, inca de la inceput, asupra starii de spirit. Grigoras relaxat, echipa sa mereu cu ochii catre joc, catre minge, Costa innegurat, apoi, rand pe rand, Muri din ce in ce mai dur si mai indarjit in a practica fotbalul ca un plug tras in brazda, Bastos orientat la fiecare cadere dupa arbitru ca floarea dupa soare, Lionn frecandu-si ceafa a „Trasnea” dupa cate o centrare direct pe dupa reclame, Cadu dand din maini catre si pentru altii, dar nu si catre sine, iar portarul nemaiintelegand nimic din echipa cu coeziune de potarnichi din fata lui. Nu s-a gasit macar unul care sa calmeze lucruri si mingea, care sa intermedieze relatiile intre cei imbracati parca „din greseala” in aceeasi culoare, sa gandeasca macar o clipa ca felul in care el se manifesta ii afecteaza direct pe ceilalti. Exista la momentul acesta un singur om capabil de un asemenea gest in lotul CFR – Peralta si inca unul care pare ca ar putea dobandi aceasta calitate – Renan. Restul sunt cat se poate de labili, iar asta se reflecta imediat in jocul lor. Eu nu afirm de pe acum ca Jorge Costa ar fi incapabil sa-i controleze sub acest aspect. Afirm insa si constat ca inca n-a facut-o. Acolo va fi momentul esential al mandatului sau la CFR, in clipa in care jucatorii vor avea incredere ca daca jocul nu le merge acum, peste 5 minute, prin planul B, salvarea le va veni de la margine. Dar care plan B? Exista cumva o tactica alternativa? Azi, asa cum am inceput partida asa am terminat-o! Mereu acelasi 4-3-3, mereu aceeasi suprimare a mijlocului nostru inferior numeric in 3 oameni fata de cei 4 sau chiar 5 adversari. Ma asteptam ca macar Costa sa riste, sa scoata unul dintre cei doi oameni de banda invizibili si sa mai puna pe cineva la mijloc sau in atac, macar sa piarda luptand! Prin faptul ca nu a facut asta inteleg fie ca e blocat pe aceasta idee – lucru care ii va fi fatal chiar si in fata novicilor din Liga I, fie, mai rau, nu are cu cine sa schimbe, nu are oamenii pe care sa se bazeze si atunci, tinand cont ca chiar si acum piata de transferuri (PE BANI) e deschisa inseamna ca de fapt nu se vrea investitia in succes. Eu nu spun ca ar trebui sa ne gandim macar la vreun alt antrenor. Nu! Sezonul asta si de-ar fi sa ajungem la retrogradare ar trebui sa ramanem cu Costa, fiindca probabil si fidelitatea se rasplateste dar si fiindca mi-ar fi teama de ce am putea cumva aduce in loc. Trebuie sa suportam cu stoicism orice se va intampla, trebuie sa-l sustinem pana in panzele albe deoarece, daca lucrurile vor ajunge chiar intr-un punct critic, Costa pare omul care sa-si dea singur demisia inainte sa ajunga umilit. Cat despre lipsa de idei in plan tactic sunt sigur ca dupa 2-3 episoade ca cel de azi pana si el va ajunge la concluzia ca intre CFR si Porto e mai mult decat diferenta de culoare si ca incerca sa isi muleze tactica sa de fier pe nevoile noastre de etapa de etapa. Altfel se alege praful si din spectacolul promis de el si de pressing si de posesie. De 180 de minute n-am mai dat un gol, n-am mai avut posesie, ba mai rau, azi nici n-am mai recuperat mingi aproape de poarta adversa si chiar nici n-am avut cine stie ce ocazii, 2-3, cu indulgenta!

Problema a fost la centru, categoric! Renan si Bastos nu si-au dat o pasa tot meciul, Bastos nu a recuperat nimic defensiv. Cum ar fi putut asadar cei 3 de la mijloc sa para 4 sau chiar 5, asa cum au parut in primele etape? Langa ei – nimeni. Sougou si Ronny, fiecare lipit de tusa sa, Lionn si Camora nehotarati intre a fi depasiti la mijloc si a fi depasiti constant in aparare. Pacat de Kapetanos ca a fost mai activ decat de obicei, ca a alergat mult mai mult, daca in spatele lui echipa era dezlanata. Dupa ce s-a mai accidentat si Sougou, inferioritatea numerita a fost si mai pronuntata. Cu durere de umar nu se poate alerga, am inteles ca Modou a strans din dinti dar oare chiar era in interesul echipei sa aiba pe teren un jucator valoros la doar 50% capacitate? Era Kone pe banca, o varianta de viteza se gasea imediat! Las si asta deoparte si constat ca echipa cu Rony pe o parte si Sougou pe alta pare ca un autoturism fara diferential, dezechilibrata, niciodata unitara in miscare. Singura solutie ca sistemul de azi sa functioneze, sa se vina cu ceva nou, nemaivazut pentru un adversar CFR, ar fi fost ca fundasii laterali sa vina la joc. Doar asa mijlocul ar fi putut deveni de 4-5, doar asa atacantii de pe tusa ar fi fost si ei serviti. Evidenta ca asta nu mergea ar fi trebuit intr-adevar sa-l faca pe Costa sa schimbe ceva. Fie sa-l inlocuiasca pe Lionn cu Panin (macar Camora mai juca ceva), fie, tinand cont ca se facuse 0-1, sa schimbe fundasul cu un mijlocas ofensiv cu rol de a lega jocul. Omul era, il aveam pe banca: De Zerbi (inutil acolo pe dreapta, in joc de viteza). Era singura varianta de a veni cu ceva nou, de a profita cumva de usorul pas inapoi facut de adversari, de a avea mingea si de a avea macar o faza de poarta in 40 de minute in repriza a II-a!! Ar fi dat cu siguranta mai bine, la impresia artistica macar, decat suturile disperate de la 30 de m ale lui Bastos si Muresan, ochite parca pe a lovi si a stinge nocturna decat pe poarta. In situatia in care nici fazele fixe nu mergeau ne-am afundat singuri in nisipurile miscatoare de la Tg. Jiu, iar maniera de joc a fost lamentabila. Nici nu mai are rost sa ne bucuram de vreo infrangere a unor potentiali contracandidati. Deocamdata cel mai mare rival al CFR-ului este CFR-ul insusi.

Nu exista scuze. Arbitrajul lui Balaj a fost impecabil, chiar s-a abtinut din rasputeri sa nu ne dea mai multe galbene pentru cat de mult protestam inutil. Nu avem nici scuza ca a lipsit Peralta, poate Maftei si poate niciodata transferatul Weldon. Pai cand se vor aduna etapele, derby-urile, suspendarile si accidentarile cum ne vom mai descurca? Avem lot numeros... Lot sau balot? Solutii sunt oricand! Sa spunem ca am avut ghinion cu acea greseala a lui Fernandes, ca ne-a mancat portarul meciul? Aici discutia e lunga si nicidecum exhaustiva dupa doar un singur meci vazut. Este foarte adevarat ca a gresit portarul de o maniera cum nici Nuno nu o facea totdeauna. Incerc sa-mi explic de ce a gafat acolo. Exces de incredere cumva? Un portar nu e obligat sa prinda mingile ce i se par complicate, doar sa aiba grija sa inlature pericolul. O voleibalare simpla la acea minge, in corner, ar fi rezolvat toate situatia. Insa Fernandes s-a hazardat la o prinde. Poate fi lipsa de valoare, de gandire si orientare, de jocuri in ultima vreme sau la fel de bine poate fi un prea-plin de sine. Ganditi-va: vine un jucator liber de contract de 6 zile la club si deja e bagat titulat, intr-o pozitie-cheie cum e cea de portar! Sa nu i se para ca „cine este si cum clubul depinde de el”? Vazandu-l in poarta am crezut ca cineva s-a aratat fascinat de Fernandes, de valoarea dar si de forma pe care le-a aratat la antrenamente. De fapt si acum cred ca ceva din astea exista, ca sigur e mai bun decat ceea ce aveam noi la club si ca ar fi o mare eroare sa facem din el un nou caz Hirschfeld. La cat au gresit ceilalti ar trebui sa aiba si acest portughez macar un credit de 2-3 gafe pana sa ne pierdem increderea in el. Totusi, in meciul de fata, singura solutie cred ca era Minca. Fernandes, chiar introducandu-i-se o linie de fundasi complet vorbitoare de portugheza tot era vadit pierdut in spatiu. Nu exista niciun automatism intre el si cei din fata lui, iar asta se vedea la fiecare faza, de la iesirile pe centrari si pana la pasele date cam inghesuit si cam fricos coechipierilor din zona. Altfel, nu zic, pare foarte puternic (chiar daca din cauza asta e cam greoi in miscari), cred ca poate avea un joc de picior mai bun decat azi si ca ar fi cu siguranta un portar ce poate ramane la CFR cativa ani buni. A gresit la primul gol, se poate considera ca el a pierdut jocul, desi eu as inclina sa ii arat vinovati pe cei care l-au introdus in poarta atat de rapid, indiferent cat de bun ar fi parut. Dar ce sa zicem de al doilea gol, acolo unde Cadu a fost cel care a pierdut duelul aerian, iar Camora n-a stiut sa stea lipit de bara? Sa recunoastem, gasindu-i circumstante atenuante si lui Fernandes ajungem la concluzia ca de fapt cam toti jucatorii de azi au fost „cei mai slabi de pe teren”. Daca ar fi sa nominalizez pe „cel mai putin slab” poate m-as indrepta spre Bastos, care macar a avut cateva succesiuni de driblinguri, cateva pase in adancime.

O ocazie Kapetanos in minutul 9, un sut Renan din lovitura libera si bara Bastos in minutul 90.... e jignitor pentru o echipa ce vroia ceva de la acest meci si de la campionat. Sunt sigur ca cineva va tuna si fulgera prin vestiar, sunt sigur ca se sesizeaza diferenta tot mai mare din clasament. Conteaza astea? Deocamdata, pana la definitivarea unui stil de joc, ar trebui sa tratam fiecare etapa ca un nou amical. Macar sa vedem o crestere de forma, o coagulare a stilului, incercari, variante, ceva, orice... Cat despre clasament, vad ca am inceput sa picuram, chiar sa varsam puncte si inca nici nu am ajuns la perioada derby-urilor adevarate. Tinand cont de ce am vazut azi adevaratul derby este un semn de la varf ca se vrea intr-adevar atingerea obiectivului cu trofee. Macar un transfer la mijloc + Weldon sa se intample saptamana asta. Altfel mi-e teama ca nu vrea succesul decat doar in vorbe si in bataia cu pumnul in piept. Sper ca macar Costa sa nu accepte asa senin aceasta situatie si sa puna piciorul cat mai apasat in prag.

El, antrenorul va avea insa o misiune teribil de grea. De a redomestici echipa, de a-i reda incredere in sine si, la fel de mult de a-i oferi variante de raspuns. Deocamdata CFR-ul stie sa cante o singura melodie, pe care doar o „manelizeaza” functie de ritmul de joc. Cu calm, cu disciplina in vestiar (asta neinsemnand teroare – ci intelegere si discernamant) poate renaste CFR-ul din primele 2 etape. Evident, la meciul cu Sportul nu-l va mai crede nimeni, indiferent de rezultat, dar asa, in cateva saptamani, s-ar putea spala pacatele de acum... Fiindca un sezon precum cel trecut si precum acest meci nu ar mai aduce dupa sine doar demiterea antrenorului ci si golirea tot mai accentuata (si indreptatita) a tribunelor din Gruia – asta ca raspuns la mandatul pe viata in alb al adevaratilor vinovati pentru dezolare: conducatorii CFR. Calmante si pentru ei? Nu! Pastile de gandit, anti-zgarcenie! Pana atunci parem o echipa de pluton. Da, de pluton de executie!

Inteligenta este ... sexy!

2011-08-12T17:29:00.000-07:00

Profesorul a lovit din nou! S-a uitat scrutator spre noi, a facut evaluarea corecta, ne-a prins cu lectia neinvatata si ne-a pedepsit. Just si fara drept de a mai face contestatii! Usturimea celor 2 lovituri de rigla de faza fixa cred ca le vom simti toata saptamana ce vine. Care este scopul lor? Sa recunoastem ca nu suntem chiar cu materia la zi si ca pe langa rusinea pe care am patit-o, el, profesorul de matematica, tocmai ne-a dat de inteles ca intr-adevar avem nevoie de meditatii si...meditari. Nu, nu suntem codasii clasei, nu trebuie sa facem o tragedie din primul esec insa, daca vrem sa fim premianti, e nevoie urgenta sa ne facem rapid toate temele. Ora de matematica fotbalistica predata ca la manual azi nu avem voie s-o uitam. Oamenii inteligenti invata cel mai bine tocmai din greseli, nu cauta scuze. Asadar, recunoastere spasita a greselii si... la treaba!

Sa fim cinstiti si senini. Nu e o rusine insuportabila sa imparti soarta Mainz-ului, o alta intoxicata cu gaz de Medias. Nu e un capat de lume sa pierdem acasa. Am pierdut destul campionatul trecut ca sa putem tolera astfel de episoade si acum. Sigur, avem de digerat sfaramarea iluziilor, la care si eu poate prea vremelnic m-am inhaitat. Super-echipa a revenit pe picioarele cu pamant mai devreme decat m-am asteptat vreodata. Stiam si eu si cred ca toti cei ce citesc aceste randuri ca suntem departe de perfectiune, ca avem cateva „calcaie ale lui Ahile” dar chiar nu ma asteptam sa fie toate gasite si speculate intr-o singura partida, atat de repede si cu mijloacele atat de empirice pe care le-a avut azi Pustai la dispozitie. Echipa fara Eric, fara Parvulescu si cu Alex Muntean deoparte a reusit ce nici Astra si nici Tg Mures n-a facut nicio clipa. De ce? Pustai are raspunsul.

Mai acum o saptamana am avut cu totii ocazia sa vedem Gaz Metanul in cel mai important meci din istoria lor. I-am vazut jucand cu sufletul, depasindu-si conditia. Am fi putut trage si ceva invataminte de-acolo, cel putin din multimea de cornere avute si irosite de nemti in acea seara de joi magica pentru Medias. Am fi putut de pilda sa vedem ca iutirea jocului, pasele pe jos in zona centrala sunt cele care pun mari probleme si nu centrari intr-un careu in care Markovici singur isi bate joc de toata mult laudata medie de inaltime a CFR-ului. Am invatat ceva? Am adaptat stilul nostru la ceea ce am vazut „pe adversar”? Nu, am jucat fix cu aceiasi jucatori ca la Tg. Mures si fix in acelasi stil. Ca reteta succesului convingator nu ne-a mai functionat azi este exact urmarea faptului ca Pustai a studiat stilul nostru si a oferit blocajele. Repet, nu a facut mutari castigatoare ci doar a blocat jocul CFR-ului. Ei venisera aici pentru un 0-0 pe care l-ar fi obtinut, probabil, daca nu era „calul troian” din poarta noastra. Am putea porni prin a spune ca Pustai doar a avut noroc azi, de vreme ce pe Sabau al carui succesor este, l-am batut atat de clar (cu tot spionajul pe care ni-l facuse in prima etapa). Sa nu uitam insa cine e Pustai si de cati ani sta la o echipa mereu mica, nebagata in seama, dar mereu mai frumoasa si, cel putin aparent, cinstita. Probabil ii putem gasi erori antrenorului mediesean, precum meciurile slabe impotriva echipelor din Bucuresti sau, mai aproape, precum tocmai acel risc nebun din etapa trecuta cand de la 0-1 la pauza si cu om in minus a atacat si a pierdut cu 0-5. Asadar echipa care ia bataie acasa cu 0-5 de la Dinamo vine si ne bate pe noi cu 2-0 si noi sa mai speram ca vom depasi Dinamo?! Nicio grija! Stim foarte bine ca translatarea aceasta nu se aplica in fotbal, unde nu se joaca precum la sah, in turneu pe sistem elvetian. Aici poti recupera maine ce pierzi azi, doar ca trebuie sa iei fiecare etapa de la zero, asa cum vine, sa iti studiezi adversarul si tactica in conformitate cu el. Nici macar toti superjucatorii nostri nu pot sa incante mereu intepretand aceiasi melodie...Pana la urma devine un refren care, chiar daca ne place, il invata oricine, mai ales oponentii.

Regele e gol.... In mijloc!

Intreb asadar inca o data: Pustai ne-a studiat, s-a vazut imediat asta. Noi oare am facut-o? Aparent da. S-a vazut o oarecare grija sa nu aruncam toate cornerele in careu, desi atunci cand O SINGURA DATA am facut-o bine a iesit cea mai mare ocazie din tot meciul. La fel, la fazele fixe s-a vazut grija pentru mingi razante, dar nu la nivelul capetelor jucatorilor (cum frumos executa Ciprian Petre) ci la firul ierbii, atat cat ne pricepem. Iar in joc, din pacate avem de-a face cu un automatism, sistemul nostru e blocat pe ideea de a scoate mingile mereu in flanc si de a incerca ceva pe-acolo. Ei bine, cu Gazul se putea altfel, ar fi fost extrem de simplu daca meciul asta ar fi fost pregatit in regim special. Si au fost, sa tinem cont, 13 zile pentru asta! Fundasii Gazului sunt recunoscuti ca sunt destul de lenti. A-i depasi pe centru, fie si o data din 10 incercari, inseamna drum liber spre poarta. Pe flanc insa au timp sa se acopere unul pe altul, sa se dubleze intre ei. Asta a fost prima noastra greseala. Am jucat fix ce se astepta Pustai. Avand grija asta rezolvata n-a mai avut de facut decat un lucru absolut esential pe care Astra si Tg. Mures nici macar nu l-au visat: aglomerarea intregului centru al spatiului de joc. Acolo e motorul CFR-ului, acea linie de care am vorbit si precedentele ocazii: Muresan – Peralta – Renan. Daca ii izolezi pe fiecare in parte, daca nu-i lasi sa paseze in voie, de pe o parte pe alta a terenului, ai castigat lupta. In primul rand echipa nu iti mai e dezechilibrata, obligata sa se imprastie rapid cand pe stanga, cand pe dreapta. Daca circulatia paselor la mijlocul terenului se face mai greu, din start viteza jocului scade simtitor. Cat de clar s-a vazut ca asta e procedeul? Total! Sa vedem numai cate mingi au fost aruncate in disperare de spatiu direct catre varfuri. La CFR pasele lungi in adancime sunt un semn clar al faptului ca jocul nu merge. Al doilea element: in conditii normale, folosirea lui Bratu la Gaz Metan inseamna pentru ei, din start, un handicap – echipa joaca in 9 in camp. Chiar daca nu s-a vazut in jocul lor de posesie, Bratu, precum si ceilalti „anonimi salahori, sabotori ai jocului nostru” au fost extrem de utili acolo, in centru. Spatii mici pe zona centrala, miscare constanta, agresivitate la balon si mai ales impotriva celor 3 pistoane centrale ale noastre. Instant s-au vazut urmarile: Gabi Muresan gresind 3 din primele 4 pase, Renan si Peralta izolati unul de altul.

Dar asta n-a fost cel mai grav lucru pentru noi. Ceva neprevazut i-a venit in ajutorul lui Pustai! Ridicam etapele trecute, prin acel noian de exaltare si ceva intrebari. Una era o constatare: faptul ca ne chinuim serios pana dam primul gol. Azi n-am dat niciunul, drept urmare ne-am chinuit tot meciul.... Mai rea a fost a doua mea temere si de data asta mult mai serioasa: ce vom face atunci cand unul dintre cei 3 magici lipseste? Ei bine, azi din start am pornit cu doi-doi jumatate dintre ei, ajungand ca dupa accidentarea lui Peralta sa descompletam absolut tot setul. Sa justific. Primul „lipsa” a fost Muresan. Util, pe alocuri esential, el nu s-a ridicat la nivelul meciurilor anterioare. De ce? Acum 2 zile juca pentru Romania, este drept, doar 45 de minute in fata „fortei” San Marino. Totusi, adaugam drumul si mai ales faptul ca nu s-a antrenat pentru meciul din seara aceasta impreuna cu CFR ci cu echipa nationala. A jucat deci ceea ce stia.... picand in plasa lui Pustai. Iar la schimbarea lui Peralta a inceput scartaiala accentuata. Costa a incercat sa adapteze din mers, sa rezolve logic cu ceea ce avea pe teren: Bastos in centru, in locul lui Peralta, Ronny in locul lui Bastos, pe stanga si Kapetanos, eterna speranta desperanta, in varful atacului. Neajunsuri pe linie! Kapetanos – total imobil. Inainte, in cele cateva minute din startul jocului, Ronny schimba mai mereu cu Bastos, cu Sougou, incerca sa surprinda marcajul strict. Kapetanos s-a infipt in marcaj precum cuiul in scandura... Ronny in stanga nu avea eficienta pe care ar fi avut-o un mijlocas stanga de meserie, Nicoara, Hora, Kone si nici iscusinta de a ataca spre careu a lui Bastos. Si, in fine, brazilianul Bastos, in centru, a aratat exact de ce Peralta acum nu are niciun inlocuitor. Pierdut in fata, a defectat din start jocul de pressing. Acel trio de recuperare din zona de centru s-a pulverizat, Bastos nu simte plasamentul defensiv, Renan nu are langa cine se lega si nici Muresan nu are cui sa „asigure spatele”. Nu e vina lui Bastos, el pur si simplu este alt gen de jucator, unul ce sta in jumatatea adversa de teren si mai rar vede propriul careu, chestie la care Peralta nu are greturi. Sare ar fi putut fi o solutie mai apropiata de ceea ce aveam nevoie dar el singur a ales „just” ca a facut destui purici in fotbalul profesionist. Bun, de-acord cu suspendarea lui dar, am zis mai demult: aduceti rapid o solutie de inlocuire de genul Peralta sau Costa, imprumutatul de anul trecut. Mai lipsea azi sa-l vedem si pe Kivuvu (si l-am fi vazut daca am fi ajuns sa avem avantaj pe tabela) si stangaciile ar fi fost depline! Iata asadar de ce cred ca pentru meciul de azi cheia meciului a stat in centru.

Plesca vs. "Pleosca"

Dar asta nu e tot. Blocati, s-ar fi terminat probabil 0-0. Doar o sclipire a unui jucator schimba ceva. Si acea sclipire a fost la noi, in clipa in care lui Nuno Claro i s-a ars iarasi filamentul norocului. A luat azi doua goluri de „Pruneeea” de la campionatul mondial din ’94, amenintand din nou recordul distantei de la care el poate lua gol. Inca golul lui Stoica de anul trecut ramane campion dar azi a fost pus serios in pericol! Cum si Minca a luat gol de acolo anul trecut cu Gloria Bistrita cred asadar ca o inlocuire a unui portar slab cu altul nu va fi decat echivalentul ascunderii mizeriei sub covor. Sa revenim la Nuno Claro. De-acord, a aparat bine la Targu Mures, dar nu intr-atat incat sa poata spune cineva „a fost erou, victoria e a lui”. In conditiile astea, de la un astfel de portar ai nevoie de constanta, sa lege macar 2 partide sigure. In prima etapa ne amintim ca a fost subiectul unor fluieraturi destul de intense, partial pentru trageri de timp (ce ciudat! Azi n-a mai tras de timp?!) dar in mare parte pentru nesiguranta aratata. Azi a fost din nou gratulat cu fluieraturi intense si intensive, in speranta tot mai revoltata ca cineva daca nu vede, macar aude. Sa-i cautam scuze la goluri? Faptul ca ambele lovituri au fost batute bine, ca Markovici are 2.04 si ca Rada n-a reusit la niciuna dintre acele faze sa-l ia „pe piept” pe adversar, sa nu-l lase sa avanseze catre careul mic? Adevarat si asta. Nu stiu cum se face dar in „era Piccolo” adversarii nu erau atat de dezinvolti la noi in careu! Tot ce face bun Rada intr-un meci se anuleaza cu 2 astfel de situatii. Se ia adversarul in piept si se scoate de pe trasa mingii, e greu de facut asta pentru un fundas central de CFR, acum, cand avem atatea variante? Intr-adevar, loviturile s-au batut bine, intr-adevar Markovici e un gigant destul de agil dar.... portarul are maini iar loviturile libere nu erau tocmai de la 16 m, timp suficient sa isi pregateasca pasii! Golul 2 a fost incasat din careul mic, zona in care portarul trebuie sa prinda tot, deci, ce sa mai adaugam? La primul gol exista o reluare din spatele portii in care-l puteti vedea pe Nuno Claro topaind. Top-top in fata, top in spate, un pic stanga, un pic dreapta si apoi .... acea placinta de saritura, acel „pleosc”, ca si cum portarul nu ar avea picioare in care sa impinga in momentul in care sare. Nu vreau sa merg atat de departe incat sa va aduc aminte de cum sareau Cristi Munteanu sau Lobont. Sa ne amintim doar din meciul de azi sutul lui Bastos din lovitura libera, scos de Plesca de pe langa bara. Un portar stapan pe forta si pregatirea sa asa sare, in sus, nu se tranteste in jos, langa bara, ca la divizia D. Nu e sfant Plesca, el i-a costat pe medieseni o infrangere in chiar prima etapa, dar prin ce a facut cu Mainz si prin ce ne-a facut noua azi ne-a aratat cred ca suficient de clar diferenta intre un portar si un....impostor. La acea mare ocazie multipla din minutul 20 a intervenit in 2 randuri, apoi a scos absolut fantastic sutul lui Sougou din finalul primei reprize, plus inca un blocaj in doua randuri, la picioarele jucatorilor nostri, prin minutul 70. A ajuns oare Plesca un superportar in campionatul nostru?

Zbateri si dezbateri

Dupa acele faze, vazand ca „nu merge si nu merge” cred ca ar fi fost mai bine sa iesim de pe teren, sa lasam asa 2-0 si sa nu ne mai caznim neputinciosi si disperati in schimbarile facute de Costa doar-doar ajungem la careu. Avem echipa de jucatori tehnici, jucam pe flancuri si am vrea sa centram, dar, ce sa vezi, cel mai bun executant de centrari precum Ciprian Petre este Negrut, cel de la CFR II. Aceste lovituri din preajma careului sunt mereu importante intr-un meci in care nu functioneaza altele iar sa ne batem joc de ele in stil „Renan-scentist” sau „Bast-os” e un pacat atat de mare incat merita sa fie pedepsit cu infrangerea.

Azi am vazut foarte clar, cred, de ce avem echipa de viteza, ca unica solutie; dar pentru asta ne trebuie spatii. Spatiile nu le obtinem decat dupa ce marcam. Degeaba Sougou a incercat multe, a impresionat si prin viteza dar mai ales prin detenta, degeaba Cadu a aratat ca poate face „pereche de fundasi central de unul singur” sau Camora a fost precis in miscari. Pentru ca oamenii de pe flanc sa poata urca trebuie ca cei de la mijloc, central, sa domine terenul, sa impinga adversarul in spate. Cand nu merg astea suntem in vrie.

Iata asadar cum, dupa ce meciul trecut faceam deja calcule in privinta indeplinirii primei tinte stagionale, 5 victorii din 5 meciuri, am fost contrazis mai devreme decat am putut sa cred chiar eu. Nu-i nimic, ii lasam pe altii sa jubileze si luam de la capat. E vreme suficienta si e chiar bine ca se intampla acum acest episod. Primele declaratii de acum, cele ale presedintelui Muresan as fi vrut sa nu le aud azi ci sa tot fie 4-5 saptamani, cat inca mai eram in amicale. Acum e cam „mintea de pe urma” dar, cata vreme e inca deschisa perioada de transferuri, e timp sa se repare lucrurile. Totusi, fiindca vorbim de zona centrala, de posturi-cheie care le putem acoperi nu pentru sezonul in curs ci poate pentru cativa ani de-acum inainte (a se vedea portarul) cred ca ar fi foarte bine sa nu se zgarceasca tocmai acum. Suntem prea saraci sa ne luam lucruri ieftine, corect? E pacat ca a trebuit sa pierdem dar e foarte bine ca s-a intamplat acum, la inceput, ca Pustai a developat atat de bine „negativul CFR-ului” si ca deja nu mai e o chestiune de „ce e de facut” ci de „vrem sau nu vrem sa facem ceva”. Multumim asadar, profesore Pustai, cu siguranta cel mai bun antrenor roman din campionat si chiar indraznesc sa sper, fara temei real, ca inainte de a ajunge vreodata antrenor in Bucuresti va face onoarea de a fi al CFR-ului. E un profesionist, precum e si Costa al nostru, dar un profesionist ce descopera, inoveaza si nu unul care a primit lectii de-a gata. Costa nu are de ce sa coboare in ochii nostri. A pierdut azi clar duelul, va castiga poate altadata. Roadele muncii lui se vad, doar ca acest 4-3-3 nu e un pandativ universal. Trebuie sa reanalizeze si sa ceara intariri, sa nu se multumeasca sub nicio forma cu firmituri. E ceasul al XII-lea sa ne hotaram daca „o punem de campionat” sau.... „o punem de mamaliga”.

Un ultim cuvant despre GSP TV si santajul lor jalnic. Sunt sigur ca daca azi in loc de CFR era oricare alta echipa bucuresteana, mai putin Sportul, Antena 1 ar fi lasat filmele de „duzina si uzina” deoparte si ar fi transmis in direct cu totala abnegatie. Asa insa au preferat sa schimbe din mers regula jocului, sa dea senzatia ca GSPtv-ul e indispensabil pe langa casa omului. Cu ce? Cu aceeasi imagine spalacita, unghiuri de filmare „ca de nunta” si comentariu cladit si orientat pe „gesepism”? Nu am niciun regret ca azi a trebuit sa dau televizorul pe un umil cablu de net atata vreme cat Digi Sportul si mai ales Dolce dau lectii in ceea ce priveste transmisiunea sportiva comparativ cu „Petrica, da pe gsp!”. Prin ce-am vazut azi si prin atitudinea de schimbare din mers a regulilor formulate chiar de ei, de umflare a muschilor pe spatele celor din provincie acestia imi demonstreaza ca n-au invatat nimic din perioada de „urlat la Luna”. Asadar sa astepte ei mult si bine pana am sa ma duc eu la ghiseul RDS sa le zic celor de acolo: „Bai, Petrica, da-ma pe GSP, nu auzi?!”.

Rapunerea Balaurului la Targu Mures

2011-08-02T05:18:00.000-07:00

E lung pământul, ba e lat,

Dar ca Sougou de inspirat

Azi nu-i niciunu-n campionat!

Si dadea goluri, chiar oricui,

Icoane-ntr-un altar sa pui

La inchinat.

Drept pentru care-am ilustrat:

Socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ

2011-07-30T17:55:00.000-07:00

Probabil ca va veti mira de titlul cam prea lung din punct de vedere jurnalistic si poate neinspirat dupa inca o victorie remarcabila, dar, verificati mai bine: intr-adevar, ce-am socotit acasa, cu Astra, acel 2-0 s-a potrivit de minune si in targ, in Targu Mures, mai exact. Simetriile pot merge mai departe: adversari relativ similari valoric (FCM Tg. Mures + teren propriu = Astra in deplasare), echipe ce se inscriu in media campionatului, goluri marcate cam in aceleasi perioade ale jocului si, desigur, aproximativ acelasi stil „Costa” de care riscam sa ne indragostim. Totusi, se poate spune ca nu ni s-a nazarit ce am vazut duminica, in prima etapa: iata ca am acumulat deja doua, doar doua puncte de vedere. Matematica ne invata ca intre cele doua puncte se poate trage totusi o linie, o singura linie dreapta. Avem asadar deja o directie si avem niste coordonate carteziene. Pana la a vedea intregul plan avem nevoie de mai multe experiente: cu echipele mai tari valoric, cu rivalii, derby-urile in care cam rar stralucea CFR-ul sau, la fel de important, de partidele cu echipe slabe, acolo unde motivarea si atentia vor fi factori importanti, avem nevoie si de situatii in care ghinionul sa ne stea in carca si sa ne putem scutura de el sau poate de infruntari cu echipe fata de care avem complex (gen Pandurii Tg. Jiu – desi, tinand cont ca sezonul trecut nu invinsesem Tg. Muresul in campionat si ei erau un mic complex, de conjunctura).

Sunt intr-adevar destule motive care ma fac sa ingros titlul acestui articol, sa afirm ca azi am avut o repetitie a show-ului cu Astra. Nu doar scenariul a fost acelasi ci chiar si actorii. Degeaba ne-a spionat Sabau duminica fiindca, pana la urma, echipa sa a avut aceleasi limite ca si ploiestenii: un mijloc dominat clar de cele trei pistoane ale noastre, Muresan, Peralta si Renan, atacanti mureseni ce ajungeau la minge mereu prea tarziu si, mai ales, acei fundasi groaznic de lenti, transferati parca din liga melcilor. Departe de mine sa afirm ca sunt victorii inselatoare. Nici vorba! Asemenea echipe precum cele descrise mai sus constituie, de fapt, grosul campionatului nostru. Chiar si doar cu aceasta strategie bine insusita am putea face puncte cat nici nu visam sezonul trecut. Doar ca, pentru a fi sigur campioni va mai fi nevoie de acel element „extra”, pe care-l banuim a exista dar parca avem nevoie ca sa-l credem sa-l vedem pus la lucru. Deocamdata constat ca pica tare rau aceasta pauza de 2 saptamani. Ne face sa visam, ne scoate din ritm, lasa poate altora raGAZ (metan?) sa se intareasca, sa cerceteze „problema CFR” si poate ne trezim peste 2 saptamani ca ne rezolva ecuatia Pustai al celor de la Gaz Metan, singurul antrenor roman pe care-l vad capabil sa se ridice la nivelul lui Costa.

Sa ne intoarcem insa la concret, la meciul de azi. Pe langa victorie, puncte, ofranda de laude la care a fost obligata azi mass-media, eu imi permit sa bifez inca doua capitole esentiale in ceea ce ne doream de la CFR. Daca in prima etapa numisem deja jocul de pase, pressing-ul si folosirea intregii latimi a terenului, azi, pe langa repetarea primelor, mai mult sau mai putin clara, am sa adaug in primul rand viteza de joc mult crescuta si in al doilea rand, spectacolul, poate chiar cel promis de Costa! Sa explic: muresenii ne-au tratat diferit, trebuiau sa-si respecte cumva conditia de gazde, deci au trebuit sa vina mai mult peste noi decat au facut-o ploiestenii in partida precedenta. Astfel au avut o posesie mai buna pe startul de meci, poate chiar si niste ocazii, iar noi, mai putin spatiu de a pasa, de a manevra mingea in voie. A trebuit sa dozam mai atent solutiile din prima etapa si sa asteptam sclipirea. Asa cum data trecuta scanteia a venit de la Sougou, cu acea lovitura de mare precizie, tot la fel si de data asta am avut nevoie de miscari exceptionale, nu doar de la un singur jucator ci chiar de la doi, in aceeasi faza. Evident, vorbesc de faza primului gol, cu Renan depasind de unul singur 4 adversari, fix pe centrul terenului si cu Bastos facand ceea ce inca nu ne iese in mod regulat: sutul precis, din instinct. Ei bine, de la 1-0 incolo, situatia s-a schimbat radical. Gazdele au trebuit sa se descopere mult mai mult, doar-doar vor reusi sa ne copleseasca numeric, iar CFR-ul a aratat ca a redescoperit viteza. Daca dupa plecarea ultimului om de viteza, Dubarbier, ne lamentam ca am pierdut acest atu, iata ca asta se poate realiza cu cei actuali, aici nefiind vorba doar de Sougou ci chiar si de Bastos, sau, la nevoie, chiar Peralta si Kapetanos. De ce? Fiindca de fapt nu mai alearga jucatorul, ci alearga mingea. Frumusetea jocului pe viteza o reprezinta gasirea spatiilor largi, ca cele puse la dispozitie de Tg. Muresul disperat sa egaleze. Sougou, Kapetanos si Bastos, toti au avut cel putin o situatie de singur cu portarul, doar in repriza secunda. Ce argument mai solid pentru viteza poate fi decat acest gen de ocazii? La baza fiecarei astfel de actiuni a stat un jucator care se pune in slujba celorlalti, Peralta sau Bastos, venind cu mingea pe centru, asteptand sa fie atacat si scotand catre omul liber. Nu e mare filosofie! E exact ca si la sistemul jocului de pase: trebuie ca jucatorii sa se simta si fiecare sa stie exact pe unde trebuie sa alerge, sa invaluiasca. Conditia absolut necesara este insa ca adversarul sa aiba nevoie de fotbal, de gol si, la fel de mult conteaza ca el sa aiba astfel de fundasi lenti, precum Ghionea (cel caruia Y. Kone ii lua 5 metri pe 25 de metri de alergare, la un gol celebru in Ghencea) sau induiosatorul Hallison, un jucator pe care, dupa nume, credeam ca l-au imprumutat de la BC Targu Mures. Totusi, in trecut, nici in astfel de situatii nu aratam nimic, ne retrageam pe la 25-30 de m de poarta noastra si aruncam in fata toate mingile pe, sa zicem, Traore, incapabil sa se bata de unul singur cu o intreaga aparare. Diferenta este elocventa, nu?

Am adaugat si termenul de „spectacol”. Cum? La meciuri de 2-0, in care, asa cum a fost cazul duminica, nici n-am prea avut multe ocazii? Da, dar avem spectacol. Si va spun de unde vine: daca in minutul 60 CFR-ul reuseste sa puna avantaj de 2 goluri pe tabela, daca nu da semne de mari scartaieli in aparare, cred ca orice suporter isi poate trage sufletul, se poate relaxa si poate gusta meciul exact ca pe un spectacol, la "umbra" diferentei de 2 goluri. Da, acele 20-30 de minute au fost de fapt in aceste prime doua partide, portia noastra de spectacol. Nu trebuie sa captusesti poarta adversa cu goluri daca macar se poate juca aerisit, cu scarite precum cea a lui Bastos, cu pase ca de Xavi cum face Peralta (azi cu Kapetanos, data trecuta cu Renan), cu rasuciri in mijlocul terenului cum fac mijlocasii sau cu blocaje pe tot terenul, aproape de supranatural, ca si cum am avea 10 Muresani si nu unul peste tot pe gazon. Pentru mine sa stau 30 de minute si sa ma bucur de siguranta aratata de CFR dar si de neputinta si frustrarea adversarilor (a se vedea acea rabufnire „rosie” a lui Hallison) e tot ce imi doresc a numi spectacol.

Sa sintetizez ce am spus pana acum. Din doua meciuri e greu de facut un profil complet echipei. Azi, fata de duminica, am vazut mai multe erori individuale, mai putine pase scurte (mai multe lungi), ratari, totusi, prea multe, de la jucatori precum Sougou, pe care-l cred killer-ul perfect si clar mai multe ocazii pentru adversar. Am vazut si mai multe cartonase galbene (cele mai multe luate pe baza nervoasa), fapt care nu are de-a face neaparat cu arbitrajul submediocru ci cu ambitionarea jucatorilor nostri. E inceput de sezon si e foarte important pe ce linie ne trimite macazul si se vede treaba ca ceferistii isi stiu foarte bine telul. Asa cum arata acum jocul CFR-ului e inca destul de neclar jocul cata vreme tabela arata 0-0. Aparent primul gol trebuie marcat doar din miscari exceptionale – norocul nostru ca avem jucatori capabili de asa ceva. Pana la primul gol calmul tactic se vede mai putin, mai mult jucam cu inima si cu talentul. Dupa aceea si mai ales dupa pauza, daca suntem in avantaj echipa arata ca o campioana – si sunt sigur ca aici Costa are rol determinant, prin ceea ce transmite la cabine. Chiar va recomand ca, daca avem avantaj la pauza, sa pariati fara griji pe victoria CFR-ului la final, Costa le are pe toate de partea sa: de la noroc (cum ar fi fost ca sa primim gol la acea bara din debutul reprizei a II-a, sau cum se face ca mereu golul 2 evita un ultim sfert de ora de stres pentru noi?) si pana la priceperea in care stie sa se apere atacand dar, mai ales, felul cum stie sa ambtioneze echipa. Va dau un exemplu: Bastos. Ce facea Bastos de fiecare data cand intra in careul advers? Isi cumpara „bilet de avion”. Sigur stiti ce a facut la acea faza din minutul 89. Scapat singur pe poarta, tras clar de tricou, obtinea rosul sigur, a ales sa stea pe picioare si sa incere scarita. Pai, cum se poate asa ceva? Jucatorul este acelasi nu? Da, dar antrenorul nu... Reinvierea lui Bastos este un succes personal al lui Costa. Chiar azi ma pregateam sa spun prin minutul 30 ca nu joaca nimic – si aveam dreptate, mingea nu il prea vedea pe teren.Ce s-a intamplat dupa aia? Un gol, incredere, alte suturi, din orice pozitie, recuperari sus, din pressing, apoi in repriza a II-a cel putin 2 pase decisive... Cum sa nu-l lauzi?

L-as fi numit pe Bastos „omul meciului” daca n-ar fi existat, desigur, Gabi Muresan, cel pentru care, comentatorul Socol(a) lauda conducerea CFR-ului pentru ca a insistat sa ramana la echipa in pofida ofertei din China – asta ca sa nu va mai faceti probleme, dragi prieteni, ca jurnalistii inteleg presa si ceea ce citesc. Da, dincolo de subiectivismul meu, Muresan a fost impresionant. Eliberat de tensiunea meciului am inceput in a doua repriza sa-l urmaresc mai atent pe Muresan si, daca am numarat bine, am vazut cel putin 10 mingi blocate si recuperate, fie prin pozitionare inteligenta, luarea prim-planului, fie prin contre la mingi sau, preferatele mele, acele „carlige” prin care ii trage mingea din fata adversarului. Muresan n-a mai fost atat de activ in fata, nu a mai trebuit sa alerge intre careuri atat, dar prin ceea ce a facut in aparare cred ca merita un spor de 25% la salariu. In spatele lui se vede clar diferenta dintre Rada si Cadu. Sincer, ar trebui reintegrat Piccolo, poate singurul fundas care se poate ridica la nivelul prestatiilor lui Cadu. Insa e vizibil ca si numai cu portughezul acolo altfel se trateaza si situatiile ce semanau panica; mereu ai nostri resping primii. Camora si Renan par bine integrati, participa pana la mijloc si la jocul ofensiv dar, poate tocmai pentru a evita accidentele, nu se mai hazardeaza prea sus pe flanc. Camora nici n-ar avea de ce, fiindca Bastos pleaca des de pe partea sa in centru, iar Lionn il are pe Sougou, e mai usor sa ii dea pasa lunga, pe depasirea omului la marcaj. Probabil ca si Costa are planul riscului calculat, poate ca de aceea aportul fundasilor de banda este mai redus. Pe ei ii vom putea evalua bine, atunci cand „Costa pazeste!”, vom fi condusi...

Achizitiile cele mai importante, iarasi s-au vazut. Cum ziceam, Renan a dat scanteia jocului. Chiar daca in rest nu a mai fost atat de prezent in joc, tot a aparut sub reflector cand a fost vorba sa traga la poarta. Cred ca il pot declara omul cu cel mai frumos/elegant sut pe care l-am avut pana acum! Urmariti-i, va rog, dinamica miscarii. Nu face niciun gest in plus, nu isi ia elan de 5 metri pentru un sut in forta, scoate cumva mingea de sub el si o trimite aproape intotdeauna cu directie clara. De-abia astept sa-l vad si la noi dand peste cap radarul cu vreo torpila cum facea in Portugalia. In rest Renan parca a fost eclipsat: pe faza de constructie Peralta a fost mai prezent decat el, iar in aparare, Muri. Totusi, nu pot sa nu-i remarc cele cateva respingeri, prin care a aratat clar ca de fapt e fundas de banda si nu mijlocas. Fiindca am spus Peralta, daca merita un om tinut pana la pensie la CFR, atunci Sixto este! A fost, cred, omul cel mai cautat de pase, omul care apasa butoanele „Bastos”, „Sougou” sau Ronny/Kapetanos. M-a impresionat absolut modul in care alerga si la capatul celor 90 de minute. Imi este clar: De Zerbi nu va putea niciodata sa fie pe atat de util ca Peralta si, la fel de clar, daca vreunul dintre cei 3 actuali de la mijloc va lipsi atunci tot angrenajul se poate prabusi. Amintiti-va doar meciurile amicale. De fapt nefolosirea celor 3 era buba!

Sougou ii face deja pe bucuresteni sa le lase gura apa dupa un asemenea jucator. Sigur, azi a cam ratat – chiar daca pana il va „ajunge” pe Traore e cale lunga. Totusi, a dat un gol. Cum? Prin viteza, prin insistenta dar si prin faptul ca portarul advers a dormit in papuci. Oare chiar asa viteza supraomeneasca sa aiba Modou incat sa nu-l fi vazut? Deja avem personaje de benzi desenate la CFR: Omul-piatra – Muresan, Flash – Sougou. Un element distractiv este cine a dat de fapt pasa de la care a rezultat tot golul. Ati observat? Degajare din mana de 60 de m a lui Nuno Claro la care a sarit Kapetanos. Da, asta e rolul portarului in jocul modern si de asta eram atat de suparat ca Nuno Claro de-abia degajeaza (cel putin de jos) pana la centru. E fair-play sa spun ca de data asta n-am motive intemeiate sa-l cert pe portar, din contra. A aparat sigur, constant, asa cum ar trebui, ba chiar a si scos un gol, in minutul 90, la acea lovitura libera. Doar ca el cam „croseteaza” evolutiile: una pe fata, una pe spate. Sa-l vedem inca 1-2 partide ca azi ca....”sa-l credem”.

Am lasat la urma postul de atacant central. Pana acum niciun gol marcat de acestia, fie ca a fost Ronny sau Kapetanos si....cred ca nici de la Weldon nu ne putem astepta la mai mult. De fapt nu jucatorii sunt problema ci postul. Acea pozitie este una mai mult de sacrificiu, de bataie, este cea care scoate adversari din joc si ii elibereaza pe Sougou sau Bastos. Ca Ronny n-a avut nicio vina fiindca nu s-a vazut mai mult o dovedeste scurta perioada in care brazilianul a aparut pe flancul dreapta (dribland in „stil Sougou”) si senegalezul a trecut in centru, disparand din joc imediat. Cred asadar ca acel post e doar momeala si ca n-ar fi nicio suparare sa marcheze Sougou cate un gol pe meci, fara ca atacantii nostri centrali „sa se jeneze”. Ca niciunul dintre cei pe care-i avem in lot nu par foarte stapani pe acea zona asta e alta poveste, cu certe valori de adevar.

Deocamdata insa e bine ce ni se da. Doua victorii din doua meciuri, impresie excelenta si, cu putina atentie, chiar ar fi realizabil acel prim obiectiv de 5 din 5. In momentul in care am realiza asta atunci cred ca am putea decreta un nou tur de campionat ca cel din 2007-2008, cel care a castigat un capital de respect considerabil pentru CFR si, cine stie, poate chiar sa ne trezim peste vreo 2-3 luni la 5-6 puncte distanta de locul 2. Deocamdata, apropo de clasament trebuie sa remarc un lucru interesant: Cluj pe 1, Cluj pe 2. De cand nu s-a mai intamplat oare ca un alt oras decat Bucurestiul sa aiba astfel 2 echipe? Eu pe ultimii 30 de ani nu-mi aduc aminte sa se fi intamplat asa ceva. In consecinta sincere „Felicitari, Clujule!”. Le meriti!

Iar noi acum luam o pauza de visare. Ne-ar fi prins bine o Europa League in aceasta saptamana, chiar am fi putut face lucruri interesante in acest sezon, cu acest gen de echipa. Dar, daca asta e „sacrificiul” pe care l-am facut ca sa ajungem in acest punct al evolutiei clubului, accept cu toata inima, mai ales ca Gruia va fi incalzita european si anul asta dar de catre alti „chiriasi”. Poate ca, pana la urma, socoteala care a stat la baza crearii CFR-ului se va potrivi cu cea din targurile de la anul iar cu Costa e lucru sigur ca totul pare mai usor!

PS: Inainte de a intra in mica vacanta vreau sa nu trecem prea usor pentru un moment incantator. M-am gandit si m-am razgandit sa-l pun data trecuta dar, mai bine sa-l public acum. E ceva ce, sper eu, ne va tine "de cald" pana revedem CFR-ul in partide oficiale, e acel "minut" (51 de secunde) de pase (21 parca), clipa in care am indraznit sa fim un fel de Barcelona de Romania.

Redescoperiri

2011-07-24T18:13:00.001-07:00

Ne-am regasit CFR-ul, ne-am redobandit mandria superioritatii! Ce satisfactie mai mare poate fi la acest nou inceput decat aceea de a simti din nou gustul victoriilor clare, decat bucuria aprecierii generale, decat curajul de a crede cu temei si nu doar de a spera echivoc in succese? Dupa anestezierea din sezonul trecut a acestor placeri esentiale pentru orice suporter, iata ca ne dezmortim brusc, ca redescoperim echipa si, mai ales, un stil de joc pe care probabil de vreo 3 ani il consideram pierdut: un fotbal colectiv, un fotbal de echipa, agresiv, avantat, puternic, aranjat si descurajant pentru adversar. Atunci cand dupa un meci, adversarul (destul de bine cotat, de altfel) recunoaste fair-play ca a fost depasit la toate capitolele (vezi declaratia lui Lucian Goian) consider ca sunt reale motive chiar si pentru exaltare. Desigur, a fost doar un episod, sigur, e doar inceput de sezon, poate fi doar o aparenta, dar, luat in ansamblu, fata de tot ce am vazut in ultima vreme, meciul de azi da o cu totul alta imagine, una ce parea pierduta doar in nostalgii. Chiar nu e vorba aici de scor; 2-0! Ei si? Anul trecut bateam Brasovul cu 4-0, Urziceniul cu 3-0… Maniera in care se legau azi pasele chiar si la 1-0 e insa total superioara celor vazute in acele meciuri. Probabil ca si azi, ca si atunci, adversarii ne erau prabusiti, dar felul in care se vedea ca se GANDESTE jocul azi e incomparabil mai placut decat ingramadirea speculativa din partidele amintite. Asadar, chiar si fara a repeta curand o astfel de prestatie, simplul fapt ca CFR-ul a putut juca din nou azi intr-o maniera ce aminteste de vremurile avantului spre primele trofee cred ca da dreptul si la speranta si la incredere si la bucurie netemperata. Si asta in primul rand fiindca ceea ce s-a jucat azi pare a fi implementat in ideea centrala de joc. Poate nu iese etapa urmatoare (caci nu degeaba a spionat Sabau), poate nici in urmatoarele doua, dar la un moment dat tot va reveni. Iar multumirea pe care o ai, ca suporter, atunci cand pana si adversarii declara la unison ca „esti bun” cred ca poate depasi chiar si fericirea trofeelor cu care am fost rasfatati. Traim in Romania, nu uitati, tara in care nimeni nu mai respecta superioritatea altuia, in care gura poate acoperi de noroi si aurul, de aceasta aceste laude ar fi mai pretioase decat orice, ar fi trofee rare, neoficiale.

Sunt primul care recunoaste ca n-am crezut intr-o asemenea transfigurare a echipei. Erau prea multe date care nu se legau. In primul rand lauda de sine exagerata. Cele 7 din 8 victorii in amicale fusesera 3 impotriva unor formatii de amatori sau semiprofesionisti, una doar de 55 de minute (cea cu Dinamo Moscova), iar celelalte 3 destul de chinuite. In al doilea rand, gaurile din lot: lipsa atacantilor centrali, a portarului sigur, a fundasilor laterali care n-au incantat in pregatiri. Apoi era si „sperietoarea Astra”, cea care daca ar fi vointa patronului ar putea deveni cea mai bogata echipa din campionatul nostru, iar cand o astfel de formatie declara pretentii europene ai motive intemeiate a te teme. Rand pe rand temerile acestea s-au risipit azi. Costa a aratat faptul ca amicalele au fost doar poligon de teste pentru el. Doar in ultimul meci, cel cu Freiburg, a folosit echipa de azi. In rest, puteam pierde 7 din 7, n-ar fi contat. Gaurile din echipa au existat, s-au cam vazut si azi, dar au fost eclipsate de plusuri: nou venitii, motivatii si revigoratii. In fine, sperietoarea Astra n-a venit cu cine stie ce achizitii, in principiu cam aceiasi formatie de mijlocul clasamentului, pe unde se situa si CFR-ul sezonul trecut. Asadar, daca doriti, interpretati acest rezultat de azi, ca un meci CFR 2011-2012 (versiunea Costa) – CFR 2010-2011 (versiunea Minteuan) 2-0. Clar si fara recurs si totul realizat in doar 2 luni!

E de mirare cum de dupa nici doar 2 luni, fotbalistii care erau tot rataciti pe gazon incep sa se simta, incep sa se miste independent unul de altul si sa se caute direct cu mingea (nu cu privirea), renunta la pasele lungi si aproape in orice situatie gasesc macar o traiectorie simpla disponibila, ca un expert in „PACman”, mereu gasind cotitura simpla dupa care sa sa se ascunda. La fel de surprinzator este faptul ca echipa care facea macar 3-4 gafe individuale majore pe repriza, sa aiba chiar zeci de minute legate cu regularitate de ceas. Probabil e vorba de antrenament, e vorba si de valoare, dar in primul rand e vorba de incredere in ei insisi si in coechipieri si de intelegerea unor lucruri simple, chestiuni pe care doar antrenorul le-a putut inradacina. Pare ca s-a sters cu buretele intreg planul de acum 2 luni si s-a recladit din temelii, o intreaga conceptie tactica. CFR-ul care suferea pe flancuri joaca acum pe toata latimea terenului ba chiar prefera lateralele. Adversarul este obligat sa iasa, sa se intinda si el lasand spatii mai largi pe zonele centrale, ideale a fi speculate de pasele sud americane ale lui Peralta sau Bastos. Iar daca nu face asta pateste ca Astra, la primul gol incasat, fiindca jucatorii nostri de pe lateral sunt chiar mai periculosi decat atacantii centrali. Am zis si cred ca a te baza pe o singura idee de joc, acest 4-3-3 destul de fix, poate fi o greseala, fiindca pana la urma adversarul tot te citeste si te blocheaza. Ce am uitat insa este ca nu jucam „dame”, nu toate piesele sunt egale intre ele. Avem fotbalisti care nu au echivalent la adversari, un Sougou nu poate fi oprit doar daca se retrage fundasul lateral si se tine dupa senegalez tot meciul. Pe deasupra, cum nu avem inca om pe stanga bine definit, Costa a gasit aceasta solutie cu Bastos, cu o libertate totala de miscare, astfel ca acel 4-3-3 se schimba in 4-4-2 sau in 4-3-2-1 instant, dupa cum e inspiratia pe faza. Asadar, din punct de vedere tactic, acest 4-3-3 al lui Costa, la jucatorii din campionatul intern si la valoarea ceferistilor s-ar putea sa fie o „masinarie infernala” pentru toti adversarii. In amicale jucatorii au mai fost rotiti intre ei, acum insa angrenajul pare rodat si are randament promitator.

Vine apoi ceea ce eu imi doream cu disperare de mai bine de un sezon: un joc de pressing, cainesc, agresiv. Urmariti-l in actiune. Cand adversarul porneste din propriu careu, linia noastra ataca undeva de pe la 40 de m. Nimic iesit din comun… Dar, cand avem faza de joc, cursiva si se pierde cate un balon in terenul advers, priviti cum se reped cei 4-5 jucatori din fata, cu dublaj si sabotarea solutiilor de pasa, pe cel care are mingea. Asta s-a incercat si la 0-0, s-a facut si la 1-0 si chiar si la 2-0. De aceea cred si sper ca aceasta solutie de joc va fi o constanta. Daca imi aduc aminte si de meciurile amicale, cu Muri mijlocas „box to box” ajungand sa fie cel mai avansat om al nostru la pressing trag concluzia ca aceasta a fost una dintre primele lectii aplicate de Costa la CFR. Ramane de vazut evolutia viitoare a acestei idei tactice, dar deocamdata ea pare una dintre armele noastre neconventionale in acest campionat blocat in schematism si lipsa a curajului.

Apoi vine ceea ce probabil am remarcat cu totii azi: pasele. Daca in primele 15 minute, pana ce scorul a fost 0-0, am cam inceput sa ma indoiesc de promisiunea lui Costa „vreau joc de posesie”, de la 1-0 ne-am obligat adversarul sa iasa, sa se intinda dupa noi, dupa mingea parca mereu in posesia noastra. Ramane memorabil acel minut 70 in care, timp de vreun minut pasele au curs, intr-un fel de „5 la 2” pe tot terenul, in care parca o pasa cerea de la sine inca una. Ce a adus nou Costa la acest capitol, cum reuseste? Inainte de toate, ideea ca se bazeaza pe exceptionalii Muri, Renan si Peralta, oameni facuti pentru a lega compartimente. Apoi vine o regula din tenis, a jucatorilor valorosi: „Niciodata dupa ce lovesti bine o minge, nu ramane stupefiat in admiratia traiectoriei, misca-te in continuare”. Asa e si jocul nostru de pase. Mereu in preajma omului cu mingea sunt 2 coechipieri, mereu apar triunghiuri de acoperire a zonei, de fapt cheia intregii asezari a noastre pe gazon. Mereu un om din centru, mereu unul de pe lateral si, functie de situatie, cine se mai nimereste in zona, ca e Sougou, ca e Bastos, Peralta sau chiar si Kapetanos, in aceasta formula de posesie, chiar si varful trebuie sa fie foarte mobil (lucru la care grecul ramane mult dator). Si, acum vine ceea ce ziceam: la fel de importanta ca pozitionarea si ca pasa in sine este deplasarea jucatorilor. Intotdeauna omul care paseaza incearca sa-si gaseasca imediat o zona libera, unul paseaza, unul primeste si altul deja alearga si exact de aceea apar acele „da si du-te” care au facut in multe situatii deliciul in partida de azi. Daca merge acest stil se renunta de la sine la pasele lungi, pacostea cea mai mare din trecut. Sincer, cate pase lungi ati notat azi? Eu cred ca am vazut vreo 5-6, fata de zeci de astfel de incercari in trecut. De aici vine ideea de „joc gandit, joc sub control”, de aici vine increderea in sine. Cata vreme mingea e in posesie, nu ai cum sa incasezi gol, simplu, nu?

Acestea ar fi liniile mari ale strategiei lui Costa. Principalul fapt care ajuta la functionarea acestui sistem este centrul de greutate sustinut de Muresan dar si de Peralta si Renan, sesizabili ca foarte bataiosi azi si toti trei rezistenti la efort 90 de minute! Cate mingi au avut de blocat fundasii? Aproape nimic. Muresan a facut zid in fata lor, ca un adevarat capitan-titular cum a fost, parca in premiera in meci oficial, azi. E clar ca vanzarea lui ar fi fost cea mai mare prostie din istoria CFR-ului, fara el nimic din tot ce s-a intamplat azi n-ar fi fost la fel. Nici n-a mai contat cine a fost sau ar fi fundas central, Rada, Nuno Diogo, Piccolo… Apararea a fost gandita pe 3 inele defensive, „tepusele”, pressingul din fata, „santul de apa” facut de cei din zona lui Muresan si, in fine, zidul apararii. Totul a presupus multa disponibilitate la efort dar, daca tot e debut de sezon si daca tot merg asa bine celelalte piese in angrenaj, de ce n-ar functiona si asta? Faptul ca apararea nu a trebuit deloc sa improvizeze cred ca e demonstrat foarte clar si de numarul mic de faulturi comise de noi si, la fel de insolit, de cartonasele galbene incasate. Doar 2! Unul pentru cearta lui Rada cu N’Doye si al doilea pentru tragerile de timp ale lui Nuno Claro. Oare cand a fost ultima partida in care niciun jucator de la noi n-a trebuit sa faulteze dur, in disperare?

Evident, situatia in ansamblul ei este mult perfectibila, o marja de apreciere exista si chiar ar trebui sa fie obligatorie, pentru a putea crede intr-un tur de vis, asa cum a fost in 2007-2008. Avem atacantii centrali care stau in tribune si care rand pe rand vor putea fi inregimentati (daca nu, chiar si Bud pare mai util in acest joc de echipa decat prea lentul Kapetanos). Apoi, „favoritul” tribunelor, Nuno Claro. Bietul portar nu cred ca va dobandi vreodata iertarea pentru lungul sir de erori comise. Azi chiar incepuse promitator, dar la primele fluieraturi i-au cedat nervii si iar a inceput sa greseasca fazele elementare de prindere a mingii. Ca a tras de timp face parte din caracter, din psihologia jucatorului prea slab pentru a accepta jocul pana la capat. Nu e doar Claro asa, la fel e si Minca. I-am vazut pe amandoi tragand de timp chiar si in meciurile amicale din Austria, chiar si cand adversari ne erau echipe de divizie inferioara. Prea multe lucruri bune s-au rezolvat pana acum pentru a nu carpi macar, in sfarsit si poarta. In fine, ultima problema am detectat-o atunci cand Peralta s-a intins excesiv dupa o minge. Cine intra in locul lui? Kivuvu? Acolo e ultima noastra mare problema. Prin scoaterea (justa) a lui Sare din lot, am descompletat setul de mijlocasi. In mod normal, decizia de suspendare a ivorianului ar trebui mentinuta, asadar, singura solutie obligatorie este aducerea unui mijlocas, rezerva pentru Muresan. Da, ce ironie, chiar si Emil Dica ar fi fost bun acum.

O alta potentiala problema este jocul in situatie de 0-0, atunci cand presam mult cu fundasii laterali urcati si cand doar o sclipire a unui jucator ceferist pare capabila sa rupa echilibrul. Doar marele noroc a facut sa nu fie 1-0 pentru ploiesteni in chiar debutul meciului. Faptul ca fundasii laterali ai CFR-ului urca da posibilitatea surprinderii pe contraatac. E un risc obligatoriu si necesar, care poate fi suplinit doar prin jucatori mai buni si ..cam atat. Dar sa nu fim nerecunoscatori. Si Camora si Lionn reprezinta deja plusuri importante in lot. Dupa partea mea Panin ar trebui sa ramana rezerva constanta (caci si-asa joaca pe ambele parti, poate suplini pe oricine), iar Edimar, ar fi foarte bun ca si copil de mingi. Mai ramane ca problema si impresia de haos de la fazele fixe din careul nostru. Acea stare poate fi generata de o vina colectiva sau, la fel de probabil, de lipsa de autoritate a portarului. Stiu, nimeni nu e perfect...

Totusi, marile castiguri sunt cei doi jucatori remarcati de toata lumea, cred, azi: Sougou si Renan. Sougou a dat un gol impecabil, o minge infipta perfect in plasa dintr-o centrare foarte greu de negociat (de vreme ce adversarul se plasase pe sub minge). Golul acela precum si jocul sau avantat cred ca fac din senegalez noul star al echipei si probabil o foarte buna afacere intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Favoritul meu este insa Renan, cel pe care-l asteptasem cu nerabdare datorita acestui film de prezentare: http://www.youtube.com/watch?v=0z3yJU48mqQ . Azi am vazut cate ceva din toate astea: acea pendulare excelenta la sut era sa produca un gol nemaipomenit in prima repriza. Apoi chiar daca in cea de-a doua nu i-a mai iesit sutul, i-a mers executia de centrare, la acel corner de gol. Probabil am fi tentati sa credem ca a fost intamplatoare. Tot el a centrat si in amicale, de pilda la golul cu Uzbekistanul, iar daca ne mai uitam si pe link-ul de mai sus vedem ca astea sunt „specialitatea casei”. Langa cei doi, tot ca transfer, l-as adauga si pe „noul Bastos”, parca renascut azi (ca si in cateva amicale). Daca poate juca doar ca „jolly-joker” atunci poate ca, atata vreme cat e dispus la efort pentru asta chiar sa i se dea acel post, fiindca el este cel care acum e cel mai greu de stavilit de catre tehnicienii adversi.

Priveam sambata ce agitatie a fost in Sibiu pentru un meci de divizia A. Va asigur ca va fi la fel si la urmatoarele. O echipa ce se chinuie sa scape de la retrogradare purtata pe brate de un intreg stadion. Va dati seama ce-ar reusi CFR-ul cu asa ceva? Pacat ca a fost asa putina lume, un pic nedrept pentru ce au aratat fotbalistii, dar, sunt sigur ca acei care au fost in Gruia au simtit pe langa bucuria victoriei o totala inviorare. Urmatoarea intalnire de acasa va aduce cert o imbunatatire a situatiei. Tribunele vor inflori din nou, samanta a fost sadita tocmai de echipa, in acest meci.
Redescoperirea continua!

Sah de nebun la Rege

2011-06-22T16:23:00.000-07:00

Tocmai am notat cea mai mare gogomanie din politica romaneasca a acestui an. Autor? Cine putea fi, decat maestrul obisnuit de ceremonii: presedintele. Probabil ca deja ati vazut citatele acestea din alte surse dar iata-le si aici: "Noi consideram ca abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu, a fost un act de tradare a interesului national din partea regelui. (...) trebuie sa recunoastem ca noi inca nu ne asezam corect valorile. Pentru noi, tot Antonescu ramane responsabil de Holocaustul impotriva evreilor si tiganilor, dar nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci, el era doar prim ministru. Unora le dam averile inapoi, si pe altul il facem criminal de razboi. De ce? Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi ii iertam toate pacatele?", a mai declarat Traian Basescu cu referire la Regele Mihai."

Dezgust, nemernicie, nimicnicie, un atentat la unul dintre ultimele simboluri nationale. V-ati simtit mandri, romani, vazandu-va reprezentati in primele randuri la nunta Mapamondului de la Londra, acum cateva luni? Probabil, mai putin unul, care, in fata televizorului, sigur l-a pizmuit pe singurul sef de stat din vremea celui de-al doilea razboi mondial ce a supravietuit pana azi. Ati suferit ca in timpul recentei vizite a sefului de stat roman la Londra, regina Angliei nu l-a onorat pe acesta cu o plimbare cu caleasca regala, asa cum i-a fost harazit lui Ceausescu? Nu, chiar nu cred ca ne doream inca o identificare intre personaje. Cineva insa se pare ca totusi a fost lovit sub centura orgoliului de aceasta masura si a copt-o monarhiei, asa, in principiu, ca om plin de principii ce este.

Si vine ziua de ieri, cea in care presedintele a iesit cam sifonat de la intalnirea cu doi adversari politici mult evitati care l-au cam batut pe teren propriu. Lumea incepea sa-si faca o idee, televiziunile vorbeau despre asta, liderii USL era omniprezenti in emisiuni. Aceasta "muzica" trebuia intrerupta. Oricum, prin orice mijloace! Cum? Prin oferirea unei teme-bomba, care sa spulbere interesul pentru USL si a sa victorie. Ce face pokeristul? Asul din maneca numit "regionalizare" a fost deja jucat. Scotoceste bine pe cealalta maneca si mai gaseste un as de ... pica si ura. Il arunca pe masa cu tactica de bluff. Sigur, se vor revolta unii, vor comenta, se vor ofensa... dar in eternul simt civic, de atitudine al romanului (despre care vorbeam si in articolul trecut) nu se va intampla nimic. Foc cu foc se stinge si pe Base nu-l atinge. Repet, din partea presedentiei (fiindca vorbim de o institutie, nu de actorul ce-si asculta consilierii), tot acest fapt, toata aceasta declaratie planuita de suficienta vreme, este o miscare ce poate fi incadrata intr-o tactica, logica sau ilogica. Se sare dintr-un scandal in altul, ajungandu-se la un scandal continuu...

Dar pana unde se poate si intinde sfoara? Cat sa se mai scuipe pe tot ceea ce ne-a mai ramas valoros? Cat sa mai fim mintiti cu neobrazare ca albul e negru si ca negrul e alb? Oare chiar nu stiu romanii ca regele a abdicat sub amenintarea armelor? Sigur, putea fi martir, putea sa aiba soarta tarului Rusiei. Schimba ceva? Nu, Romania tot de comunism ar fi avut parte, ba mai mult, acum nu mai puteam vorbi nici de intoarcerea familiei regale in tara. Sunt doua jigniri incredibile care i se aduc regelui (si istoriei): "Tradarea de tara" si "sluga la rusi". Pentru asta ar trebui sa inchidem ochii, sa fim complet ignoranti in privinta a ceea ce s-a petrecut in Romania postbelica in perioada dintre '45 si '47, in care, un rege, un tanar de aproape 20 de ani, a incercat sa tina piept cat a putut regimului politic adus pe tancuri din afara, dictat la masa impartirii prazii de razboi. Romania a avut atunci de ales intre partide politice + rege vs comunisti. Sa vii acum si sa-l condamni pe rege, inseamna ca alegi calea cealalta. Da, e chiar asa de simplu si vine din partea celui care a condamnat comunismul. Acum condamna si monarhia...Pana la urma, e clar: in mandatele sale personajul condamna de fapt Romania.

Inainte de a face insa aceasta afirmatie, Basescu ar fi trebuit sa se uite putin in oglinda, sa vada (cu ochiul inca bun) care sunt faptele eroice care-l ridica pe el insusi la statura omului de stat care a fost Regele si sa adauge, sa faca, ceea ce nici in 10 mandate nu pare capabil sa indeplineasca. De-abia atunci, de pe pozitii mai egale ar fi fost indrituit sa vorbeasca. Las si viclean, a aratat inca o data ca el nu este altceva decat "spanul" din politica romaneasca.

Romanii nu vor iesi pe strazi.... decat pentru un drum la supermarketuri. Cat inca mai au bani. Romanii nu vor iesi sa protesteze pentru o jignire. Demnitarea si lupta pentru idee zac sub 3 straturi de pamant + un covor de flori. Romanii insa incepeau tot mai mult sa priveasca in cu totul alt fel ideea de monarhie, in aceasta perioada in care sistemul politic actual pare tot mai aproape de faliment. Tot romanii sunt aceiasi care in 1992 au iesit aproape un milion in Bucuresti ca sa-l intampine pe Rege la revenirea Sa in tara. Acei romani, de stanga, de dreapta sau de giratoriu vor sti acum foarte bine, foarte clar, pe cine sa-l "abdice" la urmatoarele alegeri. Poate ca memoria nu poate retine toate nimicurile cotidiene, dar ceea ce s-a petrecut azi este batjocura maxima adusa istoriei demne (atat cat a fost ea) a Romaniei. Nu cred ca prin aceasta declaratie personajul de trista prezentat are cum sa-si fi castigat adepti dar, cu siguranta, a mai pierdut vreo cativa.

Nebunul a dat un sah la rege, dintr-un calcul pripit, uitand ca nu are imunitate nici macar fata de pioni. Pentru aceasta locul sau nu poate fi decat in modul cel mai grabnic in afara tablei de joc...